Inflatia, somajul si criza in evolutia economiei Romaniei dupa 1990
Evolutia economiei românesti dupa anul 1989 a fost dominata de un
declin continuu. Un element subiectiv care a determinat hotarâtor evolutia
economiei românesti la constituit mediul economic. Acesta poate determina
si stimula aparitii de pierderi atât la nivel microeconomic cât si la nivel
macroeconomic.
Structura si modul de manifestare a mediului economic a generat
aparitia de noi întreprinderi cu pierderi atât în sectorul public cât si în cel
privat, care îsi va pune amprenta asupra starii de ansamblu a economiei si în
intensitatea crizei.
Luând în considerare mediul economic, se poate spune ca tranzitia
României este de fapt o tranzitie prin criza
Cu unele exceptii, se constata ca indicatorii noului sistem economic
sunt necorespunzatori ca nivel si dinamica. Astfel, economia reala cu o
oarecare înviorare între anii 1994 si 1995 a avut un regres continuu, fenomen
însotit de o inflatie care a atins vârfurile în anii 1993 si 1997. Declinul
productivitatii muncii în industrie si constructii s-a reflectat în diminuarea
produsului intern brut .
Productivitatea muncii în ramurile industriei a avut un caracter
oscilant, influentând negativ industria, produsul intern brut si ocuparea fortei
de munca
Chiar daca în unele perioade, produsul intern brut a crescut, aceasta
s-a manifestat printr-un proces de crestere economica de recuperare în raport
cu nivelul anului 1989. Pe toata perioada analizata, evolutia PIB a fost
determinata de evolutia productivitatii sociale a muncii. Cresterea sau
diminuarea PIB au fost determinate de productivitate care reprezinta factorul
intensiv al contributiei populatiei ocupate la rezultatele activitatii economice
(vezi anexa 6). Analizând corelatia dintre PIB si productivitatea sociala a
muncii, rezulta ca pe viitor este necesar ca economia româneasca sa se
modernizeze pe baza investitiilor pentru a se asigura o evolutie ascendenta a
rezultatelor macroeconomice precum si a nivelului de trai al populatiei.
Dinamica produsului intern brut evidentiaza de fapt politicile
economice promovate în perioada analizata
Diminuarea accentuata a resurselor interne pentru consum si
dezvoltare s-a datorat scaderii eficientei elementelor potentialului economic,
în primul rând a resurselor de munca. O influenta negativa asupra
productivitatii muncii a avut-o reducerea duratei saptamânii de lucru
începând cu anul 1990, precum si pensionarea anticipata a unui numar mare
de salariati. La acestea se adauga inexistenta unei corelari între nivelul
productivitatii muncii si cel al salariilor.
Diminuarea productiei interne a fost însotita de o penetrare a
produselor importate, în majoritate destinate consumului pe piata interna
contribuindu-se la cresterea deficitului bugetar, al balantei comerciale si al
balantei de plati.
Începând cu 1993 si pâna în 1996 se evidentiaza o refacere a mediului
economic, în special pe seama procesului de privatizare, cu efecte pozitive în
evolutia PIB. Dupa anul 1996, se înregistreaza o diminuare în termeni reali a
PIB, ca urmare a schimbarii de optiuni în politica economica de dupa
alegerile din 1996. Astfel, deficitele vor cunoaste o crestere continua, iar
valoarea adaugata bruta din industrie se diminueaza
În ceea ce priveste agricultura, contributia acesteia la formarea PIB
s-a redus în special datorita diminuarii productiei din sectoarele vegetal si
zootehnic.
Un efect distructiv în economia româneasca l-a avut si decapitalizarea
agentilor economici.
Evolutia investitiilor a influentat puternic evolutia economiei între anii
În domeniul utilizarii fortei de munca, dupa anul 1989, s-au manifestat
transformari majore, unele dintre ele necunoscute pâna atunci:
disponibilizarile de personal si somajul, care au avut pe perioada analizata
nivele crescatoare. Reducerea numarului de persoane participante la
activitatea economica, deci antrenate la crearea PIB a contribuit atât la
diminuarea acestuia cât si la scaderea nivelului de trai. Pe perioada 1990-
1997 intervin mutatii în structura pe ramuri a populatiei ocupate, în industrie
si constructii aceasta este în scadere iar în agricultura si servicii în crestere
.Dupa anul 1996, cresterea numarului salariatilor în administratia
publica a fost însotita de majorarea salariilor acestora, determinându-se
sporirea cheltuielilor.
Evolutiile comertului exterior au afectat negativ balanta comerciala
agravând si mai mult declinul economic al României, deoarece s-a contribuit
la cresterea datoriei statului. Evolutia produsului intern brut este strâns
legata de evolutia soldului contului curent.Scaderea exporturilor datorita unei structuri necorespunzatoare a
produselor si cu competitivitate redusa pe piata externa a fost însotita de o
crestere continua a importurilor în primii ani de dupa revolutie, acestea fiind
reprezentate în marea majoritate de bunuri de consum. Marfurile exportate
erau purtatoare de valoare adaugata redusa, rezultata din prelucrari primare
si în foarte multe cazuri energo si material intensive.
Evolutia inflatiei a fost sinuoasa, cu crestere accelerata între anii
1990-1993, înregistrându-se nivelul cel mai mic în 1995 si cu tendinta de
crestere din anul 1997.
Inflatia crescânda a contribuit la scaderea alarmanta a veniturilor reale
ale populatiei.
Evident ca procesul tranzitiei pe perioada 1990-1997 s-a aflat sub
influenta unei crize puternice, afectând nivelul de trai pentru marea
majoritate a populatiei. Veniturile reale tot mai reduse ale gospodariilor
populatiei au contribuit la cresterea ponderii cheltuielilor pentru produse
alimentare în detrimentul celor nealimentare si de servicii.
La baza acestei crize de ordin structural în principal, se afla un
ansamblu de cauze cu izvoare diferite dar cu efecte interdependente:
- modul de organizare al economiei în perioada anterioara anului 1989;
- modul de concepere si înfaptuire a reformei economice;
- modul de desfasurare a tranzitiei economice în România;
- situatia geopolitica si economica a lumii, aflata într-un proces continuu de
schimbare.
Actiunea conjugata a acestor cauze a determinat starea economiei
românesti, fiecare cauza, în anumite perioade, având o contributie mai mare.
Destructurarea economica promovata în procesul tranzitiei a
determinat efecte negative mult mai intense decât mostenirea structurilor
economice. Renuntarea la proprietatea de stat si la orice interventie si
control a acestuia în economie, s-a aflat la baza accelerarii haosului
economic în primii ani ai tranzitiei.
Diminuarea interventiei statului în economie a fost însotita de
utilizarea unor pârghii economico-financiare neadaptate la conditiile tarii,
declansând si intensificând blocajele financiare. Astfel, utilizarea creditului
nu a stimulat agentii economici investitori în sectorul productiv, afectând în
special agricultura si serviciile, sectoare care solicitau înnoire si sprijin
financiar.
O problema viu disputata în aceea perioada a constituit-o realizarea
unei baze juridice mai clare cu privire la proprietate care, avea drept scop
eficientizarea activitatii agentilor economici. Trecerea la pluralismul
formelor de proprietate este un proces inevitabil, dar care trebuie realizat în
conditii de eficienta si nu ca un scop în sine.
La aceste situatii interne s-a adaugat starea economiei mondiale si
relatiile economice internationale nefavorabile, care au determinat pierderea
pietelor externe de catre agentii români.
Ansamblul cauzelor care au intensificat criza economica si au
degradat activitatea agentilor economici poate fi structurat în cauze obiective
si subiective.
În cadrul cauzelor de ordin obiectiv se înscriu structura economica
mostenita de la vechiul regim (caracterizata de dezechilibre), socul
psihologic al tranzitiei, desfintarea pietei CAER, cresterea instabilitatii în
plan geopolitic, intensificarea recesiunii economice mondiale.
Cauzele de natura subiectiva pot fi:
- neîntelegerea faptului ca nu exista retete universal valabile pentru tranzitia
la economia de piata
- subestimarea potentialului productiv al tarii;
- neîntelegerea faptului ca echilibrul dintre cerere si oferta se realizeza
sporind productia interna si nicidecum reducând cererea prin liberalizarea
preturilor;
- neglijarea rolului statului în economie, într-o perioada în care aceasta era
dominata de proprietatea publica
Criza din România este rezultatul actiunii acestor cauze.
Iesirea economiei României din criza prelungita presupune în primul
rând atenuarea declinului activitatii economice, relansarea economica a
agentilor inclusiv în plan competitiv.
De aceea a fost necesar ca pe termen scurt sa se creeze conditiile
relansarii activitatii economice si realizarea macrostabilizarii.
În acest context, a trebuit sa fie rezolvate urmatoarele probleme:
- clarificarea raporturilor de proprietate;
- definirea si respectarea libertatii de asociere în conditii de eficienta
- gasirea modalitatilor de asigurarea cu mijloace tehnice a economiei care sa
contribuie la cresterea eficientei acesteia;
- atragerea si valorificarea competentei cadrelor de specialisti în ramurile
economiei;
- stabilirea de masuri economico-financiare care sa permita agentilor de a
efectua investitii în conditii de eficienta
Relansarea procesului investitional la dobânzi adecvate, va contribui
la retehnologizarea economiei, inclusiv prin importuri pentru a diminua
declinul economic si a reechilibra cererea cu oferta, proces care trebuie sa se
realizeze nu prin scaderea cererii ci prin creearea conditiilor de sporire a
ofertei.
Deoarece proprietatea publica detine o pondere însemnata, presupune
ca statul sa foloseasca în conditii de eficienta politici economice adecvate,
atât directe cât si indirecte, protejând sectoarele economice de interes
national. Instrumentele directe si indirecte de politica economica trebuie sa
asigure corelatia productivitate-salarii-pret, contribuindu-se la sporirea
productivitatii si nu la diminuarea acesteia.
Creditele externe trebuie sa serveasca productiei, retehnologizarii
acesteia, permitându-se astfel cresterea productivitatii si sporirea exportului.
Aceste obiective pot fi înfaptuite în strânsa legatura cu modul de
perceptie de catre societate a reformei economice care în majoritatea
cazurilor a avut un impact negativ si greu de suportat de catre societate.
De modul în care este conceputa reforma, în strânsa corelatie cu
efectele acesteia depinde modul de perceptie si comportamentul oamenilor.
Când costurile sociale ale tranzitiei înrautatesc nivelul de trai se
accentueaza saracia si exista pericolul sa se piarda încrederea în binefacerile
reformei.
Obiectivul economic prioritar al tranzitiei trebuie sa-l constituie
perfectionarea mecanismului de promovare a cresterii economice sustenabile
(cresterea PIB în conditiile unor preturi liber convenite între agenti, ale
functionarii normale a pietei tuturor factorilor de productie si existentei unui
cadru institutional adecvat).
Aceasta tinta impune o serie de masuri:
- perfectionarea calitatii managementului în sectorul privat dar si public;
- regimul de austeritate sa nu determine cheltuieli mai mari decât resursele;
- inflatia sa se reduca continuu;
- cresterile salariale sa nu depaseasca cresterea productivitatii muncii;
- realizarea de programe investitionale interne pe baza economiilor interne;
- reducerea dobânzilor si reluarea creditelor economice;
- continuarea si accelerarea privatizarii;
- dimensionarea capacitatilor de productie în raport cu cererea solvabila
- stoparea subventionarilor destinate acoperirii pierderilor;
- revigorarea agriculturii;
- ajustarea capacitatilor de productie ale unitatilor economice
energointensive în raport cu cererea existenta pe piata
Aceste masuri pot contribui la stoparea declinului si relansarea
economica daca transformarile radicale din economie sunt corelate cu
exigentele socialului.
|
