EORTUL POLITIC, DIPLOMATIC SI MILITAR AL TARILOR ROMANE PENTRU APARAREA FIINTEI STATALE, AUTONOIMIEI SI INTEGRITATII TERITOARIALE

EORTUL POLITIC, DIPLOMATIC SI MILITAR AL TARILOR ROMANE PENTRU APARAREA FIINTEI STATALE, AUTONOIMIEI SI INTEGRITATII TERITOARIALE

Dupa domnia stralucitoare a lui Mihai Viteazul, ideea reconstituirii vechii Dacii si a unitatii tarilor romane in hotarele lor firesti, a dominat cu mai multa intensitate viata politica romaneasca.

In fata politicii ofensive permanente a Imperiului Otoman, care gasea o Europa dezbinata, macin 131e47b ata de luptele feudale interne, domnitorii romani au intensificat lupta pentru a crea un front comun al tarilor romanesti.

Ca o caracteristica dominanta a politicii externe romanesti in perioada medievala, a fost aceea de incheiere a unor tratate de buna vecinatate si alianta, in scopul cooperarii in cazul confruntarilor militare cu otomanii. Aderarea la coalitiile antiotomane europene a domnitorilor romani s a facut din proprie initiativa dar si la solicitarea celor care le formau.

La inceputul secolului al XVII lea, colaborarea dintre tarile romane se accentueaza, experiente istorica demonstrand necesitatea conjugarii eforturilor dintre cele trei provincii. Astfel, domnitorul Radu Serban ), unul din continuatorii politicii lui Mihai Viteazul, a incheiat tratate, in conditii de deplina egalitate, cu principii Transilvaniei Stefan Bacsay ( 1605), Sigismund Rakoczi (1608).[2]

La nici unul din mostenitorii idealului politic de unitate al lui Mihai Viteazul, influenta personalitatii marelui voievod nu a fost atat de puternica ca la Gabriel Bethlen. Ca general al principelui Gabriel Bathory, el a sprijinit actiunile acestuia in scopul intaririi unitatii economice si politice a Transilvaniei, Tarii Romanesti si Moldovei.

Nereusindu-i planurile de a ajunge rege al Boemiei mai intai, al Ungariei apoi, prin extinderea stapanirii sale si asupra Ungariei ocupata de habsburgici, Bethlen nutrea gandul unirii celor trei tari romane intr un singur stat, de a creea un regat al Daciei, de confesiune protestanta. In vederea realizarii acestui proiect, Bethlen a cerut sprijinul patriarhului din Constantinopol, Ciril Lukaris, pentru convertirea romanilor la protestantism.

O aplecare si mai mare o are Gabriel Bethlen fata de masele populare in politica sa culturala. Socotind ca activitatea de culturalizare constituie un sprijin pentru putere, hotaraste ca taranii sa frecventeze scoala inferioara pentru a ajunge preoti, invatatori si dieci. Pentru copii nobililor si ai orasenilor bogati infiinteaza o Academie de confesiune protestanta la Alba Iulia, in 1622.

Deceniile care au urmat, mai ales in perioada domniilor lui Matei Basarab, Gheorghe Rakoczi si Vasile Lupu, au fost marcate de noi initiative in domeniul relatiilor dintre cele trei tari romane in vederea luptei comune impotriva Portii.

Atitudinea antiotomana a lui Matei Basarab rezulta si din faptul ca a adus de la Viena, la manastirea Comana, ramasitele pamantesti ale lui Radu Serban si ale ginerelui sau, Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul.

In anii 1658-1659, au avut loc noi actiuni pentru refacerea unitatii politice si militare ale celor trei tari romane. Initiativa a venit din partea domnitorului muntean Mihnea al III lea

Domnitorul Tarii Romanesti, Serban Cantacuzino ( 1678-1688) a continuat opera inaintasilor sai, aparand interesele romanilor din cele trei tari. Astfel, in contextul derularii evenimentelor privind asediul Vienei in anul 1683, el a dus actiuni antiotomane eficiente. Impreuna cu celelalte tari romane a participat conform tratatelor de alianta cu 40.000 de ostasi munteni, 2.000 moldoveni si 6.000 transilvaneni la asedierea Vienei.[4]

Politica dusa de domnitorii tarilor romane in timpul lui Serban Cantacuzino, Mihail Apafi si Constantin Cantemir, a fost continuata de Constantin Brancoveanul si Dimitrie Cantemir. Intelegerea pe care o avea Dimitrie Cantemir asupra legaturilor dintre Tara Romaneasca si Moldova rezulta si din pecetea personala a voievodului, pastrata pe sigiliul inelar, pe care se vad imbinate stemele Tarii Romanesti si a Moldovei, facandu-ne sa ne gandim la ideile fundamentale care strabat cunoscuta lucrare a domnitorului Hronicul vechimii a romano-moldo- vlahilor.

Profilul spiritual al poporului din spatiul carpato danubiano-pontic a constituit un adevarat liant unificator in toate timpurile: aceleasi datini, obiceiuri, credinta religioasa, limba, cultura.[5]

Unirea de la 1600 a reconstituit cadrul national etnic al poporului roman, corespunzator vetrei sale stramosesti. Ea a intarit constiinta originii comune, de sine statatoare a poporului roman. Notiunea de neam romanesc se intalneste in cele 18 tiparituri dintre 1639 1656 de 20 de ori, iar in 30 de tiparituri aparute intre anii 1673-1699, de 74 de ori.

Istoriografia romaneasca este reprezentativa si in secolul XVII. In Moldova, cea dintai scriere istorica in limba romana este Letopisetul Tarii Moldovei, al marelui vornic Grigore Ureche, care afirma: romanii, cati se afla locuitori si la Ardeal si la Maramures, de la un loc sunt cu moldovenii si toti de la Ram se trag

Opera cronicarului Grigore Ureche a fost continuata de marele logofat Miron Costin (1633-1611), care in lucrarea Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace, continuat istoria Moldovei pana in anul 1691. In scrierea De neamul moldovenilor, el arata ca romanii din Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania toti de un neam sunt. Pentru a dovedi originea romana comuna a neamului romanesc, Miron Costin a recurs la argumente folclorice, lingvistice, etnografice, ceea ce mareste ponderea stiintifica a afirmatiilor sale.[7]

Cel care a dat istoriografiei Tarii Romanesti o opera de valoare este stolnicul Constantin Cantacuzino. Studiile efectuate de acesta la Padova i au largit orizontul de informatie. Istoria Tarii Romanesti, opera ramasa neterminata incepe cu cele mai vechi stiri despre daci si isi intrerupe demersul la venirea hunilor in Campia Panonica.

Descriptio Moldavie, o ampla monografie de prezentare a geografiei, structurii sociale, institutiilor, etnografiei si culturii statului feudal Moldova. El a fost partizanul domniei autoritare si al luptei antiotomane. In cercetarea originilor poporului roman, Cantemir a dat dovada de o eruditie fara precedent. In Hronicul vechimei a romano moldo vlahilor, arata ca Tara Romaneasca in sensul de Dacia , s a impartit in Moldova, Muntenia si Ardealul, dovedind astfel conceptia sa despre o tara romaneasca unitara si un teritoriu comun al neamului romanesc.

Tipografiile au jucat si ele un rol deosebit in viata noastra istorica si culturala. Numarul lor a crescut in timpul domniilor lui Matei Basarab, Vasile Lupu si Constantin Brancoveanul. Pe de alta parte, aceasta realitate a unitatii romanilor de pe intreg teritoriul fostei Dacii, au consemnat-o si carturarii umanisti europeni, printre care ii putem enumera pe: Flavio Bionda, Enea Silvio Piccolomini ( Papa Pius al II lea), Poggiuo Bracciolini, Rafaelo Maftei, Nicolaus Olahus, Antonio Bonfini (secretarul regelui Matei Corvin al Ungariei , etc.

Dupa oprirea ultimului val al inaintarii otomane spre centrul Europei, prin esecul asediului Vienei, acestia se retrag, intrand in concurenta cu noile forte cere se ridicasera, Rusia (datorita in mare parte domniei lui Petru cel Mare) si Imperiul Habsburgic .

Incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII lea, tarile romane au ajuns deci la interferenta intereselor militare, politice, ale marilor imperii, Imperiul Otoman, aflat in declin, Imperiul Tarist si Imperiul Habsburgic. In aceasta situatie, Poarta a incercat de multe ori sa depaseasca greutatile militare, politice si indeosebi economice pe seama poporului roman, incalcand stipulatiile inscrise in Capitulatii, ajungandu-se pana la cedarea de teritorii. Haraciul, alaturi de celelalte obligatii si contributii a fost in continua crestere, situatia tarilor romane fiind agravata de confruntarile armate dintre cele trei puteri.

O caracteristica a secolului al XVIII lea a fost accentuarea colaborarii politice si militare a celor trei principate, consemnata de altfel si in scris, in mai multe tratate, toate avand menirea de a consolida pozitia fata de tarile vecine. Acelasi tel a fost urmarit si prin negocieri diplomatice, astfel, solii voievodului Matei Basarab a stabilit contacte diplomatice confidentiale cu guvernul imperial de la Viena, cu ambasadorul Frantei la Istambul, cu Venetia.

Demn de remarcat este faptul ca la sfarsitul secolului al XVIII lea si in secolul urmator, cand politica Europei era dominata de clarviziunea unor conducatori ilustri precum Petru cel Mare, Iosif I de Hamburg, August al II lea Saski, Frederich I, Carol al XII lea in tarile romane in aceeasi perioada s au remarcat intelepciunea lui Constantin Brancoveanu si actiunile diplomatice ale voievodului carturar Dimitrie Cantemir. In politica promovata de domnitorii tarilor romane a razbatut si ideea unirii celor trei principate.

Putem concluziona ca in decursul perioadei abordate, poporul roman a trebuit sa faca mari sacrificii materiale si umane ingerintelor imperiilor straine, rapturilor teritoriale, distrugerilor si jafurilor provocate.

Incepand din secolul al XIV lea, valorile luate poporului roman de puterile straine pot fi, in parte, urmarite pe baza documentara. Astfel, spre pilda din anul 1393 si pana in anul 1877, analiza evolutiei tributului, pune cu pregnanta in evidenta marile cantitati de aur si produse care au fost scoase din tara, in total cele trei tari romane platind Imperiului Otoman suma de 1.066.305.780 lei aur ceea ce echivala cu 341.121 kg. aur.

La aceste aspecte trebuie adaugat faptul ca din 1417, Dobrogea a fost ocupata de Imperiul Otoman, ocupatie ce dureaza pana in anul 1878, iar o serie de orase importante de pe malul romanesc al Dunarii (Giurgiu, Turnu, Braila, Chilia, Cetatea Alba), au fost transformate de otomani in raiale si pasalacuri.

Imperiul Habsburgic, ocupand Transilvania (1687-1918), Banatul (1718-1918), Oltenia (1718-1739) si Bucovina (1775-1918), a scos din tara prin impozite, contributii militare in bani, roduse, lucrri de constructii, este 2.450.000.000 lei aur, ceea ce reprezenta 875.500 kg. aur.