Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































COSTURILE IN INTREPRINDERE

economie












ALTE DOCUMENTE

Facilitati acordate intreprinderilor mici si mijlocii
INCEPEREA AFACERILOR
Cererea si oferta in economia de piata
Firma de exercitiu WILD CATS
Strategia
S.C. PRIMINVEST MEDIA SERVICES S.R.L.
POLITICA DE PRET
SOCIETATILE COMERCIALE
Primul acord de la Basel
Profiturile si riscurile bancare,componente ale performantelor bancare

Costurile īn īntreprindere



continut:

       5.1. Costurile de productie - delimitari conceptuale

       5.2. Structura costurilor īn īntreprindere

       5.3. Necesitatea  si caile de reducere a costurilor īn īntreprindere

Rezumat:

De cele mai multe ori o īntreprindere realizeaza mai multe produse sau presteaza mai multe servicii, din care unele, sub raportul rentabilitatii lor, pot fi eficiente sau nu. Este deci, vital pentru aceasta sa realizeze o erarhizare a produselor pe care le obtine si, pe aceasta baza, sa adopte masurile pe care le considera necesare. O analiza strategica a activitatii sale nu este posibila īnsa fara a cunoaste costul propriilor produse.

Costul este deci o categorie economica nemijlocit legata de activitatea īntreprinderii, fiind expresia valorica a consumului de mijloace de munca, de obiecte ale muncii si de forta de munca (īntr-un cuvānt de factori de productie). Daca la factorii de productie se mai adauga si alte elemente care sunt incluse ca urmare a unor acte normative (spre exemplu, cheltuieli cu caracter social, impozite si taxe diverse), īn final toate acestea vor forma costul de productie, care este si obiectul de studiu al temei de fata.

Obiective:

            La sfārsitul acestei teme, veti fi īn masura sa:

-         faceti deosebirea īntre cost si costul de productie

-         clasificati cheltuielile ce intervin īn procesul productiei dupa mai multe criterii;

-         enumerati si sa calculati diferiti indicatori ce masoara costurile īn cadrul īntreprinderilor;

-         īntelegeti importanta costurile īn īntreprindere;

-         aflati caile de reducere a costurile īn īntreprinderi.

5.1. costurile de productie - delimitari conceptuale

F

Definitia costului de productie

 
Datorita importantei economice deosebite pe care o are, reducerea costurilor de productie ocupa un loc central īn politica economica a oricarei unitati economice.

Costul de productie este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ce caracterizeaza īntreaga activitate economica a unitatilor productie si constituie un element  de baza al eficientei economice la nivel de īntreprindere, ramura economica sau pe īntreaga economie nationala, si nu numai.

Cunoasterea categoriei economice de cost de productie este indisolubil legata de cunoasterea valorii, respectiv a procesului de cheltuire a muncii sociale īn activitatea de obtinere a productiei materiale.

Dupa cum se stie, productia bunurilor materiale are la baza trei elemente fundamentale: obiectele muncii, mijloacele de munca si munca omului; toate acestea participa īn mod diferit la formarea valorii fiecarui produs īn parte sau a īntregului produs social.

Natura economica a costului de productie īn economie se poate explica mai sugestiv pornind tocmai de la valoarea produsului social, 21221w226v privit ca rezultat al cheltuirii muncii sociale īn forma celor trei elemente fundamentale prezentate mai sus. Astfel ca, īn structura produsului social, 21221w226v ca si a fiecarui produs ce īl compune, costul de productie apare ca o parte din valoarea acestuia, anume aceea care exprima cheltuielile īntreprinderii pentru mijlocele de productie consumate (f) si pentru retribuirea muncii prestate (R) īn vederea obtinerii si desfacerii productiei; el este mai mic decāt valoarea productiei, fiind o parte a acesteia. Rezulta ca, īn timp ce valoarea unei marfi (m) este egala cu  f + r + p, costul de productie al acelei marfi (Cp) este egala cu f + r; el nu cuprinde acea parte a valorii marfii, care reprezinta produsul pentru societate (p), respectiv venitul net al societatii.

Deci, īn sfera productiei materiale, costul de productie este partea din valoarea marfurilor care reflecta īn expresie baneasca cheltuielile de productie efectuate de unitatile economice producatoare de mijloace de productie consumate (f) si pentru retribuirea lucratorilor (R) īn vederea obtinerii si desfacerii unui produs sau a īntregii productii.

E

Definitia costului īn īntreprindere

 
Īn procesul realizarii activitatii unei īntreprinderi, se efectueaza  cheltuieli cu mijloace de productie, materialele cāt si cu plata muncii lucratorilor care concura la realizarea serviciilor turistice; totalitatea acestor cheltuieli constituie costul īn īntreprindere.

Prin urmare, costul īn īntreprindere reprezinta īn expresie valorica volumul cheltuelilor efectuate pentru realizarea produsului oferit.

Pentru a se fundamenta corespunzator planul costurilor si a se stabili masurile de reducere a acestora fara a influenta negativ calitatea produselor si serviciilor este necesar sa se cunoasca structura costurilor din īntreprinderi.

 

Timp estimat de lucru :

5 minute

 


Test de autoevaluare nr.1.

1. Definiti costul (1 punct):

........................................................................................................................

2. Definiti costul de productie (1 punct):

........................................................................................................................

3. Care este diferenta īntre cost īn general si cost de productie (1 punct):

........................................................................................................................

Total puncte: 3 puncte                                      Puncte obtinute..

5.2. Structura costurilor īn īntreprinderi

F

Criterii de clasificare a costului īn īntreprinderi

 
Gruparea dupa un anumit criteriu a cheltuielilor facute de o unitate economica poarta numele de structura a costurilor de productie. Ea reflecta elementele componente si locul pe care īl ocupa fiecare īn totalul cheltuelilor de productie.

Teoria si practica economica scoate īn evidenta clasificarea cheltuielilor din activitatea de productie, circulatie si prestatii de servicii, dupa mai multe criterii, dintre care evidentiem:

- gruparea cheltuielilor dupa destinatia lor, unde avem: remuneratia lucratorilor; impozitul pe fondul de salarii si contributia la asigurarile sociale; amortizarea mijloacelor fixe; chirii pentru mijloacele fixe luate cu chirie; cheltueli cu reparatiile capitale; cheltuieli cu transportul, depozitarea, pastrarea si pregatirea desfacerii marfurilor; dobānzi bancare; cheltuieli pentru publicitate si reclama; cheltuieli de īntretinere, reparatii curente si revizii tehnice la mijloacele fixe, cu exceptia cladirilor, uzura, repararea si īntretinerea obiectelor de inventar cu caracter operativ; cheltuieli ale unitatilor operative; materii prime, materiale; cheltuieli administrative; cheltuieli generale ale īntreprinderii etc.

- gruparea cheltuielilor dupa modul de includere īn costul de productie poate fi īmpartita īn : cheltuieli directe  - acele cheltuieli care īn momentul efectuarii lor se pot repartiza direct pe produsul sau prestatia pentru care s-a fasut cheltuiala respectiva - si cheltuieli indirecte - acele cheltuieli care privesc activitatea ce se desfasoara īn legatura cu realizarea mai multor produse sau prestatii sau privesc īntreaga activitate a unitatilor economice respective.

- gruparea cheltuielilor dupa raportul lor cu volumul productiei poate fi facuta astfel: cheltuieli variabile, a caror marime se modifica odata cu volumul prestatiilor asigurate sau cu cantitatile de productie fabricate; ele sunt īn general toate cheltuielile directe, definite īn clasificarea anterioara si cheltuieli conventional-constante, care ramān de regula, aceleasi chiar daca volumul productiei creste sau scade, īn general acestea fiind cheltuieli indirecte.

Aceasta clasificare are o importanta practica deoarece cunoscāndu-le, se poate actiona pentru reducerea cheltuielilor conventional-constante ce revin pe unitatea de produs sau de venit obtinut din prestatii pe baza sporirii volumului vānzarilor sau de marfuri, prestatii realizate pe unitatea de suprafata sau capacitatea de cazare, prin folosirea mai buna a capacitatii de desfacere a retelei comerciale.

Cunoasterea structurii costurilor, precum si stabilirea lor pe criterii rationale au o mare īnsemnatate practica, īndeosebi īn orientarea actiunii de reducere a cheltuielilor, cu precadere spre elementele ce detin o pondere mai mare, fara a neglija niciodata posibilitatea de reducere a cheltuielilor oricāt de mica ar fi ponderea elementului de cheltuieli īn totalul costurilor.

Marimea, structura si evolutia costurilor reflecta complex conditiile īn care se desfasoara activitatea de productie a īntreprinderii, modul si eficienta īn care aceasta gospodareste resursele materiale, de munca si financiare de care dispune. Ca urmare, costul de productie reprezinta unul din cei mai importanti indicatori sintetici de apreciere a eficientei economice, a progreselor obtinute de īntreprindere īn perfectionarea bazei tehnico-materiale, īn folosirea capacitatii si suprafetelor pe productie īn reducerea costurilor specifice, īn cresterea productivitatii muncii si īmbunatatirea calitatii produselor si serviciilor īn eliminarea oricaror cheltuieli neeconomicoase.

E

Sistemul de indicatori folositi īn masurarea costurilor īn īntreprindere

 
Sistemul de indicatori ce masoara consturile īntreprinderii poate cuprinde:

- nivelul cheltuielilor la 1.000 lei īncasare (prestare, desfacere) - este un indicator sintetic, care exprima raportul dintre suma cheltuielilor si volumul de īncasari:

                    ,

īn care:

      n = nivelul cheltuielilor;

 S ch = suma cheltuielilor de circulatie;

     Vi = volumul de īncasare (prestatie, desfacere).

- suma absoluta a cheltuielilor de circulatie - reprezinta totalitatea eforturilor depuse de īntreprinderi dar nu arata precis masura īn care unitatea s-a preocupat de reducerea acestora - deoarece volumul de īncasare influenteaza īn mod direct cresterea unor cheltuieli:

                  

īn care:

       S ch = suma totala a cheltuielilor;

 ch1,2,3,.n = valoarea fiecarui element de cheltuiala.

- cuantumul scaderii/cresterii nivelului relativ al cheltuielilor de circulatie - reprezinta marimea scaderii sau cresterii nivelului cheltuielilor de circulatie realizat īntr-o anumita perioada corespunzatoare, luata ca baza de comparatie;

- ritmul reducerii sau cresterii nivelului cheltuielilor de circulatie, care se determina:

                  

īn care:

             r = ritmul cresterii/reducerii cheltuielilor;

            n1= nivelul cheltuielilor realizate

           np1= nivelul cheltuielilor planificate.

Timp estimat de lucru :

10 minute

 
Īn efectuarea unei analize a situatiei costurilor īntreprinderii trebuie sa se foloseasca īntregul sistem de indicatori ce caracterizeaza diferitele aspecte ale costurilor.

 

Test de autoevaluare nr.2.

1. Enumerati criterii de clasificare a cheltuielilor (1 punct):

........................................................................................................................

2. Tipuri de cheltuieli dupa destinatia lor sunt: (1 punct):

........................................................................................................................

3. Dupa modul de includere īn costul de productie, cheltuielile pot fi (1 punct):

........................................................................................................................

4.  Īn raport cu volumul productiei, cheltuielile pot fi (1 punct):

........................................................................................................................

5. Care sunt indicatorii folositi īn masurarea cheltuielilor īn īntreprinderi (1 punct)?

........................................................................................................................

6. Īn ce costul nivelul chletuielilor l a 1000 lei īncasare (1 punct):

........................................................................................................................

7. Ce reprezinta suma absoluta a cheltuielilor de circulatie (1 punct):

........................................................................................................................

8. Ce reprezinta cuantumul cresterii sau scaderii  nivelului relativ al cheltuielilor de circulatie (1 punct):

........................................................................................................................

9. Care este formula de calcul a ritmului de crestere sau scadere a nivelului cheltuielilor de circulatie? (1 punct):

........................................................................................................................

Total puncte:  9 puncte             Puncte obtinute..

5.3.                   Necesitatea si caile de reducere

a costurilor īn īntreprinderi

Avānd īn vedere ca pe lānga realizarea unei eficiente economice, īntreprinderea īsi propune si realizarea unei eficiente sociale concretizata īn calitatea prestatiilor oferite, este necesar ca īn activitatea de reducere a costurilor sa se aiba īn vedere permanent si asigurarea unei cresteri continue a calitatii produselor si serviciilor acordate.

E

Cai de reducere a costurilor īn īntreprindere

 
Asadar, micsorarea continua si sistematica a costurilor de productie reprezinta o cale, si totodata, necesara pentru sporirea eficientei economice si a micsorarii pretului de livrarea a produselor si a tarifelor si implicit pentru ridicarea continua a nivelului serviciilor prestate.



Dintre caile de reducere a costurilor īn īntreprinderi putem mentiona:

-    reducerea cheltuielilor materiale;

-    cresterea productivitatii muncii;

-    reducerea cheltuielilor generale si a altor cheltuieli neproductive.

E

Masuri de reducere a cheltuielilor materiale

 
Reducerea cheltuielilor materiale apare ca o necesitate obiectiva determinata de nevoia sporirii permanente a eficientei muncii sociale, de caracterul limitat al resurselor de materii prime si materiale, de importanta pe care o are īn cresterea venitului national, pe aceasta baza creāndu-se conditii pentru accelerarea reproductie largite, a dinamizarii progresului economic, si nu īn ultimul rānd de faptul ca, tinānd cont de ponderea acestor cheltuieli īn totalitatea cheltuielilor de circulatie, au importanta īn cresterea eficientei economice a fiecarei īntreprinderi.

Masurile luate pentru reducerea cheltuielilor materiale pot fi:

- reducerea consumurilor specifice de materiale, actiune ce poate fi influentata direct prin stabilirea unor norme de consum stiintific fundamentate, acestea fiind un instrument eficace īn lupta īmpotriva risipei si constituind totodata o baza pentru o aprovizionare corespunzatoare si creānd posibilitatea de a se reduce īn mod sistematic stocurile de materiale;

- reducerea si valorificarea rationala a deseurilor;

- reducerea consumurilor de energie electrica, combustibil, apa, printr-o mai buna utilizare a instalatiilor si introducerea de tehnologii moderne de īnlocuire a surselor clasice de producere a energiei;

- īmbunatatirea coeficientilor de utilizare a īntreprinderilor de productie si de prestari servicii;

- reducerea cheltuielilor neeconomicoase si a pierderilor de materii prime si materiale;

- introducerea si extinderea gestiunii economice interne la nivelul sectiilor si unitatilor operative de prestatii si desfacere,

- organizarea si tinerea unei evidente riguroase a cheltuielilor pe unitati si elemente de cheltuieli;

- accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor printr-o mai buna circulatie a acestora precum si īnlaturarea verigilor inutile intermediare;

- evitarea fragmentarii stocurilor greu vandabile si reducerea pierderilor de ambalaje;

- etc.

F

Cai de sporire a productivitatii muncii

 
Cresterea productivitatii muncii este cea de-a doua cale de reducere a costurilor, productivitatea muncii fiind considerata un indicator important al calitatii care caracterizeaza īn mod sistematic activitatea īntreprinderilor pe linia utilizarii fortei de munca.

Sporirea productivitatii muncii se realizeaza, īn principal, prin:

- perfectionarea organizarii productiei si a muncii īn procesul bunurilor de consum, prin reteaua proprie de productie;

- folosirea cāt mai deplina a fortei de munca si a timpului de munca prin īntarirea ordinii si disciplinei īn productie, lichidānd pierderile de timp de munca inutile;

- cresterea gradului de calificare a tuturor lucratorilor;

- corelarea numarului de personal cu necesitatile īntreprinderii;

- introducerea tehnicii noi si a tehonologiilor moderne;

- mecanizarea lucrarilor din activitatea de desfacere a marfurilor;

- intensificarea preocuparilor pentru sporirea continua a volumului de marfuri desfacute, īn special a celor din productia interna, si a sporirii īncasarilor valutare pe aceeasi capacitate de desfacere;

- organizarea retelei de desfacere printr-o rationalizare, dezvoltare si amplasare a acesteia, tināndu-se seama de volumul desfacerilor, de frecventa cumparatorilor si de cerere;

F

Cai de reducere sau de crestere a cheltuielilor financiar-valutare

 
- dezvoltarea constiintei tuturor lucratorilor;

Īn privinta produtiei si serviciilor cu caracter international, pentru reducerea cheltuielilor si cresterea eficientei valutar-financiare, īn acest domeniu trebuie sa se realizeze:

- intensificarea folosirii īntregii capacitati de productie, a capacitatii de transport, urmarindu-se recuperarea tuturor cheltuielilor interne si externe;

- dimensionarea optima a cheltuielilor īn lei si īn valuta si a capacitatilor īntreprinderii prin impulsionarea contractarilor externe pentru acoperirea ferma īntregii capacitati a īntreprinderi si orientarea operativa īn utilizarea excedentului de produse si servicii, ce apar īn anumite perioade ale anului;

- adaptarea operativa la practica internationala a tarifelor īn valuta pentru comert international si a diverselor preturi īn valuta;

- īmbunatatirea continua a calitatii si diversificarea gamei serviciilor;

Reducerea cheltuielilor generale si a altor cheltuieli neproductive este ultima cale de reducere a costurilor īn īntreprinderi, cheltuieli care fac parte din categoria asa-ziselor cheltuieli conventional-constante, adica salariile personalului, cheltuieli de posta, telefon, deplasari etc.

Deoarece aceste cheltuieli nu se afla īntr-un raport direct proportional cu cresterea volumului de prestatii, orice sporire a acestora din urma conduce la o reducere a acestor cheltuieli pe unitatea de prestatie. Pentru reducerea lor este necesara:

- determinarea unei proportii optime dintre lucratorii direct productivi si cei auxiliari;

- eliminarea deplasarilor inutile si micsorarea cheltuielilor de birou, posta, telefon, fax;

- evitarea risipei si imobilizarilor mijloacelor circulante si banesti, actionāndu-se pentru cresterea vitezei de rotatie a acestora si eliminarea creditelor nejustificate;

- folosirea rationala a materialelor de īntretinere, reducerea reparatiilor si costurilor acestora la cladirile cu caracter administrativ;

Influenta diverselor masuri asupra costurilor este foarte variata, conducānd la micsorarea acestora īn proportii diferite. Nici una din ele nu trebuie neglijata, deoarece efectul cumulat al acestora poate contribui la micsorarea costurilor īn unitatile de turism īn mod substantial.

Reducerea costurilor trebuie sa constituie o preocupare permanenta a tuturor lucratorilor din īntreprinderi, si nu numai, considerāndu-se ca este unul din obiectivele centrale ale tuturor unitatilor economice.

Timp estimat de lucru :

50 minute

 


Test de autoevaluare nr.3.

1. Care sunt caile de reducere a costurilor īn īntreprinderi ?(1 punct):

........................................................................................................................

2. Care este scopul reducerii costurilor īn īntreprinderi ?(1 punct):

........................................................................................................................

3. Care sunt caile de crestere a productivitatii muncii īn īntreprinderi ?(1 puncte):

........................................................................................................................

4. Formarea si perfectionarea personalului este asigurata de (2 puncte):

a)      organisme interne si externe īntreprinderii;

b)      numai de organisme interne;

c)      numai de organisme externe.

a)

b)

c)

5. Functiunea de personal cuprinde (2 puncte):

a)      marirea capacitatii de aprovizionare si noi investitii;

b)      recensamāntul nevoilor de personal, remunerarea salariatilor, recrutarea, formarea, promovarea si perfectionarea personalului;

c)      actiuni de ameliorare a conditiilor de munca, dificultati sociale, conflicte de īntreprindere.

a)

b)

c)

6. Functie de marketing a firmei comerciale se refera la (2 puncte):

a)      gasirea de forta de munca calificata necesara desfasurarii activitatii;

b)      activitati destinate sa asigure fondurile banesti ale īntreprinderii;

c)      Investigarea pietei si a necesitatilor de consum, conectarea dinamica a firmei la mediul economico-social, satifacerea īn conditii superioare  a nevoilor de consum si maximizarea eficientei economice.

a)

b)

c)

7. Interdependenta dintre functiunile firmei consta īn (2 puncte):

a)      transmiterea de informatii de la o functiune la alta;

b)      schimbari permanente pe care le suporta si la care trebuie sa se adapteze firma īn conditiile de piata;

c)      variatii sezoniere, restrāngeri sau extinderi, orientari la unele produse sau altele etc.

a)

b)

c)

8. Prin sinergie a īntreprinderii se īntelege (2 puncte):

a)      organizarea īn cadrul unui ansamblu de prescriptii, de metode si mijloace care asigura folosirea cāt mai complexa a resurselor;

b)      ansamblul activitatilor īntreprinderii īntreprinse īn vederea utilizarii cu maxima eficienta a mijloacelor;

c)      capacitatea de adaptare a īntreprinderii la rapidele schimbari ale mediului.

a)

b)

c)

9. Structura ogranizatorica a firmei poate fi definita ca (2 puncte):




a)      ansamblul comparimentelor de munca, modul cum acestea sunt constituite si grupate, precum si principalele legaturi ce se stabilesc īntre ele, īn vederea realizarii īn cāt mai bune conditii a obiectivelor strategice si tactice ale activitatii economice si sociale a acesteia;

b)      determinarea activitatilor necesare īndeplinirii obiectivelor planificate si gruparea lor īntr-o structura logica si care regrupeaza un ansamblu de activitati si o retea de informatii īn scopul realizarii anumitor obiective;

c)      ansamblu de masuri privind desfasurarea optima a activitatii īntreprinderii care sa se refere la organizarea conducerii, a productiei si a muncii.

a)

b)

c)

10. Principiile proiectarii structurii organizatorice sunt (2 puncte):

a)        principiul frecventei de legaturi, principiul importantei relative si principiul de independenta principiul permanentei conducerii, economiei de personal, flexibilitatii structurii organizatorice, determinarii variantei optime si eficientei;

b)       principiul de cooperare, principiul unitatii de decizie, principiul de control si principiul de reprezentare principiul permanentei conducerii, economiei de personal, flexibilitatii structurii organizatorice, determinarii variantei optime si eficientei;

c)        principiul managementului participativ, suprematiei obiectivelor, unitatii de decizie si de actiune, economia de legaturi ierarhice si functionale,interdependenta minima, individualitatea functiilor de baza, principiul permanentei conducerii, economiei de personal, flexibilitatii structurii organizatorice, determinarii variantei optime si eficientei structurilor.

a)

b)

c)

11. Variabila organizationala care determina organizarea structurala a īntreprinderii comerciale poate fi definita ca (2 puncte):

a)      Factor extern sau intern firmei care conditioneaza īntr-o anumita masura structura organizatorica, astfel īncāt modificarea unora din parametrii firmei impun schimbari īn strcutura sa organizatorica;

b)      Complexitate a activitatii comerciale, care indica diversitatea sortimentelor de marfuri comercializate pe sectoare, servicii comerciale, activitati de productie;

c)      Nivel al dotarii tehnice, evaluat printr-o serie de indicatori sembificativi cum sunt: valoarea medie a fondurilor fixe, gradul de dotare cu utilaj si mobilier etc.

a)

b)

c)

12. Tipurile de structuri organizatorice sunt (2 puncte):

a)       structura organizatorica liniara, structura organizatorica ierarhica si strcutura organizatorica "Staff";

b)       structura organizatorica ierarhica, strctura organizatorica functionala si strctura organizatorica ierarhic-functionala;

c)       strcutura organizatorica "Staff", structura organizatorica "Staff-line" si strcutura organizatorica ierarhic-functionala.

a)

b)

c)

13. Principalele etape de concepere si proiectare a structurii organizatorice sunt (2 puncte):

a)      analiza structurii organizatorice īntr-o īntreprindere existenta, proiectarea structurii organizatorice si diviziunea cu caracter administrativ;

b)      analiza diviziunii operative, diviziunii functionale si diviziunii cu caracter administrativ;

c)      analiza obiectivelor īntreprinderii si a caracteriticilor mediului sau extern, definirea activitatilor necesare si stabilirea continutului lor, analiza functiilor firmei, determinarea volumului de munca specializata si evaluarea acestei structuri.

a)

b)

c)

14. Organigrama reprezinta (2 puncte):

a)      instrumentul traditional de reprezentare grafica a cadrului organizatoric al īntreprinderii;

b)      forma moderna de organizare interioara a īntreprinderii;

c)      crearea de celective omogene pentru executarea de operatiuni similare.

a)

b)

c)

15. Organizarea informala a firmei presupune (2 puncte):

a)      o forma de concretizare a relatiilor formale, si poate fi definita ca ansamblul interactiunilor umane cu caracter organizatoric, care apar spontan si natural īntre componentii sai;

b)      receptivitate la nou;

c)      asigurarea aprovizionarii cu mrafuri necesare a unitatilor subordonate.

a)

b)

c)

16. Asemanarile dintre organizarea formala si organizarea informala consta īn (2 puncte):

a)      ambele se caracterizeaza prin instabilitate accentuata;

b)      ambele se costituie īn cadrul aceleasi firme, ambele urmaresc realizarea unro obiective, ambele au caracter dinamic si exista īn toate firmele si la toate nivelurile ierarhice;

c)      ambele urmaresc īndeplinirea obiectivelor de grup sau individuale ale firmei, salariatii ambelor organizari pot ocupa doar un singur pot īn firma si ambele au aun caracter stabil.

a)

b)

c)

17. Deosebirile dintre organizarea formala si organizarea informala consta īn (2 puncte):

a) ambele se constituie īn cadrul aceleasi firme si au caracter dimanic;

b) ambele urmaresc realizarea unro obiective si exista īn toate firmele si la toate nivelurile ierarhice;

c) organizarea formala are un caracter relativ, urmareste īndeplinirea obiectivelor firmei si un salariat poate ocupa un sungur post īn structura formala a firmei, pe cānd organizarea informala se caracterizeaza prin instabilitate acceptuata, urmareste īndeplinirea obiectivelor de grup sau individuale si poate fi membru īn mai multe grupuri informale.

a)

b)

c)



18. Principalele tendinte privind organizarea structurala a firmei sunt (2 puncte):

a)      trecerea de la structurile organizatorice de tip mecanicist, la cele de tip organic;

b)      ignorarea strategiilor bazate pe grupauri informale;

c)      influentarea legaturilor ierarhice si implicit influentarea eficientei activitatii desfasurate de īntreprindere.

a)

b)

c)

19. Orientarea īntreprinderii catre piata presupune (2 puncte):

a) structuralizarea ierarhica a obiectivelor care coboara de la nivelurile generale de decizie pāna la nivelurile de executie;

b) organizarea si perfectionarea unui sistem de control permanent;

c) coordonarea rezolvarii problemelor de marketing si stabilirea de obiective specifice pe termen lung si scurt precum si determinarea unro sisteme operative si eficace de informare cu privire la piata.

 

a)

b)

c)

20. Atributiile Adunarii Generale a Actionarilor sunt (2 puncte):

a)      angajeaza si concediaza personalul;

b)      angajeaza si concediaza personalul, stabileste competente, sarcini de serviciu, stabileste strategia si tactica generala de marketing, supune anual Adunarii generale a actionarilor raportul cu privire la activitatea societatii, revolva orice probleme stabilite de Adunarea generala a actionarilor;

c)      aproba bilantul contabil si raportul de gestiune; aproba bugetul de venituri si cheltuieli, aproba stractura organizatorica a societatii, ia hotarāri referitoare la īnfiintarea sau desfintarea unor unitati ale societatii, numeste membrii Consiliului de administratie, hotaratte cu privire la īmprumuturi bancare, cu privire la marirea sau reducerea capitalului social si cu privire la fuziunea, divizarea sau dizolvarea societatii.

a)

b)

c)

17.  Consiliul de Administratie este (2 puncte):

a)      cel care asigura conducerea operativa a īntreprinderii;

b)      cel mai important organ de conducere īntr-o īntreprindere;

c)       exercita periodic controlul referitor la gospodarirea activelor si pasivelor īntreprinderii.

a)

b)

c)

18.  Atributiile Consiliului de administratie sunt (2 puncte):

a)  aproba bugetul de venituri si cheltuieli.

b) angajeaza si concediaza personalul, stabileste competente, sarcini de serviciu, stabileste strategia si tactica generala de marketing, supune anual Adunarii generale a actionarilor raportul cu privire la activitatea societatii, revolva orice probleme stabilite de Adunarea generala a actionarilor;

c) numeste membrii Adunarii generaler a actionarilor.

a)

b)

c)

19.  Principalele motive pentru care majoritatea īntreprinderilor se orienteaza catre sfera comertului sunt (2 puncte):

a)      Stimuleaza consecintele negative ale programelor de privatizare;

b)      dimensiunile mari ce devin opotunitati intens valorificate;

c)      necesarul de capital de pornire este mai redus decāt īn alte domenii, viteza de rotatie a capitalului circulant este mult mai mare si posibilitatea sporita de generare rapida a profiturilor.

a)

b)

c)

20.  Importanta planului de afaceri pentru īntreprinderile mici si mijlocii consta īn (2 puncte):

a) o veritabila "harta a succesului", ca principal reper īn corectarea abaterilor de la obiectivle stabilite, reducānd gradul de incertitudine īn activitatea de zi cu zi a īntreprinderii;

b) identificarea pricipalelor elemente ale unei firme;

c) identificarea produselor si serviciilor ce fac obiectul de activitate al unei firme.

a)

b)

c)

21.  Optiunile strategice īn cadrul firmelor pot fi  (2 puncte):

a) dezvoltarea pietelor, cucerirea de noi piete si crearea de noi produse/activitati pentru satisfarea unor nevoi identificate pe piete existente;

a)      īmpartirea pietei īntre participanti, marirea intensitatii concurentei si micosorarea raportului dintre dominatori;

b)      aparitia de noi concurenti, subsittuirea specializarilor, hegemonia furnizorilor si dominatia clientilor.

a)

b)

c)

22.  Exista vreo diferenta īntre situatia īn care initiatorul schimbarii este din interiorul īntreprinderii si cea īn care provine din exteriorul acesteia (2 puncte):

a) nu;

b) da;

c) nu exista nci o diferenta, cu conditia ca acesti initiatori sa fie buni observatori, diagnosticieni, strategi si stimulatori.

 

a)

b)

c)

 Total puncte: 49 puncte                                Puncte obtinute....

 


Tema de control:

1.  Pe baza datelor prezentate pāna acum la SC...... faceti analiza Swot a activitatii respectivei societati si exemplificati necesitatea si caile de reducere a costurilor.













Document Info


Accesari: 5573
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )