Momeli, nade pentru pescuit

De nada poate sa depinda succesul sau insuccesul la pescuit.

Nada este cea care cheama pestele la masa de aceea trebuie sa contina elemente din hrana de baza a crapului, sa aiba aroma care trebuie, gustul, culoarea, consistenta care trebuie.

Cum TREBUIE exact sa fie toate acestea? Intrebati un crap. Sau folositi-va imaginatia si cu cat mai spectaculoase vor fi rezultatele cu atat mai mari vor fi si satisfactiile. Eu o sa va dau doar cate ceva din experienta proprie si din a altora dar nu o luati ca litera de lege. Conditiile de pescuit difera de la o zi la alta, de la o apa la alta sau chiar de la un mal la altul.

Crapul are simtul mirosului de 8 - 10 ori (8 ori in publicatiile frantuzesti si englezesti si 10 ori in cele germane si italiene) mai dezvoltat decat al omului si de aceea exista teoria savanta ca trebuie folosite in nada componente care cresc pe malul apei deoarece apa de ploaie care curge printre stiuletii de porumb si printre fructele din copaci duce cu ea mirosurile.

Nada trebuie sa cuprinda in compozitie momeala pe care o veti folosi.

Prin scrierile maestrilor stilului se spune sa nadesti exclusiv cu boillies si pelleturi dar eu nu prea sunt de acord cu chestia asta si intotdeauna pun in nada porumb apoi pescuiesc cu boabe de porumb pe o lanseta, cu boillie normal pe alta si cu boillie flotant pe ultima (fiecare cu fixul lui). In felul acesta cred ca si crapii se hotarasc mai repede sa manince boilliesuri gasindu-le printre boabele pe care le cunosc bine. La boabe de porumb am prins mai bine pe baltile mai salbatice si mai putin batute de pescari 'cu carte' iar in baltile deja nadite cam la fel la toate momelile. Exceptie face balta de la Sarulesti unde in ultimii 10 ani s-au aruncat sute de tone de boillies si unde acestea sunt momeala nr 1.

1. Este nada pe care eu o folosesc cel mai des si pot sa va spun ca este foarte eficienta pt toate formele de crap. Merge foarte bine din mai pana in septembrie. Este un amestec in care unele ingrediente pot lipsi sau pot fi introduse si altele cu conditia sa se pastreze aceeasi linie a aromei.

1. 4 kg de porumb uscat
2. 1 kg de grau sau arpacas
3. 2 kg de boillies (capsuni, tutti-frutti, banane, ciocolata, canepa, caramel) este f bine daca aveti 1 kg de boillies solubile.
4. 1 kg de canepa (recomandabil sa fie coapta)
5. 1 kg de zahar sau alt indulcitor (mierea este foarte buna dar numai ˝ kg)
6. ˝ kg soia uscata
7. ˝ kg seminte de floarea soarelui macinate sau in lipsa strot
8. ˝ kg naut preparat (vezi capitolul momeli)
9. ˝ kg peleturi (solubile)
10. aditiv praf sau lichid
11. putina sare
12. 10 ml aroma de acelasi fel cu boilliesurile (aveti grija cat de concentrata e aroma ca ce se gaseste la noi pe piata puteti sa puneti si 2 litri). Puteti folosi foarte bine siropuri concentrate.
13. 10 ml ulei de canepa
14. 10 ml ulei esential, cel mai bine de aroma pe care mergeti sau daca nu aveti cel de mandarine poate fi combinat cu orice aroma.

Toate chestiile astea eu le combin intr-o galeata (de fapt impart totul in doua si fac doua transe de nada) si le amestec bine, pun apa cat sa acopere totul si le las asa cateva ore. Grauntele uscate vor trage apa mai ceva ca un burete (in special nautul si soia) asa ca aveti grija sa adaugati alta in permanenta. Acest tip de nada se preteaza foarte bine la nadirea direct la fata locului adica din barca sau pe jos, daca nu se poate amestecati totul cu o nada praf, faceti bulgari tari si ii puteti arunca cu prastia. Daca dispuneti de o barca lasati amestecul ceva mai zemos pentru o difuzie mai rapida. Cantitatea aceasta eu o folosesc pentru un pescuit de doua zile si o arunc in 4 portii. Ľ in prima seara si incep pescuitul a doua zi dimineata cand mai arunc Ľ, apoi cate inca Ľ seara si dimineata. Dupa 5-6 partide intr-o balta puteti sa faceti crapi dependenti de aceasta aroma.

2. O nada pe baza de cartofi (buna vara la crap si ten)

1. 4 kg de porumb uscat
2. 4 kg de cartofi proaspeti taiati in cubulete de 1-2 cm. Nu taiati cartofii decat atunci cand pregatiti nada.
3. 2 kg de boillies (canepa, fructe sau squid)
4. 1 kg de arpacas
5. ˝ kg naut preparat
6. 1 kg zahar
7. aroma
8. 10 ml aditiv (merge bine in combinatia asta Aromix-ul de crap de Sensas)

La aceasta nada pescuiti cu boillies, cu cartof si cu porumb. Cartoful se poate pune pe rig proaspat sau puteti folosi cartofii conservati din comert.

3. Nada pt ten (cica). Aceasta reteta o am de la un amic de-al meu care sustine ca a prins multi teni cu ea. Eu am folosit-o doar o singura data si am prins sute de platici, doi crapi mici si un singur ten.

1. Cca 3 kg de porumb verde (taiat de pe stiulete)
2. 2-3 kg de rosii
3. 1 ceapa! ! Cica daca nu pui si ceapa nu are farmec.
4. 1 kg de boillies de fructe (astea eu le-am pus in reteta)
5. 4 paini
6. 100 g miere
7. 50 ml de ulei de floarea soarelui
8. aroma de vanilie (pot sa va spun ca amicul asta are ceva la cap cu vanilia)
9. 2 linguri de aditiv Van den Eynde de vanilie (!!!)

Cum se face chestia asta. Intr-un vas (pe malul apei) se storcesc rosiile, se rupe painea in bucati si se amesteca cu terciul de rosii si porumbul. Se framanta pana se face o coca foarte tare. Se adauga ceapa si uleiul (deja suna a carte de bucate) si se framanta din nou. Se adauga aroma si aditivul se framanta iarasi si se fac galuste cam cat pumnul care se pastreaza intr-un prosop ud. Pot sa va spun ca dupa ce am terminat de facut nada muncisem atat de mult ca-mi cam trecusa pofta de pescuit. Nu va dadeam aceasta reteta daca amicul nu era om de incredere dar sa stiti ca nu e pescar dintr-ala… si cand spune ca a prins asa este.

4. O reteta foarte buna iarna sau mai bine spus in noiembrie-martie:

1. ˝ kg porumb uscat
2. Ľ kg boillies (calamar, scoici, peste, somon)
3. Ľ kg biscuiti pt caini (peste, somon)
4. 20 ml ulei de peste sau aroma de scoici sau calamar
5. emulsifiant
6. 10 ml esenta de ciocolata
7. 2 linguri de zahar
8. 10 ml ulei esential de mandarine
9. 2 linguri de aditiv praf (f bun este Big Fish de Van Den Eynde)
10. un stimulator de apetit este binevenit

Amestecati totul intr-o galeata si lasati-o cat mai uscata. Zgarciti-va cu cantitatea de nada caci in aceasta perioada crapii nu sunt foarte mancaciosi. De mare folos sunt acum pungile solubile in care puneti cca 100-150 g de nada la lanseurile de nadire si cat va duce lanseta in lanseurile cu tot cu plumb. Pe aceasta nada puteti sa incercati si o boillie de ciocolata. Cantitatea este pentru o zi de pescuit caci nu am stat niciodata in perioada asta peste noapte. Daca aveti posibilitatea sa naditi si cu o zi inainte (dimineata) este foarte bine.

5. Alta reteta care a dat bune rezultate in baltile cu mal unde nada se scufunda repede si unde este necesar sa contina substante grase care sa razbata prin acesta. Tot pt 2 zile de pescuit. Acestui mix puteti sa-i imprimati ce aroma doriti. Nu exagerati cu nadirea deoarece este o nada foarte consistenta.

1. 2 kg de porumb uscat
2. 1 kg de boillies (aroma la alegere)
3. 2 kg de alune crude pe care le coaceti putin la cuptar cu f f putina sare
4. ˝ kg seminte de canepa coapta
5. ˝ kg de soia uscata
6. ˝ kg pelleturi de alune (sunt foarte uleioase)
7. ˝ kg pelleturi de aroma de baza
8. ˝ kg zahar
9. 50 ml ulei de porumb
10. 10 ml ulei esential de anason
11. esenta dupa cum este cazul
12. emulsifiant
13. aditiv

Amestecati totul in doua transe (mie mi se pare destul de neplacut sa amestec toate grasimile astea asa ca in general mai iau cu mine un invatacel si il pun pe el la treaba) si oferiti nada in portii mici si dese (de 3-4 ori pe zi). Momelile din carlig e bine sa fie flotante (intram in detalii mai incolo).

6. Inca una pt fund malos si gata. Mai departe incercati si voi si daca aveti rezultate bune spuneti-mi si mie.

1. 2 kg de porumb uscat
2. 2 kg de seminte de floarea soarelui crude si faramate (nu macinate)
3. 1 kg de boillies (ciocolata, canepa sau scopex)
4. ˝ kg canepa coapta
5. ˝ kg soia uscata
6. ˝ kg pelleturi (cele de ciocolata sunt o nebunie)
7. ˝ kg zahar
8. 50 ml ulei de floarea soarelui
9. 10 ml ulei de canepa
10. emulsifiant
11. aditiv

Nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa miros. Puteti sa aveti cele mai 'ciumege' scule, boilies-urile de la cele mai renumite firme, daca nu atrageti pestii in zona in care a-ti aruncat carligele cu momeli nu veti avea succes.

Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenae cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).

Specialistii spun ca nada trebuie sa fie inchisa la culoare pentru ca pestele odata intrat in zona nadita sa nu isi piarda camuflajul. Tone de mamaliga sofranita sub forma de covor nu vor atrage pestii ci ii vor indeparta. Si ingredientele pe care le folositi sunt de asemenea foarte importante. Fiti intotdeauna pe faza si folositi o nada adecvata sezonului si locului. La noi in tara foarte multe balti sunt furajate. Nu are rost sa faceti pe savanti in asemenea balti si sa naditi cu cine stie ce minuni de puneti pe fuga si broastele.

Sa va povestesc o faza pe care a patit-o un amic de-al meu pe balta xxxxxxxx. S-a dus omul dotat cu toate cele trebuicioase mamaligi, pachete de nada ('de firma' nu asa oricum), arome, boillies-uri de 14 feluri, a nadit si-a aruncat lansetele si s-a pus pe asteptat. A asteptat omul rabdator toata noaptea fara sa aiba macar o singura trasatura. Dimineata linga el, in stuf, s-a asezat un copil dintr-o localitate apropiata, a aruncat in apa o mana de strot imputit si a inceput sa scoata la pesti de s-a speriat amicul meu. Spre amiaza vazind ca el tot nu prinde dupa ce incercase toate momelile, nadele, monturile (chiar a aruncat 2 lansete langa undita copilului) s-a dus si l-a intrebat pe pusti cu ce da:

-Dom'le aici trebuie sa dai cu bere!

-Cum mai cu bere?

-Cu bere dom'le ca astia aici hranesc pestele cu ce ramane la fabrica de bere.

A doua oara cand s-a dus acolo a framantat omul nada cu bere si a pescuit cu porumb tinut 2 zile in bere si sa vezi surprize placute! Asta e un caz fericit (cu berea) dar sa vedeti balti furajate cu gunoi de grajd sau cu faina de oase (bleeaaa).

Nu e cazul sa naditi cu arome de fructe intr-o apa rece in care crapii cauta proteine, incercati mai bine un ulei de peste sau arome de scoici. Invers vara sunt foarte recomandate aromele de fructe (capsuni, banana etc). Pentru pescarii care privesc boilliesurile ca pe o minune cereasca: Aflati ca daca nu naditi mai intai puteti sa uitati de aceasta minune. Degeaba cumparati din piata '5 bilute la 10.000' si va duceti sa dati cu ele unde crapii nu au vazut in viata lor asa ceva. Crapul trebuie educat. Aveti nevoie de o cantitate mai mare de boillies (cat mai mare) si de ceva timp liber. Ideal este sa aveti si o apa ceva mai aproape de casa sa va duceti zilnic sa aruncati minim 1 kg de boillies (o cobra va va ajuta foarte mult) si abia dupa cca 2 saptamani sa va duceti la pescuit in acea apa.

Momeli naturale vii, folosite in ape dulci

Momeli de natura animala prelucrate

Momeli naturale din produse vegetale prelucrate.

Momeli naturale, vegetale.

Produse cu efect special folosite la prelucrarea momelilor naturale vegetale.

Nade folosite in ape curgatoare

Nade folosite in ape statatoare

Crapul - descriere, raspandire, inmultire
Descriere

Dimensiunile obisnuite ale crapului sunt 50-100 cm (10-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg in mod exceptional. Durata sa de viata este destul de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani.

Corpul este alungit, comprimat lateral. Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Sozii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).

In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie.

Origine

Crapul este originar din Asia Mica. A fost introdus in Europa probabil de catre Romani.

Raspandire

Traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale.

Inmultire

Are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Locul de inmultire este de regula o intinsura creata de cresterea apelor in primavara, cu ape mici si mai calde, cu vegetatie. O femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.

Gastronomie

Carnea crapului este foarte gustosa, fiind consumata sub diferite forme: fiarta, prajita, fripta, afumata, marinata. Crapul fript la protap, direct pe malul apei, este o mancare ce lasa amintiri de neuitat.

Carasul - descriere, raspandire, inmultire
Denumirea stiintifica : Carassius auratus gibellio
Denumiri populare : caras argintiu, caras floran, crap-caras.
Familia : Cyprinidae
Ordinul : Cypriniformes

Descriere

Dimensiunile obisnuite ale carasului sunt de 10 -15 cm cu 80 -150 g, ajungand pana la 1,5 - 2 kg in mod exceptional. In crescatorii si in Delta Dunarii greutatea obisnuita este ceva mai mare, de 500 - 800 g. Coloratia carasului depinde de limpezimea apei, mergand de la argintiu spalacit in rauri la cenusiu-verzui si usor negricios in lacuri pline de vegetatie. Capul este scurt, cu buze subtiri, fara mustati, criteriu sigur de deosebire fata de crap pentru necunoscatori. Unii hibrizi de crap cu caras au un inceput de mustati. Peritoneul este negru, ca la scobar.

Origine

Carasul este originar din Asia de nord. De aici a ajuns in China, unde a fost selectionat indeosebi pentru obtinerea unor varietati de ornament ( carasii cu voal pe care ii intalnim in acvarii). A fost introdus in Europa mai intai ca peste decorativ, apoi ca peste argintiu in bazinul Dunarii, Rinului.

Raspandire

Traieste in toata Europa si Asia de nord. La noi in tara se intalneste in aproape toate baltile, lacurile si raurile de ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii. Raspandirea lui extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare si lipsa oxigenului, cat si prolificitatii sale. Vara, cand alti pesti nu mai musca, carasul este cel care poate salva o partida de pescuit. Carasul este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se usuca solzii. Nu o data carasii adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate.

Inmultire

Se realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta fenomenul de transformare in femele (ginogeneza).

Pescuit

Pescuitul carasului se poate face prin mai multe metode: cu undita, cu lanseta cu plumb pe fundul apei, bolognesa. Pescuitul cu undita
Se foloseste o undita de 4-6 metri pe canale, lacuri si rauri mici, sau o rubesiana pentru lacuri mai mari. Diametrul firului va fi de 0.12-0.18 mm. Pluta va a avea o portanta de 0.5-2 grame in functie de momelile folosite. Carligele vor fi numarul 12-10 Momelile folosite la pescuitul carasului sunt ramele, preferabil de gunoi,

Raspandire

In toate apele Europei, in rauri, lacuri si balti de ses si de deal. La noi raspandit in raurile si lacurile de ses, Dunare si Delta Dunarii.

Dimensiuni

Cel mai mare peste de apa dulce care traieste la noi. In mod curent are 1 metru si 5-6 kg, dar poate ajunge la 50-100 kg.

Descriere

Este unul dintre pestii cel mai usor de recunoscut de pe la noi. Capul este turtit de sus in jos, fiind garnisit cu o gura mare, plina de dintisori marunti, pe ambele falci, indreptati spre inapoi. Pe falca superioara are doua mustati lungi, pe lateral, si patru mustati mai mici, indreptate in jos. Trunchiul este destul de scurt, cilindric. Coada este lunga, inotatoarea anala intinzandu-se pe toata lungimea ei. Culoarea este cenusiu marmorat, cu burta alb-murdar. Culorile se modifica si in functie de culoarea dominanta a mediului in care traieste. Nu are solzi ci un mucus protector, extrem de alunecos.

Peste in general nocturn, are ca principale simturi pipaitul (se foloseste de cele 6 mustati), auzul (percepe imediat zbaterea momelii vii in carlig) si mirosul (sesizeaza resturile de carne de la abator folosite ca momeala). Vazul este slab. Ca urmare a traiului pe fundul apei, cu lumina putina, ochii s-au atrofiat, fiind foarte mici.

Mod de viata

Pe timpul zilei sta ascuns in cotloane, gropi, langa arbori cazuti, bolovani mari, confundandu-se cu mediul. Noaptea pleaca la vanatoare, de multe ori auzindu-se loviturile de coada cu care isi imobilizeaza prada in noptile de vara. Somoteii mici umbla in carduri. Somnul mare in schimb este singuratic. Este un peste teritorial, fidel locului in care s-a nascut.

Peste rapitor, incepe sa se hraneasca imediat ce a depasit stadiul de alevin cu larve de insecte, rame, viermi, broscute, pestisori. Se hraneste si cu animale moarte, pe care le gaseste cu ajutorul mirosului, fiind un sanitar al apelor.

Iarna intra la iernat, in gropi adanci, in acelasi gropan intalnindu-se somni de toate dimensiunile, de la somotei de 1 kg pana la somni de 40 kg.

Gastronomie

Carnea este dulce, insa grasa la somnul ce depaseste 5-6 kg. In schimb nu are oase. Se consuma prajita (pana de somn prajita impreuna cu o garnitura de cartofi natur si o lamaie este o delicatesa), fripta. Din capul de somn iese un bors exceptional. Icrele nu se consuma, fiind toxice.

Rosioara - descriere, raspandire, mod de viata, inmultire, pescuit
Denumirea stiintifica : Scardinius erythrophtalmus
Denumiri populare : rosioara, babusca rosie
Familia : cyprinidae

Raspandire

Rosioara este raspandita in apele Europei, din Suedia pana in Mediterana si Asia Mica. In Romania se gaseste in aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si in raurile din aceeasi zona.

Dimensiuni

Lungimea medie a acestui peste este de 20-30 cm, dar sunt si exceptii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pana la 1- 2 kg.

Descriere

Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati in piele. Botul este scurt, gura mica, terminata oblic, indreptata in sus (adaptare la pescuitul in straturile superioare ale apei) si lipsita de mustati. Inotatoarea dorsala este situata mult inapoi dupa inotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru inchis cu nuante de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Inotatoarele, caracteristice acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii si nu rosu-galbui ca babusca, cu care este deseori confundata.

Mod de viata

Este un peste sedentar, simtindu-se in largul lui in baltile cu vegetatie abundenta. In rauri il gasim mai ales in sectoarele cu un curs mai lent. Traieste in carduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele 'serioase' (mai mari de 0,5 kg) umbla singure.

Vara si toamna, pana la caderea vegetatiei, o gasim in mijlocul vegetatiei, in culoarele dintre nuferi. De aici pandeste caderea insectelor in apa, tantari, muste, mici gaze. Alaturi de acestea mananca larve de insecte, viermi, melci, precum si plante acvatice.

Inmultire

Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatura a apei in jur de 18 grade Celsius. In perioada de imperechere, masculii au culorile mai accentuate.

Gastronomie

Carnea acestui peste este de o calitate inferioara, avand multe oase. Daca vreti ca acest peste sa fie delicios nu va ramane ca optiune decat saramura, unde o parte din aceste oase se ard. Adaugati si cateva rosii, ceapa, ardei in zeama saramurii precum si un pahar de vin rosu, si totul va iesi ca la carte.

Momeli

Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi de carne, ramele mici, larvele de 'libelule', bucatelele de paine, aluaturi diverse. In timpul verii o momeala 'prinzatoare' o constituie cosasii. Rosioara, fiind un peste care vaneaza la suprafata apei, poate fi pescuit si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari.

Nadirea

Se foloseste indeosebi nadirea de apel, cateva firimituri la 8-10 lansari. Se nadeste cu aceeasi momeala ca cea pe care o avem in carlig.

Varga

Va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cat mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu undita rubesiana, de 9-12 metri, atunci cand conformatia lacului o impune (mal putin adanc, plin de vegetatie, cu distanta mare pana la primele ochiuri de apa). Lanseta se foloseste mai putin la pescuitul rosioarei.

Firul

Cel mai folosit este monofilamentul de 0,12-0,15 in general, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau agatarile in vegetatie sunt frecvente. Pentru pescuitul 'la pipait' nailonul va fi mai subtire, 0,10-0,12.

Pluta

Va avea o portanta de 0,10-1 gram, in functie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip 'morcov' sau 'picatura', cat mai sensibile, cu antena si chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm, mai ales cand pescuit in imediata apropiere a suprafetei apei.

Plumbul

Se folosesc 3-4 alice la distanta de 2-3 cm una de alta, exact cat sa lesteze pluta. Atunci cand pescuim in apropierea suprafetei apei (20-30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze.

Carligul

Carligele folosite vor avea numarul 12-16, cu tija subtire, pentru a nu deteriora momeala.

Metode de pescuit

In timpul verii, dupa prohibitie, rosioara urca la suprafata apei pentru a culege gaze cazute pe apa, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale rosioarei sa fie cele la suprafata apei. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu carligul la o adancime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, 'la pipait', folosind ca momeala o insecta (cosas), sau o bucatica de paine. Fiind un pescuit 'la vedere', prezenta pescarului trebuie sa fie cat mai discreta, evitand ca umbra sa cada pe apa. Detalii despre pescuitul rosioarei 'la pipait' gasiti in articolul Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine.

Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. Vom folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate in apropierea carligului, pentru a cobori linia rapid la adancimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi de carne sau rame mici de gunoi.

Cleanul - o provocare

Exista oare vreun pescar care poate spune cu mana pe inima ca a descoperit metoda de pescuit clean care nu da gres niciodata? Nu cred!

Diversitatea caracteristicilor locurilor unde traieste cleanul face ca obiceiurile lui de hranire si comportamentul sau sa fie diverse. Chiar pe tronsoane ale aceluiasi rau, aflate relativ aproape unul de altul, raspunsul pestelui la modul cum ii prezentam momeala este diferit. Mai mult, caracteristicile oricarui loc de pe cursul unui rau se pot modifica de la o zi la alta si, odata cu ele, si comportamentul cleanului.

Pentru ca lucrurile sa se complice si mai mult, toata experienta pe care am acumulat-o dupa lungi expeditii pe malul raului nu valoreaza mare lucru cand clenii pe care ii vanam traiesc intr-un lac.

Daca va mai spun ca acest peste este atat de precaut incat nu accepta decat momelile care exista in mod natural in momentul si locul respectiv, va veti intreba daca nu cumva este mult mai distractiv sa amortesti cu privirea fixata pe bambina unei lansete cu care prinzi carasei cat palma.

Ei bine, si in randul pescarilor exista diversitate, iar unora le place tocmai aceasta provocare a cleanului care ii obliga sa isi foloseasca spiritul de observatie, intuitia, inventivitatea si, nu in ultimul rand, energia pana la epuizare.

Cum probabil am lasat sa se inteleaga, si eu sunt unul dintre cei care prefera partidele de pescuit la care parcurg kilometri pe malul raului ascunsi in spatele tufelor de pe mal si sunt pregatiti sa schimbe tehnica de pescuit de cate ori este nevoie.

Fara a pretinde ca sunt un expert (este, totusi, vorba despre un hobby nu despre o profesie sau, mai rau, obsesie), am acumulat oarecare experienta si imi face placere sa schimb idei cu cei care au aceeasi pasiune ca si mine.

Pentru ca pescuitul cleanului este oarecum atipic, sa nu va surprinda faptul ca voi incepe cu sfarsitul, adica cu concluziile, sau mai bine spus, cu concluziile pe care le-am tras in urma nereusitelor si a reusitelor mele in confruntarea cu cleanul.

1. Nu subestima adversarul. In mediul lui de viata pe care noi il intelegem superficial, cleanul este perfect adaptat sa receptioneze si sa interpreteze mai multe informatii decat putem banui. Faptul ca, in majoritatea locurilor unde traieste cleanul, putem vedea cardurile de pesti nu este un avantaj, pentru ca din apa spre uscat vizibilitatea este mult mai buna.
2. In procesul de hranire, cleanul reactioneaza in conformitate cu doua instincte de baza:
• sa nu rateze nici o oportunitate;
• sa fuga la cel mai mic semn de pericol.

Cele doua instincte actioneaza in ordinea in care le-am enumerat. De multe ori am vazut cleni care demareaza spre momeala in momentul in care au detectat-o dar, inainte de a o atinge, intorc la 180° si dispar intr-o clipa. Pentru clean, semn de pericol poate insemna un zgomot, o umbra, miscare pe mal sau in aer si, mai ales, orice considera ca este nefiresc: momeala cu aspect nenatural sau care nu se potriveste cu momentul si locul, evolutia nefireasca in apa a momelii, stralucirea carligului, sau orice element al monturii. Desi pare de necrezut, de multe ori am avut impresia ca acest peste a invatat ce efect poate avea o undita si, atunci cand o vede, fuge de ii sfaraie coada.

3. Un clean speriat sau care se zbate in carlig va fi “simtit” de cei din jur care vor disparea intr-o clipa, de aceea, dupa ce am prins un clean intr-un loc, putem spera cel mult sa il prindem si pe al doilea, dar in nici un caz pe al treilea. Oricum, al doilea va fi cu siguranta mai mic decat primul, iar la locul respectiv nu are rost sa ne intoarcem mai devreme de o jumatate de ora.
4. Insectele sau larvele care se gasesc la un moment dat din abundenta in jurul apei pot fi mai eficiente decat momelile traditionale. Cum va spuneam, spiritul de observatie si inventivitatea sunt principala arma cu care veti invinge cleanul.
5. Orice portiune a raului este un loc bun pentru clean. Am prins clean in gropile cu apa adanca si linistita din malul raului, in suvoaiele repezi sau pe portiuni cu apa de numai cativa centimetri adancime. Depinde de inspiratie si de tehnica adoptata.
6. Traseul pe care ma deplasez pe malul raului este din amonte spre aval iar locul in care lansez momeala este totdeauna in aval sau spre malul opus, la o distanta cat mai mare posibil.
7. Cleanul se hraneste in toate anotimpurile. Ritmul de hranire si comportamentul depind de temperatura apei. Astfel, daca vara este tentat sa atace orice misca, iarna va sta in locurile cu apa adanca si linistita si va ataca doar momelile pentru prinderea carora nu este nevoit sa consume multa energie si asta se intampla numai in zilele insorite.
8. Clenii care traiesc in lacuri sunt mult mai mari decat cei care traiesc in rauri dar si mult mai greu de prins.

Voi scrie in curand despre metodele mele de pescuit clean. Nu voi propune retete universal valabile, pentru ca asa ceva nu exista in confruntarea cu acest peste. Doar spiritul de observatie, intuitia si inventivitatea noastra sunt cele pe care trebuie sa le utilizam de fiecare data la maxim.

Si inca ceva: pescuitul cleanului este un sport solitar. Partidele in grup nu vor fi decat plimbari in natura cu prietenii.

M-as bucura daca si alti pasionati de pescuitul la clean ne-ar impartasi cate ceva din experienta lor.

Fir intins!
Cicerone Paunescu

Obletele - descriere, pescuit, gastronomie

Denumirea stiintifica : Alburnus alburnus.
Denumiri populare : albete, oblete de Dunare, boblete.

Descriere

Obletele este un peste care se hraneste indeosebi in straturile superioare ale apei. Are o culoare argintie, data de solzii marunti, care se desprind usor. Gura are mandibula inferioara mai lunga decat cea superioara, fiind o adaptare la modul de hranire. Dimensiunile obisnuite sunt de 10-15 cm si 20-40 grame.

Peste de card, obletele este permanent in miscare. Musca nu atat de foame, cat din curiozitate precum si din spirit de concurenta fata de semenii sai. Se hraneste cu mici insecte, viermusi pe care ii culege de la suprafata apei.

Traieste atat in ape statatoare, in lacurile si baltile din campie, cat si in cele curgatoare, in toate raurile de ses din tara noastra. Prefera, indeosebi vara, locurile in care se intalnesc curenti si care aduc astfel o cantitate mai mare de insecte. Il putem pescui de primavara devreme, din martie, cand inca nu s-au dezghetat bine apele, pana toamna tarziu, in noiembrie.

Pescuitul obletelui

Pescarii 'seriosi' il neglijeaza de cele mai multe ori, in cautarea unor pesti mai 'valorosi' : crap, caras, somn. Insa atunci cand nimic nu merge, obletele poate salva o partida de pescuit. Si la unele concursuri de pescuit este pestele salvator, putand duce la castigarea sectiunii 'Cel mai mare numar de pesti prinsi'.

Pescuitul obletelui nu este deloc dificil, de multe ori fiind poarta de intrare in pescuit a multor pescari.

Undita este mica, de 3-4 metri, asa numita cataveica. Obletele nu este un peste sperios, fiind atras cu o nadire corespunzatoare pana aproape de mal. Actiunea unditei trebuie sa fie mai degraba una telescopica decat una de varf pentru a proteja gura pestelui. Fiindca la acest pescuit tinem tot timpul undita in mana si lansam de nenumarate ori, greutatea acesteia trebuie sa fe cat mai mica. O varga de carbon ar fi excelenta, dar si una buna din fibra de sticla este o alternativa.

Firul folosit va fi cat mai subtire, de preferat 0.08 mm, cu struna de care se leaga carligul de 0.06 mm. Lungimea firului va fi fix cat undita, pentru ca la prinderea unui peste acesta sa ajunga prin pendulare exact in mana.

Pluta va fi una mica, cam de 2 cm inaltime, cu antena mica (1 cm) sau inexistenta. Prefer sa folosesc, cand nu bate vantul o pluta fara antena, echilibrata astfel incat sa aiba deasupra apei doar o parte infima, 0.1 mm. In felul acesta orice trasatura este semnalizata, si nici pestele nu simte vreo rezistenta. Pe vant dimpotriva, folosesc o pluta cu antena, care sa ramana deasupra valurilor.

Deoarece lansarile la acest pescuit sunt extrem de numeroase, prefer sa pun pe fir o singura alica de plumb si nu mai multe, care ar putea sa se incurce intre ele.

Carligul va fi adaptat dimensiunii obletilor (am intalnit cateodata si obleti mari de 15-16 cm), cu tija subtire, cu spinul cat mai mic pentru a nu rani prea mult viermusul. Numerele 22-20-18 sunt cele mai uzuale.

Momeala cea mai folosita la pescuitul obletelui este viermusul. Este atat preferat de acesta cat si greu de furat de pe carlig si rezistent la lansari repetate. Se mai pot folosi rame mici, libelule, cu inconvenientul ca aceste momeli vor trebui inlocuite la 2-3 pesti prinsi.

Nada care se foloseste indeosebi este cea de apel, in timpul pescuitului. Firimituri de paine, malai usor umezit se arunca cat se poate tine intre degete astfel incat sa formeze un norisor in jurul plutei.

Gastronomie

Cand ati prins zece obleti, e usor sa ii curatati. Cand insa ati prins doua sute, curatarea s-ar putea dovedi mai anevoioasa decat prinderea lor. De aceea, de obicei obletii se lasa necuratati, urmand a face acest lucru ceva mai tarziu.

De obicei obletii se prajesc. Numai ca nu se prajesc ca toti ceilalti pesti, ci pusi unul langa altul, trasi prin ochi printr-o scobitoare, cate 5-6, ca sa se poata intoarce si pe cealalta parte in tigaie. Se prajesc dupa ce au fost tavaliti in malai, pana devin crocanti. Dupa ce se prajesc, se scot de pe scobitoare.

Cel mai bine se servesc cat sunt inca calzi, cu o lamaie stoarsa deasupra si un pahar de vin alb alaturi. Tineti cu o mana de corpul obletelui si cu cealalta trageti de cap. Intestinele vor ramane prinse de acesta. Nu le aruncati decat pe ele, capul este una din cele mai bune parti ale obletelui.

Tiparul - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea stiintifica : Misgurnus Fossilis.
Denumiri populare : chiscar.
Familia : Cobitidae.

Raspandire

In intreg bazinul Dunarii, in apele Europei de sud-est si centrale. La noi se intalneste indeosebi in raurile si lacurile de ses, maloase.

Dimensiuni

In mod normal, tiparul are o lungime de 20 - 25 cm si o greutate de 100-150 grame, ajungand in mod exceptional pana la o lungime de 35 cm si o greutate de 300 grame.

Descriere

Corpul este lung, cilindric. La bot are zece mustati, dispuse astfel: patru in varful buzei superioare, doua in colturile gurii si patru pe buza inferioara, mai mici. Culoarea este cafeniu marmorat.

Mod de viata

Prefera apele statute, sarace in oxigen. Din malul acestora se hraneste cu larve de insecte, viermi, melci.

Gastronomie

Carnea tiparului, ca la orice peste de balta, are un iz de namol. Cu toate acestea este destul de apreciata.

Ghidrinul - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea stiintifica : Gasterosteus aculeatus.

Raspandire

Se intalneste in bazinul inferior al Dunarii si in baltile din lunca acesteia.

Descriere

Are circa cinci centimetri. Ii sunt caracteristici cei trei spini de pe spate, inaintea aripiarei dorsale, cu care se apara de dusmani.

Inmultire

Este singurul peste de la noi care isi face un cuib din plante acvatice. Printr-un dans ritual, masculul invita in cuibul pe care l-a construit femela, pentru a depune icrele. Acestea sunt pazite si aerate ce catre mascul, pana la iesirea puilor. Tatal nu pleaca de langa pui pana cand nu acestia ating un centimetru.

Boarta - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea stiintifica : Rhodeus Sericeus Amarus.
Denumiri populare : boarca.
Familia : Cyprinidae.

Este un peste de apa dulce raspandit in aproape toate apele Europei. Prefera lacurile, raurile de campie cu un curent lin, canalele pline de vegetatie. Dimensiunea medie este de 4-5 cm, femelele fiind mai mari decat masculii.

Denumire: AMURUL ALB (Ctenopharyngodon idella)

Familia: Ciprinide.

Denumire populara: amur, cteno, cosas.

Raspandire pe glob: Orignar din China, a fost aclimatizat in cateva tari din Europa.

Raspandire in Romania: In toate regiunile de ses.

Caracteristici principale:

-Dimensiuni:

-Lungime: 50 - 60 cm (exceptional 130 - 140 cm)

-Greutate: 4 - 7 kg (poate ajunge peste 30 kg).

-Aspect: Este inrudit cu rosioara, clenul si crapul, din a caror frasaturi are din abundenta. Corpul este alungit ca cel al crapului de dunare, de care se deosebeste prin inotatoarea dorsala scurta, abdomenul lipsit de carna si gura semiventrala. Corpul amurului este gri-inchis, sau verzui, cu reflexe arginii pe laturi si cu abdomenul deschis.

-Mod de viata: Este un peste sperios, foarte circumspect, se hraneste mai mult dupa lasarea serii , cand linistea este deplina.

-Se hraneste cu: plante acvatice, fan, rame, larve, insecte si chair pesti.

-Durata de viata:

Pescuitul sportiv: Se pescuieste la fel ca si crapul romanesc. Este un luptator, dand de furca pescarului la scoaterea din apa.

Valoare gastronomica: Are o carne gustoasa.

Dimensiunea minima legala: 35 cm.

Denumire: BABUSCA (Rutilus rutilus carpathorossicus)

Familia: Ciprinide

Denumire populara: babusca, balaie, balac, balos, ocheana, ochenita, rosioara blana (alba), taranca, taharau,

la puiet i se mai spune goghie.

Raspandire pe glob: In intreaga Europa cu exceptia Italiei si Spaniei.

Raspandire in Romania: In toate lacurile naturale si amenajate, in apele de ses si deal, in Dunare si Delta.

Caracteristici principale:

-Dimensiuni:

-Lungime: 15 - 20 cm (exceptioanal peste 30 cm)

-Greutate: 80 - 200 g (exceptional ajunge in jurul de 500 g)

-Aspect: Corp alungit, comprimat lateral, spate albastru-cenusiu-verzui,flancurile argintii, burta alba, ochii si

inotatoarelor sunt rosii (cu exceptia dorsalei care este mai palida),

-Mod de viata: Prefera in general apele cu fund usor nisipos, locurile adapostite, sau cu un curent, foarte

usor, de unde se poate hranii cu ce aduce apa. Se hraneste tot timpul anului dar in sepacial apuca momeala mai

bine din primavara pana spre sfarsitul toamnei.

-Se hraneste cu: larva rosie, libelule, viermusi de carne, seminte de canepa, boabe verzi de mazare, cartof,

miez de paine, mamaliga, rame, insecte mici.

-Durata de viata: Aproximativ 10-15 ani

Pescuitul sportiv: Este unul de finete utilizandu-se vergi usoare si lungi, plute fine, carlige de 12-18, fire subtiri de 0,14-0,16. Pescuitul cu plumb pe fundul apei necesita fire mai groase de 0,16-0,18 si lansete cu mulineta mici cu tambur fix.

Valoare gastronomica: Peste gustos. Se consuma in special prajit

Dimensiunea minima legala: 15 cm.

Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine

Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland pe la suprafata apei in canale de campie cu scurgere lina, sau lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc, orice ati fi folosit ca momeala : rame, viermusi, mamaliga De tot atatea ori ati identificat la pestii cei mofturosi si aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor.

Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am incercat toate momelile disponibile, toate liniile din dotare, inclusiv cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20, pluta cat unghia. Nimic ! Orice lansare in apropierea cardului de rosioare, caci rosioare erau, se solda doar cu plecarea cardului din acel loc.

De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem adeseori noi pescarii, 'Azi nu vrea sa muste'. Dar n-a fost asa. Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand in cand, cate o rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo insecta, vreo gaza. Mi-a venit atunci in minte pescuitul pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata apei. Mi-am mai amintit si de pescuitul la pipait la cleni, cu cosasi, si ideea a fost gata.

Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o bucatica cat de cat cubica, cu latura cam de 7-8 mm. Am infipt bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10, fara plumb sau pluta.

Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o greutate suficienta pentru lansare. La a doua insa, painea s-a imbibat cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare usoara peste cap, si chiar pentru o lansare pe sub mana.

Ce a urmat este demn de o 'poveste pescareasca', dintre cele prin care ne cunosc cei din afara breslei. Rosioare de 200 - 300 de grame se repezeau la bucatica de paine imediat ce aceasta ateriza in apropierea lor.

Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele concluzii, cel putin pentru rosioarele acelea, care mi-au umplut juvelnicul.

Atunci cand inlocuiam painea cazuta (fara muscatura, painea cade cam dupa 5 aruncari), mai intai inmuiam bucatica de paine in apa, pentru a capata greutate, si abia dupa aceea lansam.

Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca latura cubuletului sa depaseasca 10 mm, cu atat erau mai mari rosioarele atrase.

Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai repede inghitita decat atunci cand o lansam la marginea acestuia, datorita spiritului de concurenta.

Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot, pentru a atrage astfel atentia rosioarelor, care cred probabil ca a cazut in apa o insecta.

Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc standard. Uneori rosioarele fugeau imediat daca vedeau varful, tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in intregime ascuns in paine. Alta data, o astfel de infigere aducea numai rateuri, pestele plecand cu painea 'pe varful buzelor'. Trebuia sa intep si nu faceam decat sa-i scot carligul din gura si sa-i las painea. Asa ca trebuia sa pun un carlig mai mare (nr 10, 8), cu varful iesit afara. Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu credeam ca poate sta un peste, cu ochiuri de apa de numai 10-15 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare.

Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5 avand firul mai greu de manevrat pentru o grautate atat de mica.

Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana, pana spre toamna. De fiecare data am prins, prin metoda aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand apa a inceput sa poarte la suprafata frunze vestede, si rosioarele nu mai erau atente la ce se intampla la suprafata apei.

Tehnici de pescuit – rubesiana

O undita rubesiana este o undita de dimensiuni mari (9-14 metri), cu o constructie diferita de cea a unei undite telescopice. La o undita obisnuita tronsoanele sunt telescopice, intrand unul in altul, prin interior. O verga rubesiana este alcatuita din doua segmente: varful (primele 3-5 segmente), costruit exact ca o varga normala, din segmente telescopice, si restul unditei, alcatuit din tronsoane care intra unul in altul prin mufare pe exterior (primul tronson, cel mai gros, intra in urmatorul, s.a.m.d.). In interiorul varfului se monteaza un elastic cu diametrul (deci si elasticitatea) adaptat pestilor vizati. Firul de pescuit se va atasa in varful unditei de acest elastic.

Motivele aparitiei acestui tip de vergi sunt urmatoarele:

1.Cu cat dimensiunea unei vergi este mai mare, la aducerea unui peste la mal, efortul din tronsoanele din varf este mai pronuntat, riscand ruperea. Se poate remedia partial aceasta problema prin folosirea unui minciog cu coada lunga, capabil sa ia pestele de la o distanta mai mare fata de mal.

2.O varga cu o lungime de 10 m presupune 10 m de fir, care in conditii de vant este dificil de manevrat, mai ales daca este de diametru mic. De asemenea, precizia unei astfel de vergi este indoielnica.

Cum se lanseaza cu rubesiana?

Se ia prima sectiune (varful) si i se ataseaza linia (de 4-5m). Se lanseaza ca o undita obisnuita. Apoi se ia celalalt segment, deja montat in prealabil si se monteaza unul in altul, impingandu-sa apoi spre apa intreaga varga. Se obtine astfel o varga de 12 m cu 4 m de fir precis lansat chiar si pe vant, care nu face burta si permite o intepare prompta.

Cand pestele musca, inteparea se face usor datorita lungimii reduse a liniei. La recuperare se repeta in sens invers operatiile de la lansare, si anume se trage de undita inspre mal, avand grija sa pastram firul intins (la aceasta ne ajuta si elasticul din interior), pana cand putem demonta cele doua parti ale unditei. De aici incolo se procedeaza ca la o undita normala.

Rubesiana este extrem de eficienta in rauri sau acolo unde momeala trebuie pusa in acelasi loc (cele mai multe cazuri). Avand o varga lunga si o linie scurta, putem plasa momeala exact in locul nadit, mentinand-o astfel mai mult timp in jurul pestilor si avand astfel rezultate superioare.

Pescuitul la guvizi

Observ ca toata lumea este interesata in special de capturi mari. Este adevarat, satisfactiile pe care ti le ofera capturarea unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un salbatic romanesc de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin, dupa mai bine de 30 ani de cind mi-a intrat aceasta boala in singe, inca imi mai danseaza genunchii charleston timp de 5-10 min. dupa ce il vad pe dinsul in juvelnic).
Totusi Satisfactii deosebite ti le ofera si pescuitul la 'baboiasi', in special in lunile februarie-martie cand platicutele, bibanii si rosioarele sunt deosebit de hraparete. De multe ori nici nu mai ai timp nici sa mai improspatezi momeala pe cirlig, si de altfel nici nu prea ai de ce, atita timp cit dinsii se multumesc si cu coaja de rima.
Dar, mai exista un pestisor in tara noastra, care nu prea este bagat in seama de catre pescarii de apa dulce, dar care in perioada 15 Martie-01 Mai devine deosebit de activ si care poate oferi satisfactii deosebite tuturor pescarilor, de la incepator, la mare maestru. Aduc in discutie guvidele din Marea Neagra. Este o placere sa-l pescuiesti in aceasta perioada (mai ales ca se intra in prohibitie la apele de ses si colinare). Este perioada in care poti pescui de regula 3kg/h, daca marea nu este agitata.
Guvidele mai are un mic secret pentru care merita sa-l pescuiesti, secret pe care nu il cunosc nici unii locuitori ai litoralului. Are niste icre colosale, de marimea celor de stiuca, galben-aurii si foarte, foarte gustoase. Se pot consuma prajite (dar este pacat), salata de icre (numai de guvide sau in amestec cu icre de ciprinid) sau sarate, pe piine cu unt. Am convingerea ca acei dintre dumneavoastra care le-au gustat odata, vor dori ca in fiecare primavara sa stringa cel putin 1kg de icre pentru iarna ce vine. Durerea este ca iti trebuiesc cam 8-9 kg de femele pentru 1kg de icre si iti cam piere cheful cand iei pestele la curatat.
Pentru acei care nu au pescuit niciodata guvizi, vreau sa adaug citeva cuvinte despre habitatul si obiceiurile lor. De regula, guvidul sta ascuns sub pietre, de unde pandeste, iese si ataca prada (alevini, sprot sau guvizi tineri), culege resturi de scoici aduse de curenti si unde ulterior se refugiaza. In perioada de depunere a icrelor, aproximativ 20 aprilie-05 Mai, iese de la piatra in zone nisipoase sau cu piatra alba (fara alga).
Aceste zone pot fi usor recunoscute dupa culoarea deschisa a apei. Dupa depunerea icrelor, apa incalzindu-se, guvidul migreaza catre ape mai adinci, de unde revine pe la inceputul lunii octombrie, cind apa se mai raceste la mal.
Daca veti dori ca in aceasta primavara sa incercati un pescuit la mare, imi face placere sa va descriu tehnica mea, pentru a prinde cit mai mult peste. Oricum, guvidul este atit de activ in perioada de depunere a icrelor, incat oricine il poate pescui (conteaza insa si cat si in cat timp).
Folosesc o lanseta de 30-60g, mulineta de marime 50 sau 60 cu recuperare cit mai rapida, fir de 0,35mm (bune si stifturile din bazare, avind in vedere ca uzura mulinetei si a firului este foarte rapida la acest pescuit).
Pescuiesc numai la pluta plimbatoare (vezi fig. urmatoare). Pluta poate tine o greutate de 30g de plumb, avand in vedere ca uneori este necesara o lansare la o distanta de 20-30m de dig sau ca se pescuieste uneori la o adincime de 7-10 m.

Montura este pe un fir de 0,35mm, doua cirlige nr.4 (de preferat mustad argintate), cu o greutate de 30g intre cirlige. Adincimea apei se regleaza prin deplasarea nodului culisant in lungul cimpului. Deasupra ochiului de care se prinde montura, pe cimp, se face un nod pescaresc din alt fir, astfel incit, in caz de agatare si rupere, sa nu se piarda pluta.
Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc denumirea stiintifica), rama rosie de gradina (cat mai mare, groasa si suculenta), rama neagra (f.f. buna), sprot proaspat sau sarat. La utilizarea midiei si a sprotului exista dezavantajul ca trebuie inlocuita momeala dupa fiecare captura, ceea ce nu este necesar in cazul celorlalte momeli ( se castiga timp pretios).
Inainte de a incepe pescuitul, observati apa. Alegeti locul unde apa este mai deschisa la culoare, lansati si trageti pluta catre zona mai intunecata (daca observati astfel de zone). In acest caz se cheama ca momeala a ajuns la 'cap de piatra' si se afla in zona in care locuieste, de regula, guvidul . Intai lansati mai la distanta, potriviti apa astfel incat pluta sa stea inclinata, si apoi aduceti pluta catre mal, mutand-o cate 1-1,5 m. Urmariti daca exista locuri unde aceasta se indreapta. Cautati in acest mod zonele mai adinci aflate intre pietre, la fundul apei. Acolo se afla dinsul adunat. Repetati miscarea si mai la stinga, si mai la dreapta, pentru a gasi locul cel mai bun si pentru o mai buna cunoastere a fundului apei in zona in care pescuiti.
Dupa ce v-ati ales locul in care veti lansa, pentru o mai buna prezentare a momelii pe fundul apei, mariti apa la pluta pana ce aceasta va sta inclinata, apoi micsorati apa numai atat cat sa se indrepte pluta.
Veti pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10 min., daca nu cunoasteti locul dinainte, dar merita.
Daca schmbati zona in care lansati nu ezitati sa potriviti din nou apa la pluta, fundul marii fiind, in general, foarte variat ca adincime.
Daca dupa ce ati stabilit zona in care veti pescui, pestele nu musca in maxim 2-3 min, ceva este in neregula. Ori momeala nu este pe fundul apei si atunci potriviti inca o data apa la pluta, ori locul nu este bun si atunci nu ezitati sa va mutati, ori pestele nu maninca (lucru pe care il veti observa uitindu-va la ceilalti pescari) si atunci 'aveti putintica rabdare', sigur isi va da drumul dupa un timp destul de scurt.

Daca pestele maninca bine (trage imediat sau aproape imediat ce se indreapta pluta), nu ezitati a schimba locul ori de cite ori frecventa muscaturilor scade sub 1 min, mai ales daca din acel loc ati prins mai mult de 3-4 kg.

Daca doriti sa prindeti masculi (guvizi mai mari), pescuiti la 'cap de piatra ' sau pe 'placa de piatra' (zona cu apa mai inchisa la culoare). Daca doriti sa prindeti femele (mai mici ca dimensiune, dar cu icre), pescuiti in zone in care apa este mai deschisa la culoare.

Cum deosebiti masculii de femele? Masculul este in general mai inchis la culoare, este mai mare, are capul mai masiv si gura mare. Femelele sunt mai mici, au capul mai ascutit, gura mica si sunt albicioase pe burta.

Pentru cei ce doresc sa pescuiasca guvizi, la greutate, nu la pluta, vreau sa-i sfatuiesc ca legarea carligelor sa fie scurta, la 4-5 cm de struna, primul cirlig de deasupra plumbului sa cada pe plumb, iar al doilea cirlig sa fie prins cit mai jos posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul. Aduc aceasta precizare deoarece am vazut destui pescari de apa dulce care doreau sa prinda guvizi cu monturi pe care le foloseau de obicei, primul carlig fiind legat deasupra plumbului la 20-25cm si al doilea cu inca pe atata mai sus. Nu prea se oboseau guvizii sa urce pana la momeala.

Pentru cei ce vor dori sa-si confectioneze singuri o pluta plimbatoare, avand in vedere ca cele din comert sunt destul de costisitoare si nu intodeauna se gasesc plute ce pot fi lestate cu mai mult de 30g de plumb, iar la o zi de pescuit se pot pierde 3-5 plute (sau niciuna), voi descrie modul in care le confectionez eu (vezi figura urmatoare).

Material : pluta sintetica (greu de gasit), lemn de balsa (si mai greu de gasit), talpa de la papucii turcesti (din cei colorati aflati in bazar; alegeti model cu talpa cit mai tare).

Pentru a confectiona corpul plutei, se taie o bucata de material, cu latura de aproximativ 2,5 cm. Corpul se formeaza, foarte usor, cu putina indeminare, la un polizor, rotind bucata de material in jurul axei sale.

Antena se confectioneaza din betisoare sau tubulete de plastic (se gasesc la librarii). Tubuletul se incalzeste usor la un cap si prin rasucire intre degete, se obtine forma ascutita.

Se practica un orificiu in capatul corpului plutei, cu o sula sau o sirma ascutita, pe care o tinem in mina stinga, iar cu corpul plutei in mina dreapta, se impinge usor acesta catre sirma ascutita, rasucindu-l totodata in jururl axei sale, in ideea de a obtine un orificiu coaxial cu corpul plutei.

In orificiul astfel obtinut se introduce tubuletul de plastic. Similar, se introduce in capatul liber al tubuletului, o bucata de material, pe care ulterior o modelam la polizor, pentru a obtine forma de la capatul antenei.

Cele doua inele se confectioneaza din sirma de cupru de 0,6-0,7mm. Sirma se roteste, de exemplu, in jurul unui ac de cusut mai gros, se modeleaza ca in figura, se introduc in corpul plutei si ulterior se matiseaza. Inelul de jos se va fixa cit mai apropiat de baza, iar cel de sus cam in locul in care iese pluta din apa (loc ce se poate afla prin lestarea plutei cu greutatea dorita si probare intr-un vas cu apa). Pentru frumusete, mai introducem o bucata de tubulet in partea inferioara a corpului plutei (asta ca sa se mire colegii de pescuit cum am reusit sa gaurim pluta pe toata lungimea).

Se vopseste dupa gust, reviste, cat de buna avem vederea, sau nu se vopseste deloc daca am ales papucii viu colorati.