Contractul de depozit comercial, Contractul de report, Contractul de cont curent, Contractul de leasing

Familiarizarea cu o parte din contractele comerciale

Recunoasterea pricipalelor tipuri de contracte comerciale

Sublinierea trasaturilor caracteristice pentru fiecare tip de contract comercial

Contractul de depozit comercial

Cuvinte cheie

Deponent, depozitar, certificat de depozit (recipisa), talonul si buletinul de gaj (warantul). Drept de retentie

Notiunea contractului de depozit comercial

Depozitul comercial este un contract prin care o persoana, numita deponent, incredinteaza unei alte persoane, numita depozitar, o marfa cu obligatia acestuia sa o pastreze, sa o conserve si sa o restituie la cerere in schimbul unei sume de bani numita taxa de depozit.

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, scopul principal urmarit prin incheierea contractului este pastrarea, conservarea in vederea restituirii lui in natura la cererea deponentului. Daca acest scop nu este urmarit in principal, chiar daca depozitarul are si o asemenea obligatie, raporturile dintre parti nu mai pot fi calificate raporturi de depozit, ci de vanzare-cumparare, antrepriza etc.

Caracterele juridice ale contractului de depozit comercial

este un contract real, el se considera perfectat in momentul remiterii materiale a marfii date in depozit;

este cu titlu oneros, depozitarul fiind platit pentru serviciile sale, prin taxa de depozit, calculata in raport cu cantitatea de marfa depozitata care ocupa un anumit spatiu si de durata depozitului.

este un contract sinalagmatic, el da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti. Prin incheierea acestui contract nu se transmite dreptul de proprietate.

depozitul comercial este, de regula, voluntar, deponentul avand posibilitatea sa aleaga pe depozitar.

Felurile contractului de depozit comercial

Contractul de depozit comercial este o varianta a c 757h79h ontractului de depozit civil.

Daca depozitarul este o intreprindere specializata in primirea de marfuri (in magazii generale, antrepozite, docuri) expres autorizate si practicand tarife oficiale, deponentul primeste in schimbul marfii depuse trei inscrisuri: un certificat de depozit (recipisa), talonul si buletinul de gaj (warantul).

Certificatul de depozit (recipisa) si buletinul de gaj (warantul) sunt titluri de credit care incorporeaza marfa data in depozit si care se remite deponentului. Ele pot fi titluri de credit la ordin sau la purtator, negociabile impreuna sau separat. Astfel, deponentul poate vinde marfa depozitata girand atat recipisa de depozit cat si warantul. El poate doar gaja marfa depozitata, girand numai warantul ramanand proprietarul marfii atata timp cat nu gireaza si recipisa de depozit (eventual altuia decat creditorului gajist). In acest caz cumparatorului ii revine obligatia de a lichida debitul vanzatorului pentru a intra in posesia marfii. Talonul ramane in registrul administratiei depozitului dovedind existenta contractului.

Efectele contractului de depozit comercial

Obligatiile partilor in contractul de depozit comercial

Obligatiile depozitarului

a)       Depozitarul este obligat sa pastreze marfa ca un bun proprietar

Partile pot stipula si o clauza de neresponsabilitate sau de atenuare a raspunderii. Depozitarul nu raspunde insa niciodata de stricaciunile provenite prin forta majora, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pentru restituirea bunului depozitat.

b)       Depozitarul este obligat sa restituie marfa la cererea deponentului

Depozitarul trebuie sa restituie la cererea deponentului marfurile in natura. Daca depozitarul refuza, fara temei sa restituie marfa, desi se afla in detentia sa, deponentul poate obtine executarea in natura, potrivit regulilor aplicabile obligatiei de a face.

In caz de moarte a depozitarului obligatia de restituire se transmite asupra mostenitorilor.

Obligatiile deponentului

a)       Deponentul este obligat sa remita depozitarului marfa ambalata, etichetata in functie de natura acesteia;

b) Deponentul este obligat sa achite depozitarului eventuale cheltuieli pentru pastrarea, conservarea marfii sau cand acesta a suferit pagube pricinuite de marfa depozitata.

c) Deponentul este obligat sa achite taxa de depozit, datorata conform contractului.

Dreptul de retentie al depozitarului

Executarea obligatiilor depozitarului este garantata prin dreptul de retentie prevazut de lege, pe care depozitarul il are asupra lucrului depozitat. Fiind vorba de un 'debitum cum se iunctum', el poate refuza restituirea lucrului pana la plata integrala a sumelor la care are dreptul din cauza depozitului.

Incetarea contractului de depozit comercial

Efectele contractului de depozit comercial inceteaza in urmatoarele cazuri:

indeplinirea in avans;

rezilierea unilaterala a contractului;

moartea;

interdictia;

insolvabilitatea ori falimentul partilor.

Test de autoevaluare 1.

Care sunt caracterele juridice ale contractului de depozit comercial?

Raspunsul se va da in spatiul gol de mai sus. Raspunsul la test se gaseste la pagina xx.

Contractul de report

Cuvinte cheie

Report, fructe civile, reportal, reportator

Esenta contractului de report este cuprinsa in art. 74 Cod comercial 'contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit, care circula in comert, si in revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie”.

Contractul de report este un act juridic complex care cuprinde o dubla vanzare; o vanzare ce se executa imediat, iar cea de-a doua este o vanzare cu termen si la un pret determinat.

In conceptia Codului comercial contractul de report este o fapta de comert conexa (accesorie), dobandind comercialitate datorita obiectului si anume titlurile de credit.

In temeiul acestui contract, persoana detinatoare de titluri denumita reportal, da in report titlurile unei alte persoane denumita reportator in schimbul unui pret platibil imediat. La un anumit termen reportatorul revinde reportatului titluri de credit de aceeasi specie (nu aceleasi titluri pe care le-a dobandit) primind un pret determinat. Reportatorul primeste de la reportat o remuneratie denumita pret de report sau premiu. Diferenta intre suma data si cea incasata de reportator poarta denumirea de report.

Conditiile contractului de report

Pentru a se incheia un contract de report trebuie sa se indeplineasca urmatoarele conditii:

sa existe un acord de vointa intre reportat si reportator;

acordul de vointa privind vanzarea si revanzarea sa fie simultan si sa intervina intre aceleasi persoane;

stipularea in chiar momentul realizarii contractului a unui termen de revanzare si a unui pret determinat;

vanzarea si revanzarea sa aiba ca obiect titluri de credit care circula in comert.

Efectele contractului de report

Aceste efecte privesc transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit si fructele civile ale acestora.

Contractul de report este un contract translativ de proprietate, obiectul contractului de report se transfera de la vanzator la cumparator. In esenta in privinta transferului sunt aplicate dispozitiile dreptului comun.

In cursul duratei contractului, titlurile de credit pot produce anumite fructe civile (dividende, dobanzi etc.). Aceste fructe se cuvin reportatorului care culege fructele. Partile pot stabili ca fructele produse de titlurile de credit sa revina reportatului (art. 74 alin. 4 C. com.).

Incetarea contractului de report

Contractul inceteaza ca urmare a producerii efectelor sale, la termenul stabilit de parti. Partea care la scadenta fixata nu primeste titlurile din partea reportatorului, il poate actiona in judecata, pentru obtinerea predarii lor si pentru plata diferentelor. Daca insa la scadenta reportului nici cumparatorul nu ofera pretul, nici vanzatorul titlurile, revanzarea se considera reziliata fara daune pentru una dintre parti, iar prima vanzare ramane valabila. Potrivit legii, la implinirea termenului partile pot sa prelungeasca contractul cu obligatia de a se pastra conditiile initiale (art. 75 C. com.). In cazul reinnoirii contractului intre parti se lichideaza diferentele si ramane la reportator titlurile in vederea unei noi lichiditati la o noua scadenta.

Contractul de report poate fi prorogat, reinnoit sau supus deportului:

prorogarea este o operatiune juridica prin care se amana scadenta revinzarii pe unul sau mai multe termene (pretul de revanzare ramane neschimbat);

reinnoirea intervine la expirarea reportului si are ca obiect titluri care difera prin continut sau specia lor, presupunand o predare efectiva a titlurilor (este o novatiune prin schimbarea obiectului contractului);

deportul este o operatiune inversa reportului si intervine pentru satisfacerea nevoilor pe termen, de credit ale unei persoane: operatia juridica privind deportul intervine pentru satisfacerea nevoilor unei persoane de a realiza un anumit stoc de actiuni in vederea exercitarii dreptului de optiune la o noua emisiune, ori pentru a obtine majoritatea de voturi in adunarea generala a actionarilor.   

Test de autoevaluare 2.

Care sunt partile contractului de report

Raspunsul se va da in spatiul gol de mai sus. Raspunsul la test se gaseste la pagina 18.

Contractul de cont curent

Cuvinte cheie

Corentist, rimese

Prin contractul de cont curent, partile se inteleg ca in loc sa achite separat si imediat creantele lor reciproce izvorate din prestatiile facute de una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit termen, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.

In raporturile ce decurg din contractul de cont curent, nici una dintre partile contractante nu se desemneaza de la inceput ca si creditor sau ca debitor exclusiv si nici nu se comporta ca atare in decursul executarii contractului. Aceasta situatiune inceteaza numai la incheierea contului, operatiunea finala care diferentiaza pe creditor de debitor, facand ca cele doua mase omogene de credit si debit sa se compenseze si sa dea loc la soldul creditor, pentru care aceasta actiune in justitie.

Partile intre care se incheie contractul de cont curent poarta denumirea de corentist. Prestatiile pe care si le fac se numesc remize sau rimese. Ele constau in operatiuni prin care o parte pune la dispozitia celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmand ca suma cuvenita sa fie depusa in cont curent.

In consecinta, rimesa poate consta: intr-o suma de bani efectiv platita; orice titlu de credit remis (cambie, bilet la ordin, CEC, ordin de plata etc.) si orice credit concedat (de exemplu, pretul datorat ca urmare a unei vanzari de marfuri).

Rimesele sunt facultative. Un corentist nu poate obliga pe celalalt sa-i faca rimese, dar este firesc ca rimesele reciproce sa existe deoarece, contractul de cont curent nu este un contract de imprumut (propriu-zis) ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acte obiective de comert.

Forma cea mai uzuala a contractului de cont curent este aceea bancara, adica a contractului incheiat intre o banca (institutia de credit) si un client al sau in scopul de a facilita circulatia si fructificarea banilor. Banca poate interveni si ca simplu intermediar intre doi comercianti care convin sa-si lichideze operatiunile prin inregistrari in conturile ce le au deschise la aceeasi banca sau la banci diferite.

Desi contractul de cont curent se considera incheiat din momentul realizarii acordului de vointa totusi, libertatea acestui contract este evidenta prin inregistrarea contabila a remiterii in cont si stabilirea soldului.

In cuprinsul art. 3 al Codului comercial, contractul curent nu este enumerat printre actele de comert obiective, fiindu-i consacrate insa art. 370-373.

Prin aplicarea dispozitiilor art. 4 din Codul comercial el poate fi considerat un act de comert subiectiv.

Potrivit art. 6 alin. 2 C. com., contul curent este o fapta de comert daca are o cauza comerciala. Relatia de cont curent poate fi stabilita si intre un comerciant si un necomerciant si chiar intre doi necomercianti pentru afaceri civile.

Pentru un necomerciant care efectueaza numai operatiuni necomerciale intr-un cont curent deschis la banca dobanzile nu vor fi obligatoriu cele comerciale.

Incheierea contului curent va avea loc la scadenta termenelor stabilite prin conventia de cont curent si, in absenta stipularii unui asemenea termen, la data de 31 decembrie a fiecarui an, iar dobanda va curge de la data incheierii.

Caracterele juridice ale contractului de cont curent

Contractul de cont curent prezinta urmatoarele caractere:

este un contract bilateral, deoarece partile se obliga sa se crediteze reciproc pentru prestatiile facute;

este un contract intuitu personae, in sensul ca identitatea persoanei cu care se incheie contractul este determinata prin consimtamantul exprimat la nasterea conventiei;

este un contract consensual, el se incheie prin simplul acord de vointa al partilor;

este un contract cu titlu oneros, pentru sumele inscrise in contul curent curg dobanzi 'in debitul primitorului, de la data inscrierii' (art. 370 pct. 3 Cod comercial);

este un contract cu executare succesiva in timp, prin remiteri reciproce si alternante;

este un contract accesoriu, pentru ca se incheie in vederea executarii altui contract sau a altor contracte intre aceleasi parti. El poate fi conceput ca un contract autonom numai daca este incheiat intre doua banci;

este un contract 'intuitu personae' desfiintandu-se prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia din parti.

Efectele contractului de cont curent

Efectele principale

Ca efect principal va opera transmiterea dreptului de proprietate avand valoarea respectiva intre transmitator si primitor.

Prin efectuarea operatiunilor in cont, de creditare a transmitatorului si respectiv de debitare a primitorului, cu valoarea remisa, primitorul devine titularul dreptului de proprietate asupra valorii in cauza.

Transferul dreptului de proprietate

Orice valoare remisa de la o parte contractuala la cealalta, face sa opereze prin faptul inscrierii sale in contul curent, transferul dreptului de proprietate in favoarea cocorentistului care a primit-o, adica al aceluia care a facut inscrierea privind debitorul sau (art. 370 C. com.). Insa, este posibil sa existe depuneri care sa nu fi fost facute cu scopul transferului dreptului de proprietate (de exemplu, remise numai cu mandatul de incasare). Dar, si in acest caz, in orice moment si concomitent se poate restabili echilibrul valorilor remise si primite.

In toate situatiile efectului translativ de proprietate a rimesei efectuate ii corespunde in mod necesar si stimulativ o constituire de credit in favoarea remitentului.

In ipoteza in care depunerile constau in titluri de credit, cambii, efecte de comert, cecuri etc., inscrierea in cont curent si deci transmiterea dreptului de proprietate se face sub conditia rezolutorie a incasarii contravalorii titlului. Legea prezuma ca inscrierea este facuta 'sub rezerva incasarii'. Neindeplinirea conditiei, adica neplata la scadenta a cambiei sau a titlurilor de credit de catre emitent sau alt subscriitor da locul la actiune in justitie in vederea executarii silite a debitorului cambial sau a subscriitorului titlului de credit.

Novatiunea

Alt efect al contractului de cont este novatiunea adica, transformarea cauzei initiale a rimesei intr-o cauza noua, contractuala derivata din contractul de cont din contul curent.

Obligatia initiala se stinge si in locul ei se nasc obligatiile care izvorasc din contul curent (art. 1128 Cod civil). Potrivit contractului initial cel care a primit marfa datora pretul. Acest pret a fost trecut in cont ca o creanta a celui care a transmis marfa asa incat obligatia initiala de plata a pretului a fost inlocuita cu o noua obligatie care apare in cont, sub forma de credit si debit (art. 370 pct. 1 C. com.). Astfel, disparand obligatia initiala inseamna ca, automat, se sting si accesoriile acesteia cum ar fi: gajul, ipoteca, privilegiile etc.

Indivizibilitatea

In momentul in care o rimesa a fost trecuta in cont curent ea se confunda cu toate celelalte efectuate anterior si cu cele viitoare formand un tot unitar de natura indivizibila pentru a fi soldat la incheierea    contului curent. O operatiune izolata care se efectueaza nu are caracterul unei plati din momentul inscrierii ei in contul curent.

Compensarea reciproca a creditelor si debitelor

Un al efect specific contractului de cont curent este compensarea reciproca a debitelor si creditelor pana la concurenta creditului si debitului final rezultat la incheierea contului curent. Numai la data incheierii contului curent are loc efectul compensatoriu al celor doua mase de credit si debit.

Efectele secundare (accesorii)

Contractul de cont curent produce efecte in privinta dobanzilor (art. 370 pct. 3 C. com.). Daca partile nu s-au invoit altfel, dobanzile vor fi comerciale.

Jurisprudenta a stabilit urmatoarele:

sumele inscrise in contul curent produc, dobanda legala, in afara de cazul in care partile au stabilit o dobanda conventionala;

dobanda legala curge atat in situatia in care soldul determinat dupa incheierea contului curent a fost raportat ca articol nou intr-un cont curent ulterior;

dobanda conventionala va curge insa numai daca operatiunile de cont curent continua. Dupa lichidarea contului si incetarea contractului curge numai dobanda legala.

Dreptul de comision si alte cheltuieli

Potrivit art. 371 Cod comercial 'existenta contului curent nu exclude drepturile de comision si plata cheltuielilor pentru afacerile insemnate in contul bancar'.

Dreptul la comision se poate referi la comisionul bancii sau, dupa caz, la comisionul celuilalt comerciant.

Inchiderea contului curent

Pentru intelegerea sensului juridic al operatiunii de incheiere a contului curent, trebuie sa se distinga doua situatii:

cand inchiderea contului curent este definitiva, caz in care aceasta coincide cu incetarea sau desfiintarea contractului;

cand incheierea contului, curent este periodica, anuala, fie trimestriala (conventionala).

In ambele situatii se produce compensarea maselor indivizibile de credit si debit si stabilirea unui sold final, creditor in favoarea unui corentist si debitor in sarcina celuilalt.

Desfiintarea contului curent

Contractul de cont curent este un contract intuitu personae asa incat se desfiinteaza prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre parti.

Contractul se poate desfiinta si pe cale conventionala, cand partile au stabilit un termen prin conventia lor sau chiar pana la implinirea termenului, daca convin astfel.

Daca nu s-a prevazut un termen, contractul se desfiinteaza de drept in caz de faliment, datorita existentei efectelor patrimoniale ale falimentului: ajungerea la scadenta a tuturor creantelor; desesizarea falimentara, nulitatea de drept a actelor posterioare sentintei declarative de faliment etc.

Test de autoevaluare 3.

Care sunt caracterele juridice ale contractului de cont curent?

Raspunsul se va da in spatiul gol de mai sus. Raspunsul la test se gaseste la pagina 18

In loc de rezumat

Am ajuns la sfarsitul unitatii de invatare nr.

Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate in aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la inceput.

Este timpul pentru intocmirea Lucrarii de verificare nr. 13 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui.