Mecanisme de evaziune fiscala
Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen , evaziunea fiscala se intalneste deopotriva atat pe plan national, cat si pe cel international. Conform legii nr. 87 / 1994 pentru 414b13e combaterea evaziunii fiscale, evaziunea fiscala este prezentata ca fiind: ' sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si persoanele juridic romane sau straine, denumite in cuprinsul legii contribuabili”.
Maurice Duverger afirma ca „ exista evaziune fiscala, in sensul propriu al termenului, cind cel care ar trebui sa plateasca impozitul, nu il plateste, fara ca obligatia acestuia sa fie transmisa unui tert”.
Domeniul de manifestare a evaziunii fiscale este atat de intins, pe cat este de larg si variat campul de aplicare a impozitelor.
Prima definire a evaziunii fiscale a fost data intre cele doua razboaie mondiale. Conform acesteia frauda imbraca o conceptie extensiva, notiunea de evaziune fiscala e inclusa in cea de frauda. Ea a fost sustinuta de Lerouge sau M.A. Piatier.
[1] Cel de-al treilea concept apartine lui Maurice Duverger, care considera ca evaziunea fiscala e un termen generic, si desemneaza manifestarea de fuga din fata impozitelor. Aceasta e o definitie, in sens larg, a evaziunii fiscale care ajunge sa inglobeze si frauda.
Evaziunea fiscala e clasificata de Virgil Cordescu, astfel, ilicita si legala. Evaziunea ilicita are un caracter fraudulos. Prin aceasta se intelege actiunea contribuabilului ce violeaza o prescriptie legala cu scopul de a nu plati impozitul cuvenit.
Cand contribuabilul obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei sale recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat, evaziunea fiscala e frauduloasa.
In general, e greu sa se poata determina toate formele de evaziune de acest gen. Acelea de care trebuie sa se tina seama la cercetarea contabila sunt inregistrarile cu scopul de a micsora rezultatele, infiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive, amortismentele nelegale si amortismentele la supraevaluari, rezervele latente, nejustificarea cu documente legale a inregistrarilor, trecerea de cifre nereale in registrele comerciale, erori in conturi personale a unor parti din beneficiu, reducerea cifrei de afaceri, mascari de parti din beneficiu prin omisiuni, contabilizari de cheltuieli si facturi fictive, etc.
Evaziunea legala sau, mai bine spus, tolerata, exprima actiunea contribuabililor de a ocoli legea, recurgand la o combinatie neprevazuta de legiuitor si, deci, tolerata prin scaparea din vedere. Ea nu poate fi posibila decat datorita unei inadvertente sau lacune a legii si e frecventa, mai ales, in epoci cand apar noi forme de intreprinderi sau noi categorii de impozite.
Contribuabilii gasesc anumite mijloace si exploatand insuficientele legislatiei eludeaza in mod legal sustragandu-se, in total sau in parte, platii impozitelor, tocmai datorita acestei insuficiente a legislatiei.
Procedand astfel contribuabilii raman in limita stricta a drepturilor lor si statul nu se poate apara decat printr-o legislatie bine studiata, clara, precisa, stiintifica.
Evaziunea fiscala legala
permite sustragerea unei parti din materia impozabila
fara ca acest lucru sa fie considerat contraventie sau
infractiune.
Evaziunea fiscala legala
este posibila deoarece legislatia din diferite state ale lumii
permite scoaterea de sub incidenta impozitelor a unor venituri,
parti de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte si
fapte care in conditiile respectarii riguroase a legislatiei in
vigoare si principiilor impunerii, nu ar trebui sa scape de la
impozitare.
Un
exemplu de evaziune fiscala la adapostul legii este impunerea
veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice pe baza unor
norme medii de venit, impunere ce creeaza conditii pentru
contribuabilii care realizeaza venituri mai mari decat media sa nu
plateasca impozit pentru diferenta respectiva.
Un alt exemplu de evaziune legala care
permite ca o parte de venit sa scape de la impunere sunt
facilitatile fiscale care se acorda agentilor economici din
anumite ramuri ale economiei la infiintare sau pe parcursul
desfasurarii activitatii sub forma unor scutiri de la
plata T.V.A. la import sau export, accize, sau reduceri de impozit pe profit.
Amortizarea accelerata, atunci cand este permisa de lege pentru unele categorii de fonduri fixe, conduce la diminuarea profitului impozabil in favoarea constituirii unui fond de amortizare mai mare decat cel impus de valoarea uzurii fizice si morale, inregistrate de mijloacele fixe respective in perioada luata in calcul.
O posibilitate suplimentara de producere a evaziunii fiscale legale o constituie existenta „paradisurilor fiscale”, unde isi stabilesc domiciliul si sediul social atat persoane fizice, cat si persoane juridice si spre care isi dirijeaza profiturile obtinute pe teritoriul altor tari, eludandu-se astfel fiscul.
Evaziunea fiscala legala poate fi evitata prin corectarea si imbunatatirea cadrului juridic prin care aceasta a devenit posibila, desi existenta unor interese politice, economice si sociale, determina tolerarea tacita a unor situatii evazioniste. Evaziunea fiscala frauduloasa: se intalneste pe o scara mult mai larga decat evaziunea licita si se infaptuieste cu incalcarea prevederilor legale, bazandu-se pe frauda si pe rea credinta. Evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste sub diferite forme, cum ar fi: tinerea unor registre contabile nereale; distrugerea voita a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrarile de marfuri, preturile practicate, comisioanele incasate sau platite; intocmirea de documente de plata fictive; modificarea nejustificata a preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare si depozitare; intocmirea unor declaratii vamale false la importul sau exportul de marfuri; intocmirea de declaratii de impunere false, cand cu buna stiinta nu sunt mentionate decat o parte din veniturile realizate.
Fiind un fenomen social cu implicatii asupra finantarii cheltuielilor publice, evaziunea fiscala frauduloasa consta in ascunderea ilegala, totala sau partiala, a materiei impozabile de catre contribuabili, in scopul reducerii sau eliminarii obligatiilor fiscale ce la revin.
Evaziunea fiscala este unul dintre capitolele cele mai studiate atat de teoreticieni, cat si de tehnicieni in materia fiscala. Cu toate acestea, in pofida a tot ce scrie despre cauzele, modalitatile, amploarea, controlul sau sanctiunile privitoare la evaziunea fiscala, cuvintele care desemneaza acest fenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care-l exploateaza este incert. Aceasta imprecizie provine de la diversitatea cuvintelor folosite pentru desemna mai mult sau mai putin, acelasi fenomen - neindeplinirea voita de catre contribuabili a obligatiilor lor fiscale legale. Evaziunea fiscala este o rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor si modalitatilor defectuoase de aplicare, precum si neprevederii si nerespectarii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot asa de vinovata ca si cei pe care ii provoaca prin aceasta la evaziune.
In anul 2001, institutiile de control financiar si fiscal ( Garda Financiara si aparatul de control fiscal ) au inaintat peste 2000 de sesizari de urmarire penala, care cumulau un prejudiciu adus bugetului statului de cca 3 mii miliarde lei. 90% din sesizari au fost de evaziune fiscala.
O crestere a actelor de evaziune fiscala, identificata de institutiile de control fiscal, a evidentiat o evaziune fiscala datorata inregistrarii incorecte a operatiilor economice in conturi, nedeclararea de activitati subsidiare, prezentarea de documente falsificate de import- export.
Pentru a fi elucidate mecanismele de evaziune fiscala si pentru a promova o imbunatatire a sistemului de combatere a acestora, au fost prezentate principalele tipuri de evaziune fiscala cunoscute.
Crearea de companii in numele unor cetateni straini care parasesc tara si servesc ca “om de legatura” cu scopul de a se pierde urma destinatiei finale a produsului.
In operatiunile de import si export
In cazul importului de materii prime, materiale, produse neterminate pentru care s-a platit vama, metoda de evaziune fiscala consta in interpunerea unei companii- bubble sau reala.
Bunurile importate sunt vandute pe hartie companiei fictive la preturi convenite si revandute unui cumparator bine intentionat. Taxele pentru produse subevaluate sunt plttite, cele evitate pri diferente de pret revin comerciantilor. De fapt, are loc un circuit fictiv de documente, fara ca bunurile sa se miste in mod real de la vama catre un beneficiar.
In cazul exportului, au fost identificate forme de evaziune fiscala catre beneficiarii straini in tari cu exceptari de taxe ( tax heavens) unde preturile sunt imediat majorate. Aici are loc recuperarea diferentei de pret in valuta.
In arii mai putin favorizate
Desi scopul avut in vedere prin oferirea de facilitati agentilor cu activitati in arii defavorizante a fost crearea unui echilibru economic regional- ocuparea fortei de munca si stimularea unor activitati productive- practic, au fost create metode care depreciaza bugetul statului prin evaziune.
Din descoperirile institutiilor de control fiscale si financiare, a rezultat ca au fost create companii si puncte de lucru in aceste zone, cu scopul de a oferi beneficii fiscale ( exceptari de la plata taxelor vamale, a T.V.A., a accizelor, a taxelor pe profit ).
Un numar semnificativ de afaceri ilegale genereaza pentru opinia publica o imagine prin care facilitatile oferite zonelor defavorizate au permis crearea situatii compromitatoare, fara sa ajute la realizarea unui echilibru de ocupare a fortei de munca sau de stimulare a productiei. Pe baza controalelor fiscale si financiare, s-a stabilit ca in cazul multor firme cu unitati deschise in astfel de zone s-a creat posibilitatea pentru un circuit de documente fictive.
In toate cazurile, sistemul bancar, sistemele financiare si normele care reglementeaza contractele au constituit elemente permisive si favorizatoare pentru evaziune fiscala. Atata timp cat tranzactiile ilegale sunt asociate cu tranzactii cash, si pedepsele sunt disproportionat de mici comparativ cu valoarea operatiilor ilegale, fenomenul evaziunii fiscale este greu de combatut. Accesul, cateodata, imposibil la operatiunile bancare in care sunt implicate si companii fantoma face imposibila recuperarea prejudiciilor aduse bugetului de stat.
In masura in care se face referinta la Codul de Procedura Penala, posibilitatea legala a institutiilor financiare si fiscale de a confisca bunuri si valori care sunt obiect de frauda, e, practic, inexistenta.
In conformitate cu actele normative existente, in cazul depistarii prejudiciului la bugetul de stat, Ministerul Finantelor Publice nu se poate constitui ca reclamant decat dupa investigarea si judecarea penala, ceea ce implica o durata de cativa ani, caz in care nu putem vorbi de un timp optim de recuperare a datoriilor fiscale.
In ceea ce priveste fenomenul evaziunii fiscale, Ministerul Finantelor a identificat urmatoarele cauze care au facilitat manifestarea acesteia:
- desfasurarea de activitati fara autorizatie legala;
- intentia de eludare sau incalcare deliberata a prevederilor din legislatia fiscala, in vederea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor;
- amanarea sau refuzul achitarii obligatiilor fiscale corect determinate;
- conducerea incompleta sau incorecta a evidentelor care stau la baza determinarii cheltuielilor, veniturilor si obligatiilor fiscale;
- exploatarea la maximum a unor incoerente sai inconsecvente ale legislatiei fiscale sau interpretarea arbitrara a prevederilor acesteia in ceea ce priveste facilitatile fiscale;
- necunoasterea legislatiei fiscale.
|
