Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload





loading...
















































Gestiunea portofoliului de valori

economie










ALTE DOCUMENTE

CONTRACTAREA COMERCIALA INTERNATIONALA
TEST analiza de caz
Analiza economico-financiara 1 Anul III MFC
Mezoeconomia
STABILITATE SI ECHILIBRU MONETAR
FINANTAREA AFACERII - LABORATOR TEHNOLOGIC
Indicele preturilor de consum
10 TRANSFERURI ELECTRONICE DE FONDURI
MONOPSONUL
SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA

GESTIUNEA PORTOFOLIULUI DE VALORI

Portofoliul este un ansamblu de valori mobiliare de care dispune o persoana fizica sau juridica, agent economic, la un moment dat, care este format din actiuni, obligatiuni, sau alte titluri, achizitionate de la emitenti sau de pe piata secundara, in vederea obtinerii unor rentabilitati viitoare

Plasarea capitalului in titluri de valori mobiliare este o investitie financiara, contravaloarea acestora regasindu-se in activul bilantului la capitolul imobilizari financiare si prin urmare, ca orice investitie se urmareste o renumerare optima a capitalului sub forma dividendelor, dobanzilor, etc., dar si castig in capital, in eventualitatea cresterii cursului lor la bursa.

Gestiunea portofoliului are in vedere in primul alegerea unei structuri eficiente a titlurilor, adica pentru acelasi grad de risc sa ofere o rata a rentabilitatii mai ridicata sau invers, pentru acelasi randament sa prezinte un grad mai redus de risc. Gestiunea portofoliului presupune compararea si selectarea titlurilor detinute in functie de randamentul si riscul lor, in conditiile anticiparii pe cat posibil a mersului pietei financiare.

Portofoliul eficient este portofoliul care are un risc minim pentru o rentabilitate data sau o rentabilitate maxima pentru un risc asumat.

Teoria portofoliului constituie o abordare complexa a deciziei de a investi, care ii permite unui investitor sa clasifice, sa estimeze si sa controleze atat tipul, cat si marimea riscului si a castigului estimat. Un element esential al teoriei portofoliului este faptul ca acesta cuantifica relatia dintre risc si castig, precum si ipoteza potrivit careia investitorii trebuie compensati pentru riscurile pe care si le asuma. Teoria portofoliului porneste de la analiza traditionala a valorilor mobiliare, punand accentul pe modalitatea de determinare a portofoliului eficient (ce valori mobiliare intra in acesta si in ce procente).

Pentru stabilirea unui portofoliu eficient este necesara parcurgerea urmatorilor 4 pasi:

Pasul 1. - Evaluarea valorilor mobiliare;

Pasul 2 - Alocarea activelor;

Pasul 3. - Optimizarea portofoliului;

Pasul 4. - Masurarea performantei.

*   Evaluarea valorilor mobiliare, este pasul prin care se descriu diferitele active din punctul de vedere al castigului si riscului estimat;

*   Alocarea activelor, este pasul prin care se determina modul in care activele vor fi repartizate intre diferitele clase de investitii;

*   Optimizarea portofoliului, este pasul prin care se conciliaza riscul si castigul in vederea selectiei valorilor mobiliare incluse in portofoliu. Acest lucru se poate realiza in doua moduri, in functie de obiectivul fixat. Astfel, daca se pleaca de la un anumit nivel al riscului, se va cauta acel portofoliu care sa aduca cel mai mare castig, iar daca se preconizeaza a se obtine un anumit castig, atunci se va cauta portofoliul de risc minim care sa permita obtinerea castigului dorit;

*   Masurarea performantei, este pasul prin care se determina performanta fiecarei valori mobiliare raportata la nivelul de risc corespunzator.

2.1. Principiile gestionarii unui portofoliu

Principiile care stau la baza administrarii corecte a unui portofoliu de valori mobiliare se refera la:

     securitatea capitalului, care reprezinta conservarea capitalului investit si mentinerea puterii lui de cumparare;

     rentabilitatea ridicata, cu pastrarea lichiditatii corespunzatoare (intre care exista o relatie inversa);

     fiscalitatea, care poate influenta puternic decizia de plasament a unui investitor prin impunerea unui nivel mai scazut sau mai ridicat (capitalurile investite vor fi orientate catre titlurile cu o fiscalitate mai mica).

Exista o multitudine de valori mobiliare in care un investitor isi poate plasa capitalul disponibil la un moment dat; actiuni comune, actiuni preferentiale, obligatiuni guvernamentale (rente), obligatiuni municipale, valori mobiliare convertibile, optiuni la actiuni, contracte futures valutare, contracte futures de marfuri, optiuni valutare, optiuni la index, obligatiuni guvernamentale cu ipoteca, certificate de depozit bancare, titluri comerciale etc.

Fiecare tip de valoare mobiliara are asociat un anumit grad de risc, in functie de care investitiile se pot clasifica in:

     investitii sigure; numerar, fonduri pe piata monetara, certificate de depozit, titluri de tezaur, bunuri imobile etc.;

     investitii de crestere: actiuni cu capitalizare scazuta si actiuni de crestere, optiuni, obligatiuni clasate ca nonbancare, participatiuni cu spor de capital, fonduri de contracte cu marfuri etc.;

     investitii speculative: actiuni speculative si optiuni, instrumente de credit de clasa scazuta, metale pretioase, contracte la termen pentru bursa de marfuri, participatiuni speculative etc.

2.2. Tipuri de portofolii

Cea mai simpla metoda de clasificare a portofoliilor este gruparea lor in raport cu tipul instrumentelor financiare care le compun.

Din acest punct de vedere se disting urmatoarele categorii de portofolii:

     portofolii de actiuni;

     portofolii de obligatiuni;

     portofolii compuse din instrumente specifice pietelor monetare si valutare;

     portofolii echilibrate.

Dupa cum sugereaza si denumirea, in prima categorie se regasesc portofolii compuse exclusiv din actiuni. La randul lor, prin raportare la strategiile lor de administrare si la modul de selectare a actiunilor care le compun, portofoliile de actiuni sunt si ele de mai multe tipuri:

o      crestere agresiva - in acest caz fiind urmarita aprecierea maxima a capitalului;

o      companii mici - se urmaresc investitiile in companii cu capitalizari bursiere de mici dimensiuni, dar cu potential de crestere ridicat ;

o      crestere - sunt urmarite investitii in companii mari, care prezinta o crestere constanta si continua, superioara valorilor medii;

o      crestere si venit - sunt urmarite investitii in companii mari, consolidate;

o      capital - venit - investitiile se concentreaza asupra actiunilor care prezinta un randament ridicat al dividendelor.

Portofoliile de actiuni mai pot fi constituite si in functie de anumite criterii de specializare sectoriale sau regionale (asa-numitele portofolii specializate).

Alte portofolii sunt constituite pentru a modela cat mai exact un anumit index bursier, oferind in aceste conditii rentabilitatea similare cu cele oferite de evolutia indexului bursier.

In incercarea de diversificare a riscurilor si de exploatare a oportunitatilor investitionale prezente in diverse regiuni ale lumii, unele portofolii de actiuni pot include actiuni ale unor emitenti din mai multe tari sau regiuni geografice diferite.

In cazul portofoliilor de obligatiuni, clasificarea acestora poate fi realizata in functie de tipul instrumentelor de credit care le compun:

     obligatiuni guvernamentale sau ale administratiei locale

     obligatiuni societare

     obligatiuni ipotecare

     obligatiuni scutite de impozite

     obligatiuni internationale

     euroobligatiuni

     obligatiuni convertibile in actiuni

Portofoliile de piata monetara sau valutara pot fi si ele clasificate in raport cu tipul instrumentelor care le compun:

     certificate de trezorerie

     depozite bancare in moneda nationala sau devize externe

     certificate de depozit bancare

     instrumente derivate de tipul contractelor la termen sau optiunilor pe devize externe

     alte instrumente specifice pietei monetare

O categorie importanta de portofolii sunt cele echilibrate, portofolii care sunt compuse dintr-o mare varietate de active financiare de tipul actiunilor, obligatiunilor, si instrumentelor de piata monetara, in incercarea de a disipa intr-o cat mai mare masura riscurile investitionale si de a obtine un nivel cat mai ridicat de rentabilitate, nivel corelat permanent cu evolutiile inregistrate pe pietele financiare .

2.3. Rolul managerului de portofoliu

In contextul actual extrem de dinamic al evolutiilor inregistrate pe pietele financiare ale lumii si al diversificarii continue a instrumentelor financiare, gestiunea unui portofoliu de valori mobiliare devine o misiune deosebit de complexa si solicitanta.

Aceasta misiune devine si mai dificila in conditiile in care plasamentele se efectueaza in conditiile unei piete financiare emergente cum este cea din Romania in momentul de fata.

O problema deosebit de importanta este si selectarea societarilor de valori mobiliare si chiar a brokerilor prin care se vor derula tranzactiile.

In privinta activitatii operative, de o mare importanta este monitorizarea zilnica a pozitiilor (valorilor mobiliare) detinute si verificarea rapoartelor de tranzactionare. O confruntare periodica a propriilor evidente cu cele aflate in cadrul compartimentului contabil si cu cele existente la societatea depozitara poate fi uneori deosebit de utila.

Initierea oricarei tranzactii trebuie sa fie neaparat precedata de verificarea incadrarii acesteia in liniile directoare stabilite in administrarea fondului prin obiectivele si strategia adoptata, precum si de verificarea respectarii restrictiilor impuse prin statutul (acordul de administrare sau prospectul de emisiune) al fondului sau prin alte reglementari legal aplicabile, in vigoare.

Gestiunea portofoliului este o stiinta dupa unii autori un mixt intre stiinta si arta - care necesita o foarte buna cunoastere a comportamentului cotatiilor bursiere si a factorilor care le influenteaza si o la fel de buna cunoastere a tehnicilor si metodelor de modelare matematica si statistica de previziune si de optimizare .

Recomandarile pentru o gestiune eficienta raman riscante, ca urmare a imprevizibilului activitatilor bursiere. Realizarea unei performante superioare mediei in gestiunea unui portofoliu nu este imposibila, fiind insa o sarcina dificila si chiar foarte costisitoare (cheltuieli de studiu a pietei bursiere, comisioane de tranzactionare, etc.).

Determinarea riscului investitional pe baza datelor statistice ofera intotdeauna o buna estimare a volatilitatii viitoare a titlului sau portofoliului considerat, analistul financiar poate ajusta aceasta volatilitate determinata statistic pe baza cunoasterii evenimentelor bursiere recente si a anticiparilor sale privind evolutia pietei de capital.




Previziunile sunt foarte importante, ele trebuind sa ia in considerare tendintele macroeconomice, tendintele indicelui general al pietei bursiere, ale ratei dobanzii, sau ale inflatiei, acestea avand incidente directe asupra cotatiei fiecarei valori mobiliare. Analistul financiar realizeaza previziuni ale reactiei cursurilor fiecarui titlu la diverse scenarii socio-economice, previziuni de natura sa ghideze activitatea managerului de portofoliu pe o piata marcata de cresterea deosebita a riscurilor bursiere.

Gestionarul portofoliului trebuie sa urmeze recomandarile analistului financiar in cadrul restrictiilor determinate de marea dificultate a previziunii evolutiilor viitoare a cotatiilor.

Managerul de portofoliu trebuie sa fie o persoana competenta, cu experienta si reputatie personala buna pe piata fondurilor si care sa fie remunerata corespunzator activitatii depuse si calitatilor mentionate, folosindu-se diverse modalitati de stimulare a activitatii sale.

Pentru ca o societate de administrare sa gestioneze cu succes portofoliul de valori mobiliare apartinand unui fond de investitii trebuie sa respecte urmatoarele directive operationale:

  determinarea obiectivelor de performanta a investitiilor prin stabilirea nivelurilor generale de profitabilitate propuse si a obiectivelor pentru vanzari prin atragerea de noi resurse financiare pentru investitii in vederea depasirii pietei cu un procentaj predeterminat;

  selectia directivelor de evaluare si comparare a indicilor pietei pe baza criteriilor de comparare stabilite de consiliul de administratie si comisia interna pentru evaluarea investitiilor;

  selectia candidatilor pentru pozitiile manageriale de investitii, ei trebuind sa fie membri ai unor organizatii profesionale, sa aiba experienta, educatie academica si recomandari de la alti participanti din domeniu;

  determinarea politicii de remunerare, prin stabilirea directivelor pentru sistemul de bonificatii.

2.4. Teoria moderna a portofoliului

Teoria moderna a portofoliului a fost elaborata in ideea determinarii unui model rentabilitate - risc utilizat pentru evaluarea performantelor investitiilor financiare. Un accent deosebit este plasat pe problematica determinarii riscului investitional.

Conceptul determinarii riscului nu este de data recenta. A fost utilizat incepand din anii 1940-1950 pentru analiza riscului investitional al companiilor, atat de catre analisti externi cat si interni in raport cu compania.

Pe masura cresterii solicitarilor de finantare a firmelor pe pietele de capital si odata cu sporirea gradului de reglementare a acestor piete sub aspectul cerintelor de diseminare a informatiilor publice, companiile si-au dezvoltat sisteme de control al riscului operatiunilor proprii precum si sisteme de analiza si explicitare a valorii de piata a actiunilor proprii.

Formele moderne de cuantificare a riscurilor isi au originea in lucrarea lui H. MARKOWITZ din 1959 Portfolio Selection: Efficient Diversification of Investments. Tot acestuia i se datoreaza si formalizarea si aplicarea teoriei riscului in sfera investitiilor in active financiare.

Ulterior, datorita unor necesitati de ordin practic, legate de implementarea teoriei diversificarii a lui MARKOWITZ, W. SHARPE in lucrarea sa din 1964 Capital assets prices - A theory of market equilibrium under conditions of risk a extins sfera analizei si asupra activelor financiare fara risc demonstrand ca exista o noua frontiera eficienta, diferita de cea demonstrata anterior de MARKOWITZ si a elaborat modelul de evaluare a activelor financiare cunoscut sub denumirea modelul CAPM (Capital Assets Pricing Model). Ulterior au fost aduse o serie de imbunatatiri modelului CAPM, cum ar fi cazul modelului CAPM multiperiodic (MERTON - 1971) sau al modelului CAPM - consum (BRECEDEN - 1979).Datorita deficientelor conceptuale si posibilitatilor limitate de modelare a pretului activelor financiare constatate in cazul modelelor unifactoriale anterioare au fost dezvoltate si modele multifactoriale de analiza a riscului (cum este cazul modelului APT prezentat de S. ROSS in 1976).

In prezent se incearca determinarea unei legaturi directe intre operatiunile companiilor si valoarea de piata a actiunilor acestora prin intermediul teoriei moderne a portofoliului. Sunt avute in vedere urmatoarele :

     Nivelul investitiilor unei firme determina profitabilitatea viitoare a acesteia.

     Investitorii intocmesc anumite scenarii asupra evolutiilor viitoare a volumului vanzarilor si asupra costurilor operationale ale firmei.

     Cu cat gradul de acuratete al acestor scenarii este mai ridicat cu atat este mai ridicata probabilitatea ca acestea sa se realizeze efectiv (deci riscul investitional este mai redus).

     Profitabilitatea viitoare este determinanta valorii actuale a actiunilor firmei.

     Interesul proprietarilor companiei este maximizarea valorii investitiei lor. Acest lucru presupune existenta unui sistem de determinare permanenta a valorii acestei investitii.

     Obiectivul managementului companiei este cresterea continua a valorii companiei, o valoare ridicata a acestor actiuni insemnand si un interes sporit pentru acestea (conform principiului cererii si ofertei: pretul creste atunci cand cererea depaseste oferta).

Obiectivele centrale urmarite in cadrul teoriei moderne a portofoliului sunt:

     definirea notiunii de risc si cuantificarea riscurilor asociate investitiilor in diferite instrumente financiare;

     determinarea celor mai bune variante rentabilitate - risc disponibile in portofoliile realizabile de investitii si

     determinarea si alegerea portofoliu optim.

Teoria cuantificarii riscurilor financiare, a analizei si controlului acestora, a evoluat intr-un ritm deosebit de alert in ultimele decenii. Ea isi gaseste in prezent o sfera foarte extinsa de aplicatii in domeniile diversificarii riscurilor investitionale, a (re)structurarii portofoliilor de active financiare si a operatiilor de acoperire a riscului - hedgingului, fiind utilizata pe scara larga de institutiile bancare, intermediarii de pe pietele financiare, organismele de plasament colectiv si fondurile de pensii.

Aplicarea teoriei in practica presupune analiza parametrilor specifici (medii, dispersii, covariante) ai unor serii cronologice reprezentate de rentabilitatile istorice ale activelor financiare considerate, respectiv cele ale unor marimi agregate (indici bursieri spre exemplu).

Dificultatea centrala a aplicarii teoriei consta in volumul mare al datelor care trebuie prelucrate pentru a reduce pe cat posibil erorile sistematice de observare. in general, se considera ca perioada de observatie trebuie sa aiba o lungime dubla fata de perioada de prognoza dorita, numarul minim al observatiilor neputand fi mai mic de 200 In prezent exista o recunoastere generala a faptului ca riscul este o marime multidimensionala, explicarea acestuia necesitand analiza unui numar mai mare de factori de influenta, raportarea la portofoliul de piata nemaifiind considerata un criteriu suficient de analiza. Se incearca actualmente o caracterizare multifactoriala a rentabilitatilor si riscurilor, prin introducerea in cadrul teoriei riscului si a altor caracteristici ale activelor financiare, cum ar fi:

     capitalizarea bursiera a emitentilor titlurilor

     lichiditatea activelor financiare

     senzitivitatea in raport cu evolutiile ratei dobanzilor sau ale cursurilor valutare de schimb

     sectorul economic sau industrial in care si desfasoara activitatea emitentul

     previziuni asupra stabilitatii veniturilor emitentului

     efectul cunoscut sub denumirea de levier financiar

     nivelul de eficienta al pietelor financiare (gradul de transparenta si de informare)

     nivelul si dinamica unor indicatori bursieri cum sunt:

     raportul pret/venit,

     raportul valoare nominala/cotatie de piata,

     eficienta dividendelor .

2.5. Portofolii de actiuni si gestionarea portofoliilor de actiuni

Portofoliile de actiuni pot fi constituite in functie de anumite criterii de specializare sectoriale sau regionale (asa-numitele portofolii specializate).

Alte portofolii sunt constituite pentru a modela cat mai exact un anumit index bursier, oferind in aceste conditii rentabilitatea similare cu cele oferite de evolutia indexului bursier.

In incercarea de diversificare a riscurilor si de exploatare a oportunitatilor investitionale prezente in diverse regiuni ale lumii, unele portofolii de actiuni includ actiuni ale unor emitenti din mai multe tari sau regiuni geografice.

La randul lor, prin raportare la strategiile lor de administrare si la modul de selectare a actiunilor care le compun, portofoliile de actiuni sunt si ele de mai multe tipuri:

    crestere agresiva - in acest caz fiind urmarita aprecierea maxima a capitalului; deseori sunt utilizate in acest caz strategiile speculative;

    companii mici - se urmaresc investitiile in companii cu capitalizari bursiere reduse (de mici dimensiuni) dar cu potential de crestere ridicat (companii din domeniul informaticii, aeronauticii si altor tehnologii de varf in plina expansiune);

    crestere - sunt urmarite investitii in companii mari, care prezinta o crestere constanta si continua, superioara valorilor medii;

    crestere si venit - sunt urmarite investitii in companii mari, consolidate, care ofera simultan atat potential de crestere cat si venituri sub forma de dividende;

    capital - venit - investitiile se concentreaza asupra actiunilor care prezinta un randament ridicat al dividendelor (firme din domeniul utilitatilor sau de tipul societatilor financiar-bancare).

Gestionarea portofoliului de actiuni urmareste, in principal, rentabilitatea si micsorarea riscului prin plasamente in actiuni, in functie de care agentul economic decide asupra categoriilor de titluri pe care doreste sa le detina, a duratei plasamentelor si a sectoarelor in care doreste sa investeasca.

Rentabilitatea unui portofoliu de actiuni este determinata ca o medie ponderata a ratelor de randament asteptate de la titlurile care compun portofoliul. Riscul unui portofoliu de actiuni se manifesta prin amplitudinea fluctuatiilor portofoliului.

Pentru diminuarea riscului se recurge la diversificarea portofoliului, la alcatuirea unui portofoliu din actiuni cu diverse grade de risc sau la actiuni apartinand diverselor sectoare de activitate, riscul poate sa scada, pana la un anumit nivel, pe masura diversificarii titlurilor dintr-un portofoliu.

Pentru determinarea compozitiei optime portofoliilor eficiente se pot aplica mai multe modele de optimizare, dupa criteriul rentabilitate-risc.


loading...


Document Info


Accesari: 3677
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2017 )