Marea Caspica – o posibila solutie pentru Uniunea Europeana

Pro si contra

Principalul furnizor in cadrul proiectului „Nabucco“este Azerbaidjan, prin campul gazifer Shah Deniz. Optiunea autoritatilor de la Baku fata de „Nabucco“ este, un act politic remarcabil, cunoscuta fiind insistenta Moscovei de a cumpara in intregime productia de gaz a Azerbaijanului – metoda de politica energetica pe care Rusia doreste sa o aplice tuturor marilor producatori de hidrocarburi din zona caspica si central-asiatica. Oferta ruseasca este atractiva – pret apropiat de cel al pietei europene, in conditiile intarzierii demararii proiectului „Nabucco“ si sprijin politic in rezolvarea chestiunii Nagorno-Karabach. Cu toate aceste presupuse avantaje, regimul presedintelui Aliyev ramane ferm in optiunea pentru diversificarea rutelor de export si pentru acces la piata europeana. Este un exemplu care demonstreaza inca o data ca piata energiei – si mai ales cea a gazului natural – este guvernata nu doar de calcule de profitabilitate economica, ci si de considerente politice, uneori preponderente.

Un alt mare producator caspic de gaze naturale, de a carui implicare a fost legata soarta conductei, este Turkmenistan. Spre deosebire de Azerbaidjan, Turkmenistanul a fost mult mai atent sa nu lezeze sensibilitatile Moscovei. Turkmenistanul a semnat, in decembrie 2007, impreuna cu Kazahstanul, un acord de export al gazului caspic prin sistemul rusesc de conducte. Acest acord parea sa puna in pericol alimentarea cu volume de gaz suficiente pentru rentabilitatea economica a costisitoarei conducte „Nabucco“. Totusi, evolutiile economice recente permit o reconsiderare a situatiei, deoarece descoperirea unui nou zacamant gigantic in sud-estul tarii, estimat la rezerve de cca. 14 miliarde de mc, ar asigura resurse suficiente pentru alimentarea gazoductului „Nabucco“ in paralel cu respectarea obligatiilor contractuale fata de Gazprom.

Pe de alta parte, relatiile politice ruso-turkmene au fost tensionate de pretul relativ mic de achizitie pe care Gazprom il plateste pe mia de metri cubi de gaz turkmen, ca si de stoparea achizitiei de gaz turkmen in ultima perioada, pe fondul cererii scazute de gaz in economiile europene aflate in recesiune. Aceste evenimente arata riscurile dependentei turkmene de Gazprom si impun prioritatea strategica a diversificarii cailor de export. Dar, pana cel mai devreme in 2011, cand este prevazuta finalizarea gazoductului Asia Centrala-China, Turkmenistanul se afla in aceasta situatie de dependenta: exportand 80% din gaz in Rusia, ceea ce face sa nu-si poata asigura incasari valutare decat acceptand o eventuala reducere a pretului.

Chiar si in cazul unui angajament ferm al Turkmenistanului fata de „Nabucco“, ramane actuala dificultatea legata de necesitatea constructiei unei conducte de gaz trans-caspice, care sa lege Turkmenistanul de Azerbaidjan. Nici Rusia, nici Iranul nu vad cu ochi buni o astfel de alternativa. Moscova, a carei strategie energetica se bazeaza pe accesul la hidrocarburi ieftine in statele Asiei Centrale si pe monopolizarea tranzitului acestora catre vest, se opune categoric construirii unui gazoduct trans-caspic, cu atat mai mult cu cat si Kazahstanul a manifestat interes pentru o astfel de constructie pentru participarea, in perspectiva, la proiectul „Nabucco“.

Nici Iranul nu vede cu ochi buni proiectul trans-caspic, deoarece enormele sale rezerve de gaz natural ar deveni irelevante pentru „Nabucco“, cel putin pe termen mediu. Data fiind si lipsa unui acord de partitie teritoriala a Marii Caspice intre statele riverane, proiectele de tipul celui trans-caspic depind de un eventual consens al celor cinci state. Din aceste motive, proiectul gazoductului trans-caspic constituie este, probabil, cel mai fierbinte subiect al conceptului de transfer est-vest pentru hidrocarburile caspice si presupune un risc important de conflicte regionale. Ca o exemplificare a acestor tensiuni mocnite trebuie privita si declaratia prin care presedintele turkmen anunta intentia de a deferi Curtii Internationale de Arbitraj chestiunea partitiei unor campuri petroliere maritime, in disputa cu Azerbaijan. Este adevarat ca, ulterior, pentru a detensiona situatia, Turkmenistanul a anuntat ca spera sa rezolve toate aceste chestiuni intr-un mod amiabil cu vecinul azer.