BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
1.1 DEFINIREA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
In spatiul socio-economic in care activeaza, intreprinderea trebuie sa-si probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico-financiara. Toate acestea isi gasesc reflectarea in eficienta activitatilor care are la baza determinari cantitative si calitative ale factorilor de productie, randamente maxime ale utilizarii acestora.
INTREPRINDER 727c25h EA reprezinta o entitate socio-economica de sine statatoare cu o structura proprie, delimitata in timp si spatiu, astfel incit, partenerii sai sint considerati ca facind parte din interiorul sau, iar altii din exteriorul sau
Pentru a fi fiabile si pentru a putea desfasura o activitate continua in mediul lor institutional, intreprinderile intra in relatii de interconditionare cu factorii existenti in mediul lor ambiant, fiind sustinute in demersul economic de clienti, furnizori, forta de munca, banci, institutii guvernamentale si bugetare, cu intentia declarata sa demonstreze ca sint capabile sa desfasoare o activitate eficienta.
ANALIZA reprezinta o metoda de cercetare care consta in descompunerea sau desfacerea unui intreg (obiect, fenomen sau proces) in elementele sale componente, procedind la identificarea factorilor, cauzelor si conditiilor care i-au generat si respectiv, influentat
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA reprezinta un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee si instrumente care asigura tratarea informatiilor interne si externe, in vederea formularii unor aprecieri permanente, referitoare la situatia economico-financiara a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor si conditiilor care au determinat, precum si a rezultatelor interne de imbunatatire a acesteia din punct de vedere al utilizarii eficiente a resurselor umane, materiale si financiare.
b) - efecte diferite se pot combina dind o rezultanta a complexului de activitati sau forte;
c) - complexitatea si intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci si calitatea lui;
d) - in fenomenul analizat pot aparea insusiri pe care nu le avusese nici un element al fenomenului;
e) - in realitatea obiectiva, insusirile esentiale se amesteca cu cele neesentiale, secundare sau intimplatoare.
Drumul pe care il parcurge analiza reprezinta inversul evolutiei reale a fenomenului. Analiza porneste de la rezultatele procesului incheiat catre elemente si factori. Analiza unei activitati, din punct de vedere economic, inseamna cercetarea cheltuielilor de munca sociala ce sint efectuate pentru acea activitate, in raport cu rezultatele (efectele) ce se obtin.
Esentialul in analiza economica il constituie sesizarea relatiilor cauza-efect, fie prin intermediul relatiilor structurale (inclusiv functionale), fie prin intermediul relatiilor factoriale. Determinativul „economica” fixeaza caracterul analizei, care poate avea ca obiect nu numai o activitate economica, ci si una tehnica, stiintifica, sociala, culturala, administrativa.
Analiza poate fi definita, in functie de caracterul ei, ca : analiza economica, analiza contabila, analiza statistica, analiza dinamica, sau in functie de obiectul ei : analiza activitatii economice a unei intreprinderi, analiza productivitatii muncii, analiza folosirii capacitatilor de productie, analiza rentabilitatii.
1.2 TIPURI DE ANALIZE ECONOMICO-FINANCIARE
Pentru definirea tipurilor de analiza trebuie sa se tina seama de mai multe criterii, printre care, un loc important il au : nivelul la care se face analiza, organul si sursele informationale folosite, scopul, obiectul si intervalul de timp in care sunt studiate fenomenele si procesele economice.
Diversitatea activitatilor desfasurate de catre o intreprindere si varietatea situatiilor intilnite privind continutul, nivelul si caracteristicile performantelor economico-financiare ale acesteia, reclama necesitatea utilizarii mai multor tipuri de analiza, care pot fi structurate dupa mai multe criterii :
A. In functie de raportul dintre momentul in care se efectueaza analiza si momentul desfasurarii fenomenului
1. Analiza post-factum (post-operativa sau analiza realizarii obiectivelor): constituie un
element de supraveghere si reglare a modului de functiune a unei intreprinderi; presupune cercetarea rezultatelor economice potrivit relatiilor cauzal-functionale, ea dovedindu-si utilitatea in activitatea practica a intreprinderii, prin aceea ca furnizeaza informatii privind gradul de realizare a obiectivelor programate, respectiv incadrarea sau neincadrarea rezultatului obtinut in limitele estimate, ca fiind normale; se bazeaza pe valori certe (cunoscute); presupune cercetarea unor fenomene incheiate, a modului de realizare a unor obiective pe baza descompunerii in elemente si a stabilirii factorilor; priveste trecutul si prezentul; daca separam prezentul de trecut, se mai poate crea o categorie a analizei si anume, analiza concomitenta sau curenta, care se desfasoara concomitent cu desfasurarea fenomenului; ca tip de analiza post-factum, care se poate imbina si cu analiza prospectiva, se intilneste analiza-diagnostic prin care se obtin aprecieri asupra ansamblului unei intreprinderi, asupra unei subdiviziuni organizatorice sau asupra unei probleme. Aprecierea in sine nu poate fi considerata ca fiind si suficienta, daca nu sunt luate in considerare si masurile menite a contribui la remedierea unor situatii nefavorabile pentru intreprindere.
Analiza previzionala presupune determinarea evolutiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetarii factorilor (a relatiilor de cauzalitate), a actiunilor in perspectiva, inclusiv in luarea in considerare si a altor factori decit cei cunoscuti;constituie o etapa premergatoare in elaborarea strategiei activitatii economico-financiare a intreprinderii; este utilizata de catre centrele de decizie pentru stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse in perioada viitoare; se bazeaza pe valori incerte (presupuse).
In conditiile economiei de piata, angajarea unei investitii solicita in mod obligatoriu, elaborarea de scenarii prin care se prefigureaza rezultatele viitoare ale realizarii acesteia.
B. Din punct de vedere al urmaririi insusirilor esentiale ale fenomenelor
1. Analiza calitativa
= urmareste esenta fenomenului, caracteristicile sale fundamentale, factorii care sunt de aceeasi natura cu fenomenul ce il determina;
= rolul ei consta in elaborarea modelelor de analiza in care sunt surprinse elementele esentiale ale fenomenului.
2.Analiza cantitativa
= presupune cercetarea fenomenelor prin determinari comensurative, exprimate prin greutate, volum, suprafata, numar.
Campul de aplicare a metodelor matematice in cuantificarea fenomenelor economice, a influentelor diferitilor factori este conditionat de modelarea proceselor economice pe baza analizei calitative.
C. Dupa nivelul la care se desfasoara analiza
1. Analiza microeconomica
= cerceteaza fenomenele economico-financiare la nivelul intreprinderilor sau a compartimentelor functionale din cadrul structurilor sale organizatorice
= vizeaza relevarea comportamentului acesteia privind realizarea produselor, lucrarilor si prestarilor de servicii, potrivit obiectului de activitate, in raport cu obligatiile asumate prin contractele incheiate cu beneficiarii, performantele economico-financiare realizate
= aceea care se desfasoara la scara individului sau a intreprinderii si urmareste activitatea economica si rezultatele obtinute, releva factorii care determina orientarea in investirea fondurilor, in utilizarea resurselor, in fabricarea produselor, in asimilarea de noi produse
2.Analiza mezoeconomica
= studiaza fenomenele si procesele la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate, in scopul evidentierii pozitiei firmei pe piata, a capacitatilor concurentiale a acesteia
3. Analiza macroeconomica
= presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei nationale sau al economiei mondiale, operind preponderent cu marimi sintetice, globale sau agregate ca, de exemplu : produs national brut, produs intern brut, produsul social total, venitul national, utilizarea fortei de munca, volumul investitiilor
D. Dupa modul de urmarire in timp al fenomenelor
1. Analiza statica
= studiaza fenomenele precum si elementele si factorii care influenteaza asupra lor la un moment dat, relevind pe baza relatiilor existente intre acestia, o anumita pozitie a fenomenelor supuse analizei (de ex., comparearea stocurilor de marfuri reflectate in bilantul contabil cu cele planificate, a cauzelor abaterii fata de plan);
=notiunea de „static” este legata de modul de efectuare a analizei (la un moment dat) si nu de natura fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
2. Analiza dinamica
= cerceteaza fenomenele si procesele economice in miscarea si conditionarea lor reciproca, relevind pozitia pe care o detine si modificarile survenite in diferite momente ale evolutiei lor;
= pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care au determinat aceste schimbari, precum si tendintele evolutiilor lor viitoare.
E. Dupa orizontul de timp pe care se cerceteaza fenomenul
1. Analiza pe termen scurt
= serveste managementului intreprinderii pentru conducerea operativa a activitatii, pe perioade de timp de pina la 1 an.
2. Analiza pe termen lung
= opereaza cu date care depasesc termenul de 1 an, utilizind in acest scop modele de tip static sau stocastic.
F. Dupa criteriile de studiere a fenomenelor
1. Analiza tehnico-economica
= imbina caracterul tehnic cu cel economic.
2. Analiza economico-financiara
= trateaza corelatiile dintre activitatea economica (de exploatare) si cea financiara.
3.Analiza financiara
= vizeaza cu predilectie fluxurile financiare care se formeaza la nivelul intreprinderii, modul de gestionare si plasare a capitalului.
G. In functie de pozitia analistului
1. Analiza interna
= are un caracter practic, analistul avind o pozitie privilegiata, deoarece beneficiaza de o serie de informatii despre intreprinderea analizata;
= se realizeaza de catre organul sau personalul intreprinderii insarcinat cu aceasta activitate si se bazeaza pe sursele informationale ale intreprinderii;
Pe baza acestor informatii, analistul poate detecta starile de dezechilibru dintre diferite domenii ale activitatii intreprinderii si cauzele lor, stabilind totodata, masurile care se impun in vederea remedierii.
Elaborarea acestor analize serveste conducerii intreprinderii, atat pentru cunoasterea starii de fapt, cat si pentru fundamentarea activitatii viitoare.
2. Analiza externa
= se efectueaza de partenerii externi in fundamentarea deciziilor lor, partenerii externi ai intreprinderii, bazindu-se pe informatiile furnizate de analiza financiara;
= se efectueaza de catre organele competente interesate de activitatea desfasurata de intreprindere, cum sunt : Ministerul Finantelor, Banca Nationala a Romaniei, si se bazeaza pe datele furnizate prin sistemul darilor de seama contabile si statistice;
= se realizeaza in cadrul functiei de control a statului de catre organele mentionate mai sus, si urmaresc realizarea obiectivelor economice si sociale ce decurg din planul national unic de dezvoltare economica si sociala a tarii.
H. In functie de obiectul cercetarii
1.Analiza generala
2.Analiza partiala (tematica)
= cerceteaza numai anumite laturi ale activitatii si foloseste sursele informationale corespunzatoare scopului urmarit (de ex., analiza modului de aprovizionare cu marfuri a retelei comerciale sau gradul de utilizare a timpului de lucru al muncitorilor).
Pentru cunoasterea in profunzime a evolutiei fenomenelor si proceselor economice, in procesul de analiza este necesara imbinarea tuturor tipurilor de analiza, in vederea fundamentarii stiintifice a deciziilor de reglare si optimizare a performantelor economico-financiare ale intreprinderii.
1.3 ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE SI UTILIZATORII REZULTATELOR ACESTEIA
1.3.1.ANALIZA IN PROCESUL DE CONDUCERE
Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de interventii, prin care se prevede, organizeaza si coordoneaza activitatea intreprinderii, se iau decizii si se controleaza activitatea acesteia in vederea realizarii obiectivelor curente si de perspectiva, respectind criteriile de eficienta economice si de utilitate sociala.
Realizarea principalelor functii ale conducerii implica analiza de stare a sistemului in diferite domenii ale functionarii sale.
A prevedea, inseamna a cerceta viitorul, respectiv a intocmi un program de actiune care vizeaza atingerea obiectivelor propuse. Realizarea acestui program presupune a lua in considerare activitatea trecuta, cit si cea prezenta.
Intreprinderea ca sistem constituie obiect al conducerii, ceea ce reclama elaborarea unei suite de decizii menite sa asigure trecerea ei dintr-o stare in alta si implicit, reglarea functionarii ei. In acest proces de schimbare si reglare a starii de functionare a intreprinderii, functia de diagnoza a analizei joaca un rol deosebit de important
DIAGNOZA presupune cercetarea functionarii sistemului sub raport structural si functional-cauzal si se intemeiaza pe informatia privind starea sistemului. Pe baza unei asemenea cercetari se depisteaza „punctele critice” in cadrul sistemului si, totodata, se avizeaza centrele de decizie pentru a initia masuri de reglare.
Semnalul de reglare a functionarii sistemului si, respectiv, pentru ordonarea analizei-diagnostic il reprezinta abaterea de la un obiectiv parametrizat in timp si spatiu, de la o norma de functionare a sistemului. Analiza-diagnostic se efectueaza nu numai atunci cind la nivelul sistemului apar semnale de dereglare, ci si atunci cind informatia sintetica privind starea sistemului arata o functionare normala (in raport de obiective). Acest lucru se impune dat fiind faptul ca in interiorul sistemului intervin actiuni compensatoare, care modereaza sau anihileaza abaterile in functionarea unui subsistem.
Procesul reglarii se realizeaza prin functiile (atributele) conducerii si priveste actionarea asupra functiilor intreprinderii, ceea ce pune, in mod inevitabil, problema pozitionarii analizei economice in acest context, pentru a desprinde rolul ei in procesul de conducere.
Analiza starii sistemului in diferite momente ale functionarii, ca si cea cu caracter previzional, se realizeaza prin intermediul functiilor conducerii. Daca este vorba de previziune, este evident ca stabilirea obiectivelor pentru viitor nu poate face abstractie de analiza lor in trecut si prezent. Functia de organizare, care cuprinde ansamblul de actiuni in vederea utilizarii eficiente a resurselor, nu poate raspunde cerintelor ei fundamentale: ce trebuie facut, cu ce forte, unde, cand si cum, fara a apela la analiza. Totodata, nu se poate coordona functionarea sistemului si asigura echilibrul acestuia fara a analiza permanent situatia corelatiilor dintre elementele sale.
Functia de decizie (comanda) presupune elaborarea si declansarea deciziilor a caror calitate este hotaritor determinata de calitatea analizelor pe care se sprijina. Una din functiile conducerii al carei continut este realizat prin excelenta cu ajutorul analizei activitatii economice este controlul. Prin control, conducerea intreprinderii urmareste executarea cantitativa si calitativa a programelor de activitate in toate sectoarele, abaterile si cauzele lor, respectarea angajamentelor asumate, utilizarea judicioasa a mijloacelor materiale si banesti, concordanta dintre situatia scriptica si cea faptica.
Cu ajutorul analizei se stabilesc abaterile fata de termenul (criteriul) de referinta (in general prevederile planului sau ale programelor), se determina eventualele puncte de dezechilibru si se iau masurile operative care se impun.
1.3.2. UTILIZATORII INFORMATIILOR FURNIZATE DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA
Utilizatorii de informatii furnizate de analiza economico-financiara se pot grupa in patru mari categorii, si anume:
) - actionarii si consultantii acestora sint interesati de performantele curente ale investitiei realizate si asteptarile privind rentabilitatea viitoare;
b) - investitorii in obligatiuni au obiective diferite de cei care participa la capitalul social al firmei; aceasta categorie de utilizatori este interesata de capacitatea de plata si adecvarea fluxului de lichiditati la nivelul indatorarii;
c) - bancile si alti investitori sunt interesati de capacitatea de plata si de gradul de indatorare al firmei.
2. PARTENERII DE AFACERI
a) - furnizorii sint interesati atit in dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii comerciali, cit si de securitatea financiara a clientilor sai;
b) - clientii sint interesati de eventualele probleme financiare ale furnizorilor (scaderea calitatii, discontinuitati in aprovizionare, ca urmare a problemelor financiare);
c) - angajatii si organizatiile sindicale sunt orientate spre securitatea locurilor de munca si negocierea salariilor; au nevoie de informatii financiare la nivelul firmei si la cel al ramurii in cadrul negocierilor sau pentru a previziona niveluri viitoare ale somajului si ale salarizarii .
3. STATUL
a) - fiscul asigura o parte semnificativa din venituri prin impozitarea firmelor;
b) - guvernul si organizatiile cvasi-guvernamentale trebuie sa configureze politicile economice, sa conduca economia si sa monitorizeze anumite zone economice; prin agregarea informatiilor economico-financiare de la nivel microeconomic, Guvernul poate evalua corect sanatatea si performantele sectoarelor economice si poate aprecia feed-back-ul ;
c) - autoritatile locale au ca principal interes industriile, care sunt primordiale in zona pe care o administreaza, avand ca scop sa asigure niveluri ridicate de performanta economico-financiara in zona de autoritate, inclusiv prin utilizarea parghiilor de care dispune (emisiunea de obligatiuni, acordarea de facilitati, atragerea investitorilor).
4. ALTI UTILIZATORI
a) - managementul firmei utilizeaza frecvent analiza propriilor rezultate si performante financiare prin raportare la situatia industriei si a principalilor concurenti pentru a-si localiza propria pozitie;
b) - organizatiile profesionale : unul dintre scopurile acestora este sa reduca amestecul statului in activitatile profitabile;
c) - analistii si consultantii se regasesc adesea in categoriile prezentate anterior, fie ca firme de consultanta pentru furnizorii de capital, fie ca agentii de reiting care produc si furnizeaza informatii economico-financiare;
d) – auditorii;
e) – publicul.
1.4 CONTINUTUL SI ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA
Analiza economico-financiara parcurge drumul invers pe care il realizeaza evolutia fenomenului respectiv. Ea porneste de la un rezultat si cauta sa evidentieze factorii si elementele care au contribuit la realizarea acestuia.
Continutul analizei presupune parcurgerea urmatoarelor ETAPE :
1. fixarea obiectului analizei
= consta in identificarea anumitor fapte, fenomene, rezultate care se exprima sub forma indicatorilor economico-financiari;
= delimitarea obiectului se face in timp si spatiu, cantitativ si calitativ, utilizind anumite metode de evaluare si calcul.
2. stabilirea elementelor, factorilor si cauzelor fenomenului studiat
= descompunerea in elemente presupune o analiza structurala, factorii se stabilesc in mod succesiv, trecind de la cei cu actiune directa, la cei care actioneaza indirect (prin intermediul celor cu o actiune directa pana la stabilirea cauzelor finale).
3. determinarea relatiilor de conditionare dintre fiecare factor si fenomun realizat, respectiv a relatiei cauza-efect
= aceste relatii se refera atat la elemente, respectiv la factori, pe de-o parte, si fenomen pe de alta parte, cat si la raporturile dintre elemente sau dintre factori;
= in acest scop este necesar a se determina relatia cauza-efect, respectiv raporturile de conditionare dintre factori.
4. masurarea (cuantificarea) influentelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat
= in aceasta etapa intervine analiza cantitativa cu scopul masurarii influentelor, dimensionarii rezervelor interne, aprecierii cit mai exacte a rezultatelor.
5. sinteza rezultatelor analizei
= constituie etapa stabilirii concluziilor si a aprecierilor asupra activitatii desfasurate, elaborarea masurilor, respectiv a deciziilor menite a contribui la utilizarea optima a factorilor de productie, la obtinerea unor randamente maxime, a utilizarii acestora in vederea asigurarii marjei concurentiale, a fiabilitatii intreprinderii.
Se constata ca, pentru cunoasterea esentei fenomenului cercetat, este necesara descompunerea acestuia pe elemente componente, fiecare element fiind analizat in functie de factorii care-l conditioneaza pina la stabilirea cauzelor finale. Odata cunoscute cauzele, se intreprind masuri pentru desfasurarea sau evolutia normala a fenomenului. Descompunerea in factori se face pe trepte, se trece de la factori mai putin complecsi, pana se ajunge la factorul simplu care nu mai poate fi descompus. In felul acesta se iau in considerare si factorii de ordin structural care actioneaza in cadrul sistemului de legaturi cauzale.
1.5 FACTORII CARE DETERMINA REZULTATELE ACTIVITATII ECONOMICO-FINANCIARE
ABORDAREA FACTORIALA A INTREPRINDER 727c25h II presupune cunoasterea factorilor, a naturii lor si a legaturilor prin intermediul carora concura la formarea si respectiv modificarea rezultatelor unei activitati, precum si la stabilirea posibilitatilor de imbunatatire a functionarii intreprinderii ca sistem. Factorii determina formarea si modificarea unui efect, a unui rezultat. Ei actioneaza, de regula, nu izolat, ci interdependent, corelat, intr-un sistem de legaturi inchegate. Identificarea lor necesita cunoasterea precisa a cailor de formare a rezultatului, a legaturilor cauzale launtrice ale rezultatului in acceptiunea de fenomen analizat.
In scopul intelegerii esentei si rolului factorilor, se procedeaza la gruparea lor dupa diferite criterii
1. Din punct de vedere al continutului:
a) - factori tehnici;
b) - factori organizatorici;
c) - factori tehnologici;
d) - factori economico-financiari;
e) - factori sociali politici;
f) - factori demografici;etc.
2. In functie de resursele folosite in procesul de productie:
a) - forta de munca si folosirea ei;
b) - mijloacele fixe si utilizarea lor;
c) - fondul funciar si utilizarea acestuia;
d) - mijloacele circulante si utilizarea lor;
e) - procesul de organizare a productiei si a muncii;
f) - procesul de conducere a activitatii economico-financiare.
3. In raport cu rolul pe care il au in cadrul unei relatii cauzale, se disting, in ordinea analizei, 3 categorii :
a) - factori cantitativi
= reprezinta exprimarea materiala a factorilor calitativi, fiind conditia preliminara si indispensabila a actiunii factorilor calitativi;
= sunt exprimati in unitati fizice de masurare (bucati, kg, m, ha, tone, l, etc.)
b) - factori structurali
= apar atunci cind fenomenul economico-financiar analizat se refera la marimi ce reprezinta insumarea unor elemente sau a unor produse de elemente;
= intervin intotdeauna in situatiile in care rezultatul analizat se refera la marimi agregate (compuse din mai multe elemente).
Pentru explicarea corecta a rezultatelor, pentru separarea efortului propriu, este necesara evidentierea influentei factorilor de structura. Astfel, de exemplu, nivelul mediu al ratei rentabilitatii pe intreprindere poate sa creasca pe seama deplasarilor structurale (creste ponderea produselor cu o rata a rentabilitatii mai mare decit cea medie).
c ) - factori calitativi
= au aceeasi natura cu fenomenul economico-financiar analizat, deosebindu-se de fenomen prin gradul de extensiune (de ex., productivitatea muncii ca factor, este de aceeasi natura cu productia, referindu-se insa la o singura persoana, pe cand productia se refera la intregul personal);
= sunt exprimati in unitati de masura similare cu fenomenul economico-financiar analizat;
4. Dupa modul cum actioneaza
a) - factori cu actiune directa
= factori care actioneaza in mod nemijlocit asupra fenomenului economico-financiar analizat.
b) - factori cu actiune indirecta
= factori care actioneaza asupra fenomenului analizat numai prin intermediul factorilor directi .
Aceasta grupare prezinta importanta deoarece permite identificarea fiecarui factor asupra fenomenului analizat si luarea masurilor pentru realizarea unui efect si mai mare.
5. In raport cu posibilitatile de previziune
a) - factori previzibili (determinabili
= actioneaza in cadrul unor procese controlate, care nu implica riscuri.
b) - factori imprevizibili (incerti
= actioneaza necontrolat (de ex.: fenomenele naturii, variatiile cursului valutar).
6. Dupa gradul de sintetizare
a ) - factori simpli
= aceia care nu mai pot fi dezmembrati in alti factori, in scopul analizei (de ex. numarul zilelor lucrate de un muncitor intr-o anumita perioada de timp).
b) - factori complecsi
= aceia care necesita o anumita dezmembrare si sunt determinati de actiunea altor factori (de ex. cererea de marfuri, deoarece depinde de veniturile banesti ale populatiei, de nivelul de dezvoltare a productiei, de nivelul preturilor) .
7. In functie de izvorul actiunii lor
a) - factori interni (endogeni)
= isi au originea in interiorul intreprinderii:
-factori legati de forta de munca, de utilizarea ei eficienta;
-factori care privesc obiectul circulatiei = asigurarea intreprinderii cu fondul de marfuri necesar satisfacerii cererii de marfuri a populatiei;
-factori care reflecta baza tehnico-materiala a unitatilor, capacitatea de desfacere a retelei comerciale;
-factori legati de organizarea si conducerea activitatii economice = care reflecta activitatea de organizare a aprovizionarii si desfacerii marfurilor
b) - factori externi (exogeni)
= isi au originea in mediul exterior intreprinderii:
(a caror actiune este zero) .
In teoria si practica economica se folosesc notiunile de „pozitiv” si „negativ” pentru actiuni, ceea ce nu inseamna acelasi lucru cu notiunea de „favorabil” sau „nefavorabil”.
Un factor este favorabil sau nefavorabil, in functie de aportul sau la indeplinirea sau neindeplinirea unor predictii, sau a unor interese, sau in ceea ce priveste variatia intr-un sens sau altul a diferitilor indicatori economico-financiari.
9. In functie de importanta economico-financiara
= acei factori a caror actiune contribuie la modificarea fenomenului analizat;
b) - factori constanti = acei factori care nu determina modificarea fenomenului economico-financiar in ansamblu.
11. Dupa pozitia pe care o au in raport cu obtinerea rezultatului
a) - factori independenti = acei factori care pot influenta rezultatul in mod independent;
b) - factori interdependenti = aceia care isi pot exercita actiunea numai in interactiunea lor (ex.: munca si mijloacele de productie).
12. In raport cu stadiile circuitului economic
a) - factori specifici aprovizionarii;
b) - factori specifici productiei;
c) - factori specifici comercializarii productiei.
|
