Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























OBLIGATIUNI

economie




OBLIGATIUNI


4.1. Concepte cheie




  • obligatiuni;
  • dobanda, cupon;
  • bon de tezaur;
  • fond mutual, unitate de fond.



4.2. Caracteristicile obligatiunilor

Obligatiunile nu sunt altceva decat un imprumut acordat pentru un anumit timp bine determinat, la o dobanda fixa sau variabila dar precizata clar inca din momentul emiterii obligatiunilor si care se poate transfera unui tert prin vanzare pe piata bursiera, spre deosebire de actiuni care presupun o participare la capitalul social al companiei respective.

Obligatiunile sunt emise de catre companiile care au nevoie de finantare si care incearca sa o obtina mai ieftin decat s-ar putea imprumuta de la banca, evitand astfel alternativa unei majorari de capital care ar presupune o posibila diluare a drepturilor de vot si a beneficiilor actionarilor existenti deja si in acelasi timp aparitia de noi actionari in cadrul companiei.

O emisiune de obligatiuni este considerata mai ieftina asadar, nu numai fata de alternative imprumutului bancar ci si fata de cea a emiterii de noi actiuni pentru ca de-a lungul timpului s-a constatat, din punct de vedere statistic, faptul ca dividendele platite in cazul in care s-ar emite noi actiuni sunt mai costisitoare decat dobanzile datorate detinatorilor de obligatiuni.

Emitentii de obligatiuni pot fi institutii ale administratiei publice centrale sau locale - obligatiunile de stat, obligatiunile municipale, obligatiuni emise de consiliile judetene sau companii private, caz in care ele poarta denumirea de obligatiuni corporative.

Riscul in cazul obligatiunilor emise de adm 21321c210v inistratiile publice centrale si locale este foarte redus pentru ca este greu de imaginat ca acestea vor intra in incapacitate de plata si nu vor putea rambursa imprumutul obligatar, in timp ce obligatiunile corporative comporta un risc ceva mai ridicat.

Clasificarea obligatiunilor se face dupa mai multe criterii, astfel:

a) obligatiuni clasice:

dupa forma:

- materializate - emise pe suport de hirtie

- dematerializate - emise prin inscriere in cont, pe suport magnetic;

dupa modul de identificare:

- la purtator - revin purtatorului, sunt materializate;

- nominative-avind specificat numele posesorului, materializate sau dematerializate;

dupa tipul de venit :

- cu dobinda - emise la valoarea nominala, returnabila la scadenta, la care se adauga o dobinda ce reprezinta venitul investitorului, platibila peridic sau la scadenta;

- cu cupon zero ( cu discount ) - emise la un pret mai mic decit valoarea nominala si care se returneaza la scadenta, diferenta reprezentind venitul investitorului;

dupa gradul de protectie:

- garantate - cu anumite active;

- negarantate - emise fara o garantie dar care se bazeaza pe increderea de care se bucura emitentul.

b) alte tipuri de obligatiuni:

obligatiuni cu bonuri de subscriere - permite achizitionarea ulterioara, la un pret fixat dinainte, de actiuni ale emitentului;

obligatiuni de participatie - rata dobinzii si pretul de rambursare sunt stabilite la un pret minim in momentul emisiunii, putind fi majorate ulterior ;

obligatiuni convertibile in actiuni - detinatorul, in cadrul unui termen stabilt prin contractul de emisiune, isi poate exprima optiune de convertire a obligatiunilor in actiuni;

obligatiuni indexate - se aplica o indexare aspra dobinzii, asupra pretului de rambursare, asupra ambelor elemente;

obligatiuni cu dobinda variabila - se modifica rata dobinzii pe durata de viata a obligatiunii

obligatiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit - OSCAR - detinatorul putind alege intre a primi cupon cu dobinda in numerar sau a primi obligatiuni identice cu cele initiale.

c) valori mobiliare emise de stat:

bilete de tezaur - avind rolul de a acoperi imprumuturi pe termen scurt efectuate de guvern;

bonuri de tezaur - avind rolul de a acoperi cheltuieli generale ale bugetului de stat, imprumuturile fiind pe termene de la unu la zece ani;

obligatiuni de stat - emise de trezorerie, intre zece si treizeci de ani, purtatoare de dobinda;

obligatiuni municipale ( comunale ) - emise de unitati ale administratiei locale

Ca si actiunile, obligatiunile au diferite caracteristici. Cele mai importante caracteristici sunt:

datele de plata ale dobanzii si de rambursare a imprumutului obligatar;

cuponul.

Astfel, unele emisiuni obligatare platesc periodic cuponul de dobanda, fie trimestrial, fie semestrial. In mod similar si suma imprumutata poate fi rambursata in mai multe etape pe parcursul duratei de viata a obligatiunilor. Aceasta vine atat in sprijinul companiei emitente care rambursand in mai multe transe va plati astfel o dobanda din ce in ce mai redusa ca suma totala, cat si in ajutorul detinatorilor, care astfel isi transforma gradual in lichiditati plasamentul astfel facut, mai devreme de data scadentei finale, putandu-se orienta catre noi oportunitati de plasament oferite de piata.

Invers sunt obligatiunile care platesc toata dobanda in final si ramburseaza integral suma imprumutata la data scadentei. Acestea poarta denumirea de obligatiuni cu cupon zero pentru ca nu platesc nimic pe parcurs ci returneaza totul doar la scadenta obligatiunilor.

Exista avantaje si dezavantaje. Pe de o parte, compania emitenta se poate folosi o perioada mai indelungata de bani, pentru ca nu face nici un fel de plati in avans, dar pe pe alta parte dobanda platita este mai mare si efortul financiar la data rambursarii este dificil de sustinut.

Sunt diferentiate functie de modalitatea de calcul a dobanzii. Astfel, in unele situatii dobanda este fixa, indiferent de evolutia pietei monetare iar in alte situatii se practica o dobanda variabila, calculata si anuntata periodic (trimestrial sau semestrial de exemplu). Pentru perioadele de crestere a dobanzii monetare, este avantajos pentru companie sa se imprumute la dobanzi fixe, iar pentru investitori aceasta situatie este una nedorita. In anii in care dobanda pietei monetare cunoaste un trend descendent insa, lucrurile stau exact invers: investitorii prefera sa cumpere obligatiuni cu dobanda fixa, iar companiile prefera sa emita obligatiuni cu dobanda variabila.

Marea majoritate a obligatiunilor sunt garantate printr-o polita de risc financiar. Aceasta inseamna ca in cazul in care emitentul intra in incapacitate de plata si la scadenta nu reuseste sa ramburseze imprumutul si sa plateasca dobanda, asiguratorul o va face in locul sau. Ca atare riscul este ceva mai coborat in cazul obligatiunilor garantate si de aceea dobanda platita de acestea este mai mica decat in cazul obligatiunilor negarantate.

Exista inca multe alte criterii de clasificare a obligatiunilor. Unele obligatiuni sunt convertibile in actiuni la momentul la care ele ajung la maturitate. Aceasta clauza de convertibilitate este de regula in beneficiul emitentului care, la data scadentei, daca apreciaza ca suma de plata ar fi prea ridicata si ar putea sa-i creeze dificultati pe termen scurt, poate alege sa transforme obligatiunile in actiuni, la o rata de conversie rezultata din raportul valorilor nominale ale celor doua tipuri de instrumente. Astfel, se va plati doar dobanda aferenta ultimei scadente, iar detinatorii de obligatiuni vor deveni actionari ai companiei primind in schimbul obligatiunilor actiuni comune, cu drept de vot si de incasare de dividende.

Functie de obiectivul avut in vedere, pentru obligatiuni se calculeaza mai multe tipuri de valori:

  • valoare nominala: este valoarea cu care se emite obligatiunea, tiparita pe titlu;
  • valoarea de emisiune: este valoarea cu care se pune in circulatie (se vinde) titlul respectiv si care poate fi egala sau mai mica decat valoarea nominala;
  • valoarea de piata: este valoarea de tranzactionare la un anumit moment, difera de obicei de valoarea niminala;
  • valoarea de rascumparare: valoarea la care se ramburseaza imprumutul la data scadentei, poate diferi de valoarea nominala.

In cadrul unui imprumut obligatar se stabilesc de la inceput anumite elemente:



suma totala a imprumutului;

durata imprumutului;

rata nominala a dobanzii;

valoarea nominala a titlului;

pretul de emisiune;

conditiile rambursarii.

Cu ajutorul acestor elemente se pot calcula diferite valori de randament ale titlurilor:

v     Dobanda anuala = Valoarea nominala Rata nonominala a dobanzii:

Rn

v     Produsul curent = =

(rata efectiva a dobanzii)   Pretul de achizitie Pa

v     Cursul = =

Valoarea nominala Vn

v     Produsul curent =

v     Pretul curent de piata = Dt Pr

v     Prima de rambursare = Pretul de rascumparare - Pretul de emisiune:

pr = Pr-Pe

unde: D = dobanda anuala;



t = indice de timp;

n = durata de viata a obligatiunii (pana la scadenta);

Dt = dobanda anuala in anul t;

d = dobanda medie a pietei de capital;

d n= dobanda nominala;

C = cursul;

pr = prima de rambursare;

Pr = pretul de rascumparare la scadenta;

Pe = pretul de emisiune.

Modalitati si calculul de rambursare a obligatiunii

Rambursarea imprumutului se poate face o singura data, la scadenta imprumutului sau fractionat, anual, la anumite date stabilite prin tabloul de amortismente:

Ia scadenta finala, cu plata anuala / semestriala a dobanzii;

in transe anuale egale, cu plata dobanzii pentru cuantumul imprumutului din respectivul an ;

anuitati constante: in fiecare an se plateste dobanda si o parte din imprumut, rambursarea imprumutului are loc prin amortizarea acestuia intr-o perioada determinata, prin tragere la sorti la anumite intervale a unui numar de titluri, fie prin rascumparare, caz in care emitentul cumpara si retrage de pe piata titluri de o anumita valoare :

Rn  

A = ------------ ; A = anuitate



Am t = A - Dt; unde:   Am t = rata anuala de rambursare (amortizare)

pretul obligatiunii la piciorul cuponului sau pretul cu care poate fi negociat cuponul obligatiunii dupa ultima plata, inainte de maturitatea obligatiunii, se calculeaza cu formula:

z

p opc= dn -- , unde

T z = numarul de zile de la ultima plata dobanzii;

T = numarul de zile dintre doua plati succesive ale dobanzii;

Modalitati si calculul de rambursare a bonurilor de tezaur

Bonurile de tezaur sunt titluri emise de administratia bugetului de stat, denumit generic tezaur. Titlurile sunt purtatoare de dobanzi, tezaurul doreste sa mobilizeze prin aceste titluri importante active detinute de populatie, banci si de alti detinatori. Aceste titluri de credit aduc un venit fix, pe termen sub un an, sunt utilizate pentru nevoile curente ale trezoreriei publice.

Emisiunea se lanseaza prin oferta publica, in doua modalitati:

oferta competitiva: emitentul anunta numarul de titluri emise, incheierea tranzactiei se face la cota cea mai inalta;

oferata necompetitiva : emitentul anunta emisiunea, dar face subscrieri diferentiat :

in limita unui plafon valoric sau a unui numar maxim de titluri puse in vanzare, la pretul mediu fixat de emitent; in acest caz se opereaza toate subscrierile in limita cotei necompetitive fixate ;

restul titlurilor se negociaza dupa principiul ofertei competitive.

Indicatorii financiari de calitate utilizati in acest caz sunt :

Vn - Pa 365

rata bonurilor de tezaur = ---- Vn numarul de zile din perioada scadenta

Vn - Pa 365

produsul anual   = ----



efectiv al plasatorului   Pa numarul de zile din perioada scadenta

Modalitati si calculul de rambursare a titlurilor emise de fonduri mutuale

Fondurile mutuale sunt societati de persoane fizice sau juridice care detin lichiditati importante pe care vor sa le plaseze pe piata de capital la randamente superioare celorlalte tipuri de investitii. Aceste societati sunt de doua tipuri:

asociatie activa (club de investitii): asociatii stabilesc prin dezbateri modalitatile si momentul investitiei;

asociatie pasiva (fond mutual): plasamentele se decid de catre o societate cu atributii executive, aleasa de catre conducerea asociatiei.

Fondul mutual emite titluri proprii prin a caror vanzare isi constituie capitalul pe care il plaseaza, valoarea de piata a a titlurilor este data de valoarea portofoliului de plasament. Functie de obiectivul pe care il are emitentul, titlurile pot fi clasificate in mai multe tipuri:

titlu de investitii;

titlu de participatie;

unitate de fond;

unitate de investitie;

unitate de participare.

Dupa gradul de risc pe care il implica, se clasifica in:

fonduri cu risc scazut;

fonduri cu risc mediu;

fonduri cu risc ridicat.

Dupa numarul de titluri emise avem doua tipuri de fonduri:

fonduri cu marime predeterminata a emisiunii, tirajul initial de titluri nu se mai modifica;

fonduri cu emisiune continua de titluri.

Fondul mutual coopereaza in timpul functionarii lui cu anumite institutii financiare: banca custode, care pastreaza banii si tine contabilitatea, compania de management, care presteaza activitati de consulting pentru plasamente, distribuitorul principal, care efectueaza distributia si comercializeaza titlurile.

Indicatorii de calitate financiara sunt valoarea neta a activului si pretul ofertei publice:

Vp + Num - Ch

valoarea neta a activului = --------

nc

n

Vp = Σni pi

i=1

unde: Vp = valoarea de piata a actiunilor fondului;

i = indice pt identificarea titlurilor de plasament din portofoliu

ni = numarul de titluri i din portofoliu;

pi = pretul curent al titlului i din portofoliu;

Num = numerar in casa la rezultatul zilei;

Ch = cheltuielile zilei;

nc = numarul de titluri emise de fond.

valoarea unitara neta a activului

pretul ofertei publice = ----- ----- ------, unde

Cvi = cheltuieli pentru vanzarea investitiei, exprimate procentual.

Piata de capital se adreseaza insa in egala masura atat investitorilor cat si emitentilor, companiilor private interesate sa atraga resurse de finantare pentru a-si sustine si dezvolta activitatea comerciala. Mecanismele finantarii prin piata de capital tin deci de tipurile de instrumente analizate anterior:

- majorare de capital prin oferta publica adresata tuturor celor interesati prin care investitorii cumpara cu numerar actiunile nou emise, platind in schimbul lor un pret cerut de companie si care de regula se situeaza peste valoarea contabila a unei actiuni vechi.

Aceste resurse atrase sunt la prima vedere gratuite pentru ca societatea in cauza nu va plati o dobanda pentru ele. Totusi actionarii noi veniti in companie vor avea inclusiv dreptul de a vota in Adunarea Generala a Actionarilor si de a incasa dividend, deci la un moment dat in viitor, daca societatea va avea profit, se vor plati dividende.

- imprumut de obligatiuni - atunci cand o majorare de capital nu este dorita de catre actionarii existenti, de teama diluarii propriilor participatii in companie sau din dorinta de a nu face partasi la afaceri si alti actionari, se poate alege aceasta varianta.

Acesta poate fi realizata prin oferta publica, iar caracteristicile acesteia pot fi construite exact pe nevoile si structura dorita de finantare a companiei: pe termen scurt (1-3 ani) sau mai lung (5-10 ani), cu dobanda fixa sau cu dobanda variabila, cu plata integrala in final sau cu rambursari periodice anticipate (trimestriale, semestriale, anuale, etc.), convertibile in actiuni la scadenta sau nu, garantate cu polita de risc financiar sau nu.

Avantajele finantarii prin piata de capital constau in primul rand in costurile mai reduse comparabil cu varianta imprumutului bancar, flexibilitate ridicata, timpul mai scurt necesar atragerii sumelor respective, imbunatatirea imaginii companiei.













Document Info


Accesari: 12260
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )