Cronicile medievale si formarea constiintei istorice

Cronicile medievale si formarea constiintei istorice

In acest studiu de caz dorim sa prezentam cateva date despre cronicile medievale romanesti.

Mottoul acestui studiu de caz este: "Istoricul crede ca e de ajuns sa povestesti ce s-a intamplat in trecut. Filozoful se intreaba:pot eu sa stiu ce s-a intamplat in trecut?"

Istoricul reconstituie ceea ce s-a intamplat in trecut pe baza dovezilor arheologice,a izvoarelor si a cronicilor,multumindu-se sa aiba o viziune de ansamblu asupra faptelor istorice.In realitate,faptele,ele insele,constituite de el sunt detasate dintr-un context mult mai larg si asezate intr-o schema explicativa.Istoria reala este un depozit inepuizabil din care istoricul alege ceea ce vrea.De aceea filozoful considera ca nu putem sti adevarul despre trecut;ceea ce numim noi istorie fiind de fapt discursul nostru despre istorie,imaginea incompleta,simplificata si deformata a trecutului.Istoricul produce doar un gen de "fictiune"cu materiale"adevarate".Aceleasi produse istorice si aceleasi fapte sunt tratate diferit in functie de punctul de observatie.Alegerea, ierarhizarea si inlantuirea faptelor rama 444c25e nd in continuare deschisa spre o varietate de solutii.

Pentru umanistii romani ,reconstituirea istorica nu este doar o forma de legitimare, ci are si o valoare morala si pedagogica: cine nu-si cunoaste trecutul risca sa-l repete.In istoria noastra cronicile realizeaza cea dintai imagine scrisa. Marea parte a cronicilor medievale ,ca, de altfel, a intregii literature medievale romanesti au jucat un rol foarte important in constituirea istoriografiei noastre.

Mai intai este nevoie sa amintim cateva fapte din istoria poporului roman.Nascut din colonistii adusi de Traian in Dacia si din dacii ce au ramas in provincie,poporul roman nu isi face alcatuiri politice si bisericesti decat dupa o lunga vietuire cu slavii.Din aceasta pricina,limba statului si a bisericii a fost limba slavona ,iar limba romana se intrebuinta numai in legaturile dintre particulari,invatatura care se dadea fiind tot in limba slavona.Prin secolul al XVI-lea stapanirea limbii slavone incepe sa slabeasca mai ales din 2 pricini: imputinandu-se manastirile slavonesti de peste Dunare,se imputineaza si numarul celor ce aduceau la noi invatatura slavona.Astfel intre anii 1508-1588 se tiparesc in tarile romane 38 de carti ( atatea se cunosc) dintre care 28 slavone , 2 slavo-romane si numai 8 romanesti de de-a-ntregul.Literatura romaneasca incepe cu literatura religioasa, cu biserica ,cu cartile bisericesti ,aceasta stabilind unitatea limbii.A doua parte a vechii literaturi o formeaza literature istorica.Incepand prin texte slavone,ea se infatiseaza in scrierile cronicarilor din secolul XVII si XVIII cu insusiri care fac uneori din ea un gen literar dar mai adesea ramane numai cu valoare de document pentru istorici.

Cronicile medievale sunt de mai multe tipuri: cronica de curte(domneasca), scrisa la porunca domnitorului, este un text elogiativ la adresa acestuia ex.: cronicile din timpul lui Stefan cel Mare din secolul XV in limba slavona; cronica anonima in care autorul este necunoscut ex.: anonimul brancovenesc, scrisa in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu si referitoare la domnia acestuia; si cronica de autor, scrisa de catre un boier la initiative acestuia ex.: cronica lui Grigore Ureche ,Miron Costin etc-cronici scrise in limba romana.

Istoriografia romaneasca este ilustrata in special de scrierile cronicarilor moldoveni : Grigore Ureche(cca 1590-1647),Miron Costin(1633-1691), Ion neculce(cca 1672-1745) si a cronicarilor munteni:Radu Greceanu(cca 1655-1714),Radu Popescu(cca 1665-1729). In Moldova, cronicarii, in majoritatea cazurilor,au cunostinta unii de altii, continuand fiecare firul istoric inceput de celalalt,astfel avem un sir aproape neintrerupt pentru tot trecutul acestui principat de la primele timpuri pana la sfarsitul secolului XVIII. Primul cronicar moldovean a fost Grigore Ureche , el incepandu-si cronica cu anul 1359, an pe care il socoteste el ca data intemeierii principatului Moldovei pana la a doua domnie a lui Aron Voda(1594). Miron Costin urmeaza de aici pana la 1661 De la acest an continua si fiul sau Nicolae(1662-1711) si Neculce(1662-1743). El cuprinde istoria moldovei de la Dabija Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat.De la 1744 cronica moldoveneasca tace .

In Muntenia nu aflam aceeasi continuitate. Scriitorii nu au legatura intre ei si aproape nici unul nu se da urmasul altuia.Constantin Capitanul incepe cu anul 1290, pe care il socoteste ca data a intemeierii principatului de dincoace de Milcov si merge pana la 1688. Urmeaza Radu Greceanu, care scrie pana la 1714 si Radu Popescu a carui cronica imbratiseaza evenimentele dintre 1700-1729. "De la inceput,cronicile muntene au fost curtene si oficiale. Si in vreme ce moldovenii s-au simtit obligate moral sa se continue unul pe celelalt, intr-o stafeta a responsabilitatii fata de istoria tarii, muntenii au preferat sa se rafuiasca intre ei , fiecare luand-o pe cont propriu de la capat , ca sa dovedeasca orgolios dreptatea partidei bieresti care il stipendia. De aceea, independenta de spirit a moldovenilor nu suporta comparatie cu partizanul muntenilor, care au imbratisat cu totii o cauza , fie a unei familii, fie a unui domnitor, dar niciodata pe a tarii lor si au excelat mai cu seama in injuries au in linguseala , trecand lesne de la una la alta cu un conformism fara scrupule"( Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane,vol.I , Ed.Minerva, Buc ., 1990, p.66).

Primul cronicar moldovean de seama este Grigore Ureche .El este fiul unui mare boier de la care mosteneste inclinatii catre cultura si politica. Din 1611 urmeaza cursurile unei scoli din Polonia si apoi, intors in tara, ocupa, treptat, diferite functii: logofat, mare spatar, mare vornic al Tarii-de-Jos.Opera sa a infruntat timpurile ajungand pana la noi.El a fost primul care a scris in limba romana si care nu a avut o traditie pe care sa se sprijine cu nadejde .El a depus un mare efort pentru a crea istografia in limba romana. Contemporanul sau VArlaam si mai tarziu Antim au beneficiat de un avantaj net,gasind parti inseminate din Biblie care fusesera deja traduse in limba romana.Predicile contemporanilor sai se adaptau firesc ambiantei limbii vorbite de romani din toate provinciile si straturile sociale,in acea vreme existand o diferenta intre limba vorbita culta si limba populara. Grigore Ureche nu are insa parte sa se intalneasca cu nici una dintre aceste conditii.El este autorul "Letopisetului Tarii Moldovei", redactata intre anii 1642-47 si trateaza istoria Moldovei intre 1359-1594.Problema esentiala pentru Grigore Ureche a fost aceea de a-si scrie cronica in romaneste. A scrie in limba vulgara si nu in cea culta nu reprezinta pentru cronicari doar o inovatie ,ci o mare dificultate in sine . A scrie cel dintai in limba in care vorbesc de cand lumea ai tai si tu insuti inseamna a trece un prag important.
Spre sfarsitul vietii, Grigore Ureche a inceput sa scrie "Letopisetului Tarii Moldovei".Aceasta e unica lucrare cunoscuta, cuprinzind evenimentele din perioada 1359-1594, ramasa nefinisata. Cronicarul motiveaza scrierea acestui letopiset din simplul pretext "ca sa nu se inece ...anii cei trecuti" si sa lase urmasilor amanunte despre cele ce au fost sa se petreaca in anii de demult, dar si din grija ca acestia sa nu ramina "asemenea fiarelor si dobitoacelor celor mute si fara minte". Tot aici se afirma pentru prima data latinitatea limbii noastre in fraza celebra scrisa in dulcele stil clasic :"Macara ca de la Rim ne tragem si cu ale lor cuvinte ni-s amestecate", subliniindu-se ca ..Rumanii, citi se afla lacuitori la "Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramoros, de la un loc sint cu moldovenii si tot de la Rim se trag". Dupa acest fragment urmeaza cronica propriu-zisa ,alcatuita din 33 de capitole, unele avand mai multe paragrafe:pe primii domnitori mutumindu-se a-I insira unul dupa altul cu aratarea anilor in care au domnit ca si vechile insemnari analistice. Mai pe larg scrie de la Alexandru Voda "cel bun si batran" si urmeaza astfel cu povestirea,mai multor domnitori facandu-le pe scurt si cate o caracterizare. Ex.: "Era acest Stefan Voda om nu mare la stat, manios si de graba varsa sange nevinovat!

Spre deosebire de Ureche,Miron Costin foloseste un ton cu mult mai putin senin, cronica lui fiind scrisa in modul cel mai plastic si presarate cu numeroase maxime: "binele pururea este gingas si pentru pacatele oamenilor , nu in multa vreme statatoriu".Costin este totodata si mai modern decat Ureche. Letopisetul Tarii Moldovei scris de el ia mai des in considerare cauzalitatea,ca si aspectul uman al evenimentelor,in profida unui moralism de esenta crestina asemanator, bazat pe cumpana care atrage dupa orice fapta o rasplata.La Ureche, multe batalii sunt de obicei comprimate ca scrierile din telegrame, la Costin ele fiind descrise amanuntit din toate unghiurile de vedere ,militar ,politic, diplomatic cu prezentarea tipurilor de arme si armament si a erorilor strategice. El se apleaca spre culisele istoriei si acest lucru ii da originalitate. Stilistica frazei lui Costin nu mai este acea simpla de la Ureche. Fraza lui este grea,fastuoasa,inspirata de topica Latina.

Spre deosebire de Ureche si Costin,Neculce nu e ceea ce se cheama un carturar.Cronica lui Neculce, "Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat" (evenimentele dintre anii 1661-1743), precedata de cele 42 de legende, intitulate "O sama de cuvinte", se intemeiaza pe fapte traite ,de aceea are un caracter memorialistic.El a fost cel mai preocupat de traditiile populare scriind si "o sama de cuvinte" despre voievozi, boieri sau tarani, "ce sintu audzite din om in om, de oameni vechi si batrani, si in letopisetu nu sintu scrise".
La realizarea letopisetelor, cronicarii si-au cules informatii din izvoare scrise, romanesti sau straine, dar pentru personaje istorice mai apropiate, au folosit si stirile provenite din traditia populara sau din propria amintire. Cronicarul lasa la latitudinea cititorului stabilirea veridicitatii legendelor sale.

BIBLIOGAFIE

Lucian Boia-"Istorie si mit in constiinta romaneasca" Bucuresti,Humanitas, 2006, editia a treia(pag.53-58)

Gh Adamescu-"istoria literaturii romane, editura Eminescu 1998(pag 7-10 -74)

Nicolae Manolescu-manual pentru clasa a 11-a de limba si literature romana , editura Sigma.2006

Internet