|
|
|
|
Evaluarea valorilor mobiliare este pasul
prin care se descriu diferitele active din punctul de vedere al castigului
si riscului estimat;
Alocarea activelor este pasul
prin care se determina modul in care activele vor fi repartizate intre
diferitele clase de investitii;
Optimizarea portofoliului este pasul
prin care se conciliaza riscul si castigul in vederea
selectiei valorilor mobiliare incluse in portofoliu. Acest lucru se poate
realiza in doua moduri, in functie de obiectivul fixat. Astfel,
daca se pleaca de la un anumit nivel al riscului, se va cauta
acel portofoliu care sa aduca cel
mai mare castig, iar daca se preconizeaza a se obtine
un anumit castig, atunci se va cauta portofoliul de risc minim care sa permita obtinerea
castigului dorit;
Masurarea performantei,
este pasul prin care se determina performanta fiecarei valori
mobiliare raportata la nivelul de risc corespunzator.
securitatea capitalului, care reprezinta conservarea capitalului investit si mentinerea puterii lui de cumparare;
rentabilitatea ridicata, cu pastrarea lichiditatii corespunzatoare (intre care exista o relatie inversa);
fiscalitatea, care poate influenta puternic decizia de plasament a unui investitor prin impunerea unui nivel mai scazut sau mai ridicat (capitalurile investite vor fi orientate catre titlurile cu o fiscalitate mai mica).
determinarea obiectivelor de performanta a investitiilor prin stabilirea nivelurilor generale de profitabilitate propuse si a obiectivelor pentru vanzari prin atragerea de noi resurse financiare pentru investitii in vederea depasirii pietei cu un procentaj predeterminat;
selectia directivelor de evaluare si comparare a indicilor pietei pe baza criteriilor de comparare stabilite de consiliul de administratie si comisia interna pentru evaluarea investitiilor;
selectia candidatilor pentru pozitiile manageriale de investitii, ei trebuind sa fie membri ai unor organizatii profesionale, sa aiba experienta, educatie academica si recomandari de la alti participanti din domeniu;
determinarea politicii de remunerare, prin stabilirea directivelor pentru sistemul de bonificatii.
Investitorii intocmesc anumite scenarii asupra evolutiilor viitoare a volumului vanzarilor si asupra costurilor operationale ale firmei.
Cu cat gradul de acuratete al acestor scenarii este mai ridicat cu atat este mai ridicata probabilitatea ca acestea sa se realizeze efectiv (deci riscul investitional este mai redus).
Profitabilitatea viitoare este determinanta valorii actuale a actiunilor firmei.
Interesul proprietarilor companiei este maximizarea valorii investitiei lor. Acest lucru presupune existenta unui sistem de determinare permanenta a valorii acestei investitii.
definirea notiunii de risc si cuantificarea riscurilor asociate investitiilor in diferite instrumente financiare;
determinarea celor mai bune variante rentabilitate - risc disponibile in portofoliile realizabile de investitii si
determinarea si alegerea portofoliu optim.
Teoria cuantificarii riscurilor financiare, a analizei si controlului acestora, a evoluat intr-un ritm deosebit de alert in ultimele decenii. Ea isi gaseste in prezent o sfera foarte extinsa de aplicatii in domeniile diversificarii riscurilor investitionale, a (re)structurarii portofoliilor de active financiare si a operatiilor de acoperire a riscului - hedgingului, fiind utilizata pe scara larga de institutiile bancare, intermediarii de pe pietele financiare, organismele de plasament colectiv si fondurile de pensii.
Aplicarea teoriei in practica presupune analiza parametrilor specifici (medii, dispersii, covariante) ai unor serii cronologice reprezentate de rentabilitatile istorice ale activelor financiare considerate, respectiv cele ale unor marimi agregate (indici bursieri spre exemplu).
Dificultatea centrala a aplicarii teoriei consta in volumul mare al datelor care trebuie prelucrate pentru a reduce pe cat posibil erorile sistematice de observare. in general, se considera ca perioada de observatie trebuie sa aiba o lungime dubla fata de perioada de prognoza dorita, numarul minim al observatiilor neputand fi mai mic de 200 In prezent exista o recunoastere generala a faptului ca riscul este o marime multidimensionala, explicarea acestuia necesitand analiza unui numar mai mare de factori de influenta, raportarea la portofoliul de piata nemaifiind considerata un criteriu suficient de analiza. Se incearca actualmente o caracterizare multifactoriala a rentabilitatilor si riscurilor, prin introducerea in cadrul teoriei riscului si a altor caracteristici ale activelor financiare, cum ar fi:
capitalizarea bursiera a emitentilor titlurilor
lichiditatea activelor financiare
senzitivitatea in raport cu evolutiile ratei dobanzilor sau ale cursurilor valutare de schimb
sectorul economic sau industrial in care si desfasoara activitatea emitentul
previziuni asupra stabilitatii veniturilor emitentului
efectul cunoscut sub denumirea de levier financiar
nivelul de eficienta al pietelor financiare (gradul de transparenta si de informare)
nivelul si dinamica unor indicatori bursieri cum sunt:
raportul pret/venit,
raportul valoare nominala/cotatie de piata,
eficienta dividendelor .
crestere agresiva - in acest caz fiind urmarita aprecierea maxima a capitalului; deseori sunt utilizate in acest caz strategiile speculative;
companii mici - se urmaresc investitiile in companii cu capitalizari bursiere reduse (de mici dimensiuni) dar cu potential de crestere ridicat (companii din domeniul informaticii, aeronauticii si altor tehnologii de varf in plina expansiune);
crestere - sunt urmarite investitii in companii mari, care prezinta o crestere constanta si continua, superioara valorilor medii;
crestere si venit - sunt urmarite investitii in companii mari, consolidate, care ofera simultan atat potential de crestere cat si venituri sub forma de dividende;
capital - venit - investitiile se concentreaza asupra actiunilor care prezinta un randament ridicat al dividendelor (firme din domeniul utilitatilor sau de tipul societatilor financiar-bancare).
Gestionarea portofoliului de actiuni urmareste, in principal, rentabilitatea si micsorarea riscului prin plasamente in actiuni, in functie de care agentul economic decide asupra categoriilor de titluri pe care doreste sa le detina, a duratei plasamentelor si a sectoarelor in care doreste sa investeasca.
Rentabilitatea unui portofoliu de actiuni este determinata ca o medie ponderata a ratelor de randament asteptate de la titlurile care compun portofoliul. Riscul unui portofoliu de actiuni se manifesta prin amplitudinea fluctuatiilor portofoliului.
Pentru diminuarea riscului se recurge la diversificarea portofoliului, la alcatuirea unui portofoliu din actiuni cu diverse grade de risc sau la actiuni apartinand diverselor sectoare de activitate, riscul poate sa scada, pana la un anumit nivel, pe masura diversificarii titlurilor dintr-un portofoliu.
Pentru determinarea compozitiei optime portofoliilor eficiente se pot aplica mai multe modele de optimizare, dupa criteriul rentabilitate-risc.
|
