Elaborarea modelului balantei legaturilor dintre ramuri pentru perioada de previziune

Elaborarea modelului balantei legaturilor dintre ramuri pentru perioada de previziune

Pentru a raspunde necesitatilor gestiunii previzionale, balanta legaturilor dintre ramuri se elaboreaza si ca balanta pentru perioada de previziune. Punctul de plecare este balanta statistica. Elaborarea balantei pentru perioada de previziune presupune parcurgerea urmatoarelor operatii:A. Dimensionarea cererii finale - este o lucrare foarte importanta pentru pregatirea informatiei initiale necesara elaborarii balantei previzionale. Cererea finala, ca parametru de baza si ca element structural al balantei, n rezulta nemijlocit din tehnica ele construire a modelului static al balantei,si rezolvarea numerica a sistemului de ecuatii. De aceea, se stabileste exogen in afara modelului de balanta. Se dimensioneaza, in primul rand, cererea final, pe ansamblul tarii, dupa care se stabileste cererea finala in-profil de ramura Prin urmare, se aplica demersul metodologic de la general la particular; aces fapt este impus de necesitatea incadrarii 828j94i cererii finale in parametrii cei mc sintetici ai economiei nationale, ca produsul global brut si produsul intern bru sau net. Cererea finala este structurata pe elemente componente. Pe ansamblul economiei nationale, cererea finala se dimensioneaza si structureaza pe baza urmatoarelor elemente: a) nivelul si structura existente ale cererii finale pe baza balantei statistice; b) actiunea factorilor care influenteaza ritmul de crestere al cererii finale, corelatia dintre fondul de acumulare, fondul de consum si fondul de inlocuire si corelatiile dintre elementele structurale ale acestor fonduri; c) ipotezele de previziune privinc raportul dintre fondul de acumulare si fondul de consum functie de dinamica productivitatii muncii si antrenarea in productie a resurselor de forta de munca, de schimbarile ih eficienta acumularii productive si de factorii care conditioneaza cresterea bunastarii materiale, si d) previziunile privind dezvoltarea fiecarei ramuri de productie, luandu-se in consideratie si perspectivele relatiilor economice externe. in stadiul preliminar al lucrarilor de previziune, pe baza acestor analize*; calcule si ipoteze se determina indicatorii sintetici fundamentali ai dezvoltarii ca: volumul si dinamica produsului intern brut si repartizarea acestuia pentru acumulare si consum, volumul si dinamica produsului global brut, investitiile posibile, resursele de munca. Pornind de la acesti indicatori se previzioneaza complex si corelat structura de ramura a cererii finale. Modelul balantei legaturilor dintre ramuri pentru perioada de previziune permite rezolvarea unor probleme majore ale gestiunii economice, ca, de exemplu, ce volum trebuie sa ia productia fiecarei ramuri si a principalelor produse pentru a se realiza nivelul si structura proiectate in profil de ramura a cererii finale, astfel incat sa fie mentinute conditiile de echilibru ale dezvoltarii economico-sociale. Pentru aceasta trebuie stabilite anticipat structurile de ramura si pe elemente componente ale cererii finale. Cererea finala in profil de ramura serveste la determinarea produsului global sau productiei brute pe ramuri. Pentru aceasta se ia in calcul nu cererea finala care apare in cadranul al ll-lea al balantei, ci cererea finala respectiva diminuata cu importul. Daca se ia in careul intreaga cerere finala se obtine totalul resurselor de care dispun ramurile productiei materiale si nu produsul global al ramurilor.B. Calculul coeficientilor cheltuielilor materiale directe si actualizarea acestora. Coeficientii cheltuielilor materiale directe se calculeaza, de obicei, pe'baza balantei statistice a legaturilor dintre ramuri.Acesti coeficienti nu pot fi extrapolati insa in mod mecanic pentru perioada de previziune; este necesara actualizarea coeficientilor respectivi la conditiile perioadei de previziune, ca urmare a modificarilor produse in economia nationala datorate ritmurilor diferite de dezvoltare a ramurilor, schimbarilor in structura interna a acestora si a cererii finale. Factorii principali care influenteaza coeficientii cheltuielilor materiale directe sunt: a) substituirea reciproca a diferitelor surse de energie; b) substituirea materiilor prime naturale cu materiale sintetice si tendinta de deplasare spre produsele mai complexe, prelucrate superior; c) cresterea generala a consumului de produse prelucrate industrial si a consumului de servicii, si d) tendinta de scadere, in industria prelucratoare, a consumurilor materiale. Instabilitatea coeficientilor tehnologici este cu atat mai accentuata cu cat sunt mai profunde schimbarile structurale din economie. Influentele acestor factori pot fi sintetizate in doua grupe: a) efecte de substitutie, exprimate prin factorii de corectie , care arata proportia in care un produs este substituit cu altele in consumul intermediar; aceste efecte actioneaza pe randurile balantei si afecteaza suma livrarilor intermediare ale ramurilor; totalitatea factorilor de corectie formeaza matricea diagonala R ; b) efecte de fabricatie, exprimate prin factorii de corectie Sj, carearata proportia in care se modifica raportul dintre consumul intermediar, considerat secundar, si consumul primar de factori productivi in procesul de fabricatie al unui produs; aceste efecte actioneaza pe coloanele balantei si afecteaza suma consumurilor intermediare ale ramurilor; totalitatea factorilor de corectie formeaza matricea diagonala S.De aceea, s-a pus si problema inversa, si anume: sa se determine schimbarea coeficientilor tehnologici pornind de la aceste totaluri.

Pentru actualizarea unei matrice statistice a coeficientilor tehnologici se pot folosi urmatoarele tipuri de procedee:

a)procedee bazate pe analiza tendintelor trecute manifestate in evolutia coeficientilor respectivi. Acestea presupun existenta unor informatii statistice
pe o perioada de cel putin zece ani. in tara noastra nu se pot aplica pentru ca nu s-au intocmit serii de balante statistice ale legaturilor dintre ramuri. Analiza evolutiei trecute cuprinde, in principiu, totalitatea coeficientilor tehnologici. in
cazufbalantelor de dimensiuni mari acest lucru este deosebit de dificil, din care cauza se iau in analiza coeficientii cu ponderea cea mai mare in structura intrarilor.

b)procedee bazate pe analiza si proiectare tehnico-economica. Pentru perioada de previziune, coeficientii tehnologici se stabilesc independent de
evolutia trecuta, functie de informatiile economice si tehnico-ingineresti, precum si de informatiile statistice si de previziune privind evolutia progresului
tehnic etc;c)procedee formale, bazate pe operatii de calcul, care conduc la echilibrarea totalurilor pe randuri si pe coloane prin adaptarea treptata a coeficientilor balantei. Aceste procedee folosesc ca baza de calcul ultima matrice statistica a coeficientilor tehnologici si valorile proiectate ale vectorilor
de margine ai cadranului I, adica totalurile livrarilor intermediare.Procedeele formale se deosebesc dupa doua criterii: a) dupa modalitatea in care se realizeaza prima iteratie, si b) dupa felul in care se repartizeaza diferentele intre elementele matricei, adica proportional sau neproportional.Vectorii de margine ai cadranului I indeplinesc un rol de control, in sensul ca reprezinta conditii restrictive pentru realizarea concordantei intre matricea coeficientilor tehnologici care rezulta si structura proiectata a produsului global si cererii finale pe ramuri, daca in principiu poate exista o astfel de concordanta. Matricea actualizata, considerata cea mai apropiata de relatiile proiectate dintre ramuri, se alege, in ultima instanta, pe baza de analize tehnico-economica Pentru actualizarea matricei coeficientilor tehnologici se folosesc, de obicei, doua procedee formale: metoda dublei proportionalitati si metoda RAS.Metoda dublei proportionalitati presupune cunoscute matricea fluxurilor dintre ramuri din perioada de baza si totalurile pe linii si pe coloane ale matricei respective pentru' anul de previziune. Aceasta metoda consta, in esenta, in desfasurarea ,unui proces iterativ prin care se obtine matricea fluxurilor dintre ramuri in anul de previziune xt.Se porneste de la ipoteza fundamentala ca matricea fluxurilor dintre ramuri ,se modifica, intr-o perioada de timp, sub influenta productiei intermediarev pe care fiecare ramura o livreaza si o consuma. Metoda se numeste a dublei proportionalitati pentru ca tine seama simultan de dinamica livrarilor si consumurilor intermediare. Pentru a afla matricea fluxurilor corespunzatoare anului de previziune se calculeaza, in primul rand, ritmurile de crestere ale totalurilor livrarilor si consumurilor intermediare pe ramuri si media lor geometrica pentru fiecare linie si coloana ale matricei. Coeficientii livrarilor si consumurilor intermediare pentru anul de previziune se calculeaza ca produs intre coeficientii corespunzatori din anul de baza si media geometrica a ritmurilor de crestere. Este vorba de o prima aproximare a matricei fluxurilor intermediare. Dupa fiecare iteratie in parte trebuie sa se asigure egalitatea intre totalurile fluxurilor care se obtin pe linii si pe coloane si totalurile proiectate ale fluxurilor pentru anul de previziune functie de nivelurile proiectate pentru produsul global, cererea finala si valoarea adaugata bruta pe ramuri. Pentru ca procesul iterativ sa poata fi considerat incheiat este necesar ca totalurile fluxurilor dintre ramuri din anul de previziune sa coincida 'cu vectorii proiectati ai productiei si consumului intermediar. Este necesara parcurgerea mai multor iteratii pentru ca, de obicei se obtine egalitatea numai pe linii sau numai pe coloane. Procesul iterativ de corectare se realizeaza prin atenuarea treptata a diferentelor fata de totalurile proiectate pe linii si pe coloane. Corectarea poate sa inceapa fie pe linii fie pe coloane. Metoda prezinta neajunsul ca porneste de la premisa ca efectele de substitutie si de fabricatie se manifesta uniform, in acelasi sens, asupra tuturor elementelor de pe acelasi rand sau de pe aceeasi coloana; in realitate au loc mutatii diferentiate. Aceasta insuficienta poate fi corectata partial introducand in calculele de ajustare unele valori proiectate pentru coeficientii tehnologici cu ponderea cea mai mare in totalul livrarilor si consumurilor intermediare ale ramurilor la care se refera.

Procedeul RAS porneste de la faptul ca matricea coeficientilor tehnologici din anul de baza (A0) se transforma in matricea corespunzatoare anului de previziune {Ap) sub influenta a doi factori: gradul de substituire a unui produs cu altul in consumul intermediar si modificarea intrarilor intermediare in fiecare ramura. Influentele celor doi factori sunt puse in evidenta cu ajutorul celor doua matrice diagonala, R si S .Procedeul se caracterizeaza prin urmatoarele: a) presupune ca ambele categorii de efecte se propaga uniform, ceea ce inseamna ca sporirea sau reducerea relativa a consumurilor dintr-un produs este aceeasi pentru toate ramurile si ca ritmul de variatie al consumului intermediar total al unei ramuri se aplica pentru toate intrarile din coloana care ii corespunde; b) intre A0 si Ap se admite o legatura de trend exponential; aceasta ipoteza nu este acceptata insa in mod general, motiv pentru care au fost elaborate extensiuni ale metodei in care s-au adoptat ipoteze de liniaritate, si c) elementele nule ale matricei A0 raman neschimbate in matricea Ap; in practica este putin probabil ca un coeficient sa ramana neschimbat o perioada lunga de timp. Elementele matricei A0 se modifica pe randuri prin inmultire la stanga cu matricea diagonala R, iar pe coloane prin inmultire la dreapta cu matricea diagonala S. Prin urmare, coeficientii a; sunt supusi unei corectii pe randuri si pe coloane. Ajustarile pe linie elimina diferentele la livrarile intermediare, iar cele pe coloana la consumurile intermediare. Ajustarea pe coloane anuleaza, de obicei, egalitatea pe randuri, ceea ce face necesara o noua iteratie. Iteratiile se repeta pana se obtin diferente tot mai mici, adica o noua matrice a coeficientilor tehnologici care satisface vectorii proiectati ai produselor globale si finale pe ramuri.

C.Calculul coeficientilor cheltuielilor materiale totale. Pe baza matricei actualizate a coeficientilor tehnologici se calculeaza si coeficientii cheltuielilor materiale totale. Pentru calculul acestora se parcurg urmatoarele operatii: calculul matricei diferenta (E-A) si a determinantului sau; scrierea transpusei si calculul asociatei saie; calculul matricei inverse (E-A)^­-1. Pentru a obtine mai multe variante privind productia ramurilor se elaboreaza in mai
multe variante matricele A si (E-A)^-1.

D.Dimensionarea produselor globale ale ramurilor - operatiunea este posibila dupa actualizarea matricei coeficientilor tehnologici si calculul coeficientilor cheltuielilor materiale totale; prezinta importanta deosebita pentru stabilirea proportiilor si asigurarea echilibrului in economie; balanta legaturilor dintre ramuri permite sa se stabileasca cererea finala neta si, in mod corelativ produsul global al fiecarei ramuri astfel incat sa se acopere complet necesarul oe produs final; produsele globale stabilite pe ramuri sunt coordonate -si echilibrate intre ele; produsul global al ramurii se fundamenteaza functie de necesitatile pietei interne si externe si de potentialul tehnico-productiv.

E. Corelarea volumului necesar cu volumul posibil al produsului global si stabilirea indicatorului retinut ca obiectiv. Volumul necesar al produsului global rezulta din calculele de balanta, iar volumul posibil este stabilit in afara balantei, functie de capacitatile de productie si gradul lor de utilizare, de posibilitatile de asigurare a necesarului de materii prime, materiale, energie si forta de munca, de resurse financiare si valutare. Situatia ideala este ca volumul necesar sa fie egal cu volumul posibil de realizat. in realitate, intre cele doua variabile exista diferente. Neconcordanta la o singura ramura genereaza o multitudine de implicatii asupra tuturor ramurilor. Echilibrarea celor doua variabile genereaza doua categorii de efecte propagate:

-pe de o parte, este vorba de modificarea cererii finale acoperita de ramura la care' exista neconcordanta. Daca volumul posibil se adopta ca obiectiv de realizat deosebinr.douasituatii: cand volumul necesar este mai mic decat cel posibil si are loc o majorare a produsului final si cand volumul necesar este mai mare decat cel posibil si are loc o diminuare a produsului final. F. Determinarea variabilelor din cadranul al lll-lea: amortizarea capitalului fix, cheltuielile materiale totale, valoarea adaugata neta structurata pe elemente, valoarea adaugata bruta si importul.

Amortizarea pe ramuri (Z,) se calculeaza inmultind coeficientii amortizarii pe ramuri (z,) cu produsul global.Coeficientii amortizarii pe ramuri se calculeaza pe baza balantei statistice a legaturilor dintre ramuri si se actualizeaza la conditiile perioadei de previziune functie de actiunea factorilor care ii influenteaza in sensul cresterii sau descresterii. Pe ansamblul economiei, fondul de amortizare se calculeaza prin insumarea amortizarii pe ramuriCheltuielile materiale totale ale ramurilor se calculeaza prin insumarea consumurilor intermediare inscrise in cadranul I in coloanele aferente cu amortizarea corespunzatoare. Valoarea adaugata neta pe ramuri se calculeaza ca diferenta intre produsul global si cheltuielile materiale.

Valoarea adaugata bruta se calculeaza prin insumarea valorii adaugate nete cu amortizarea capitalului fix.Valoarea adaugata este un indicator cu care se opereaza, de obicei, numai la nivelul economiei nationale. S-a exprimat opinia sa fie extins la nivelul tuturor verigilor organizatorice ale economiei, inclusiv la nivel de intreprindere. Valoarea adaugata bruta se poate calcula atat pe baza datelor statistice, cat si sub forma unor coeficienti din produsul global care, functie de anumite influente, se pot actualiza la conditiile perioadei de previziune.Importul aferent fiecarei ramuri se stabileste in cadrul lucrarilor preliminare care servesc la determinarea principalilor indicatori sintetici ai economiei nationale, in stransa corelatie cu exportul, astfel incat cele doua fluxuri ale comertului exterior sa se compenseze reciproc.Resursele totale (R) se stabilesc in profil de ramura si pe ansamblul economiei nationale. Sunt constituite din produsul global, respectiv din produsul global brut si import. Pentru echilibrarea balantei legaturilor dintre ramuri trebuie sa se asigure egalitatea intre resursele totaie si utilizarile totale (LT), formate din consumul intermediar si cererea finala sau consumul final.Dupa parcurgerea tuturor acestor etape se intocmeste tabelul sintetic al balantei legaturilor dintre ramuri pentru perioada de previziune.