Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




INTREPRINDEREA SI MEDIUL SAU AMBIANT

economie


ĪNTREPRINDEREA sI MEDIUL SĂU AMBIANT



continut:

Īntreprinderea



2.2. Mediul ambiant al īntreprinderii

2.3. Tipologia īntreprinderii

2.4. Rolul si importanta IMM -urilor īn economie

Procesul de creare a unei īntreprinderi noi


Rezumat:

Īntreprinderea are asa cum s-a observat īn tema anterioara un rol important īn dezvoltarea economica a unei tari. Pentru a īntelege cum se obtin produsele si cum se presteaza serviciile, ce costuri sunt necesare pentru realizarea acestora, ce calitate trebuie sa īndeplineasca pentru a fi viabile pe piata, este necesar sa īntelegem termenul de īntreprindere īn sine, dupa care trebuie sa īntelegem importanta procesului de creare a unei īntreprinderi si cum este ea influentata de mediul intern si extern īn care actioneaza.



Obiective:

F

Definitii ale īntreprinderii

  2.1. Īntreprinderea


Pentru a īntelege cāt mai bine conceptul de "economia īntreprinderii" se impune a se explica fiecare termen īn parte. Astfel, termenul de economie īn raport de īntreprindere se refera la producerea, distribuirea si consumarea bunurilor. Termenul de īntreprindere, īn general, este folosit sub doua acceptiuni:

a)         reprezinta un nume sub care apare o persoana fizica sau juridica ce exercita o activitate economica si sub care se īnscrie īn registrul comertului.

b)     desemneaza un agent economic care produce bunuri si servicii destinate pietei, indiferent de forma de proprietate si de organizare.

De-a lungul timpului īn teoria economica s-au dat numeroase definitii notiunii de īntreprindere dintre care amintim:

"īntreprinderea este o celula economica si sociala specializata īn producerea de bucuri si servicii oferite pietei, īn vederea satisfacerii cerintelor clientilor sai si obtinerii unui profit" (J.P.Lorriaux)

"īntreprinderea este o organizatie de productie īn care se confirma valorile diversilor factori de productie, pusi la dispozitie de agenti distincti de proprietarul īntreprinderii, cu scopul de a vinde un bun sau un serviciu pe piata si de a obtine, prin diferenta dintre pret si cost, cel mai mare cāstig monetar posibil" (Fr.Perroux)

"īntreprinderea este un organism structurat autonom, care realizeaza bunuri si servicii īn vederea satisfacerii cerintelor exprimate pe piata de catre consumatori, sau de catre alte īntreprinderi" (J. Peyrelevade).

E

Definitia disciplinei "Economia intreprinderii"

  "īntreprinderea reprezinta o organizatie autonoma care īsi asigura existenta si dezvoltarea prin fabricarea si comercializarea unor produse, cu scopul obtinerii unui profit"[4] (Constantin Barbulescu).

Putem spune, deci, ca Economia īntreprinderii poate fi definita ca fiind studiul īntreprinderii.

Pentru a ilustra aceste definitii, putem lua un exemplu, al unei mici īntreprinderi de mobila. Acesta īntreprindere va fi organizata: va avea verigi de productie, birouri, depozite. Fiecare cladire va fi destinata unei functiuni: productie, administratie, aprovizionare, publicitate, distributie, etc. Obiectul acestei īntreprinderi va fi acela de a produce bunuri (mobila) si servicii (transport, service dupa vānzari, etc.). Pentru aceasta ea īsi va procura resurse materiale (materii prime, masini, etc.), umane (muncitori, functionari, tehnicieni, etc.) si informatii. Aceste resurse īi vor permite sa-si atinga anumite scopuri, obiective: cresterea vānzarilor (cifra de afaceri), obtinerea de profit (venituri minus cheltuieli), crearea de locuri de munca, etc. Atingerea obiectivelor presupune ca īntreprinderea sa puna la punct produse (mobila pe care sa le fabrce si sa le vānda unor clienti mai multi sau mai putini diversi (populatie, īntreprinderi, etc.). Vānzarea acestor produse permite obtinerea cifrei de afaceri.

Productia mobilei genereaza costuri de cuparare, de fabricare, de stocare, de distributie, de organizare, etc.

E

Functiile īntreprinderii

  Īntreprinderea se organizeaza īn toate domeniile de activitate: industrie, agricultura, comert, telecomunicatii, transport, īnvatamānt, sanatate, cultura, proiectare, cercetare, etc.

Majoritatea definitiilor prezentate nu cuprind una din functiile esentiale ale īntreprinderii si anume aceea de repartitia veniturilor. Īn cadrul acestei functii, agentii economici (personal, administratie, detinatorii de capital - asociati, banci, etc.) īsi īmpart valoarea adaugata realizata de īntreprindere si o parte a profitului acesteia. Putem sublinia importanta functiei de repartitie a veniturilor prin faptul ca:

ea antreneaza o mare parte a fluxurilor banesti ale īntreprinderii

pune īn evidenta contributia īntreprinderii la sustinerea īntregii vieti ecohnomico-sociale ale unei tari, la sustinerea sectoarelor asa zis "neproductive".

O alta functie a īntreprinderii o reprezinta functia de productie, de realizare de bunuri si servicii, obiectivul urmarit fiind acela de a realiza un profit dupa acoperirea costurilor īnregistrate.

F

Sisteme si subsisteme specifice īn care actioneaza īntreprinderea

  Cea de-a treia functie a īntreprinderii este functia de comercializare a bunurilor si serviciilor proprii īn vederea satisfacerii cerintelor clientilor.

Indiferent de domeniul de activitate, firmele au o serie de trasaturi comune, actioneaza si se comporta ca un sistem īn cadrul caruia pot fi evidentiate mai multe subsiteme a caror actiune īn interdependenta face posibila manifestarea unitatii pe piata concurentiala. Dintre aceastea evidentiem:

a)           Sistemul tehnico productiv datorat necesitatii desfasurarii īntr-un anumit mod a activitatii firmei. Īntreprinderile se deosebesc prin structura proprie, tehnologie de fabricatie, etc. Prin prisma acestei trasaturi, firmele se grupeaza īn functie de modul de folosire a tehnologiei, a utilizarii materiei prime si a materialelor, dupa produsele sau serviciile aduse pe piata. Aici este inclusa si activitatea de inovatie īn domeniu, considerata vitala pentru evolutia viitoare a unitatii.

b)          Sistemul organizatorico-administrativ, care presupune o organizare structural decizionala, proprie fiecarei īntreprinderi. Din acest punct de vedere, criteriile de clasificare sunt organizarea sistemului decizional ca si modul de manifestare al puterii: dupa felul de proprietate al firmei si poate fi a proprietarului (pentru firmele particulare, a statului pentru firmele publice, a actionarilor īn cazul societatilor pe actiuni). Centrele de decizie stabilesc strategia firmei care trebuie sa hotarasca trei categorii de probleme: stabilirea volumului de productie de bunuri si servicii, pretul acestora corelat cu cerintele pietei, potentialul firmei ca si a pretului utilizat pe piata a produselor similare si stabilirea volumului si structurii factorilor de productie, ca si modul de combinare al acestora īn procesul de productie.

c)           Sistemul economico-social īn cadrul caruia exista obiective economice si sociale distincte īn sfera activitatilor economice de baza: productie, distribuirea bunurilor si serviciilor, acumularea de capital pentru investitii, finantarea diferitelor actiuni. Īn cadrul firmei colectivul de salariati ce-si desfasoara activitatea pentru producerea de noi valori de īntrebuintare este formata din grupuri de persoane definite prin nivelul si structura pregatirii profesionale, structura scarii motivationale, atitudinea fata de realizarile firmei, structura sistemului informational, existenta unui sistem eficient de motivare a personalului, etc. Sistemul social este determinat de existenta unei specificitati sociologice care īn limbaj managerial se numeste "cultura īntreprinderii", pusa īn valoare de managementul japonez prin caracterul participativ si stimularea mentinerii unei stari inovationale si de competitie permanenta.

d)          Sistemul deschis. Firma īsi desfasoara activitatea īntr-un mediu cu o structura complexa alcatuita din factori de natura economica, sociala, demografica, juridica, etc. Firma poate fi considerata un subsistem al sistemelor de nivel superior.





Timp estimat de lucru :

10 minute

 



Test de autoevaluare nr.1.


Specificati definitiile īntreprinderii. (2 puncte)



Care sunt cele doua acceptiuni folosite ale termenului de īntreprindere? (2 puncte)



Enumerati functiile īntreprinderii. (0,5 puncte)


Care sunt sistemele economice care actioneaza asupra īntreprinderii? (1 punct)



(1 punct)

a.         furnizorii de resurse, structura organizatorica a īntreprinderii si obiectivele īntreprinderii;

b.         decidentul si mediul ambiant;

c.         informatiile, relatiile cu agentii comerciali si nivelul de calificare al cadrelor;


a)



b)



c)



(1 punct)

a.         fundamentarea stiintifica si formularea clara, concisa;

b.         efectuarea unor cheltuieli, adoptarea si aplicarea deciziei la momentul oportun si folosirea delegarii de autoritate;

c.         fundamentarea decizii pe baza informatiilor rezultate din prelucrarea infomatica a datelor.


a)



b)



c)



(1 punct)

a.       definirea problemei de rezolvat; stabilirea obiectivelor si criteriilor decizionale;

b.       adaptarea structurala si functionala a componentelor manageriale la cerintele realizarii obiectivelor; coordonarea si urmarirea realizarii obiectivelor;

c.       documentarea preliminara; identificarea si interpretarea simptomelor semnificative;

d.       documentarea preliminara si prelucrarea informatiei; stabilirea variantelor decizionale; alegerea variantei optime de decizie;

e.       aplicarea deciziei; evaluarea rezultatelor.


1. (a,b,c) 2. (a,c,d) 3. (a,d,e)











Pentru adoptarea deciziilor, īn conditii de risc, se poate folosi (1 punct)

  1. tehnica pesimista;
  2. metoda arborelui decizional;
  3. tehnica Laplace.

a)



b)



c)



Pentru adoptarea deciziilor, īn conditiile unui univers incert, se pot folosi (1 punct)

  1. tehnica Hurwitz si tehnica optimista;
  2. tehnica Savage;
  3. metoda ELECTRE.

a)



b)



c)



Distorsiunea, ca o deficienta a sistemului informational, este cauzata de (1 punct)

  1. manipularea neglijenta a suportilor de informatii si modificarea informatiei īn functie de calificarea persoanelor implicate īn vehicularea informatiilor;
  2. interventia unor persoane care modifica intentionat mesajul;
  3. nerespectarea unitatii de decizie.


a)



b)



c)




Total puncte: 10,5 puncte Timp estimat:..



2.2. Mediul ambiant al īntreprinderii

E

Mediul ambiant - definitie

tipuri de mediu

  Firma este un sistem complex, īncorporānd resurse umane, materiale si financiare, precum si resurse informationale, stocul de stiinta si tehnologie, subsistemul de baza al economiei nationale, principala generatoare de produs national. Īn acelasi timp, ea reprezinta un sistem economic deschis si finalizat prin relatiile cu mediul sau ambiant. Evolutia īntreprinderii e marcata permanent de amplitudinea interdependentelor sale cu mediul īn care īsi desfasoara activitatea.

Mediul ambiant cuprinde toate elementele exogene firmei, de natura economica, politica, demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psihosociologica, educationala, si ecologica a caror existenta influenteaza comportamentul si performantele firmei. Cea mai importanta categorie de factori ai mediului ambiant sunt factorii economici, care cuprind ansamblul elementelor de natura economica cu actiune directa asupra activitatii microeconomice.

Īn prezent, mediul ambiant al oricarui tip de organizatie este caracterizat de un dinamism ridicat si de crestere a frecventei schimbarilor

Analiza schimbarilor si a efectelor lor asupra īntreprinderii evidentiaza trei tipuri de mediu :

E

Notiunea de mediu intern si mediu extern a līntreprinderii

  Evolutia īntreprinderii moderne este marcata de amplificarea interdependentelor ei cu mediul īn care īsi desfasoara activitatea. Īn analizele efectuate se face distinctie īntre mediul intern si cel extern, studiul facāndu-se pe fiecare, īn parte.

Notiunea de mediu intern analizeza comportamentul indivizilor īn cadrul firmei īn a-si exercita influenta īn luarea deciziilor. Deasemenea, se studiaza si climatul din unitate, tensiunile sau conflictele din interior, atasamentul fata de politica firmei.

De mare importanta este studiul mediului extern, deoarece oricare ar fi profilul sau de activitate, rezultatele obtinute depind īn mare masura de cunoasterea si functionarea elementelor acestuia.

Mediul extern poate avea numeroase efecte asupra īntreprinderii, dintre care:

F

Criterii dupa care se clasifica mediul

  Dupa gradul sau de influenta asupra comportamentului firmei se deosebeste asa-zisul "mediu larg" (care are o influenta indirecta asupra unitatii) spre deosebire de asa-zisul "mediu specific" , care influenteaza reteaua partenerilor de afaceri si depinde de specificul firmei si strategia folosita īn relatia cu partenerii.

Dupa natura influentei mediului asupra firmei si a rezultatelor acesteia se pot deosebi trei tipuri de mediu:

E

Componente specifice mediului

  Reprezentanti locali, regionali, organe de stat - parteneri institutionali.

Timp estimat de lucru :

10 minute

 



Test de autoevaluare nr.2.


1. Ce este mediul ambiant si exemplificati tipuri de mediu? (1 punct)



Care sunt efecte mediului asupra īntreprinderii? (1 punct)



Enumerati criteriile dupa care se clasifica īntreprinderile. (1 punct)


Parteneri ai unei firme pot fi (1 punct):


Ţinānd cont de gradul de complexitate a componentelor organizarii procesuale, precizati care din ordonarea de mai jos este corecta 1 punct

a)      activitatea, functiunea īntreprinderii, sarcina, operatia;

b)      functiunea īntreprinderii, sarcina, activitatea, operatia;

c)      functiunea īntreprinderii, activitatea, sarcina, operatia.


a)



b)



c)



Care din urmatoarele concepte definesc principalele domenii de activitate din cadrul firmei (1 punct)

a) functiile managementului;

b) functiunile firmei;

d)      atāt functiunile cāt si functiile;


a)



b)



c)



Astazi, functiuni ale unei firme sunt considerate (1 punct)

a)      Cercerare - dezvoltare;

b)      planificare, productie si control;

c)      comerciala, conducere si financiar - contabila;


a)



b)



c)



Cele mai importante activitati care compun functiunea de cercetare - dezvoltare sunt (1 punct)

a)      programarea, lansarea si urmarirea productiei;

b)      cercetare si proiectare produse si tehnologii;

c)      organizare manageriala.


a)



b)



c)





Total puncte: 8 puncte Puncte obtinute:


2.3. Tipologia īntreprinderilor


E

Importanta clasificarii

  Complexitatea vietii economice actuale, caracterizata de actiunea concertata a mecanismelor pietei si a interventiei statului īn economie, creaza premisele aparitiei si functionarii unei game largi de agenti economici, condusi de interese si strategii diverse.

permite identificarea structurilor cu componente omogene,

permite evidentierea unor reguli de organizare si gestiune īn vederea obtinerii de performante,

E

Criterii de clasificare a īntreprinderii

  permite evidentierea unor probleme comune unui grup de īntreprinderi,

permite gruparea īntreprinderilor īn functie de interese comune.

Clasificarea īntreprinderilor se poate face īn functie de mai multe criterii: natura activitatii, dimensiune, forma juridica de organizare sau proprietatea capitalului.

Īn functie de natura activitatii , īntreprinderile se grupeaza īn cele patru mari sectoare ale economiei.

Īn sectorul primar sunt incluse īntreprinderile al caror domeniu de activitate se īncadreaza cu preponderenta īn agricultura, piscicultura, silvicultura si domeniul extractiv.

Īn sectorul secundar sunt cuprinse īntreprinderile cu profil industrial.

Īn sectorul tertiar sunt cuprinse īntreprinderile de servicii si de distributie.

Sectorul cuaternar grupeaza activitati economice noi, specifice sectoarelor de comunicatii, de informare, de cercetare si informatica.

Deasemenea, criteriul naturii activitatii creaza posibilitatea gruparii īntreprinderilor astfel:

Īntreprinderi agricole, ce pot fi la rāndul lor clasificate īn:

Individuale (familiale), īn cadrul carora proprietarul lucreaza singur, cu familia sau cu cātiva salariati pamāntul propriu;

Īn arenda, respectiv īntreprinderile īn care proprietarul īnchiriaza pamāntul unui arendas, care īl foloseste īn schimbul unei sume de bani (arenda);

Īn parte, forma derivata din cea anterioara, īn care arenda se plateste cu o parte din recolta.

Īntreprinderi industriale, īn care se īncadreaza cele din domeniul industriilor extractive de minereuri, de carbune, de petrol, industrii de transfomare;

Īntreprinderi de servicii

Īntreprinderi de distributie

Dupa talia lor, īntreprinderile se clasifica īn mici, mijlocii, mari si foarte mari. Īn gruparea dupa dimensiune, criteriile utilizate sunt: numarul de salariati, cifra de afaceri, valoarea adaugata si capitalurile proprii.

Clasificarea īn functie de numarul de salariati grupeza īntreprinderile īn urmatoarele categorii:

Īntreprinderi mici, cu pāna la 50 de salariati

Īntreprinderi mijlocii, cu numarul de salariati cuprins īntre 50 si 500

Īntreprinderi mari, cu personalul cuprins īntre 500 si 1000 de salariati

Īntreprinderi foarte mari, al caror personal angajat depaseste 1000 de salariati.

F

Regiile autonome - importanta si rol

  Īn Romānia, conform legislatiei īn vigoare (Legea 31/1990), īntreprinderile se grupeaza īn regii autonome si societati comerciale.

Regiile autonome se īnfiinteaza īn ramurile considerate strategice ale economiei nationale- industria de armament, energetica, exploatarea minelor si a gazelor naturale, posta si transporturi feroviare - prin decizii ale Guvernului Romāniei, pentru cele de interes national sau ale administratiei locale, pentru cele de interes local, īn ramurile si domeniile stipulate expres de Legea 15/1990, privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale.

Īn actuala perioada de tranzitie pe care o parcurge Romānia, regiile autonome au īnca o pondere ridicata si un statut special de functionare.

Regia este, dupa cum se precizeaza prin lege, proprietara bunurilor din patrimoniul sau, trebuind ca activitatea desfasurata sa acopere inttegral cheltuielile si sa asigure obtinerea unui profit. Se admite depasirea veniturilor de catre cheltuieli numai īn cazuri temeinic justificate, pentru executarea de lucrari si servicii de interes public la propunerea ministerului de resort, cu avizarea Ministerului Finantelor , precizāndu-se cuantumul si sursele de acoperire a pierderilor.

Prin actul de īnfiintare a regiei autonome se stabilesc: obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea si sediul principal.

Regulamentul de organizare si functionare precizeaza modalitatile principale de organizare a regiei, inclusiv structura sa organizatorica.

Anual regia īntocmeste buget de venituri si cheltuieli, bilant contabil cu evidentierea contului de profit si pierderi. Din veniturile realizate, dupa acoperirea cheltuielilor, regia autonoma constituie fonduri de rezerva, de dezvoltare, social-culturale si sportive, de perfectionare-reciclare, de cointeresare a personalului.

Conducerea de ansamblu a regiei autonome este asigurata de consiliul de administratie, compus din 7-15 persoane, dintre care una este directorul sau directorul general al unitatii - numit prin ordinul ministrului de resort sau prin decizia conducatorului administratiei teritoriale locale.

Activitatea curenta a regiei este condusa de un director ganeral sau director, numit de consiliul de administratie, cu avizul ministerului sau administratiei locale care a aprobat īnfiintarea.

Regiile autonome sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara.

Societatile comerciale sunt entitati economice formate din mai multe persoane fizice si/sau juridice numite asociati sau actionari,avānd cel putin o trasatura comuna, exprimata īntr-un anumit interes, pe baza caruia contribuie la formarea unui patrimoniu social īn scopul desfasurarii unei activitati oarecare si a obtinerii de profit. Desi este o persoana distincta fata de persoanle fizice si/sau juridice care o compun, drepturile si obligatiile societatii comerciale decurg din cele ale persoanelor care se afla la originea noii persoane juridice.

Societatile comerciale cu sediull īn Romānia sunt persoane juridice.

F

SNC - importanta si rol

  Īn practica exista doua tipuri de societati comerciale: societati de persoane si societati de capitaluri. Din combinarea caracteristicilor celor doua tipuri a rezultat un al treilea - societatea cu raspundere limitata.

Societatile comerciale de persoane sunt organizate īn socieati īn nume colectiv si societati īn comandita simpla, criteriul de departajare fiind gradul de responsabilitate a subiectilor.

E

SCS importanta si rol

  Societatea īn nume colectiv (SNC) este o forma primara de asociere, īn care obligatiile sociale sunt garantate cu petrimoniul social si cu raspunderea personala si solidara a tuturor asociatilor. Plata datoriilor sociale se face cu raspunderea personala si solidara a tuturor asociatilor. Asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei. Acestora li se stabilesc responsabilitatile, competentele si remuneratia. Majoritatea asociatilor poate revoca administratorii, sau poate limita puterea acestora, īn afara cazului īn care totul este prevazut prin contractul de societate. Dreptul de a reprezenta societatea revine fiecarui administrator, īn afara cazului īn care prin contractul de societate este prevazut altfel. Īn cazul īn care contractul de societate dispune ca administratorii ss-si desfasoare īmpreuna activitatea, deciziile trebuie luate īn unanimitate. Īn cazul īn care apar divergente īntre administratori, deciziile se iau de catre asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Organul de conducere este adunarea asociatilor, care are ca principale atributii aprobarea bilantului, alegerea administratorilor, stabilirea bugetului de venituri si cheltuieli, fixarea remuneratiei administratorilor, marirea capitalului, durata si prelungirea duratei societatii.

E

SNS

Importanta si rol

  Societatea īn comandita simpla (SCS) īntra īn categoria societatilor de persoane de natura comerciala, casi SNC. Elementul de noutate consta īn aparitia celor doua categorii de asociati: comandiatii si comanditarii. Obligatiile sociale ale societatii īn comandita simpla sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Comanditarii raspund numai pāna la concurenta aportului lor. Comanditatii pot fi una sau mai multe persoane, carora li se īncredinteaza administrarea societatii. Comanditarul poate īndeplini servicii īn administratia interna a societatii, poate supraveghe actiunile ce se īntreprind si participa la numirea si revocarea administratorilor.

Din punct de vedere juridic īnfiintarea unei societati īn comandita simpla este relativ usoara, prin act sub semnatura privata, si fara sa fie impusa o limita a capitalului social. Trebuie mentionat īnsa ca asociatii sunt responsabili personal, solidar si nelimitat de pasivul social al societatii

E

SCA - importanta si rol

  Societatile de capitaluri se regasesc īn legislatia actuala a tarii sub doua forme: societatea īn comandita simpla si societatea pe actiuni.

E

SA - importanta si rol

  Societatea īn comandita pe actiuni (SCA) se deosebeste de societatea īn comandita simpla prin faptul ca are capitalul social īmpartit īn actiuni. Īn ceea ce priveste administrarea societatii,aceasta este īncredintata unuia sau mai multor asociati comanditati. Societatea īn comandita pe actiuni cuprinde de fapt doua societati: una īn nume colectiv, compusa din comanditati. si alta de capitaluri, compusa din comanditari.

Societatea pe actiuni (SA) garanteaza obligatiile sociale cu patrimoniul social. Asociatii sunt obligati numai la plata actiunilor proprii. Capitalul social pentru īnfiintarea unei astfel de societati nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei iar numarul minim de actionari este cinci. Din capitul social subscris, minim 30% trebuie varsat la unitatile bancare sau la unitatile CEC la īnfiintare, restul de 70% ramānānd scadent la o data mentionata īn actul de constituire, sub sanctiunea nulitatii.

Caracteristica acestui tip de societate este īmpartirea capitalului social īn actiuni, a caror valoare minima este 10.000 lei. Actiunile pot fi nominative (individualizate prin scrierea numelui proprietarului), sau la purtator.

Admnistrarea societatii se face de catre unul sau mai multi administratori, numiti de adunarea generala a actionarilor. Īn functie de marimea societatii, conducerea poate fi asigurata de un consiliu de administratie, care delibereaza si decide cu majoritate de voturi. Consiliul de administratie este condus de un un presedinte care are dreptul de a reprezenta īntreprinderea īn relatie cu tertii, si este de regula si directorul general al acesteia. Īn functie de dimensiunea si complexitatea societatii, cele doua functii (director general si presedinte al consiliului de administratie) sunt ocupate de doua persoane.

F

SRL

Importanta si rol

  Societatea cu raspundere limitata (SRL) are o natura juridica mixta īmbinānd caracteristici atāt din societatile de persoane, cāt si din societatile de capitaluri. Este o forma de societate pe care o regasim frecvent pentru īntreprinderile mici si mijlocii, pentru avantajele pe care le ofera: responsabilitate limitata la nivelul aportului, capital social minim la īnfiintare 2.000.000 lei, minim un asociat. Administrarea societatii poate fi īncredintata unuia sau mai multor administratori care nu trebuie sa aiba neaparat calitatea de asociati. Organul de conducere al societatii este adunarea generala a asociatilor, care hotaraste asupra activitatii ce urmeaza sa se desfasoare, stabilind politica economica si comerciala.


Timp estimat de lucru :

10 minute

 



Test de autoevaluare nr.3.


1. Specificati importanta clasificarii īntreprinderilor? (1 punct)



2.Ce sunt regiile autonome? (1 punct)



3.Care este diferenta īntre societatile īn nume colectiv, societatile īn comandita simpla, societatile īn comandita pe actiuni, societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata? (3 punct)


4.Ce este un SRL? (1 punct):



5.Selectati din activitatile enumerate mai jos pe cele specifice functiunii comerciale (1 punct)

a)      Transportul īn interiorul unitatii;

b)      Marketing;

c)      Transportul īn interiorul unitatii.


a)



b)



c)



Ansamblul posturilor si compartimentelor de munca ale unei organizatii, modul de constituire, grupare si subordonare a acestora, precum si principalele legaturi ce se stabilesc īntre acestea īn vederea īndeplinirii obiectivelor reprezinta (1 punct)

a)      organigrama;

b)      structura organizatorica;

c)      organizarea structurala.


a)



b)



c)



Cea mai mica subdiviziune organizatorica din cadrul organizarii structurale este (1 punct)

a)      postul de munca;

b)      sarcina;

c)      operatia.


a)



b)



c)



Instrumentul de reprezentare a postului de munca īn structura organizatorica este (1 punct)

a)      fisa postului;

b)      functia de conducere;

nici una din acestea.


a)



b)



c)




Total puncte: 10 puncte Puncte obtinute:...




2.4. Rolul si importanta īntreprinderilor mici si mijlocii īn economie


Denumit si "uriasul ascuns al economiei", sectorul IMM-urilor se constituie īntr-un veritabil vector de crestere economica. Sectorul IMM-urilor are o identitate bine definita īn configuratia oricarei economii moderne, contribuind la reīnnoirea structurii si la cresterea competitivitatii acesteia.

E

Importanta IMM-urilor īn societatea economica

  Dezvoltarea unui sector al IMM-urilor are la baza solide considerente economice si sociale. Astfel, IMM-urile au rolul de a contribui la īmbunatatirea mediului concurential; prin dimensiunile lor reduse si prin numarul mare, IMM-urile accentueaza caracterul de atomicitate al pietei diminuānd puterea īntreprinderilor mari de a o influenta. Prin urmare, capacitatea IMM-urilor de a stimula concurenta slabeste, īn general, pozitiile de monopol ale marilor īntreprinderi, reducānd posibilitatile acestora de a creste preturile si de a fi ineficiente īn ceea ce priveste combinarea factorilor de productie.

IMM-urile se dovedesc a fi cel mai important generator de noi locuri de munca. Datele statistice demonstreaza ca sectorul IMM creeaza īn medie un numar semnificativ mai mare de noi locuri de munca decāt cele mari, cu un cost de capital mai scazut, actionānd ca un amortizor al fluctuatiilor de pe piata muncii si constituind cea mai importanta alternativa pentru somaj.

Contactul nemijlocit cu piata permite o receptivitate sporita a IMM-urilor la nevoile acesteia, o mai buna adaptare a ofertei lor la cerintele clientilor. De altfel, prin flexibiliatatea lor specifica, capacitatea de inovare, viteza mare de reactie, IMM-urile tind sa devina singurele īntreprinderi compatibile cu un mediu tot mai dinamic si complex.

Prin activitatea lor, IMM-urile creeaza oprtunitati de dezvoltare si adaptare a tehnologiilor corespunzatoare. Nisele de piata care nu sunt profitabile pentru īntreprinderile de mari dimensiuni devin oportunitati intens si eficient valorificate de IMM-uri. Ele asigura adesea o mai eficienta combinare a unor categorii de factori de productie decāt firmele mari si valorificarea unora (produse secundare, resurse locale etc.) care ar ramāne altfel nefolosite.

Prin valorificarea resurselor locale (financiare, materiale, de forta de munca si nu īn ultimul rānd informationale), IMM-urile sunt puternic ancorate īn economiile locale. Prin abilitatea lor de a raspunde cerintelor locale, prin informatiile detaliate privind pietele locale, IMM-urile actioneaza mai eficient decāt firmele mari din interiorul sau din afara localitatii.

De asemenea, IMM-urile constituie o componenta importanta a infrastructurii de care depinde economia, activānd ca furnizori specializati de piese, subansambluri si servicii pentru īntreprinderile mari, īn general prin intermediul activitatii de subcontractare. Aceste produse si servicii externalizate de īntreprinderile mari sunt oferite de cele mici la preturi inferioare. Īn consecinta, se poate afirma ca profitabilitatea firmelor mari se datoreaza si prezentei IMM-urilor, relatiilor cu acestea.

IMM-urile stimuleaza, totodata, dezvoltarea capacitatilor antreprenoriale si deci crearea unei mase mari de īntreprinzatori capabili sa-si asume riscuri. Ele asigura un teren excelent de manifestare a talentului de īntreprinzator, a celui managerial si dezvolta īn acelasi timp o rezerva semnificativa de muncitori calificati si semicalificati.

Un rol important īl au aceste īntreprinderi īn īncurajarea investitiilor, avānd ca sursa economiile populatiei (familie, rude, prieteni) sau din alte fonduri care altfel ar fi ramas neproductive.

F

Avantaje specifice IMM-urilor

  Nu este de neglijat nici faptul ca sectorul IMM-urilor īntr-o economie conduce la o mai buna distributie a puterii economice si, īn general a puterii īn societate, cu efecte pozitive īn planul stabilitatii politice si sociale pe termen lung.

Īn tarile foste comuniste, deci si īn Romānia, avantajelor mentionate li se aduga si altele, ce tin de contextul concret al restructurarii economiilor respective:

Ca sursa de intensificare a concurentei pe piata, IMM-urile actioneaza ca principal motor al schimbarilor structurale si al regenerarii economice, favorizānd descentralizarea;

Atragerea unei importante parti a fortei de munca disponibilizate prin restructurarea radicala a gigantilor industriali;

Sectorul IMM-urilor faciliteaza transferul resurselor economice aflate īn declin, spre cele īn dezvoltare;

Actioneaza ca factor dinamizator al economieiprin numarul mare de īntreprinzatori activati, dezvoltānd, totodata, o noua categorie sociala, care contribuie la punerea bazelor sociale ale tranzitiei;

Antrenarea economiilor populatiei, realizata de sectorul IMM-urilor īn sfera investitiilor, are un rol important, īndeosebi īn conditiile saraciei de resurse financiare specifice tranzitiei;

IMM-urile stimuleaza dezvoltarea regionala si rurala si diminueaza consecintele negative ale programelor de privatizare si/sau restructurare.

Datele statistice surprind dimensiunile si dinamica unui sector aflat īn plina expansiune si a carui forta decurge din contributia la crearea PNB, la cresterea numarului de locuri de munca, la sporirea volumului exporturilor. Astfel, īn tarile Uniunii Europene numarul IMM-urilor reprezinta peste 99% din numarul total al firmelor. Aceeasi situatie se īntālneste si īn Japonia sau SUA, unde acest sector asigura aproape jumatate din produsul national brut si genereaza peste 80% din noile locuri de munca.

E

Definitii acceptate ale IMM-urilor īn lume

  Īn Romānia, ca de altfel si īn alte tari foste comuniste, sectorul IMM-urilor a trebuit sa fie recreat pe un teren aproape gol, ramas din regimul trecut. Crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea IMM-urilor, atāt din punct de vedere legal, cāt si economico-social reprezinta un punct central al politicii de reforma din tara noastra. Eforturile īn acest sens au drept consecinta o dinamica spectaculoasa a evolutiei numarului IMM-urilor. Astfel, potrivit Oficiului National al Registrului Comertului, īn perioada decembrie 1990 - septembrie 2000, din totalul de 655.441 īnmatriculari, 99,8% sunt IMM-uri.

Exista numeroase īncercari de definire a IMM-urilor, fara īnsa a se fi cristalizat o definitie unanim acceptata. Definitiile multiple au īn vedere, īn general criterii diferite, ceea ce reduce comparabilitatea lor, fiecare punānd īnsa īn evidenta diverse aspecte specifice IMM-urilor. Numarul de angajati, cifra de afaceri, valoarea adaugata, activul net sunt cele mai frecvent utilizate criterii.

Īn SUA, de exemplu, identificarea IMM-urilor se face dupa numarul de angajati, dar diferentiat īn functie de domeniul de activitate si cifra de afaceri.

Criteriul esential, recomandat de Biroul Statistic al Uniunii Europene - EUROSTAT - pentru delimitarea IMM-urilor de restul īntreprinderilor, este cel al numarului personalului. Conform acestuia, sectorul IMM-urilor cuprinde toate firmele sub 250 de angajati (cu exceptia celor din domeniul agriculturii, silviculturii si pisciculturii). Astfel, structura pe clase de marime se prezinta dupa cum urmeaza:

Īntreprinderile micro - cu 0-9 angajati;

Īntreprindere mica - cu 10-99 angajati;

Īntreprindere mijlocie - cu 100-249 angajati;

Īntreprindere mare - cu peste 250 de angajati;

Fiecare tara, inclusiv cele din CE, īsi are īnsa propriile criterii juridice de definire a IMM-urilor.



Test de autoevaluare nr.4.


1. Specificati importanta īntreprinderilor pe piata actuala? (1 punct)


2.La principalele avantaje ale īntreprinderilor īn societatea actuala, īn blocul fostelor tari comuniste, īntreprinderile mai sunt generatoare de (2 puncte):


Care este criterul dupa care IMM-urile se deosebesc de restul īntreprinderilor, conform EUROSTAT (1 punct):


Īn toate statele lumii exista aceste criterii de clasificare a īntreprinderilor? (4 puncte):



Total puncte: 8 puncte   Puncte obtinute:....



2.5.Procesul de creare a unei noi īntreprinderi


F

Conditii necesare pentru crearea unei noi īntreprinderi

  O caracteristica a unei economii libere de piata o constituie procesul dinamic de creare a noi īntreprinderi si preocuparea conducerii acestora de a asigura mentinerea pe piata, īn conditiile unei puternice competitii, si de a urmari, ori de cāte ori este posibil, dezvoltarea acestora.

Crearea unei noi īntreprinderi viabiile presupune existenta unui ansamblu de conditii care trebuie īndeplinite atāt īn ceea ce priveste antreprenorul sau managerul, cāt si demersurile necesare pentru punerea īn functiune a īntreprnderii si, ceea ce este foarte important, pentru asigurarea functionarii acesteia īn viitor, īn conditii de rentabilitate.

Crearea unei noi īntreprinderi este un act de curaj din partea viitorului antreprenor sau manager, care trebuie sa depuna toata capacitatea si energia sa si sa foloseasca toate mijloacele de care dispune sau pe care le poate atrage (prin īmprumut sau prin atragerea unui anumit numar de asociati sau actionari) pentru transpunerea īn viata a proiectului.

Pentru a pune īn functiune o īntreprindere, un viitor antreprenor trebuie sa aiba dorinta de a o crea, sa aiba o idee bine conturata cu privire la obiectul de activitate al īntreprinderii si sa dispuna, cel putin īn faza incipienta de un minim de mijloace materiale.

O data precizata ideea cu privire la obiectul constituirii noii īntreprinderi, trebuie īntocmit un plan de fezabilitate sau un studiu tehnico-economic prin care sa se defineasca elementele necesare adoptarii deciziei de constituire, cu o buna fundamentare sub raport tehnico-economic. Īntr-un astfel de studiu trebuie sa se defineasca, ca elemente principale, produsul, lucrarea sau serviciile care urmeaza a fi executate, piata de desfacere, modul de cuplare produ-piata, obiectivele comerciale, mijloacele materiale si resursele umane necesare, forma juridica de constituire a unei īntreprinderii si analiza, sub raport financiar, a oportunitatii crearii īntreprinderii.

Īn cadrul procesului de definire a produselor, lucrarilor sau serviciilor care urmeaza a fi executate de viitoarea īntreprindere trebuie analizate calitatile sau functiunile care urmeaza sa fie īndeplinite de noul produs īn comparatie cu produsele, lucrarile sau serviciile similare existente pe piata., elementele de noutate pe care le aduc acestea, caracteristicile tehnico-economice, elementele noi pe care le aduc. Trebuie de asemenea sa se defineasca piata careia se adreseaza produsele ca si cererea estimata. Antreprenorul sau managerul trebuie sa poata face o evaluare, ca volum si valoare, a posibilitatilor de absorbtie de catre piata vizata, de a putea preciza circuitele de distribuire a produselor, lucrarilor sau serviciilor si a punctelor posibile de vānzare.

Viitorul īntreprinzatorul trebuie sa precizeze īnca de la īnceput obiectivele comerciale pe care si le propune. Aceasta presupune acordarea unei anumite denumiri produselor ce urmeaza a fi vīndute, asigurarea unei publicitati corespunzatoare prin alegerea celor mai potrivite canale si mijloace de comunicare si informare a publicului larg. De asemenea, viitorul īntreprinzator trebuie sa stabileasca īnca de la īnceput mijloacele de productie si resursele umane necesare īn raport cu obiectul de activitate dar si cu dimensiunea gāndita pentru viitoarea īntreprindere.

Proiectul de craere a unei noi īntreprinderi trebuie sa contina o analiza financiara a viitoarei afaceri tinānd seama de forma juridica adoptata pentru viitoarea īntreprindere.

Lansarea īn proiectul de creare a unei noi īntreprinderi trebuie sa urmareasca realizarea unui anumit profit ca urmare a investitiei de inteligenta, timp, effort, mijloace materiale si financiare investite.

E

Necesitatea īntocmirii unui plan de afaceri

  Experienta mondiala dar si realitatea romāneasca a ultimului deceniu recomanda īntocmirea unui plan de afaceri care sa cuprinda toate etapele si resursele necesare transpunerii īn practica a obiectivelor propuse potrivit unei scheme de actiune construita logic. Astfel, un plan de afaceri trebuie sa contina:

Pagina de titlu

Cuprinsul

Sumarul executiv

Afacerea

Piata

Organizarea si conducerea

Planuri financiare

Esalonare

Anexe.





Timp estimat de lucru :

15 minute

 



Test de autoevaluare nr.5.


1. Ce presupune crearea unei noi īntreprinderi? (3 punct)


2.Ce trebuie sa posede un viitor īntreprinzator? (2 puncte):


3. Exemplificati importanta planului de afaceri īn crearea unei noi īntreprinderi (5 punct):


4. Īn toate statele lumii exista aceste criterii de clasificare a īntreprinderilor? (4 puncte):



Total puncte: 14 puncte Puncte obtinute:....


 


Tema de control:


1. Pe baza prezentarii SC........ din cadrul temei anteriore, specificati care este importanta economica a activitatii pe care o desfasoara respectiva īntreprindere, care este influenta acestei activitati asupra mediului economic si social īn care actioneaza, ce fel de īntreprindere este (īn care categorie poate fi īncadrata, conform clasificarilor anterioare) si ce importanta poate avea un plan de afaceri pentru aceasta.





J.P. Lorriaux - Economie de l'entreprise, Edition Dunod, Paris, 1991

Ibidem

J. Peyrelevade - Economie de l'entreprise, Edition Fayard, Paris, 1989

C. Barbulescu - Economia si gestiunea īntreprinderii, Editura economica, Bucuresti, 1999

C. Barbulescu, T. Gavrila - coordonatori "Economia si gestiunea īntreprinderii, Editura Economica,1999, pg. 53

Mihai Varzaru - Economia īntreprinderii. Notiuni fundamentale, Ed. Helios, 1999


Document Info


Accesari: 7049
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )