Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Turismul rural in Romania

Turism












ALTE DOCUMENTE

Resursele turistice antropice
CONCEPEREA SI COMERCIALIZAREA PRODUSELOR TURISTICE DIN CADRUL AGENTIEI S.C.TRAVEL HOUSE S .R .L
OFERTA DE REVELION VILA COCHET 2
Vila Victoria 2**
Statiunea Balaton
ACTIVITATEA DE AUTORIZARE IN TURISM - CERTIFICATE DE CLASIFICARE
Valea Rea - Obiective, Accesibil in orice anotimp
Excursie Delta Dunarii
Organizarea activitatii turistice
ITINERARIU

Turismul rural  în România 



      Turismul rural,  ca parte integranta a întregului angrenaj al turismului,  implica o activitate turistica. Mediul înconjurator si comunitatile locale sunt elementele sale de baza si,  de aceea,  sunt direct implicate în receptarea de beneficii si costuri.

       Motivatiile specifice turismului rural sunt urmatoarele:

- reîntoarcerea la natura nemodificata,  motivatie valabila pentru toate categoriile de vârsta,  sex,  socio-profesionale,  statut social,  rezultat al trebuintei de conservare,  sanatate,  confort fizic si spiritual,  ce demonstreaza ca,  omul modern nu se poate rupe de cadrul originar de viata,  iar contactul lui cu mediul rustic are ecouri largi în mecanismul echilibrului funcţ 11111w2212l ;ional;

-  cunoasterea si adeziunea temporara la grupurile de apartenenta specifice zonelor rurale,  dintre care se desprind familia de tip patriarhal,  comunitatea locativa,  grupul de munca,  grupul folcloric. în acest cadru,  turistul îsi recapata conditia de membru al comunitatii,  reputatia,  prestigiul,  consideratia celorlalti,  precum si posibilitatea de a participa la actiuni comune creatoare;

- cunoasterea,  întelegerea,  inventarea si elaborarea contactului nemij­locit cu piese ale tezaurului istoriei nationale,  ale folclorului,  ocupatiilor traditionale si obiceiurilor populare transforma vacantele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi si numeroase cunostinte si de dobândire a unor deprinderi ce dau turistilor satisfactii personale si senti­mentul utilitatii. în acelasi timp,  prin initierea în mestesuguri si ocupatii traditionale locale,  turistii îsi pot manifesta din plin aptitudinile creative personale,  iesind din monotonia si rutina activitatilor cotidiene;- motivatii estetice ce decurg din nevoia de frumos,  ordine,  puritate,  armonie,  naturalete,  ce îndeamna pe majoritatea turistilor sa se considere privilegiati pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul si farmecul lor;

- curiozitatea,  satisfacuta prin informatii asupra ospitalitatii populare,  obiceiurilor gastronomice,  artizanatului si ritualurilor satesti;

- odihna,  cura de aer si de fructe,  consumul de alimente proaspete si terapia ocupationala;

-  sportul,  vânatoarea,  pescuitul sportiv,  ascensiunile si drumetiile,  care capata o nota autentica,  lasând loc suficient initiativei,  imaginatiei si înclinatiilor individuale.

Pornind de la aceste considerente semnalam prezenta unei forme de turism specifice - turismul rural - care valorifica resursele turistice locale (naturale,  culturale si economice) ca si dotarile si echipamentele,  inclusiv pensiunile agroturistice. Practic,  turismul rural include o paleta larga de modalitati de cazare,  de activitati,  evenimente,  festivitati,  sporturi si distractii,  toate acestea desfâsurându-se într-un mediu tipic rural.

Turismul rural poate fi considerat un raspuns la necesitatile micii exploatari agrare,  cu probleme de continuitate,  care permite familiilor de agricultori sa ajunga la un nivel de viata care compenseaza dificultatile vietii rurale si aduce o anumita autonomie fata de sectorul agroindustrial.

Dezvoltarea turismului trebuie,  sa se faca gradat,  fara sa provoace vreun impact. Trebuie sa se bazeze pe utilizarea sustinuta a resurselor,  pe revitalizarea economiilor locale,  pe integrarea populatiei locale si pe o dezvoltare planificata si controlata care sa nu duca la aparitia unui fenomen de masa,  care sa aiba un impact scazut si sa fie sustinuta.

 Principala problema care apare atunci când se pune problema turismului rural este sustinerea,  mai precis capacitatea de a satisface cererea,  asigurând o mentinere în timp a ofertei.

În definitiv,  este vorba de stabilirea unui circuit închis si bidimensional între natura si resursele economice. Natura trebuie sa creeze resurse economice (prin intermediul turismului),  în timp ce aceasta activitate trebuie sa fie capabila sa contribuie,  sa mentina si sa îmbunatateasca cantitatea si calitatea resurselor naturale existente.

Necesitatea turismului rural raspunde unei triple perspective: cea a operatorilor,  în masura în care diversificarea ofertei poate modifica cresterea competitivitatii sectorului; cea a turistilor,  pentru ca se ofera raspunsuri oportune privind satisfacerea noilor necesitati de relaxare si,  în sfârsit,  cea a autoritatilor publice,  deoarece aplica strategii de îmbunatatire calitativa a turismului,  atât în timp,  cât si în spatiu. Orice proces de planificare a turismului rural implica doua directii mari de actionare. Pe de o parte,  crearea infrastructurilor necesare pentru ca impacturile fizice negative ale turismului sa fie minime,  si,  pe de alta parte,  educatia agentilor implicati în turismul rural,  în mod direct sau indirect.

Infrastructura reprezinta toate elementele care,  în cadrul zonei turismului alternativ,  sunt destinate sa reduca impactul negativ al vizitatorilor în zona (cosuri de hârtii,  zone de odihna,  servicii de curatenie,  brosuri,  afise care indica modul corect de comportare etc.) si sa potenteze oportunitatile (cu o oferta diversificata si încercând sa disperseze vizitatorii din punct de vedere spatial si temporal).                                 




           Educatia este al doilea pilon al planificarii turismului rural[1] si consta în crearea unei constiinte respectuoase fata de mediul înconjurator,  tinând cont de cele doua colectivitati receptoare,  vizitatorii si comunitatile locale. Functia educativa poate fi realizata printr-o comunicare personala (ghizii trebuie sa fie formati sa protejeze spatiul natural de care sunt responsabili si,  de asemenea,  comunitatile locale) si prin forme de comunicare non-personale,  ca: mijloace de comunicare în masa,  mijloace care se adreseaza în mod special vizitatorilor (distribuirea de prospecte,  emisiuni audio-vizuale,  afise etc.). Trebuie sa se tina seama de faptul ca,  în planificarea acestor activitati,  atentia cea mai importanta se acorda mediului înconjurator.

Exista o multitudine de argumente în favoarea dezvoltarii turismului rural,  constând în efectele imediate sau pe termen lung,  de natura economica,  sociala,  culturala etc. induse de organizarea rationala a spatiilor rurale.

Astfel,  dezvoltarea ofertei de cazare conduce la aparitia unui cadru construit de calitate,  ce are ca efect îmbunatatirea aspectului arhitectonic al satului. Apar mutatii în conceptia celor care construiesc,  care vor accepta ideea consultarii unui arhitect în vederea realizarii unei case functionale,  gospodaria taraneasca se consolideaza,  gradul de confort va fi mai ridicat,  atât în beneficiul turistului,  cât si al proprietarului. Gazdele vor deveni mai prospere decât restul locuitorilor satului si prin urmare vor fi mai dispuse sa investeasca în scopul cresterii nivelului lor de trai,  ca si în scopul prosperarii comunitatii rurale.

Urmare a intensificarii circulatiei turistice se dezvolta activitati economice pe plan local (agricultura,  prelucrarea materiilor prime,  industria usoara,  mestesugurile) pentru a satisface o cerere sporita de produse agricole si neagricole. Direct sau indirect se asigura cresterea numarului locurilor de munca în plan local.

Pe baza experientei internationale si a practicilor întâlnite în ultimii ani,  în Ro­mâ­nia sunt considerate ca favorabile dezvoltarii turismului zonele montane,  li­to­ralul si Delta Du­­narii,  iar prin actiunile desfasurate de asociatiile ce au ca obiect de ac­ti­vi­ta­te turismul ru­ral si agroturismul,  numarul zonelor si localitatilor rurale atrase în cir­cu­itul turistic a cres­­cut.

Dupa 1990,  o data cu întelegerea importantei turismului rural si agrotu­ris­mu­lui si co­­res­pun­zator cu elaborarea unor reglementari legate de dezvoltarea acestora,  pri­­mele gos­­­po­darii au fost omo­logate în zona montana.

Problema principala a turismului românesc în perioada urmatoare inclusiv a turismului rural este calitatea produsului turistic privita,  în principal,  sub aspectul serviciilor turistice,  fara de care nici un patrimoniu turistic,  oricât ar fi de valoros,  nu poate fi valorificat eficient.

Ridicarea calitatii produsului turistic românesc,  indiferent de forma sa concreta,  necesita aplicarea unor strategii de flexibilitate,  de diversificare a genurilor de prestatii turistice si de diferentiere a produsului turistic oferit,  comparativ cu ofertele concurentilor.

Strategia de flexibilitate permite urmarirea evolutiei cererii turistice si adaptarea prestatiilor turistice în functie de specificul si variatiile acesteia,  precum si în concordanta cu caracteristicile mediului natural si vocatia turistica a zonei.

Strategia de diversificare a genurilor de prestatii turistice asigura largirea si diferentierea actiunilor turistice în functie de preferintele diferitelor categorii de turisti: zone geografice,  profesie,  vârsta,  turism organizat si turism neorganizat etc.

Strategia de diferentiere a produsului turistic comparativ cu ofertele concurentilor permite dezvoltarea originalitatii produsului turistic,  prin crearea de spatii si modalitati de viata turistica,  cu valente spirituale si specific national,  îndeosebi pe piata internationala produsul turistic trebuie si poate sa posede atributele unicitatii[2]

Ţara noastra are o remarcabila vocatie turistica. Dispunem de importante resurse turistice,  concretizate în existenta unui spatiu geografic variat,  combinat cu valoroase creatii istorice si de arta si cu un potential balneoclimateric deosebit al pamântului.

          Valorificarea eficienta a acestor resurse turistice si în interesul economiei nationale poate constitui o sansa de dezvoltare a României[3]. Desi este ramura economica cu avantajul competitiv international cel mai mare,  performantele sale economice în prezent sunt modeste.

          Turismul,  prin natura sa,   prezinta numeroase avantaje fata de alte domenii de activitate: în cazul turismului " materia prima " folosita exista din belsug în tara si este extrem de valoroasa; valoarea adaugata în turism este superioara; turismul nu este o ramura energointensiva; turismul permite transformarea în valuta a unor resurse materiale si umane,  neexploatabile pe alte cai etc. În pofida acestor avantaje,  contributia turismului la dezvoltarea economiei noastre nationale este mult sub posibilitatile de care dispunem.




          Având în vedere ca potentialul turistic de care dispunem este superior celui din celelalte tari din Europa centrala si de Est,  în perioada urmatoare se impune reconsiderarea locului si rolului turismului,  inclusiv al turismului rural,  în cadrul economiei noastre nationale.

          Viitorul turismului românesc la începutul mileniului III depinde hotarâtor de capacitatea agentilor economici si a spatiului de a valorifica potentialul deosebit de care dispunem,  de a se adapta exigentelor crescânde ale cererii turistice si de a ridica calitatea activitatii turistice sub toate aspectele,  adica de a organiza si realiza u n turism  modern si competitiv. Totodata,  depasirea neajunsurilor si dificultatilor cu care este confruntat turismul românesc în prezent necesita o politica nationala coerenta si eficienta. Exemplul tarilor care au realizat un turism dezvoltat este edificator în acest sens.

          Problema principala[4] a turismului românesc în perioada urmatoare inclusiv a turismului rural este calitatea produsului turistic privita,  în principal,  sub aspectul serviciilor turistice,  fara de care nici un patrimoniu turistic,  oricât ar fi de valoros,  nu poate fi valorificat eficient.

          Necesitatea concentrarii atentiei asupra calitatii produsului turistic decurge din cel putin trei împrejurari:

          a) cresterea ofertei de produse turistice în fiecare tara si la nivelul economiei mondiale,  fapt ce determina o sporire a utilizatorilor;

          b) cresterea ponderii calitatii în cadrul concurentei produselor turistice pe piata nationala si internationala;

          c) influenta hotarâtoare a calitatii asupra celorlalti indicatori economici ai firmei turistice.

          În directia relansarii turismului românesc o atentie deosebita se cere acordata mediului înconjurator,  acesta reprezentând " materia prima ",  obiectul si domeniul de desfasurare a activitatii turistice. În aceste conditii,  relatia turism - mediu înconjurator prezinta o semnificatie deosebita,  dezvoltarea si ocrotirea mediului constituind conditia sine qua non a practicarii lui : produsele turistice care include resurse degradate îsi micsoreaza valoarea determina reducerea cererii turistice si deci utilizarea mai redusa a bazei materiale turistice,  scaderea încasarilor provenite din comercializarea lor.

          Desi în România degradarea resurselor turistice nu a atins limite îngrijoratoare,  problema se impune mentinuta în actualitate si luata în calcul în ortice strategie de dezvoltare a turismului.

          Prin asemenea orientari de dezvoltare a turismului,  România se poate transforma dintr-o tara cu un potential turistic bogat si variat într-o tara cu un turism dezvoltat,  modern si competitiv.

          La realizarea acestui obiectiv strategic al turismului românesc,  turismul rural poate si trebuie sa aduca o contributie substantiala. Specialistii în domeniu considera ca turismul rural,  agreat si solicitat în prezent pe piata turistica,  va constitui turismul viitorului si va avea un aport important la rezolvarea probelemelor mai sus mentionate.



[1]  Minciu R.  Ispas Ana,  "Economia turismului",  Universitatea Transilvania  Brasov,  1994,  pag. 38.

[2] Bratucu, G.,  Dima,  D. (coord.),  Marketing în turism,  Editura Psihomedia, Sibiu,  2002.,  pag. 122.

[3] Minciu R.   Ispas Ana, "Economia turismului",  Universitatea Transilvania  Brasov,  1994,  pag. 53.

[4] Erdeli G. Gheorghilas A.,  Amenajari turistice,  Editura Universitara,  Bucuresti,  2006,  pag. 156.












Document Info


Accesari: 3143
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )