Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ZEII LUI HOMER LA SYRIANUS SI PROGLUS

istorie





ZEII LUI HOMER LA SYRIANUS SI PROGLUS


Produs, niscut īn 410 e.n. este īnteleptul platonician care si-a luat sarcina sa construiasca o teologie Capabila sa ada­posteasca toata trupa divinilaIilor grecesti, sporita cu cele ale Orientului. Diviziunile sale, orizontale sau verticale, pre­gatesc destule casute pentru a adaposti ps toti zeii vechi sau recenti, la a caror ultima parada asistam.




I. Maestrul lui Produs, Kyriauus


Produs datoreaza mult maestrului sau, Syrianus, ce putin tot atīt cit datora Platon lui Socrate. Syrianus, ne spune el, a fost ghidul si initiatorul sau 1: ni el a īnvatat sa-l comenteze pe Platon, izvorul oricarui adeA'ar, dupa o scurta oprire pe līnga Aristotel, pentru a se familiariza cu arta ratio­namentului. De la el a mostenit grija, care va ramīne marea lui grija: de a pune īn evidenta acordul teologiei lui Homer cu cea a lui Platon.

Nu ne-a parvenit nici o scriere a lui Syrianus. Catalogul īnsusi al operelor sale, dat de Suidas, este suspect, caci lexi­cograful īi atribuie aproape aceleasi titluri ca si lui Produs 2. Este foarte plauzibil sa fi scris ca si discipolul sau un comen­tariu la Republica lui Platon si o lucrare asupra Teologiei lui Orfeu. Dar ca ar fi dizertat Despre, (cartile) lui Produs relative la zeii lui Homcr3 ar fi o neverosimila rasturnare de roluri.

Avem totusi o marturie mai buna chiar de la Produs. El se refera frecvent, la maestrul sau caruia īi atribuie bucuros īntreaga sa stiinta si pare sa citeze una din opsrele sale īn legatura cu Teomahia homerica: pentru mai multe preci­zari, spune el īn īncheierea expunerii, se vor citi explicatiile lui Syrianus si uimitoarele revelatii pe care le aduce "īn


solutiile sale la problemele homerice" 4 Sa fie oare titlul unei carti a lui Syrianus ? El ar fi putut, desigur sa consacre o lucrare speciala pentru rezolvarea obiectiilor lui Platon īmpotriva lui Homer. Dar se poate sa fi dat aceste solutii cu ocazia unui comentariu la Republica, asa cum a facut si Produs.

Oricum ar sta lucrurile, Produs īnsusi se recunoaste tributar lui Syrianus: trebuie sa ne īnchipuim mereu prezenta maestrului īn spatele discipolului.

II. Teologia lui Produs


Produs a elaborat un sistem teologic deosebit de compli­cat: el a multiplicat la infinit intermediarii dintre Zeu si lumea materiala, atīt pentru a putea pazi mai bine divini­tatea suprema īn transcendenta sa, cīt si pentru a asigura un loc tuturor personajelor divine pe care trebuie sa le insta­leze īn nisele imensului portal.

Gasim aproapo peste tot, īn opera lui Produs, aluzii la zeii mitologiei, pe care īi insereaza, ici si colo, īn "serii", īncareīndu-i cu o semnificatie simbolica, lotusi Produs s-a aplecat īn mod special asupra problemei zeilor homerici īn comentariul sau la Republica5. El expune sensul profund care trebuie atribuit miturilor teologice ale marelui poet, care este pentru el glasul īnsusi al revelatiei s.

Pentru a īntelege 15215i820p exegeza homerica a lui Produs, este indispensabil sa aruncam o privire asupra unor puncte esen­tiale ale gīndirii sale.

Printr-un adevarat joc al spiritului, Produs face fiintele sa tīsneasca īn cascada unele din altele, ca in orificiile "īn care fiecare explozie proiecteaza un nou exploziv care explo­deaza la rīndul sau"7. Astfel, din Unul purced Henadele; din acestea, cele trei triade ale lumii inteligibile. īnsa cum nici unul din zeii homerici nu are acces īn aceasta lume pura a gīndirii, nu ne vom opri.

īntre inteligenta si lumea sensibila, Sufletul serveste de termen mediu, ca un pod aruncat īntre spirit si materie. Su­fletul se atinge, prin natura sa, cu Dumnezeu, cu Invizibilul, cu eternitatea, īnsa prin actiunea sa este legat de timp si de diviziuno.8


Lumea sensibila are drept cauze ultime patru realitati-o cauza finala, Dumnezeu īnsusi sau Unul, izvorul binelui-o cauza eficienta. Inteligenta care este demiurgul universal-o paradigma: modelul sau planul din care se inspira lucrato­rul divin: or, Demiurgul-Inteligenta nu are decīt sa se con­temple pe sino pentru a gasi īn esenta sa inteligibila toate modelele sau ideile lumii sensibile; īn sfīrsit Sufletul, princi­piul vietii 9.

Aceeasi idee divina, servind de model demiurgului, poate sa dea la fel de bine un zeu sau un dsmon sau un muritor: imaginea slabeste, se degradeaza p3 masura ce se īndepar­teaza de paradigma. La capatul de jos al seriei nu mai gasim aproape nimic din splendoarea modelului de la care s-a por­nit 10. In felul acesta explica Produs imperfectiunile zeilor din lliada.

Demiurgul graveaza īn materie amprenta ideii, nu direct, ci prin intermediul celorlalte principii divine, care sīnt ema­natiile sale. El īnsusi nu orīnduieste decīt generalul, nemuri­torul, imuabilul. El produce mai ales sufletele: sufletul lumii, sufletele divine u.

Ultima emanatie a Binelui si a Fiintei este materia. Fara proprietati, fara putere, ea este īnca imaginea lui Dumnezeu, dar abia daca ochiul inteligentei mai poate deslusi ceva din modelul divin.

Materia nu este raul, ca este doar principiul raului, al dezordinii, al contingentei, nu pentru fiinta corporala, a carei conditie de existenta este, ci pentru inteligenta si suflet, care prin legaturile cu materia se murdareste si sla­beste 12.

Iata cīteva mari principii. Ele permit sa vedem mai bine cum Proclus insereaza zeii homerici īn triadele sale, cum acor­da metafizica cu mitologia.

Mitul, īn tot ceea ce exprima se refera la lumea sensibila; el vorbeste o limba īn care intervin timpul si spatiul, miscarea si generatiunea: nu īi putem īntelege sensul profund decīt daca īndepartam toate notiunile contingente, si risipim orice confuzie īntre sensibil si inteligibil 13.

Miturile (si cele ale lui Homer īn primul rīnd) arata ca zeii se unasc pentru lucrarea nasterii, sau se ridica unii īmpo­triva altora īn lupte īnfricosatoare. Trebuie sa stim ca inter-


pretam fiecare din cele doua atitudini, care transcriu īn limbaj trupesc realitatile lumii superioare.

Sa luam casatoriile divine. Mitologia cunoaste numeroase casatorii de acest gen: īntre Gea si Uranus, Cronos si Thea, Ocean si Tethys, Zeus si Demeter, Zeus si Hera. Aceste hierogamii sīnt celebrate si īn cult. Homer a descris una īn detaliu, iubirea lui Zeus cu Hera pe muntele Ida.

III. Iubirile divine


Unirea lui Zeus, demiurgul, cu Hera, mama universala a sufletelor, ascunde īntregul mister al creatiei.

Orice esenta complexa este, dupa Proclus, produsul a trei principii fundamentale: finitul, infinitul, mixtul. Finitul (numit de catre pitagoreici monada si de catre Timaios "acelasi") permite fiintei sa se determine, sa se aseze, īi da existenta proprie si independenta; infinitul (diada n:;limitata a pitagoreilor "celalalt" din Timaios) permite fiintei sa se detaseze de principiul sau, sa se distinga. Infinitul si finitul unite de catre principiul superior, care este cauza fiintei, dau mixtul, care readuce īn felul acesta fiinta constituita catre principiul sau, o īntoarce catre autorul sau. Sīnt deci trei momente ale fiintei: existenta proprie, separatia, con­versiunea 14. Proclus supune orice esenta acestei legi a ter­narului 15.

Raportul īntre o esenta si principiul sau nu este un raport de generatiune, ci de participare: īntre Inteligenta si Suflet, Inteligenta īn sine, ca unitate, nu este participabiīa; exista īnsa o pluralitate de inteligente care se reduc la Inteligenta prima; si Sufletul purcede, nu din Inteligenta īn sine, ci dintr-o inteligenta particulara le.

Cīnd miturile vorbesc de paternitate sau de maternitate ta zei, trebuie deci tradus prin "participarea" principiului inferior la principiul superior; iar cīnd vorbesc de casatorie īntre un zeu si o zeita, trebuie sa ne gīndim la "ternar". . . Sa vedem aceasta mai de aproape, avind ca exemplu iubirea 'ui Zeus cu Hera.

Mai īntīi da toate cine este Zeus ? Este demiurgul si totodata Sufletul lumii. Cele doua principii fiind diferite Pentru Proclus (pentru Plotin ele se confunda), si Zeus




servind īn trecut ca sa desemneze si pe unul si pe celalalt, Produs va fi silit sa-l dubleze pe Zeus 17. Zeus din scena de pe Ida, īn orice caz, este marele Demiurg, Inteligenta: nu inteligenta īn sino, al treilea termen al trinitatii inteligibile, simbolizata de Cronos, ci Inteligenta actionind asupra lumii, iluminīnd-o si creind-o. Aceasta inteligenta creatoare pur­cede dealtfel'din Inteligenta prima, asa cum mitul face din Zeus fiul lui Cronos. si īnlantuirea lui Cronos de catre Zeus pastreaza pentru Produs un simbolism analog celui pe care īl vedea Plotin: ea semnifica unirea Nous-ului (Zeus) si a Gīndirii (Cronos), Zeus, Ginditorul, facīnd īntr-un fel īncon­jurul obiectului sau Cronos, Gīndirea sau Inteligibilul 18. Homer īl numeste dealtfel pa Cronos "gīndirea īntoarsa (asupra ei īnsisi')" 1S). si niciodata, īn poemul, sau, nu īl pune sa vorbeasca sau sa actioneze pe parintele misterios al lui Zeus -°.

Zeus, ca orice esenta, este ternar: īn masura īn care esenta sa ramīne imuabila si asemenea ei īnsisi, este Tata; īn masura īn care aceasta esenta tinde sa produca, este fecunda, de o fecunditate inepuizabila si infinita, el este Creator; el este, īn fine, Inteligenta, si prin aceasta este "mixtul", forta de atractie care readuce catre demiurg toate fiintele care au iesit din el21.

Or, mitul da acestei fecunditati creatoare a lui Zeus demiurgul numele de Ilera. Mitul Separa ceea ce este de fapt unit; el transforma īn sotie fecunda a lui Zeus principiul de fecunditate al Inteligentei. Iar copiii pe care Hera īi va darui lui Zeus sīnt toate fiintele care vor iesi, prin purcedere si participare, din Inteligenta demiurgica si, prin asemanarea lor cu aceasta, se vor īntoarce catre ea dupa ce s-au despartit. In hierogamie, Zeus reprezinta fiinta creatoare īn esenta si p3rmanmta ei: monada, determinarea, finitul; Hera re­prezinta aceeasi fiinta creatoare īn fecunditatea sa, care implica dualitate, separatie (Ilera este dyada), īn asteptarea momentului īn care, daca se poate spune asa, emanatiile fiintei se vor reīntoarce la ea22.

Hera, īnaintea scenei de dragoste, apdeaza la toate re­sursele coclietariei: face aaeasta deoarece cel care se afla cel mai jos pa scara fiintelor trebuie sa se pregateasca si sa se armeze cīt poate mai bine, īn vreme ce pe cea mai de sus, Zeus raniīne In el īnsusi,


īn mitul homeric, Zeus simte trezindu-se īn el dragostea divina, ca si cum aceasta dragoste providentiala si creatoare n-ar fi eterna, necontenita. īnsa mitul, īnca odata, face sa īnceapa si sa se sfīrseasca īn timp ceea ce, īn eternitate, nu īncepe si nu se sfīrseste 23.

Faptul ca scena se petrece pe Ida, adica in lacasul divin al ideilor, arata ca este vorba de o unire consumata deasupra lumii terestre. Hera este culcata la pamīnt, pentru ca este o treapta sub Zeus, pe scara fiintelor; īnsa dragostea lui Zeus care o cuprinde īn bratele sale īnseamna ca demiurgul readuce la el toate fiintele iesite din el.

Zeus refuza sa se duca īn camera nuptiala construita de Hefaistos pentru cuplul divin, deoarece thalamos-ul īncarneaza lumea sensibila; iar unirea lui Zeus cu Hera se petrece īn lumea inteligibila 21. Trebuie sa stim, īntr-adevar ca Zeus, demiurgul suprem, are sub el o īntreaga serie de demiurgi si unul din ei, Hefaistos schiopul, este īn mod special demi­urgul lumii sensibile2B, al acestei lumi circulare si "iara picioare", cum o numeste Timaios26.

Produs examineaza apoi detaliile toaletei Herei, care este plina de simboluri. Cele o suta de franjuri de la centura 27 reprezinta numarul imens al sufletelor, iesite din puterea Rlieei care raspīndeste viata: psntru ca centura Herei o imita pa cea a Rheei cu care Hera vrea sa semene: Rhea, sotia lui Crcnos, este o treapta mai īnalta īn serie si poseda īn totalitate fortele productive din care Hera nu a mostenit decīt o parte 28. Cerceii si sandalele sīnt emanatiile cele mai īnalte sau cele mai joase ale fortelor particulare iesite din divinitate 29. Ambrozia si uleiul, cu care Hera īsi spala si īsi unge trupul, sīnt expresia sensibila a fortelor conservatoare ale divinitatii. Centura Afroditei, faimosul cest care trebuie sā-i trezeasca irezistibil lui Zeus, dorinta, desemneaza frumu­setea spirituala; zeita care prezideaza asupra īntregii frumu­seti este Afrodita si nu Hera; Hera se angajeaza aici īntr-o siera straina: aceasta centura nofiind bunul sau propriu, trebuie sa o ascunda īn sīn 3°.

Aceasta exegeza neoplatoniciana a liierogamiei Zeus-Hera, īmprumutata de Produs de la maestrul sau Syrianus 31, *ra}a ° data mai mult constanta gīndirii grecesti cautīndu-si fara ragaz reflexul īn oglinda poemelor homerice.


Aceasta provocanta Hera, care trezeste dorinta lui Zeus si toata scena de dragoste de pa Gargaros apar, īn exegeza fizica, drept o transcriere a legilor naturii, un fel de ritual mitic al fecunditatii. Unii vedeau im tablou al ivirii florilor si vegetatiei primavara; altii urcind o treapta, vedeau unirea aerului umed cu aerul fierbinte, principii care, unindu-se, asigurau viata si fecunditatea īn lume32. Syrknus si Produs ridicau mitul pīna īn sfera ideilor: productiilor ordinii mate­riei, īi substituiau drama imobila a lumii inteligibile. Sub­stratul ramīne īnsa identic: aceste nunti mistice evoca mereu misterul creatiei, vazut rīnd pe rīnd īn ritmul anotimpurilor, īn unirea elementelor sau īn imobilitatea eterna a gāndirii di­vina.

Un alt mit al lui Ilomer pe care Produs īl adapteaza la sistemul sau fara sa-l transforme este cel al iubirii adultere dintre Ares si Afrodita33.

Afrodita, forta care uneste54, prezideaza la reconcilierea contrariilor īn lume35. Ea este si cauza oricarei frumuseti38. Odiseea īi atribuie ca sot pe llefaistos, demiurgul lumii sen­sibile li7. Pe scara realitatilor divine. schiopul est'e mult inferior zeitei surīsurilor; īnsa īntrucīt aceasta este creatoarea armoniei si frumusetii, subdemiurgul arc nevoie de ea pentru a modela universul vizibil unde se reflecta in materie imagi­nea armoniei si a frumusetii nscreate. Ares este principiul luptei si contradictiei; el este prin natura sa ostil Afroditei. Iata de ce apropierea lor este calificata drept adultera. Hefaistos, care īi īnlantuie pe unul de celalalt, este demiurgul realizīnd unirea contrariilor īn lumea devenirii. Iar risul zeilor exprima bucuria lor īn fata realizarii acestei armonii. Dar daca aceasta unire ar persista, ar tulbura legile lumii devenirii, īn care trebuie sa domneasca nasterea si moartea, schimbarea si curgerea. Iata de ce ea este desfacuta de catre Hefaistos la cererea lui Poseidon38.

Este deajuns sa ne referim la exegeza fizica a mitului39 pentru a vedea fidelitatea lui Produs fata de traditie: si aici el se multumeste sa transforme īn realitati ideale princi­piile naturale ale fizicienilor si sa le etajeze pe diversele trepte ale imensei sale scari 4°.




IV. Luptele dintre zei




īn marele edificiu al fiintelor, Afrodita, Ares, Hefaistos nu se afla la acelasi nivel; ei nu se afla nici īn aceeasi serie, fiind separati prin pereti despartitori orizontali si verticali.

Esalonarea verticala joaca vin rol mare īn teologia lui Produs. Ea permite explicarea luptelor dintre zei, īn special Teomahia    d n Iliada.

Lumea suprasensibila este deci compartimentata īn serii verticale sau "lanturi" 41. Fiecare din aceste lanturi este prezidat de catre o divinitate 42. Fie ca se numeste Poseidon, Apolo sau Atena, ea emite, sub ea, un numar considerabil de puteri, fizice sau psihice, care emana unele din altele si se degradeaza pe masura ce coboara, pīna la a nu mai fi decit īngeri sau demoni, pīna la amestecarea cu materia. Exista astfel o multime de Atene, de Apolo, de Poseidoni: singurii care sīnt vizibili sīnt cei de jos, doar cei care sīnt īn contact cu omul. Ei poarta totusi numele capului de serie, care ramīne īn vīrful scarii, foarte īndepartat de materie 43.

La aceste puteri inferioare se gindeste poetul atunci cīnd pune sa se bata īntre ei pe Apolo cu Poseidon, Ilera cu Ar-temis si ceilalti.

Era īntr-adevar inadmisibil pentru un platonician ca zeii, uniti īntre ei printr-o unitate indivizibila, sa poata intra īn lupta. Emanatiile lor ultime sīnt cele care intra īn conflict, jucīnd rolul de administratori ai fiintelor care le-au fost īncredintate 44. Asa gindeste Produs; asa gindea Syrianus, caruia discipolul sau īi atribuie cinstea īntregii exegeze a Teomahieiih.



Trebuie mai īntīi notat ca Zeus ramīne deoparte de lupta, asezat īntr-o cuta a Olimpului 46. Este vorba de Zeus monada zeilor "intralumesli", a zeilor chemati sa actioneze īn lume 47. Acestor zei, Zeus le comunica medul sau de a actiona 48. El īi face "tinerii" demiurgi ai lumii devenirii si a mortii, īn timp ce el ramīne īn contemplatia propriei sale esente 49. Acesti zei primesc de la Zeus si puritatea si misiunea lor providentiala, pe care la rīndul lor o comunica suitei lor de dīmeni.

Pe acesti zei care actioneaza īn lume, pe acesti tineri demiurgi īi trimite Zeus la batalie.


Mai īntīi īi convoaca la adunare prin intermediul lui Themis. Toti sīnt invitati sa vina la locuinta lui Zeus, prin vointa Tatalui suprem si iata-i, cum spune] poetul, "īn interiorul lui Zeus" 5°.

Aceasta scena īi pare lui Syrianus si Produs de o pro­funda rezonanta mistica. Cum ar fi putut poetul sa spuna mai bine ca toti zeii subalterni, emanatii ale marelui damiurg, dosi se separa de el, ramīn īn el si revin la el ?

Acesti zei se vor duce īn lume pentru a-si īndeplini fie­care functia si pentru a trimite la rīndul lor subordonatii, īn aer, īn apa, pa pamīnt. Iata de ce Zeus, dupa ce i-a adunat īi invita sa se duca la lupta, unii pa līnga greci, ceilalti pa līnga troieni. El īi īmparte īn doua clanuri: clanul suparior (cei care sīnt de partea grecilor, bineīnteles) cuprinde pa Hera, Atena, Poseidon, Hermes, Hefaistos; ei sīnt cinci, numar impar, determinat, p3rfect. īn celalalt clan care īi va proteja p3 troieni sīnt sase: Ares, Apolo, Artemis, Leto, Xantos si Afrodita 51. sase este par, nelimitat, imparfect; parul este legat de materie: acest al doilea grup divin este cel care lucreaza mai direct īn materie 52.

Astfel Zeus, trimitīnd po copiii sai zei pa cīmpul da lupta, nu este altul decīt damiurgul suprem care invita pa zeii lumii sa mearga sa īndeplineasca īn lume rolul lor provi­dential, pa līnga fiinte de rangul doi. Iar el īnsusi ramīne īn eternitatea sa imuabilaB3.

Homer ne va arata acum pa acesti zei luptīndu-se doi cīte doi sub zidurile Troiei. Desigur ca nu zeii carora le incumba organizarea lumii se bat īntre ei, ci fiecare īn seria sa emite zei subalterni, din care purced īngeri si demoni care doar ei, cum am mai zis, se afla īn contact direct cu materia. Doar acestia pot intra īn lupta: nu pantru ca ar avea pasiuni omenesti, ci pantru ca elementele īncredintate grijii lor, pro­videntei lor, se afla, printr-o necesitate interna, īn opozitie. Astfel un damon apartinīnd seriei lui Hefaistos, subde-niiurg īnsarcinat cu focul si pamīntul si purtīnd si el numele de Hefaistos, apara lotul pa care l-a primit īmpotriva influ­entelor dusmana, cele ale apei, al carei demon sau īnger este Xanthos 54. S-ar parea, dupa poem, ca zeii īnsisi se sfīsie īntre ei: simpla iluzie da optica; doar subordonatii lor se afla īn lupta.


Sa privim mai de aproape īnselatoarea batalie: vom vedea ca Produs adapteaza la sistemul sau datele traditionale ale exegezei fizice.

Iata mai īntīi duelul Apolo-Poseidun. Pentru Produs, si unul si celalalt sīnt auxiliari ai lui Zeus īn creatia sau gu­vernarea lumii. Poseidon prezideaza elementul umed55; īntr-adevar, īn vreme ce imperiul propriu al lui Zeus este aerul si focul, impariul lui Htdes suprafata si interiorul pamīntuhii, Poseidon domneste asupra elementului interme­diar, elementului mobil, apa. El este de asemenea demiurgul sufletelor - pa cīnd Hades este cel al trupurilor, iar Zeus demiurgul universal. Lui Poseidon īi sīnt supuse toate su­fletele care traiesc īn lumea deveniriix.

Apolo este un alt auxiliar al lui Zeus creatorul; el dom­neste deasupra lumii vizibile, ps care o nudeleaza dupa chipul invizibilului.

Lupta lui Poseidon cu Ap >lo nu īnseamna ca cele doua principii supreme ar fi īn opozitie: conflictul este limitat la lumea sublunara, la lumea materiala.

Exegeza traditionala vedea īn Poseidon si Apold marea si soarele, marea care se evapora sub focul soarelui. Produs, dupa savante ocolisuri, spune cam acelasi lucru: nu este vorba decīt de lupta īntre elementele - focul si apa - lumii sublunare, sau īntre demonii din sinii Āpolo sau din sirul Poseidon care le dirijeaza '■'"..

Lupta Hera-Artemis ar semnifica, dupa fizicieni, ca luna strabate aerul, īn aparenta opus revolutiei sale. īnsa aerul, pe de-o parte, este plin, dupa platonicieni si pitagoreici, de suflete separate de trupurile lor, de suflete care urca spre stele sau coboara p ntru a se īncarna. Hera este, pentru Produs, tocmai divinitatea care prezideaza aceste suflete rationale si separate. Artemis, p:> de alta parte, este luna īn exegeza fizica: ea prezideaza cresterea vegetatiei si a ani­malelor; pentru Produs ea davina conducatoarea sufletelor inferioare, "irationale, inferioare, neseparate, fizice" 58. Pro­dus ramīne fidel traditiei.

Pentru cuplul Atena-Arps, Produs ramīne de asemenea aproape de īnaintasii sai. El īsi aminteste ca Atena īncarneaza forta condusa de inteligenta, iar Ares forta oarba si brutala. Or, lumea devenirii este teatrul unui razboi etern, deoarece opozitia elementelor este conditia īnsasi a permanentei lor.


Aceasta opozitie este supusa providentei inteligente a demiur­gului si atunci se numeste Atena; ea este supusa determinarii destinului si atunci se numeste Ares. Ares excita, trezeste fortele naturale, provoaca opozitia cosmica59.

Iata si pe Hermes īn lupta cu Leto. Cele doua divinitati se opun īntre ele la fel ca Hera cu Artemis. Hermes, logos-xx\, apartine lumii cunoasterii; Leto, lumii vietii. A doua repre­zinta fortele vietii care mīna sufletele; primul fortele inte­lectuale care le solicita G°.

In sfīrsit batalia dintre Hefaistos si Xanthos semnifica opozitia, limitata la lumea corporala, dintre Cald si Uscat si Rece si Umed.

Cei unsprezece combatanti formeaza cinci perechi, plus Afrodita care ramīne fara partener, deoarece este destinata, prin esenta, sa reconcilieze contrariile.

In felul acesta cad, prntru Produs, acuzatiile pe care Platon le aducea zeilor luptatori.

V. Problema raului si responsabilitatea divina

Cu toate acestea, Platon īi aduce lui Ilomer si alte repro­suri61. Nu atribuie el zeilor responsabilitatea raului pa pamīnt ? Zeus pe care si-l imagineaza Ahile are doua chiupuri īngro­pate īn pamīntul pivnitelor, sale, unul plin de cele rele, altul de cele bune. Pentru cei mai favorizati el face un amestec din cele doua; pentru ceilalti, el nu scoate decīt din chiupul nenorocirilor62.

Trebuie sa ne īntelegem, ne avertizeaza Produs, asupra conceptiei raului: pentru Homer el nu este pozitiv, ca pentru Platon: este doar un bine mai mic, un bine caruia īi lipsesc unele calitati. Din Zeus, monada si demiurg, emana doua serii de fiinte, una mai buna, alta mai putin buna; una este binele pur si simplu, cealalta este tot un bine, dar un bine deficient63.'

Asta vrea sa spuna Homer, cu mitul celor doua chiupuri,: el stie bine ca Produs si ca Plotin 64, ca lumea, pentru a fi perfecta, trebuie sa comporte contrarii a caror opozitie antre­neaza fatalmente ceea ce numim raul; īnsa Homer are drep­tate sa spuna ca toate cele bune provin din inteligenta de-miurgica, bunurile pure ca si bunurile incomplete65.




Produs īl apara cu si mai multa subtilitate pe Zeus-ul lui Homer acuzat ca l-a īnselat p3 Agamen-nm cu faimosul vis promitator de victorie, atīt de reprosat de la Platon īncoace66. Pe līnga faptul ca Agamemnon a putut īntelege gresit mesajul ceresc67, se poate admite īmpreuna cu Sy-rianus ca Zeus a vrut īntr-adevar sa-l īnsele, pentru binele sau, pentru a-l aduce la pocainta provoemdu-i un esec si dindu-i o lectie68. Nu trebuia sa ne revoltam: binele este preferabil adevarului; daca, la zei, cele doua notiuni sīnt inseparabile, nu este totdeauna la fel la oameni. Zeus, pentru binele lui Agamemncn, īi cemunica un adevar care īi ajunge, prin oglinda deformanta a materiei, sub forma unei min­ciuni. . ,69.

Alt rtpros adus zeilor homerici: metamorfozele lor neīn­cetate, care educ oarecare īndoiala asupra imutabilitatii lor. Atena ia chipul batrīnului Mentor tot asa de usor cum se transforma Hermes īn pescarus sau Apolo īn vultur. Produs da aici trei explicatii, care se potrivesc tot atīt de bine pentru mistere si teofr.nii ca si pentru miturile lui Homer.

Mai īntīi zeii nu participa la divinitate toti īn acelasi fel, ci fiecare dupa masura sa. si aceste diferente de parti­cipare pot da inteligentei umane iluzia multiplicitatii, cīnd de fapt exista unitate perfecta īn lumea supranaturala 7°.

īn Dumnezeu exista un numar de puteri care acticneaza simultan: īnsa imaginatia cmului nu le poate sesiza decīt una līnga alta sau una dupa alta si crede ca divinitatea se schimba. Astfel, Protcu contine īn el toate speciile care exista īn natura si le contine pe toate decdata, pe cīnd Homer le face sa se succeada71.

īn fine, teoria lanturilor sau a seriilor explica aceste aparente metamorfoze: din fiecare zeu iese o multiplicitate de zei care se degajeaza unii de altii, ca diversele segmente ale unui telescop, degradīndu-se; ei par astfel ca se īnmultesc si ca ajung, vizibili, la ultimul nivel al fiintei72.

Divinitatea se va putea atunci prezenta ca un īnger de rangul sau: ea va lua īn acesfreaz o forma umana: asemeni Atenei si lui Poseidon īn fata lui Ahile 73. Mult mai greu de explicat, dupa Produs, sīnt aparitiile divinitatii atunci


clnd se prezinta fara forma sau chip, va Atena lui Ahile "vazuta doar de el singur" 7i. Produs īsi marturiseste nepu­tinta īn fata acestui mister7S.

VI. Zei care manīm'a, si beau, care rīd si plīng

Sa aruncam o ultima privire acestor zei homerici pe care Diadohul se st raduie sa-i costumeze in zei platonici... Homer, evident, īi prezinta ca si cum ar fi oameni, le atribuie diverse trasaturi ale activitatii omenesti, pe care trebuie sa stim sa le interpretam: astfel ei beau si manīnea, rīd si plīng, se practica dragostea si chiar adulterul.

stim ce trebuie sa gīndim despre aceste acte si cum tre­buie sa īntelegem nunta mistica dintre Zeus si'llcra, sau adulterul nu mai putin mistic al Afroditei cu Ares.

Trebuie sa ridicam do asemenea īn domeniul spiritului mesele zeilor din Ilomer 76: hrana zeilor, este pur si simplu gīndirea 77. si cīnd zeii, serviti de Ilebe, īsi arunca ochii asupra lumii vazute, aceasta īnseamna ca Providenta lor creatoare si conservatoare se extinde la īntregimea cosmosului78.

Zeii nu rīd sau plīng īn sens propriu, deoarece aceste manifestari īsi au sursa īn pirtea inferioara a sufletului omenesc. Daca zeii rīd da schiopul Ilefaistos, īn sala banche­tului, este pentru ca ei considera drept un simplu joc sarcina lor providentiala īn universul sensibil, sarcina īn care īl asista pe demiurgul lumii "fara picioare" Ilefaistos 7!). Ilomer numeste rīsul lor de nestins, deoarece providenta pe care zeii o exercita jucīndu-se o exercita fara īncetare si īn perfec­ta armonie unii cu altii 8°.

īnsa zeii lui Homer plīng adesea: Zcus pe fiul sau Sarpedon, Thetis soarta lui Ahile. Cu toate acestea zeii sīnt impasibili... Insa aceste lacrimi simbolizeaza mila providentiala pentru ceea ce este muritor, schimbator si pieritor 81. La drept vorbind aceasta nu se aplica decīt ulti­melor emanatii ale zeilor, cele care, ajungīnd īn materie, īnlilnesc npnumarale obstacole īn calea actiunii lor de pre­zervare. Zeii sufera si plīng atunci fiindca nu-i pot smulge pe cei pa care-i iubesc, legii necesitatii care apasa asupra acestei lumi dezmostenite a materiei82. ■>■ ;■-.r ;r.-...«t/.t

Homer atribuie soarelui vedere si auz: "Soare care vezi tot, soare care auzi" 83. Este adevarat, dupa Produs, ca zeii vizibili (astrele, soarele, luna) poseda aceste doua simturi superioare. Insa senzatiile vizuale sau auditive nu le vin din exterior: "ele poarta īn ele īnsele radacinile si cauzele tuturor lucrurilor". Produs adauga o dovada neobisnuita: chipul care se contureaza pe fata lunii, si care este un reflex al soarelui; are ochi si urechi, dar nu are nici nas, nici gura. Aeeasta īnseamna ca zeii vizibili nu au nici simtul gustului, nici pe cel al mirosului84.

Homer puns sa toarca si sa cīnte ps una din zeitele sale, redutabila Circe. Nici acestea nu sīnt acte fara semnificatie. Circe este una d'n divinitatile care prezideaza la nasteri (am vazut-o deja dirijīnd hora renasterilor). Or, ce īnseamna pentru un suflet sa se nasca, dica nu sa vada tesīndu-se īn jurul sau, asemenea coconului īn jurul viermelui de matase, reteaua nervilor, venelor, arterelor si īntreaga urzeala de carne care va forma corpul sau? Dupa teologii orfismului, Atena conduce ca o suverana toate lucrarile destinate īm-bracarii sufletelor cu tunica lor materiala; ea o are asistenta pe Core si īn acelasi lant se gaseste si Circe. Melodiile pe care Circe le cīnta īn casa sa 85 au si ele simbolismul lor: ea are ca misiune de a introduce īn lumea sublunara toata armonia pe care aceasta o poate primi 88.

Iata cum a stiut sa dezvolte Homer, sub frumosul val al simbolurilor, o teologie conforma īn toate punctele cu cea a lui Produs...

si iata cum pastreaza Produs transcendenta zeilor pro-p:iu-zisi esalonīnd figurile divine de la Unul pīna la materie, lasīnd doar pa īngeri sau pe demonii din josul scarii sa se amestece īn agitatiile lumii sublunare.

Pentru nevoile cauzei homerice, Produs a operat o ade­varata sinteza; reluīnd solutiile traditionale ale "fizicienilor" si teoria zeilor-demoni expusa de Plutarh, le-a legat īn teo­ria lanturilor si a construit o solida aparare platoniciana a zeilor homerici.

Plutarh, cu trei secole mai devreme, īi spala deja pe zei de toate josniciile pe care li le atribuiau miturile, arun-cīndu-le asupra demonilor. Produs i-a gasit gata pregatiti



pe acesti demoni care au primit numele cīte unui zeu de care depind si care sīnt adevaratii responsabili ai luptelor, adul­terelor si metamorfozelor atribuite gresit acelui zeu. El n-a avut altceva de facut decīt sa-i insereze īn vastul sau sistem. Dar sa nu uitam ca Produs atribuie mereu meritul exegezei homerice maestrului sau Syrianus...

Dincolo de Plutarh, Produs, a reluat, pentru a o adapta, īntreaga mostenire a stoicilor si mai īn general īntreaga exegeza fizica. Acolo unde predecesorii sai vedeau forte materiale, Produs pune "puteri" spirituale: dar Hera ra-mīne mereu legata de aer, Poseidon de apa, Atena de gīndire, Zeus    si Hefaistos de guvernarea si fabricarea lumii.

īnainte sa moara, neoplatonismul a reunit printr-un puternic efort de sinteza toate achizitiile trecutului; si acest acord al lui Platon cu Homer, pe care īl realizase deja Nu-menius, va fi pecetluit de Syrianus si Produs cu o pecete definitiva: este īntr-un fel testamentul gīndirii grecesti care se pregateste sa moara.











Document Info


Accesari: 1317
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )