Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ERA IMPERIALA CHINA

istorie




ERA IMPERIALA CHINA

ntemeierea Imperiului chinez este conside­rata n Istorie nu ca sf rsitul, ci ca ncunu­narea unei ere de anarhie si de nebunie. Pentru perioada care s-a scurs p na la dom­niile n care dinastia Han s-a stabilizat, re­latarile istorice se inspira din romanele epice si din pamfletele muscatoare care dau un plus de expresivitate si patetism analelor searbede.




Sf rsitul regalitatii. Ascensiunea dinastiei 'in. Primul mparat

Regalitatea a luat sf rsit n anul 256 .H., c nd regele Nan, din dinastia Ciu, lipsit de orice preroga­tive, a murit fara a lasa urmasi. Din anul 221 .H., China, ncet nd sa mai fie o confederatie de domenii senioriale aflate sub suveranitatea unui rege, a

devenit un Imperiu. Aceasta organizare noua va dura multe secole.

nca din anul 325 .H., printii din in luasera ti­tlul de regi, dar nici regele Huei-wen si nici urmasii sai nu s-au g ndit sa schimbe organizarea Chinei. Ei s-au multumit sa obtina victorii n lupte si sa si mareasca fieful.

n anul 247 .H., la v rsta de treisprezece ani, Ceng s-a urcat pe tronul tarii in. n anul 221 .H., dupa victorii deosebite, el a putut spune ca ntreaga China era pacificata si le-a cerut ministrilor sai sa-i gaseasca un titlu care sa fie pe masura meritelor sale". Acestia i-au propus titlul de August Suprem (Tai Huang).

Ceng, pentru a scoate n evidenta ca el avea ntreaga Virtute caracteristica perioadei fericite n care au domnit cei trei Augusti si cei Cinci Suverani, a ales titlul de August Suveran (Huang-ti). A hotar t, de asemenea, ca el sa fie numit Primul August Su­veran (sf Huang-ti), succesorii sai urm nd sa fie numiti al doilea", al treilea", p na la o mie si zece mii de generatii".

Printr-o veneratie postuma", el a conferit un nume onorabil predecesorului sau (asa cum facusera ntemeietorii dinastiei Ciu). Fix nd titlul im­perial (Huang-ti se traduce prin mparat) (istoria i scrie cel mai adesea numele in S Huang-ti in amintind tara de origine a Primului mparat), el a sta­bilit Emblema si Numarul distinctiv al dinastiei pe care o ntemeia.

El a ales sase ca numar-etalon si a domnit n virtutea elementului Apa

n acelasi fel a fost hotar ta si culoarea Neagra (Negru corespunde Apei si numarului sase) pentru haine si drapele. Palariile oficiale au avut sase de­gete lungime, iar atelajele trasurilor, sase cai.

Apa, Negrul si Nordul (unde se gasea tara in) potrivindu-se cu principiul severitatii, politica era gata stabilita: totul trebuia sa mearga conform Legii si Justitiei si nu pe baza de Bunatate si Binefacere. Masurarea timpului si calendarul au fost re nnoite.

Imediat dupa instaurarea noii ere, Augustul Su­veran a vizitat toate regiunile Imperiului si a facut pelerinaje la toate Locurile-Sfinte traditionale. Dar Zeii I-au primit rau pe cel care conducea dupa prin­cipii elaborate ntr-o epoca de tiranie, vr nd sa restabileasca domnia duritatii si violentei". Pe mun­tele Tai san a fost nt mpinat de o furtuna cu v nt si ploaie. Pe muntele Siang, divinitatile locale, care erau fiicele Suveranului Yao, au trimis un v nt care aproape l-a mpiedicat sa treaca fluviul Yan--kiang. mparatul a pus sa se doboare padurea de pe mun­tele Siang si apoi a pus sa fie vopsit n rosu, ca un criminal, de catre trei mii de condamnati. Doar un ti­ran putea ndrazni sa nu se ncline n fata vointei Cerului, ntr-adevar, in Huang-ti nu avea nimic din Virtutea unui Suveran.

Un mparat nascut dintr-o concubina

De astfel, el nici nu aparuse pe lume printr-o nastere miraculoasa. Nu era fiul tatalui sau legal, dar nici nu era Fiu al Cerului. Istoria ne dezvaluie ca era fiul unei concubine care, atunci c nd venise n palatul princiar, era deja nsarcinata n urma legaturilor cu primul stap n. Huang-ti nu avea nici o mila si-a fortat tatal natural sa se sinucida si si-a persecutat rnama. Mai mult, i-a persecutat pe eruditi.

Regii ntelepti ai antichitatii, ca Yu cel Mare (al carui corp a fost etalonul de lungime), au realizat unitatea Chinei datorita Virtutii lor. in Huang-ti a realizat-o prin forta brutala. Desigur, si-a nceput domnia printr-un banchet si a str ns toate armele pentru a le topi; dar nu a mpartit bijuteriile si teritori­ile cucerite si chiar daca a facut legi egale, a stabilit noi etaloane de greutate si de lungime, dimensiunile osiilor si caracterele scrierii, a acaparat, n acelasi timp, ntregul Imperiu, nepermind sa mai fie mpartit n fiefuri.

Autocrat si revolutionar, a dispretuit traditia regilor Wen si Wu. El a aprobat ordinul propus de ministrul sau Li S (un transfug) ca toate nt mplarile oficiale scrise, cu exceptia Memoriilor din in sa fie arse... Cei care si-au permis sa ascunda carti de is­torie ca king, su king si Discursurile celor O Suta de scoli au fost ucisi mpreuna cu rudele lor. Asa au fost executati, n anul 212 .H, patru sute saizeci de traditionalisti.

mparatul J'in Huang-ti afla ca va muri cur nd

n anul 211 .H., s-a gasit, pe un meteorit, aceasta inscriptie: La moartea lui Huang-ti, Im­periul va fi mpartit." Un duh al apelor a venit si i-a dat mparatului inelul de jad pe care acesta l arun­case, odinioara n Yang--kiang pentru ca fluviul sa-l apere. Asa a aflat in Huang-ti ca va muri n

acel an.

mparatul construise n Hien-yang un oras resedinta somptuos, n care au fost renovate palatele din domeniile senioriale desfiintate. Acolo adunase femeile din haremurile capturate, clopotele si tobele printilor nvinsi; reunise n acest nou oras 120.000 de familii ale oamenilor cei mai bogati si mai puternici din Imperiu. Cele doua sute saizeci de palate erau legate ntre ele prin drumuri acope­rite.

A adunat, de peste tot, o multime de vrajitori care avea sarcina sa caute leacul care dadea Ne­murirea. El dorea sa devina un Om adevarat, n stare sa intre n apa fara a se uda, sa intre n foc fara sa se arda, sa urce pe nori si aburi, vesnic ca Cerul si Pam ntul". El a trimis, n anul 219 .H., mai muite mii de baieti si fete n cautarea insulelor n care locuiau Nemuritorii.

n anul 211 .H. s-a dus chiar el la malul marii. Un peste mare, kiao, i mpiedicase pe trimisii lui sa ajunga n Insulele fericite. Nimeni n-a reusit sa omoare pestele cu ajutorul sagetilor. in Huang-ti a luat un arc si a asteptat ivirea pestelui cel mare.

Din naltul Locului Sf nt din Ci -fu, a vazut, n sf rsit, un peste mare. A tras si pestele a fost ucis. Dar dupa aceea, mparatul s-a mbolnavit si, aproape imediat, a murit.

Funeraliile mparatului au fost facute cu onoruri neobisnuite. Morm ntul a fost sapat de 700.000 de condamnati castrati, at t de ad nc ca au ajuns la Iz­voarele subpam ntene. C nd corpul a fost introdus n morm nt au fost nchisi cu el toti mesterii care lu­crasera la realizarea dispozitivelor astronomice si geografice care, si ele, fusesera puse alaturi de mparat. De asemenea, toate femeile mparatului care n-avusesera copii, l-au nsotit n morm nt.

Portretul satiric al unui mparat neiubit

Foarte rar cronicile pomenesc de cuceririle lui in Huang-ti, care totusi a reusit sa mareasca Im­periul n toate directiile si care, chiar mort. era temut de popoarele straine. Un om cu nas proeminent, cu ochi mari, cu piept de pasare de prada, cu voce de sacal, fara bunatate, a carui inima este ca a unui ti­gru sau a unui lup gata sa devoreze oamenii." n acest cuplet satiric se gaseste singurul portret pe care chinezii ni l-au dat despre ntemeietorul unitatii lor nationale.

l

O succesiune zbuciumata

Dinastia din in a fost nlaturata aproape ime­diat dupa moartea ntemeietorului ei. n anul 211 .H., ministrul Li S si eunucul Ciao Kao, l elimi­nasera pe unul din fiii lui in Huang-ti, pentru ca-l banuiau ca este de partea traditiei, si, c nd a venit momentul, l-au pus pe tron pe un alt fiu, Hu-hai, cunoscut sub numele de Eul- Huang-ti (al Doilea mparat). Ca si tatal sau, a domnit cu asprime. Im­periul s-a revoltat si Li S a fost executat, Eul- a fost ucis si el si a fost chemat nepotul sau u-ying sa se urce pe tron dar acesta aproape imediat s-a pre­dat revoltatilor din grupul seniorilor.

Din lupta pentru putere se naste noua dinastie Han

Istoria l denumeste Primul mparat al dinastiei din in" ( in Sj Huang-ti) pe cel care a dorit sa fie numit primul mparat" ( Huang-ti). El a plasat capitala n in, dar nu a permis ca oamenii sa trateze restul Imperiului ca pe o prada de razboi.

Opt ani dupa moartea marelui mparat din in, cei djn dinastia Han au venit la conducerea Imperiu-[ui. n timpul scurs p na la cucerirea puterii de mparatii Han, tara a cunoscut o stare de anarhie, foarte daunatoare.

Revolta ncepuse n tara Ci'u, unde se gaseau cei mai de temut adversari ai celor din dinastia in, dar a cuprins repede ntreaga China si, n anul 208 .H., cea mai mare parte din marile state feudale de

altadata erau reconstituite. Urmasii lui 'in Huang-ti odata nlaturati, nvingatorii si-au mpartit Imperiul. Dar, cur nd, doi din sefii cei mai puternici, Hiang Yu si Liu Pang, au intrat n conflict. Hiang Yu era un militar ndraznet, generos si violent. Liu Pang, din contra, era prudent, viciean, tenace. Hiang Yu a murit n lupta dupa ce cāstigase 70 de victorii.



Liu Pang era mai modest si fusese la nceput un foarte mic functionar fara educatie. El s-a casato­rit cu fata onorabilului Lu care si-a dat seama ime­diat ca Liu era predestinat, deoarece avea o barba frumoasa si o frunte de dragon". Se spunea ca "mama lui, st nd pe malul unui lac, a visat ca se nt lnea cu un zeu. Chiar atunci a fulgerat si a tu­nat... C nd a venit sotul a vazut un dragon kiao peste sotia lui. Dupa aceasta, ea a ramas nsarci­nata si i-a dat nastere lui Liu Pang." Mai t rziu, c nd el dormea, deasupra lui veghea tot timpul un dragon. Liu a ucis un sarpe, care era fiul Suveranu­lui Alb; atunci o batr na a nceput sa pl nga: copilul ei, zicea ea, fusese omor t de fiul Suveranului Rosu. in Huang-ti, nelinistit, spunea mereu: n partea de sud-est, se simte mirosul unui Fiu al Cerului!" Dar el n-a putut sa-l captureze pe dusmanul pe care-i presimtea.

Liu Pang a ntemeiat dinastia Han (202 .H.) si i s-a dat la moarte numele de Kao- (Stramosul Su­prem). El si-a luat ca sfetnici si ca generali oameni foarte capabili, care i erau credinciosi. A stiut sa-i fo­loseasca si n acest fel a putut sa cucereasca ntregul Imperiu. Liu a acceptat titlul de mparat doar pentru

binele statului" si abia dupa ce I-a refuzat de trei ori.

La nceput, el le-a dat celor care l-au ajutat di­ferite tari numindu-i regi. Dar acestia n-aveau nici o leaatura solida n noile lor regate, si mparatul i-a ndepartat cur nd. Unul din cei mai puternici gene­rali, Han-sin, a ncercat sa se revolte, dar a fost cur nd nvins.

La moartea mparatului ( n 195 .H.), vaduva sa din familia Lu, a continuat sa conduca tara ca re-aenta razboindu-se alaturi de familia sa (Lu), contra membrilor familiei mparatului (Liu), care capatasera puteri foarte mari nainte de moartea mparatului, mparateasa Lu si-a nceput regenta prin mutilarea concubinei preferate (Fu-jen i) a mparatului Liu.

La moartea mparatesei (180 .H.) s-a produs o revolta violenta contra familiei sale. Totusi, trebuie spus ca toate acestea nu erau dec t probleme la nivelul curtii, deoarece Imperiul prospera si n tara domnea calmul.

Greselile tuturor functionarilor īsi aii originea n mine''

n anul 180 .H. s-a urcat pe tron mparatul Wen, care a avut ca unica preocupare mbunatatirea starii poporului datorita Virtutii sale. El a reusit sa aduca tara la un nivel ridicat de prosperi­tate." A emis numeroase decrete inspirate din traditiile antice, n scopul mbunatatirii vietii oamenilor. El a formulat principiul urmator:

Drumul Cerului (T'ien tao) spune ca Dezas­trele provin din actiuni detestabile, n timp ce Prosperitatea apare n urma Virtutii. Greselile tuturor functionarilor īsi au originea n mine".

Ca urmare, a interzis sa se mai practice obicejul de a se da vina pe functionarii marunti.

n timpul domniei lui, s-a produs o revolta a re­gelui din i-pei ( n 177 .H.), apoi o alta a regelui Hue-nan ( n 176 .H.), ambele sprijinite de barbari, mparatul Wen a actionat n directia ruinarii marilor vasali ai Imperiului si a ndepartarii din capitala a marilor intriganti.

Succesorul sau, mparatul King (156-141 .H.), a luptat contra marilor vasali care au format o liga de la nord la sud si au naintat spre vest" ( n anul 154 .H.). mparatul i-a nvins cu mare greutate.

Oameni din popor

sunt pusi n posturi nalte

mparatul Wu s-a urcat pe tron n anul 140 .H. El avea atunci 16 ani si a domnit cinzeci si trei de ani. Pentru a-i distruge pe marii vasali care se revol­tau mereu, a hotar t ca fieful fiecaruia sa nu mai ram na n ntregime fiului cel mare la moartea tatalui, ci sa fie mpartit ntre toti fiii lui. Prin aceasta, spera sa realizeze, n timp, odata cu maruntirea fie­furilor, desfiintarea marilor vasali. Aceasta politica era sigura, dar avea cusurul de a fi prea nceata

Marele Zid chinezesc dinastia in

n acelasi timp, el a numit, n fiecare tara a Chinei, pe l nga fiecare rege sau marchiz, c te un rezident imperial cu ^titlul de sfetnic, dar care era un cenzor si un spion, mparatul numea n aceste pos­turi doar oameni din popor, oameni noi, n perma­nent conflict cu nobilii, care-i detestau. Prin acesta, mparatul a reusit sa anihileze tot ce mai ramasese din puterea vechii aristocratii, favoriz nd, n acelasi timp, formarea unei noi nobilimi, mai usor de ma­nipulat, recrutata din mbogatitii peste noapte.

mparatul trimite un sol

Maretia domniei mparatului Wu consta n lupta pe care el a dus-o contra populatiilor Hiong-nu1). n primii ani, s-a limitat la o simpla defensiva, dar a or­donat sa fie reparat marele drum din nord si a or­ganizat corpuri mari de cavalerie.

n anul 138 .H., Wu a trimis o delegatie con­dusa de Ciang K'ien sa duca tratative cu un popor, Ta-Yue-ci , despre care era informat (deci organi­zase si un serviciu de informatii) ca era dusmanul populatiilor Hiong-nu. Dupa ce a fost prins de Hiong-nu si a reusit sa evadeze, Ciang K'ien a ajuns la populatia Ta-Yue-ci care locuia ntre vaile fluviilor Sir-Daria si Amu-Daria2). Acestia se stabilisera aici

hunii; mari populatii nomade, pe care chinezii i numeau Hu sau Hiong-nu. Ei au format la sf rsitul secolului III .H. o natiune unita si puternica

fluvii din Asia centrala care se varsa n lacul Arai.

dupa ce fusesera alungati din est de alte popoare. Ciang K'ien, trimisul mparatului, aflase de un drum de nord care mergea p na n Afganistan; dar drumul era n parte ocupat de Hiong-nu (hunii). De aseme­nea, a aflat de un drum comercial care pleca din Turkestan si ajungea n sen-tu (India). Ciang K'ien s-a re ntors n China, dupa o alta captivitate la Hiong-nu, n anul 125 .H., si a aratat ca nu-i puteau avea aliati pe Ta Yue-ci

mparatul i ataca si-i nvinge pe huni

Dupa o prima perioada de tatonari si de scurte lupte contra poporului Hiong-nu (hunii), s-a pus la punct un plan de actiune, n anul 126 .H. Dupa doua campanii conduse de Wei T'sing ( n anii 124 si 123 .H.) facute cu scopul eliberarii malurilor Fluviului Galben, s-a ncercat un mare raid al cavaleriei chiar n tara barbara

n anul 121 .H., generalul de cavalerie Ho K'iu-p'ing a pornit cu 10.000 de calareti si a ajuns la 500 de kilometri spre vest. El i-a nvins pe Hiong-nu si a facut prizonier un print barbar din Kan-su. A mai re­venit o data si a ajuns p na aproape de Altai1). n anul 119 .H. a fost dat asaltul decisiv. Wei Ting a reusit sa-l nvinga pe sen-yu seful suprem) al poporului Hiong-nu la nord de Marele Zid si I-a mpins spre nord, n timp ce Ho K'iu-p'ing, venind din muntii de la nord de Ci -li, a patruns 1000 de

masiv muntos n Asia centrala

kilometri n interiorul stepelor unde a capturat 90 de sefi dusmani. Aceste victorii au asigurat Chinei o pe­rioada destul de mare de pace relativa n nord, care le-a permis cucerirea ntregului Kan-su si stabilirea pe versantul de nord al muntilor Nan-san, de unde pornea drumul spre Altai.

Victoriile din sud si din vest largesc granitele Imperiului

n anul 112 .H. razboiul s-a mutat spre sud p na n bazinul Si-Kiang, unde China a ocupat orasul Canton. China avea, din nou, o imensa fron­tiera maritima

Acum atentia s-a ndreptat spre Turkestan n vest. Prima campanie a fost facuta n anul 108 .H., duc nd la nfr ngerea principatelor Leu-lan (Pid-jan) si Ku-. Chinezii comandau acum drumurile spre Al-taiul meridional. Dupa o nfr ngere, n 104-103 .H., Turkestanul a fost cucerit n 102 .H.

n anii urmatori, o serie de nfr ngeri ale ar­matei chineze au facut ca marele plan al mparatului Wu sa ram na ne ndeplinit. Reusise, totusi, sa for­meze, n nord, prin colonizarea regiunii Kan-su, o re­duta ntre barbarii din stepa si cei din c mpie. Se pare ca nfr ngerile s-au datorat si tiraniei mparatu­lui exercitata asupra generalilor, adusi ntr-o stare de descurajare care s-a manifestat, uneori, prin de­zertare.

O politica financiara dusa n scopul micsorarii puterii seniorilor

La nceput, mparatii dinastiei Han au admis ca fiecare regat sa si bata singur moneda. Dar, cur nd, principatele Ci -kiang si S -ci'uan au inundat China cu monedele proprii si puterea lor l-a speriat pe mparat care le-a interzis baterea monedei.

Aceasta masura nu a dus nsa la^ rezultatul dorit, deoarece statul era sarac av nd de'platit cam­paniile militare si lucrarile publice, n timp ce marii negustori se mbogateau.

mparatul a introdus n anul 120 .H., o noua moneda (din staniu si argint) si masuri severe contra reproducerii ei ilegale. Dar contrafacerea a con­tinuat si, n anul 113 .H., a aparut un edict prin care se demonetiza orice emisie care nu provenea din atelierele imperiale. Stabilirea monopolului a servit, n special, verificarii fidelitatii seniorilor si pedepsirii cu severitate a unora dintre ei. n anul 112 .H., printii prinsi cu frauda n numar de 106, dintr-un total de 250, au fost degradati.

Stabilirea monopolului statului pe unele produse

Pentru a lupta contra monopolurilor particula­rilor, mparatul Wu a introdus monopolul de stat. Muntii si marea sunt magaziile Cerului si ale Pam ntului" adica apartin personal mparatului; cronicarii mai spun ca acesta pentru a mbunatati

veniturile publice, a decretat exploatarea lor de catre Ta-nong (trezoreria statului)". S-a instituit astfel mo­nopolul sarii si fierului ( n anul 119 .H.). Topitoriile si salinele au devenit ntreprinderi de interes comuti. De asemenea, v nzarea fierului si a sarii a fost ncredintata unui serviciu de stat.



Mai mult dec t industria, comertul (care fusese considerat ntotdeauna ca ultima dintre profesiuni") a dus la aparitia unor mari averi particulare.

Statu a instituit o ntreprindere publica de transporturi racordata la un oficiu de regularizare (Kiun-su). Acesta avea ca sarcina sa asigure cir­culatia marfurilor n asa fel nc t sa fie mpiedicata n Imperiu variatia mare a preturilor"; el trebuia sa asigure o oarecare stabilitate a pietelor. Functio­narea acestui sistem (numit P'ing-ci'uen = balanta comerciala) era asigurata de mai multi functionari care depindeau de ministerul Tezaurului public (Ta-nong). Lucratori ai statului produceau carutele si toate mijloacele de transport. Ministerul Tezaurului public stoca marfurile si c nd ele deveneau scumpe, le vindea; c nd preturile scadeau, cumpara. Prin acest sistem, negustorii bogati nu puteau realiza venituri mari... si preturile erau mentinute n tot Im­periul. Acest sistem a dus la umplerea hambarelor cu gr ne din capitala, din n-si si din regiunile militare de frontiera

Un economist desav rsit dar neiubit de popor

Initiatorul controlului fiscal a fost Ciang Tang ( el a murit n anul 115 .H., fara ca poporul sa-l re­grete"). Era administrator si jurist si s-a ocupat de marile lucrari de canalizare destinate sa faca mai putin costisitor transportul gr neior.

El a introdus principiul ca un judecator nu tre­buie sa hotarasca pe baza recomandarilor'', ci lu nd personal cunostinta despre diferitele cazuri. Ciang T'ang si dicipolii sai au actionat si n probleme fiscale. Datorita lor, s-au creat functiile de indicatori integri" (Ci -ci ). Se formau comisii itinerante care mergeau n diferite parti ale tarii pentru a analiza problemele legate de averile dob ndite. Toata lumea trebuia sa faca o declaratie asupra averii; re­fuzul de a face declaratia sau declaratia incompleta erau pedepsite cu confiscarea si cu o pedeapsa de un an de munca obligatorie la frontiera. Impozitul era de 20% din averea dob ndita

Oamenii inactivi au fost si ei avuti n vedere: participantii la jocurile de noroc, amatorii de lupte de cocosi si de curse de cai, comisionarii, au avut de ales ntre munca fortata penala si acceptarea unei meserii onorabile.

Cei care contribuiau voluntar prin donatii de cereale la cresterea stocurilor statului erau scutiti de corvezi si puteau obtine functii publice. Terenurile confiscate au devenit domenii de stat, iar sclavii con­fiscati, servitori publici, folositi n cea mai mare parte la transportul gr neior.

Masurile fiscale ale mparatului Wu se explica n parte, prin saracirea statului, ruinat de campaniile militare. Averile particulare se constituisera pe aceste ruine si pe specula. Datorita acestor masuri a fost refacut tezaurul public, pe seama averilor par­ticulare ( n care intra si cea a mparatului).

S-a pierdut ocazia transformarii Chinei ntr-un stat solid si organizat

Situatia noua sociala, financiara si monetara era revolutionara. Daca mparatul Wu ar fi avut un spirit metodic, ar fi putut profita pentru a crea, prin-tr-o ordine noua a societatii, statul chinez. Un con­curs favorabil de mprejurari exterioare si interioare putea permite Chinei iesirea din epoca feudala. Dar mparatul s-a preocupat mai mult de problemele ur­gente. Nelinistea despotului fata de actiunile sefilor diferitelor provincii si vederile prea putin largi ale le­giuitorilor imperiali au facut ca tara sa piarda cea mai buna ocazie pe care a avut-o vreodata de a de­veni un stat solid si organizat.

O opera de civilizare si de colonizare

Aparent, grija de a crea un stat era mai putin importanta dec t dorinta_de a dezvolta civilizatia chineza si de a o extinde, mparatul Wu s-a preocu­pat intens de propagarea ei, ncerc nd sa colonizeze teritoriul ordosilor din nord, ncep nd

colonizarea tinutului Kan-su si a Manciuriei si alipirea pentru totdeauna la China a imensei regiuni din jurul Fluviului Albastru.

n anul 120 .H., n zona septentrionala a Flu­viului Galben au fost trimisi peste 100.000 de oameni: trebuia sa construiasca si sa pazeasca un zid lung. Pentru irigare si transformarea regiunii n­tr-un teritoriu locuibil s-a nceput saparea unui canal care a costat un miliard ( n moneda oficiala si la care a lucrat o multime de oameni. De asemenea, s-au colonizat teritorii manciuriene ntre anii 128 si 108 .H., n scopul divizarii barbarilor din nord si sta­bilirii de legaturi cu Coreea.

Deoarece au aparut tulburari n nord-est n Ci -li si Ciang-tong datorita colonizarii nordului, mpratul, pentru a le potoli, a creat o flota maritima prin care i-a izolat pe revoltati.

Opera de colonizare interioara a fost facuta, de asemenea, cu mult succes. Lucrarile de amenajare a Chinei centrale au continuat cu multa r vna

Calatoriile si inspectiile mparatului au dus la constructia sau refacerea a numeroase drumuri, n special n anul 112 .H. De asemenea, saparea de noi canale de transport si irigatii au stat n atentia conducerii imperiale, n tinuturile mlastinoase au fost adusi oameni din alte regiuni, care stiau sa lucreze astfel de terenuri, fiind scutiti de impozite.

S-a reusit saparea unui canal pentru aducerea apelor r ului Wei n capitala. Canalul, sapat n trei ani, a servit pentru irigatie, dar si pentru transportul gr nelor, deoarece scurta drumul si micsora costul m inii de lucru.

Cele mai mari lucrari ale Imperiului au fost cele legate de construirea unui baraj pentru mpiedicarea inundatiilor provocate de revarsarea Fluviului Gal­ben.

S-au cāstigat astfel imense terenuri pentru cul­turi agricole si colonizare.

mparatul devine mare preot al unui cult religios

Ca si mparatul in Huang-ti, mparatul Wu dorea sa dob ndeasca un prestigiu divin. El n-a ncercat sa creeze o religie a persoanei imperiale, ci a cautat sa devina mare preot al unui cult sincretic1* nsotit de ceremonii splendide. El a adunat n jurul lui savanti si magicieni din nord-est, ca si vrajitori din tinutul Yue, aduc nd n palatul sau idolul de aur pe care-l adora regele Hiu-ci'u, si, n herghelia sa, Calul Ceresc luat de la printul din Ferganah.

l se faceau preziceri n oase de pui dupa me­todele barbarilor din sud-est sau folosind carapace de broasca testoasa, dupa tehnica chineza. A chel­tuit mari sume pentru alchimie si spiritism. Se strduia ca printr-un trai stralucitor sa i se faca recunos­cuta puterea.

mparatul pe c t era de atotputernic, pe at t Wu era banuitor si viclean. Teama de otrava si de

sincretism mbinarea mai multor sisteme religioase, prac­tici religioase apartin nd mai multor culturi.

farmece l-a condus la condamnarea la moarte a fiului sau preferai Printul s-a sp nzurat si copiii lui au fost executati, mparatul si-a ales un alt succesor (pe Ciao). Dar acesta era abia un copil, iar mama lui era foarte t nara mparatul pentru a mpiedica o eventuala regenta feminina, i-a dat voie mamei sa se sinucida

Sub domnia mparatului Wu, civilizatia chineza s-a dezvoltat foarte mult. Imperiul era puternic. Inte­resul dinastic era cel mai important principiu de gu­vernare. O criza de succesiune era nsa suficienta ca sa ruineze ntreg Imperiul.

Criza dinastica si sf rsitul primei dinastii Han

mparatul Wu a avut succesor pe cel pe care-l alesese chiar el. Acesta a domnit sub tutela a trei re­genti desemnati de tatal sau. Primul dintre regenti a fost fratele generalului Ho K'iu-p'ing, care se numea Ho Kuang. !n tara au fost c teva tulburari, dar au fost repede reprimate, mparatul Ciao a murit foarte t nar si Ho Kuang a pus pe tron o ruda colaterala, dar aceasta a fost repede nlaturata, prin actiunea vaduvei mparatului Ciao nepoata lui Ho-Kuang si al celui de-al doilea regent. A fost numit succesor un nepot (presupus, fara ndoiala) al primului fiu mostenitor al mparatului Wu. Acesta a fost mparatul Siuan (73-49 .H.). El a facut greseala de a nu lua n casatorie pe o fiica a lui Ho Kuang.

mparateasa aleasa de Siuan a fost otravita de catre sotia lui Ho-Kuang a carei fiica a intrat n harem, mparatul avea deja un mostenitor pe care-l iubea. El a ordonat exterminarea ntregii familii Ho, de­venita prea puternica si si-a luat ca mparateasa o concubina fara copii.

Domnia fiului sau, Yuan (48-33 .H.), a fost linistita. Dar sotia lui, mparateasa Wang i-a su­pravietuit si a murit foarte batr na

mparatul C'eng (32-7 .H.) a numit ca mare maresal pe unul din unchii din partea mamei, ai carui frati au acaparat toate posturile importante. Unul din ei a avut un fiu, Wang Mang, care, la douazeci de ani, a devenit mare favorit, mparateasa a fost aleasa tot din familia Wang. mparatul C'eng neav nd copii, si-a adoptat nepotul, a carui mama legala apartinea familiei Fu.

Cei din familia Wang au menajat-o la nceput pe regina Fu. Aceasta, fiind foarte abila, a vrut sa pastreze toata puterea unei vaduve de mparat.

Sub domnia lui Nie (7-1 .H.), cei din familia Fu au actionat pentru a-i elimina pe cei din familia Wang. Dar c nd Nie a murit, cea mai batr na dintre vaduvele de mparati, mparateasa Wang (vaduva lui Yuan) si-a impus autoritatea suprema. Toata puterea i-a trecut-o n m na lui Wang Mang. Acesta si-a maritat fata cu mparatul P'ing (1 .H.-5 d.H.). Wang Mang a avut grija sa nzestreze pe mama su­veranului si familia ei cu fiefuri, ndepari ndu-i astfe! de la curte. De asemenea, a dat o suta de fiefuri membrilor familiei imperiale.

n anul 5 d.H., mparatul fiind bolnav (otravit,

spune istoria), Wang Mang a cerut zeilor ca sa moara el si nu suveranul. Totusi, mparatul a murit. Fata lui Wang Mang a devenit vaduva de mparat (ea avea abia doisprezece ani) si un copil de doi ani a fost numit succesor. S-au produs atunci niste minuni care au aratat ca Wang Mang avea n el Vir­tutea lui Kao-tu, fondatorul dinastiei Han, ca atare Wang Mang s-a proclamat mparat (anul 9 d.H.) si a domnit paisprezece ani. El a fost detronat de o coalitie de printi nruditi cu primii din dinastia Han.

A doua dinastie Han, dinastia orientala

Unul din ei a reusit sa ntemeieze dinastia Han orientala si a mutat capitala la Honan. Dinastia aceasta a domnit din 25 d.H. p na n 220 d.H.

ntemeietorul ei, mparatul Kuang-wu a trebuit sa distribuie 365 de apanaje11 (c te zile are anul). El a impus legea ca n diferitele provincii ale Imperiului sa nu mai existe regi, ci doar duci si marchizi.



Primele domnii au fost linistite. Totusi, n anii 67 si 71 au fost reprimate revoltele unor printi de s nge.

O prima regenta este exercitata de Teu (89-92). Apoi a aparut familia Tang. mparateasa Tang a condus un an atunci c nd fiul ei, mparatul sang avea abia 100 de zile; ea a mai condus si sub

domenii pe care mparatul le dadea rudelor sale, dar care reve­neau Coroanei dupa moartea acestora si a mostenitorilor lor.

mparatul Nan (107-125), care, la urcarea pe tron avea 12 ani. Ea a murit n anul 121, iar familia sa a fost, ulterior, exterminata

mparateasa Yen, sotia lui Nan, a ncercat, la moartea sotului ei, sa puna pe tron un copil foarte mic, dar acesta a murit foarte cur nd.

Pe tron a urcat mparatul suen (126-144) care a numit-o mparateasa pe o femeie din familia Lang, al carei frate era maresal. Fratele si sora au condus sub domnia lui Ci'ong care avea doi ani si a murit n anul 145, apoi sub domnia lui Ci' care era tot copil, dar ceva mai mare; el a fost otravit, n locul lui a fost numit mparatul Huan, tot din familia dinastica Han, dar care se casatorise cu o femeie din familia Lang, sora vaduvei mparatului suen. Ea nu a avut copii, si dupa ce a murit vaduva lui suen, mparatul Huan a repudiat-o si a pus sa fie asasinat fratele ei, maresalul.

Huan a domnit douazeci de ani (147-167). La moartea lui s-a instituit o noua regenta mparateasa vaduva Teu l-a facut pe tatal sau mare maresal. Acesta a intrat n conflict cu eunucii din palat, pe care se sprijinea mparatul Ling (168-189). Mare­salul a fost nvins si s-a sinucis; fiica lui, mparteasa vaduva Teu, a fost nchisa si toate rudele au fost exilate.

n 189, o alta mparateasa a devenit regenta si fratele ei, mare maresal. Familia lor a cautat sa se faca stap na n palat: sora mparatesei vaduve a fost data de sotie nu mostenitorului Imperiului, ci fiu­lui (adoptiv) al unuia din principalii eunuci. Marele maresal a ncercat sa reia lupta cu oamenii palatului,

dar eunucii l-au nvins. Maresalul a fost ucis, sora sa surghiunita si micul mparat detronat.

Atunci a nceput domnia ultimului mparat din dinastia Han, mparatul Hien (190-220). Dar el n-a domnit dec t cu numele. Din anul 184, rebeliunea Turbanelor galbene tulbura tara, si la ea se adaugau intrigile din palat. Nu mai exista conducere unica si c nd mparatul a devenit o marioneta a oamenilor curtii, era propriu-zis un nimeni, statul s-a desfiintat.

Spr ncenele rosii si Turbanele galbene

Revolta Turbanelor galbene a fost cauza caderii dinastiei Han orientale. Cea a Spr ncenelor rosii de la nceputul erei crestine provocase caderea lui Wang Mang a carui domnie n-a facut dec t sa prelungeasca dinastia primilor Hani.

Revolta Spr ncenelor rosii si cea a Turbanelor galbene a izbucnit ca urmare a unei crize agrare da­torate cresterii marilor domenii.

Economistii mparatului Wu presimtisera peri­colul si ncercasera sa-l evite interzic nd folosirea, pentru cumpararea de bunuri imobile, a averilor cāstigate n industrie si comert. Dar actiunea lor nu reusise si acapararea pam nturilor n unele m ini dusese la multiplicarea sclavilor. Aceasta stare s-a agravat la sf rsitul primilor regi din dinastia Han.

S-a propus, sub mparatul Nie, sa se fixeze pentru fiecare clasa sociala un numar maxim de sclavi si o ntindere maxima a domeniilor. Wang

m

Mang, n anul 9, a interzis comertul cu pam nt si sclavi. El a decis ca mparatul are drept absolut de proprietate: Terenurile agricole ale ntregului Im­periu vor primi, de acum nainte, numele de terenuri agricole regale si sclavii numele de subordonati par­ticulari." Dar hotar rea a fost anulata trei ani mai t r­ziu.

n anul 3, o mare seceta a provocat o enorma miscare populara care a pornit din san-tong. O multime de oameni ratacea prin tara c nt nd, dan­s nd si invoc nd-o pe Si-Wang-mu (Regina mama a occidentului care era divinitatea pestei: ea a devenit, n taoismul organizat ca religie, cea mai populara dintre divinitati). Dar agitatia s-a potolit repede.

n anul 11, Fluviul Galben a rupt digul si a ruinat c mpiile din Ci -li si din san-tong.

n anul 14, foametea din nord a dus la aparitia fenomenului de canibalism. Apoi, an de an, lipsa ali­mentelor s-a facut tot mai simtita. Atunci au aparut n san-tong Spr ncenele rosii, bande de t lhari, care au nvins armatele lui Wang Mang si ale unor printi de s nge. Unii dintre acestia din urma au ngrosat r ndurile t lharilor. Atunci s-a prabusit prima di­nastie Han.

A doua dinastie Han a pierit n conditii analoge. Revolta Turbanelor galbene a pornit din S -teh'uan. At t san-tong, c t si S -ci'uan au fost focarele primelor secte taoiste si revolta Turbanelor galbene a fost totodata o insurectie taraneasca si o miscare sectara. Ea a fost reprimata de ofiterii imperiali.

l

Imperiul se divide n trei regate

Unul din ofiteri a cucerit bazinul Fluviului Albas­tru si a ntemeiat acolo dinastia Wu, a carei capitala a fost fixata n regiunea Nankin.

Un al doilea ofiter s-a declarat stap nul n S -ci'uan, iar fiul altui ofiter l-a detronat pe mparatul Hien si a ntemeiat dinastia Wei. Ea stap nea toata vechea China a Fluviului Galben si bazinul lui Huai. Imperiul era acum mpartit n trei regate.

Ofiteri insubordonati apara Imperiul

Crizele conducerii Imperiului au influentat doar n mica masura opera de colonizare. Uneori actiunile tibetanilor au fost violente (de exemplu n 42 .H.), iar hunii (Hiong-nu), desi divizati, au amenintat drumul spre Altai (din 64 n 60 .H. au ocu­pat Turfan-ul). n anul 60 .H., chinezii au reusit nsa n urma unui raid, sa stabileasca la Kucia principalul lor post militar.

n anul 49 .H., hunii s-au mpartit n doua grupe. O actiune curajoasa reusita contra grupului cel mai ndepartat (stabilit n mprejurimile lacului Balkas) a convins grupul sud-vestic, singurul ramas n contact cu China sa vina sa ceara stabilirea unei aliante cu aceasta.

Aceasta politica externa reusita a Chinei a fost opera unui corp de ofiteri dotati cu un nalt grad de spirit colonial. Ei actionau fara permisiune de la

i

centru si stiau, la nevoie, sa gaseasca motive pentru a-si justifica succesele.

Tot acestui corp de ofiteri i se datoreaza re­vigorarea puterii chineze dupa criza dinastica care s-a produs la nceputul erei crestine. Supunerea Tonkinului ( n anul 42 d.H.) si a Hai-nan-ului, des­fiintarea confederatiei puternice, formata de manii din Hu-nan, pacificarea nord-estului prin folosirea triburilor Sien-pi contra hunilor (Hiong-nu), toate aceste actiuni politice si razboinice au fost realizate datorita initiativelor personale si a unei insubordo­nari inteligente. Cucerirea Tarim-ului, marea victorie a Hanilor orientali, a fost realizata de cātiva oameni (din care cel mai celebru este Pan Ci'ao).

Din 75 n 102, Pan Ci'ao a cucerit Khotan, Kasgar, Yarkand si Karasar, i-a mpins pe huni n desertul Gobi si pe yue-cei dincolo de Pamir. n acelasi timp, Teu Hien i mpingea la nord de Barkul pe hunii de nord.

Toate drumurile matasii de la nord si sud tre­ceau, astfel, sub control chinez si, dincolo de deser­turile Asiei centrale, era stabilit un contact str ns cu civilizatia tokhariana. Tokharienii si yue-ceii erau n legatura cu India si chiar cu occidentul. Chinezii, pe de alta parte, stap nind Annamul n sud si coastele sale, puteau primi pe cale maritima at t o influenta indiana, c t si influente mai ndepartate.

Primele contacte ale Chinei cu romanii

Istoria spune ca Pan ci'ao a avut intentia sa in­tre n contact cu romanii si ca n a doua jumatate a secolului II, au aparut negustori ca ambasadori ai Romei n porturile din sudul Imperiului. At t prin sud-vest, c t si prin est, idei si noi cunostinte au patruns astfel n China. Budismul s-a instalat de la nceputul secolului l. El s-a dezvoltat mai ales n timpul pe­rioadei celor Trei Regate. Civilizatia Chinei ncepuse sa se dezvolte tocmai n momentul n care Imperiul se far mita.

Datorita orgoliului national China se mentine ca o mare na'tiune

La disparitia dinastiei Han, China a intrat ntr-o era de far mitare politica. Dinastia in (265-419) n-a reusit dec t pentru un timp destul de scurt sa resta­bileasca o unitate nationala

La nceputul secolului IV, barbarii au patruns n interiorul frontierelor. Ei au ntemeiat n China de nord si de vest regate putin stabile. Dinastia in n-a pastrat dec t bazinul Fluviului Galben si al lui Si-Kiang.

Far mitarea este maxima la sf rsitul secolului IV si nceputul secolului V. Abia n secolul VII, pentru a putea lupta contra turcilor (Tu-kiue) Imperiul se re­constituie, datorita dinastiei Suei (589-617), careia i urmeaza dinastia Tang (620-907). Se ducea acum o politica pentru realizarea unor scopuri deosebite n

stepa n munti si pe mare. Din anul 609, Tarimul, aidamul si Tonkinul au reintrat n Imperiu. Acesta se ntindea la un moment dat p na la Djungar1' si p na la Indus2). mbogatita prin cunostintele aduse de budism, maniheism, nestorianism si alte curente religioase, civilizatia chineza nfloreste din nou.

Dupa o noua perioada de far mitare (907-960), China se orienteaza definitiv, sub dinastia Song (960-1279), spre un sincretism cu influenta traditio­nalista

n perioada dinastiilor in si Han s-a format natiunea chineza si s-a creat idealul de unitate impe­riala. De atunci, datorita orgoliului inspirat de cultul si traditiile lor, chinezii au gasit forta de a se prezenta ca o natiune si chiar de a juca rolul de mare putere.











Document Info


Accesari: 1537
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )