cultul mortilor
- la vechii greci existau mai multe reprezentari ale mortii, toate legate de persoana zeului Hades.
- acesta li se arata muribunzilor sub chipul unui tânar pe cal negru sau ca un tâlhar 14414w2215o la drumul mare, care îi rapea atât pe cei tineri (pe acestia îi ducea în fata lui), cât si pe cei batrâni (pe care îi tragea la spatele lui), dar si pe prunci (pe care îi atârna la cingatoare).
- lumea Hades-ului era fie terifiant reliefata, fie ca un fel de gradina unde se aflau mereu tinere dansând.
- oricum, pentru grecul vechi ea era mai degraba o lume a întunericului, a starii din care nimeni nu mai putea sa iasa.
- ritul de înmormântare implica o serie de practici, cum ar fi, de exemplu:
- spalarea mortului;
- punerea unui obol în gura defunctului, ca plata pentru trecerea în lumea de dincolo;
- baterea laolalta a diferitelor vase de metal, pentru alungarea spiritelor rele, care ar fi putut sa ia spiritul mortului;
- se practicau atât incinerarea, cât si înmormântarea.
- la final, totul se încheia cu ospatul funerar, care erau un fel de fapta buna pentru îmbunarea zeilor, mai ales a lui Hermes, care era un fel de avocat pentru sufletul celui mort.
- pentru oamenii de vaza se practicau chiar si jocuri funebre.
- dupa înmormântare se proceda la diferite spalari ritualice, care readuceau familia în starea de purificare.
- urmau apoi rugaciuni pentru morti la 3 saptamâni, un an, care erau permanent urmate de ospete funebre.
|
