Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Cultura plantelor industriale

agricultura












ALTE DOCUMENTE

ADAPOSTURI PENTRU TAURINE
ORGANIZAREA ECONOMICO-SOCIALA A AGRICULTURII ROMANESTI IN PERIOADA TRANZITIEI CATRE ECONOMIA DE PIATA
COMBATEREA PRINCIPALELOR SPECII DAUNATOARE POMILOR
FASOLEA (semivolubila)
FERTILIZAREA ORGANICA - OBTINEREA COMPOSTULUI
Biodiversitatea agricola
LUCRARILE SOLULUI - SAMANTA SI SEMANATUL LA FLOAREA SOARELUI
Agricultura si cresterea animalelor
Zonarea ecologica a culturilor agricole

Cultura plantelor industriale

Cultura inului de fuior



Importanta. Din in se obtin fibre valoroase, din care se

fabrica tesaturi valoroase, cunoscute īnca din antichitate, bune conducatoare

de caldura si rezistente īn timp. Din seminte se extrage si ulei folosit īn

industria de lacuri si vopsele. Resturile vegetale ca fibrele scurte, pleava,

puzderiile se utilizeaza īn hrana animalelor, la fabricarea hārtiei si placilor.

Se recomanda drept combustibil pentru īncalzirea serelor din plastic cu

sobite mici din metal.

Zonarea ecologica. Cultura inului este concentrata īn

zonele subcolinare si depresiunile intra si submontane, foarte favorabile sau

favorabile, mai ales īn nord - vestul Transilvaniei. Se aleg solurile profunde

(cernoziom, brun, roscat de padure), cu fertilitate ridicata sau medie, neutre

sau slab acide, asigurate cu apa din precipitatii.

Locul īn asolament. Ca plante premergatoare se prefera

cerealele de toamna, leguminoasele si porumbul. Cultura poate reveni pe

aceeasi tarla dupa 5 - 6 ani. Este o planta buna premergatoare culturilor

agricole si desigur pentru cereale īn cadrul rotatiei. Nu se cultiva dupa

cartof, sfecla de zahar atacate de putregai.

Particularitati biologice.

Inul (Linum usitatissimum) face parte din familia Linaceae si se prezinta ca o planta ierboasa, cu o tulpina scurta sau īnalta, ramificata, la care lungimea tehnica (partea neramificata)

este cea mai bogata īn fibre (fig. 8.1). Perioada de vegetatie este de 90 - 100 zile si necesita pentru parcurgere de la rasarirea la recoltare 1400 - 1800o C, iar īn timpul maturitatii 700 - 900 oC. La temperatura zilnica de +14o C are loc īnceputul cresterii intense. Pentru īnflorit si coacere au nevoie de +17o C.

Este o planta pretentioasa fata de umiditatea din sol si din aer. Nu poate suporta seceta cu temperaturi tropicale.

Are pretentii moderate fata de elementele nutritive.

Soiurile.

Catalogul oficial recomanda 26 de soiuri, din care numeroase sunt de provenienta romāneasca si ele au fost zonate īn cāteva judete.

Se pot retine unele soiuri:

Codruta, Mures, Rans, Rolin (pentru judetele Mures, Satu Mare),

Sumuleu.

Pregatirea terenului.

Fertilizarea cu īngrasaminte chimice este moderata. Azotul se aplica īn doze de 60 - 90 kg/ha si fosforul 40 kg/ha conform normelor uzuale. Aratura de baza se va executa la adāncimea de 20 - 25 cm, cu plugul īn agregat cu grapa stelata si se va īntretine curata de buruieni prin 1-2 discuri, cu discul echipat cu grapa cu colti si lama nivelatoare.

Īn primavara se va lucra cu grapa cu discuri si cu combinatorul (astfel ca aratura de baza sa fie afānata si uniforma), concomitent cu aplicarea erbicidelor preemergente, asigurāndu-se la suprafata solului un strat maruntit si afānat, gros de 4-5 cm , uniform pe

adāncimea de īnsamāntare.

Nu se va reveni pe teren cu prea multe lucrari deoarece se provoaca tasarea si pulverizarea solului, ceea ce determina formarea crustei dupa īnsamāntare. Se erbicideaza īnainte de semanat cu Dual si Diizocab.

Semanatul. Se va folosi samānta cu valoare culturala ridicata īn prealabil va fi tratata pentru prevenirea si combaterea puricilor inului. Semanatul se executa cānd īn sol temperatura atinge 4 - 6 oC, la 5 cm adāncime, ramānānd constanta 3 - 4 zile sau cu tendinta de crestere.

Norma de samānta se calculeaza astfel īncāt sa se realizeze 2200 -2400 b.g./m2.

Distanta dintre rānduri va fi de 6 - 7 cm, iar adāncimea de īnsamāntare

de 2 - 3 cm, pentru a asigura o rasarire uniforma si o densitate normala. Se folosesc semanatorile SZL si SUP.

Pentru evitarea unei adāncimi mai mari de īnsamāntare se vor

īndeparta greutatile de la brazdarele semanatorii sau se vor slabi arcurile de tensionare. Pentru acoperirea semintelor si nivelarea semanaturii este obligatoriu ca semanatoarea sa fie prevazuta cu grapa lantata.

Īngrijirea culturii consta din erbicidare dupa rasarire cu Brominal, Buctil, Fusilade si combaterea bolilor (antracnoza, fuzarioza, putregaiul cenusiu) si daunatorilor (puricele de pamānt, tripsul inului) cu pesticide tip Lindan sau Lindatox - la purici si Sinoratox si Decis la trips.

8.1.8. Recoltarea are ca moment optim faza de coacere galbena,

cānd frunzele de pe tulpini au cazut, iar capsulele brunificate sunt 10 - 15%.

Plantele se smulg manual sau mecanizat (cu combina LKV-4T). Dupa aceea

se scutura de pamānt, se aseaza pe sol pāna la uscare, dupa care se leaga īn snopi. Paiele se strāng cu presa de balonat si se folosesc pentru obtinerea de celuloza. Inurile mixte si de fuior se recolteaza cu masina (combina)

LKV-4T, care smulge tulpinile, le decapsuleaza si le lasa pe sol īn snopi sau

īn brazde, dupa echipamentul montat pe combina. Desamāntarea capsulelor

se face cu combina de cereale sau cu masina speciala de desamāntat. Pentru inul de fuior si mixt, recoltat īn snopi, cu capsule cu tot, exista si masini de decapsulat.

Productia variaza īntre 3000 - 4000 kg/ha tulpini.

Īn conditiile īn care recoltarea se efectueaza mecanizat, la o productie de 3500 kg/ha se consuma 306 ore-om pentru lucrarile manuale si 14 ore-om pentru lucrarile mecanice, ceea ce revin 91,4 ore-om/tona.

La asemenea parametrii de productivitate cultura este rentabila pentru orice exploatatie cultivatoare de in.

Cultura cānepii pentru fibre

Importanta. Cānepa este o alta planta agricola care se cultiva

fie numai prin fibre, fie īn scop mixt, pentru fibre si pentru samānta.

Samānta contine 32 - 35 % ulei.

Fibrele de cānepa, lungi si rezistente la actiunea apei, au o larga īntrebuintare īn confectionarea tesaturilor tari si durabile. Uleiul de cānepa este comestibil; se īntrebuinteaza si īn industrie. Turtele rezultate de la extragerea uleiului, fiind bogate īn substante proteice si grasimi, se folosesc ca nutret concentrat īn hrana animalelor.

Puzderiile ce rezulta din prelucrarea primara a tulpinilor se īntrebuinteaza drept combustibil la īncalzirea serelor din plastic.

Zonarea ecologica.

Cānepa se concentreaza īn special īn zonele foarte favorabile si favorabile I, fiind astfel posibil sa se obtina cu regularitate productii de tulpini uscate de 6 - 10 t/ha.

Ca zone ecologice se pot retine: Cāmpia de Vest si zonele

intramontane din vaile Somesului si Muresului, partea centrala si de nord a Moldovei, Cāmpia Romāna, care au un regim hidric mediu (300 - 550 mm) si o temperatura medie de +16.+18o C īn perioada de vegetatie.

Se cultiva pe soluri profunde, fertile, bine aprovizionate cu elemente nutritive, cu pH neutru, cu o structura buna si cu aport freatic.




Particularitati biologice.

Cānepa (Canabis sativa), cea comuna, are importanta strict agricola si este raspāndita īn Romānia.

Este o planta anuala ierboasa, cu radacina pivotanta care se duce īn

sol pāna la 70 - 80 cm. Ea are ca parte productiva tulpina īnalta, puternica,

rezistenta la cadere. Īn culturile semanate des, pentru producerea de fuior,

tulpinile sunt lungi si neramnificate; īn culturile semanate mai rar, pentru

producerea de samānta, tulpinile cānepii sunt mai groase si mai ramificate.

Se remarca ca o planta unisexuata dioica, adica unele plante sunt femele

(cānepa de vara), altele sunt mascule (cānepa de toamna), cu durata diferita

de vegetatie si cu un raport numeric īntre ele de 1:1.

Cānepa este o planta iubitoare de caldura. Temperatura minima de

īncoltire este de +1.+2 oC, dar plantutele rasarite nu suporta īngheturile

tārzii sub -2o, -3o.

Cunoscānd acestea, data semanatului se stabileste dupa ce a trecut pericolul ge rurilor tārzii īn zonele de cultura respective. Cānepa are nevoie īn perioada de vegetatie de o temperatura de +16.+18o C sau o suma de 1800 - 2000 oC. Prefera un regim hidric ridicat fiind mare consumatoare de apa. Reactioneaza foarte bine la o nutritie bogata

Locul īn asolament. Cele mai indicate premergatoare sunt

leguminoasele anuale, cerealele, porumbul (hibrizii foarte timpurii si timpurii), sfecla de zahar si cartoful. Solurile cultivate cu cānepa se īncadreaza īntr-un asolament cu rotatia de 3 - 5 ani, evitāndu-se ca premergatoare culturile parazitate de lupoaie (floarea soarelui).

Soiurile admise pentru a fi cultivate sunt īn numar de 6,majoritatea cresc īn tara noastra: Denise, Diana, Irene, Lovrin 110, Secuieni, Zenit.

Soiurile au tulpini īnalte, subtiri, ce contin 28 - 32 % fibre de calitate superioara.

Pregatirea terenului. Fertilizarea are o mare importanta

deoarece cānepa are sistemul radicular putin dezvoltat comparativ cu partea aeriana si o slaba putere de absorbtie a substantelor nutritive din sol. Ea trebuie sa gaseasca deci īn sol rezerve mari de hrana asimilabila, ceea ce se realizeaza prin folosirea rationala a īngrasamintelor cum sunt: gunoiul de

grajd (10 - 15 t/ha), īngrasamintele azotate (50 - 80 kg substanta activa la ha) si īngrasamintele fosfatice (32 - 48 kg/ha substanta activa).

Dupa eliberarea terenului, resturile vegetale se maruntesc cu ajutorul grapei cu discuri.

Afānarea profunda a solului se executa, odata la 3 - 4 ani, cu

scarificatorul la adāncimea de 50 - 80 cm, cu distante de 1,4 m īntre piesele active, pe soluri grele care au un strat compact de argila.

Aratura de baza se executa vara sau toamna, la adāncimea de

25-30 cm, cu plugul īn agregat cu grapa stelata sau grapa cu colti.

Pentru a putea intra cāt mai devreme la semanat īn primavara,

pregatirea patului germinativ se poate realiza prin discuiri din toamna, la desprimavarare executāndu-se numai o lucrare cu combinatorul.

La araturile adānci executate tārziu si cu resturi vegetale se executa 2

lucrari: cu discul + lama de nivelare + grapa cu colti reglabili, la

desprimavarare si combinatorul, īnainte de semanat.

Semanatul. Samānta de cānepa trebuie sa aiba puritate

minima de 96 % (fara seminte de lupoaie) si capacitate germinativa minima

de 80 % (sporuri sigure de productie se obtin cānd facultatea germinativa

depaseste 90 %). Se foloseste samānta din anul precedent.

Materialul de semanat se trateaza cu fungicide (Criptodin 3kg/t) si

corbifuge (contra ciorilor).

Semanatul se face cānd temperatura īn sol, la 5 - 6 cm adāncime, s-a

stabilizat la +8.+9o (practic īnaintea semanatului porumbului). La

semanatul prea timpuriu plantele sufera din cauza temperaturilor scazute,

cresc īncet si nu ating īnaltimea normala, pagubele produse de purici sunt

mai mari. Prin īntārzierea semanatului se favorizeaza atacul moliei, se

scurteaza perioada de vegetatie, plantele īnfloresc prematur. Nerespectarea

epocii de semanat determina īntotdeauna productii mai mici de tulpini si

fibra si īnsusi tehnologice inferioare.

Distanta īntre rānduri cea mai potrivita este de 12,5 cm. Se seamana cu

semanatoarea SUP-17.

Adāncimea de semanat este de 3 - 4 cm. Pe soluri mai usoare sau īn

primaveri secetoase se poate ajunge la 5 - 6 cm. Dupa semanat se grapeaza pentru a nu lasa vizibile rāndurile, limitānd astfel pagubele produse de ciori, porumbei etc.

Īngrijirea culturii. Pe soluri mijlocii, bine structurate si īn

cazul pregatirii ideale a solului (lipsa de īmburuienare), cānepa poate reusi

bine fara alte lucrari de īngrijire efectuate la sol. Totusi exista situatii care

impun masuri de īntretinere a culturilor. Daca semanatul se face īn teren

afānat, sau īn primaveri secetoase, trebuie efectuat un tavalugit imediat dupa semanat. Aparitia crustei īn perioa da de la semanat la rasarit impune interventia cu grapa sau tavalugi stelati. Dupa rasarire, buruienile perene cu īnmultire vegetativa (palamida, susai, urda vacii etc.) se īnlatura prin plivire.

Combaterea puricilor se face īn preajma rasaritului sau la avertizare de

regula cu Lindatox. Īmpotriva moliei cānepii (Grapholita delineana), īn

afara rotatiei rationale, se intervine īn zonele infestate prin tratamente

chimice cu Decis sau Sumithion. Se face un tratament la avertizare si īnca 2 tratamente ulterioa re, la intervale de cāte 12 - 15 zile.

Recoltarea. Cānepa pentru fuior se recolteaza la sfārsitul īnfloririi plantelor mascule, atunci cānd trecānd prin lan se constata ca nu se mai scutura polen. Recoltarea prematura duce la obtinerea unor productii mai mici de fibra. Īntārzierea recoltatului este si ea foarte daunatoare, īn special prin degradarea tulpinilor. Īn acelasi timp fibra pierde din finete si devine aspra si casanta.

Īn multe unitati cānepa se recolteaza manual.

Tulpina se taie la īnaltime a de 4 - 6 cm, cu secera sau cu coase speciale, si se lasa pe sol īn manunchiuri de 15 - 20 cm grosime, asezate rasfirat īn X (foarfeca) pentru uscare. Cānd partea superioara s-a īngalbenit, snopii se īntorc pe partea cealalta si se usuca īnca 2 - 3 zile (īn total uscarea dureaza pāna la 4 - 8 zile).

Urmeaza scuturarea de frunze si legarea snopilor: īn 2 locuri daca sunt

mai lungi de 100 cm si o singura data la cei scurti.

Recoltatul mecanizat se face cu masina JSK-2,1. Dupa taiere tulpinile

ramān pe sol īn strat subtire (asezate aproximativ perpendicular pe directia

de īnaintare a masinii). Dupa uscare se procedeaza ca īn cazul recoltarii

manuale: desfrunzire si legare īn snopi. Productivitatea masinii (folosita la

acest procedeu fara aparatul de legare) este de 4 - 5 ha/sch.

Din anul 1976 s-a omologat masina romāneasca de recoltat cānepa

MRC-2,4 cu o productivitate de 7 - 8 ha/schimb, care lasa tulpinile īn

brazda subtire pe sol.

Productia poate atinge valori de 4000 - 6000 kg/ha tulpini

uscate, din care prin topire rezulta 16 - 25 % fibre (din care 60 % fuior si 40 % cālti), īn functie de soi, zona ecologica si tehnologia agricola.

Cultura bumbacului

Importanta Desi este o cultura specifica zonelor ecologice

din Mexic, America Centrala , Asia Centrala, China, India, bumbacul a fost introdus īn Romānia, unde s-a adaptat bine. Este cea mai valoroasa planta textila avānd īntrebuintari multiple: textile fine, matase artificiala, accesorii pentru industria electronica, industria de mobila, industria de covoare si de celuloza.




Uleiul din seminte (20 - 27 %) este slab sicativ si se foloseste īn industrie.

Zonarea ecologica Cele mai favorabile conditii pentru

satisfacerea cerintelor biologice ale bumbacului se gasesc īn sudul Cāmpiei Romāne, de la Izvoarele Mehedinti pāna la Fetesti - Ialomita, cu un centru de referinta īn Teleorman la Brānceni precum si īn partea de sud - vest a Dobrogei. Se cultiva pe solurile nisipoase, cernoziomice si balane de stepa,cu fertilitate mijlocie si ridicata , profunde, permeabile, luto - nisipoase.

Sunt contraindicate luncile rāurilor, Lunca Dunarii cu soluri grele si moi, lacovistele. Prefera terenurile cu expozitie sudica, sud - estica, īnsorite.

Particularitati biologice si ecologice. Bumbacul face

parte din familia Malvaceae, genul Gossypium cu mai multe specii, din care īn tara noastra se cultiva Gossypium hirsutum. Planta se prezinta cu o tulpina semiīnalta, din care pornesc ramuri vegetative si fructifere Pe ramificatiile fructifere se dezvolta flori si apoi capsule (fructele) cu 4 - 6 seminte al caror epiderm produc fibra bruta ce se recolteaza. Este o planta iubitoare de caldura si vegeteaza - fructifica la o temperatura optima de +20.+28o C. Īncolteste la temperatura de +12.+14oC īn stratul arabil pentru semanat.

Este foarte sensibila la brume si īngheturile de primavara si toamna. Planta este rezistenta la seceta, desi este mare consumatoare de apa.

Prefera o nutritie ridicata, mai ales īn timpul formarii fructelor si multa

radiatie solara.

Locul īn asolament. Din cercetarile facute rezulta ca productii

timpurii de bumbac brut, pāna la venirea brumelor timpurii de toamna, se obtin dupa porumb, cereale, sfecla, ricin, tutun, floarea soarelui. Trebuie tinut seama ca bumbacul se īncadreaza īn tipul de asolament cerealier sau cerealier-plante tehnice. Se evita terenurile īmburuienate.

Pregatirea terenului este asemanatoare ca la toate culturile

prasitoare; fertilizarea cu gunoi de grajd 20 t/ha si īngrasaminte cu fosfor si potasiu īncorporate īn toamna la aratura. Azotul se aplica īn primavara 40 - 80 kg/ha īnainte de semanat. Aratura se executa vara, dupa culturile recoltate īn iulie - august si toamna dupa cele tārzii (porumbul), la adāncimea de 25 - 30 cm. Patul germinativ se lucreaza īn martie cu grapa cu discuri, cu care ocazie se aplica erbicide preemergente de tip Cosatrin.

Semanatul. Se foloseste soiul Brānceni, care se seamanaīntre 20-30 aprilie cānd īn sol sunt +12 oC si trec īngheturile tārzii de primavara. Se recomanda 30-40 kg/ha samānta, care se introduce īn sol la adāncimea de 3-5 cm, asigurāndu-se 160-180 mii plante recoltabile la hectar. Distanta īntre rānduri este de 60 cm, iar īntre plante 10 cm.

Semanatul se executa cu SPC-8.

īngrijirea culturii. Se fac lucrari de īntretinere a terenului: combaterea crustei cu sapa rotativa, prasile mecanice 1-3 si una manuala.

Irigarea se recomanda īn anii secetosi cu o norma de 500-700 m3/ha, daca se accentueaza un deficit de apa īn sol īn perioada de formare a florilor si fructului. Combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa fie īn atentia cultivatorului. Bolile (bacterioza sau gomoza si putregaiul plantutelor) se distrug prin tratamentul semintelor, iar daunatorii (afidele si tripsul) cu pesticide la aparitia primelor frunze adevarate.

Recoltarea. Consta din doua faze:

- grabirea coacerii prin tratamente chimice cu Flordimex la īnceputul

deschiderii capsulelor de bumbac si deflorirea cu preparatul Butrifox, care

pregateste plantatia pentru recoltarea preconizata.

- recoltarea propriu-zisa: manuala, cānd 25-30% din capsule s-au

deschis si mecanizata cu combina 14HV-2,4, cānd 65% din capsule s-au

deschis.

8.3.8. Productia variaza īntre 800-1000 kg/ha bumbac brut, din

care fibra reprezinta 30-35%, īn functie de zona ecologica, tipul de sol si

tehnologia aplicata cu strictete.

Cultura tutunului

Importanta. Tutunul, planta tropicala originara din America,

a patruns īn alte zone ecologice, īndeosebi cu clima temperata, America de

Nord, Canada, Orientul Apropiat, Asia (China, India) si desigur īn Europa,

īn care s-au dezvoltat exploatari agricole si industrii specifice. Cultivarea

tutunului se datoreaza frunzelor din care se obtin īn principal, prelucrate la

uscat, produse pentru fumat (tigarete, havane, etc.). Se mai extrage nicotina,

un alcaloid foarte toxic, utilizat īn industria farmaceutica si de pesticide. Din

semintele de tutun se extrage ulei, folosit īn industria vopselelor. Turtele se

pot īntrebuinta īn alimentatia animalelor, deoarece nu contin nicotina.

Cultivarea si prelucrarea tutunului este o activitate foarte rentabila ce

aduce venituri consistente agricultorilor specializati, dar si industriei.

Statistica arata ca cele mai multe tigari pe cap de locuitor se fumeaza īn

China, Rusia, SUA si Europa, ceea ce īn ultimul deceniu a dus, datorita

excesului, la cresterea numarului de bolnavi de cancer pulmonar si cu

afectiuni cardiace.

Pentru combaterea acestor boli, īn Europa, Comisia Europeana a emis

Recomandarea expresa care se īnscrie pe pachetele de tigari, iar multe state

au elaborat normative si legi pentru īngradirea si interzicerea fumatului īn

locurile publice.

Zonarea ecologica. Tutunul, prin cele cinci tipuri cunoscute,

s-a raspāndit īn urmatoarele regiuni:

- Oltenia, īn Vest īn bazinul Jiului, dealurile de la Dragasani, si īn est, īn Judetele Mehedinti, Gorj, Dolj, Olt;

- Moldova, īn Judetele Vaslui, Galati si redus īn Vrancea;

- Muntenia, īn Judetele Braila, Buzau, Giurgiu, Teleorman, Arges, Dāmbovita, Calarasi;

- Transilvania, Īn Judetele Alba, Mures;

- Banat-Crisana īn Judetele Arad, Bihor si Satu Mare.

Se cultiva pe soluri aluvionare, brun-roscate de padure, cernoziomuri, luto-nisipoase, usoare, cu fertilitate scazuta sau medie. Se evita solurile argiloase, compacte, reci cu exces de umiditate si cele saraturate,

Particularitati biologice si ecologice.

Tutunul (Nicotiana tabacum) face parte din familia Solanaceae, si ca specie se īmparte īn sase varietati din care rezulta soiurile si tipurile aflate azi īn productie. Importanta mai prezinta si Nicotiana rustica.

Planta are o tulpina īnalta, dreapta cu o ramificatii (copili) care

pornesc de la subsoara frunzelor (fig. 8.4). caracteristic pentru tutun sunt frunzele simple de diferite forme, de culoare verde, cu o nervura principala (defect de soi). Radacina este pivotanta, florile grupate īn inflorescenta de tip race, fructul o capsula cu 2000-4000 seminte.

Tutunul este o planta iubitoare de caldura, originara din tarile calde, tropicale. Chiar de la germinarea semintelor are nevoi de temperatura ridicata (circa +12 oC), iar īn timpul vegetatiei temperatura optima de crestere este de +20.+25 oC.

Gerurile tārzii, brumele oricāt de slabe si chiar noptile mai racoroase dauneaza tinerelor plante de tutun. De aceea, cultura tutunului īn clima temperata, nu este posibila decāt prin semanatul īn rasadnita, iar transplantarea īn cāmp se face numai dupa ce a trecut pericolul brumelor si īngheturilor tārzii din primavara.

Locul īn asolament. Tutunul ocupa o sola separata īn

asolamentul cerealier īn combinatie cu leguminoasele, care sunt bune

premergatoare. Mai putin indicate sunt indicate culturile prasitoare care elibereaza tutunul. Sunt contraindicate īn rotatie plantele care au boli si daunatori comuni (cartoful, tomatele, cānepa, floarea soarelui) si porumbul erbicidat cu trianzine. Se recomanda evitarea monoculturii.

Soiurile. Īn cultura se gasesc 23 soiuri de tutun, care se grupeaza īn mai multe categorii, dupa marimea frunzelor si aroma fumului:

tutunul de tip oriental (soiul Molovata), tutunul de tip semioriental



(soiul Ghimpati), tutunul de tip Virginia (soiul Virginia 180), tutunul de mare consum (ca de pilda soiurile Ialomita si Banat)

Tipurile de tutun cultivate īn Romānia: a-Oriental (Djebel); b-

Oriental (Molovata); c-Semioriental Ghimpati; d-Virginia; e-Burley; f-de

mare consum (Banat).

Se mai pot mentiona si alte soiuri īn functie de tipul lor:

- oriental (O): Djebel 123 si Molovata 94, care dau tutunul de cea mai buna calitate pe solurile nisipo-lutoase īnsorite din Oltenia, Dobrogea si estul Moldovei; se produc tigari fine si havane;

- semioriental (SO): Ghimpati 55, Ghimpati 69, pe solurile mijlocii

din sudul Moldovei si sud-estul Munteniei; tutunul este de buna calitate;

- Virginia (V): Virginia 196, Virginia 207, pe solurile profunde,

permeabile si cu fertilitate scazuta sin sudul Olteniei si pe solurile aluviale de pe Mures; produc tutun de calitate superioara pentru tigari fine si pentru pipa;

- Burley (B): Burley 114, Burley 194, Tenesse 86, pe soluri lutoase,

fertile īn centrul si nord-vestul Transilvaniei; produc tutun de calitate medie pentru tigari;

- mare consum (MC): Banat 13, Banat 95, Baragan 132, pe solurile

lutoase, fertile din nord-vestul Banatului, Crisana si Cāmpia Baraganului; tutunul produs este destinat tigarilor comune, fiind de calitate inferioara

Pregatirea terenului cere o mare atentie īn aplicarea

verigilor agrotehnice ce pot influenteaza īn bine sau īn rau calitatea

frunzelor de tutun si a produsului final.

Fertilizarea solului se efectueaza īn doze diferentiate īn functie de

cerintele tipului de tutun si aprovizionarea solului īn elemente nutritive.

Studiile si cercetarile īntreprinse recomanda īngrasarea cu gunoi de grajd semifermentat, cam 30-40 t/ha la tutunul Burley si MC, īncorporat odata cu aratura de baza. Se aplica īn functie de soi si fertilitatea terenului.

Erbicidarea se face preemergent, īnainte de plantare, cu Dual, pe sol

uscat, la 3-5 cm adāncime. Se mai recomanda Benefex, Meclaron si

Diizocab, īncorporate cu combinatorul cu 5-7 zile īnainte de plantare.

Lucrarile solului īncep cu o aratura de 25-30 cm executata pāna īn 15

august dupa premergatoarele timpurii si pāna la 15 noiembrie dupa

premergatoarele tārzii. Terenul se niveleaza īn primavara cu grapa cu discuri + grapa cu colti. Īnainte de plantare, terenul se mobilizeaza superficial cu grapa cu discuri sau cu combinatorul si se īncorporeaza azotul si potasiul.

Producerea rasadului. Este singura planta agricola la care

se planteaza plante tinere, cu 2-6 frunze (rasad), ceea ce aduce unele complicatii īn tehnica culturii. La producerea rasadului se au īn vedere urmatoarele actiuni si lucrari:

Alegerea constructiilor speciale, care se folosesc si īn legumicultura, de tipul: adaposturi joase din material pe teren īncalzit dau neīncalzit,rasadnite calde sau semicalde (īncalzite cu balegar sau prin conducte cu apa calda), sau acoperite cu sticla sau cu plastic (īncalzite cu conducte cu apa calda sau cu sobite) sau neīncalzite (solarii):

- pregatirea amestecului nutritiv din doua parti pamānt de telina, doua parti mranita si o parte nisip;

- dezinfectia pamāntului nutritiv cu pesticide specifice: Dazomet,

Bassamid sau cu formalina 50%;

- dezinfectia semintelor cu Criptodin;

- asezarea pamāntului īn rasadnita sau sera, īntr-un strat de 15 cm,

nivelarea lui si marcarea rāndurilor pentru semanat;

- semanatul are loc īn perioada 25 februarie - 10 martie īn rasadnitele

si serele īncalzite si īn perioada 10-20 martie īn rasadnitele si serele

semicalde, cu cāte 0,25-0,3 g/m2 seminte;

- īngrijirea rasadurilor prin lucrari de aerisire, udari periodice,

controlul temperaturilor, plivitul buruienilor, fertilizari 1-2, combaterea

bolilor si a coropisnitelor, controlul rasaririi plantutelor.

Dupa 45-50 zile se obtine un rasad viguros, cu 4-6 frunze si īnaltimea

de vreo 10-12 cm, bine īnradacinat, liber de boli si daunatori

Rasad de tutun īnainte de plantare

Plantarea este recomandabil sa se faca dupa 15 aprilie -20

mai īn zonele sudice si īn intervalul 25 aprilie - 25 mai īn partea centrala si de nord a tarii, dupa trecerea pericolului de brume si īngheturi tārzii din primavara. La plantare trebuie sa se realizeze:

- distanta de plantare diferentiat: 40 x 10 cm pentru soiurile

orientale, 50 x 20 cm pentru soiurile semiorientale si 60/80 x 50

cm pentru soiurile cu frunza mare;

- numarul optim de plante la recoltare: 150-250 mii la soiurile

orientale, 75-95 mii la soiurile semiorientale si 40-50 mii la

soiurile cu frunza mare.

Īnainte de plantare rasadurile se controleaza īn ceea ce priveste starea

fitosanitara si de vegetatie. Se opresc numai plantele sanatoase, viguroase, cu aceeasi īnaltime si grosime a tulpinii (īn vederea mecanizarii plantatului), fara urme de vatamari mecanice si de boli.

Plantarea se executa manual, pe teren plan sau modelat, fiind necesari

15-17 muncitori la un hectar.

Plantarea mecanica se executa cu masinile MPRT-4, MPR-6,

prevazute cu echipament pentru administrarea apei

Īngrijirea culturii la aceasta cultura prasitoare consta din:

completarea golurilor cu rasad de aceeasi vārsta; prasile mecan ice, 2-3 cu cultivatorul CL-2,8, urmat de prasitul manual; politul plantelor prin īndepartarea a 2-3 frunze de la baza acestora; cārnitul (ruperea inflorescentei la deschiderea primei flori); copilitul lastarilor de la subsoara frunzelor cānd au 3-5 cm; irigarea cu 300-700 m3/ha apa, īn perioada cresterii active a frunzelor; combaterea bolilor (mana, viroze) si daunatorilor (larve de viermi de sārma si coropisnitele) cu cea mai mare atentie, fiind foarte periculosi, provocānd daune mari plantelor de tutun.

De subliniat ca lucrarile de polit, cārnit si copilit se executa manual,

dar ele sunt obligatorii, deoarece au ca scop dirijarea substantelor nutritive numai catre frunze, produsul principal al acestei plante si obtinerea unei plantatii īncheiate.

Recoltarea frunzelor se face esalonat, la maturitatea tehnica

ce coincide īn general cu epoca īnfloritului, cānd frunzele īncep sa se īngalbeneasca si īsi pierd luciul, tinānd seama si de particularitatile soiurilor.

Astfel, tutunul de tip Burley se recolteaza la maturitatea tehnologica

avansata, cānd frunzele au o culoare galbena, uniforma. La tutunul Virginia, destinat uscarii la caldura artificiala, frunzele se recolteaza la maturitate tehnologica, atunci cānd culoarea dominanta este galben - verzuie. La soiurile de mare consum (Banat, Baragan) frunzele se recolteaza cānd vārfurile si marginile lor capata culoarea galbuie.

Se recomanda ca recoltarea sa se faca numai īn zilele īnsorite,

dimineata sau seara. Pentru retezarea īntregii plante se foloseste secera sau un cutit special. Imediat dupa recoltare frunzele sunt sortate supa marime, grad de coacere, vatamari mecanice, atac de boli si daunatori si depuse īn localuri special amenajate pentru dospit si uscat.

Productia de tutun variaza īntre 900-1100 kg/ha frunze uscate, īn functie de categoria tipurilor de soiuri.












Document Info


Accesari: 27753
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )