Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Investigatia este subminata

istorie












ALTE DOCUMENTE

Organizarea administrativ-teritoriala a Transilvaniei
CIVILIZAŢIA ROMANĂ - Izvoarele civilizatiei romane
TRANSFORMĂRILE ECONOMICE, POLITICE sI CONFESIONALE DIN TRANSILVANIA sI UNGARIA ĪN SECOLUL AL XV-LEA sI LA ĪNCEPUTUL SECOLULUI AL X
Unirea Ţarilor Romāne sub MIHAI VITEAZUL
INTERTEXTUALITATEA, PARODIA sI DISCURSURILE ISTORIEI
CONTINUAREA REVOLUŢIEI DE LA 1848 ĪN TRANSILVANIA
Tara Romaneasca
Ritualuri de trecere.Viata de apoi in Egiptul Antic
ZAMOLXIS
INFLUENŢA GRECO-ARABĂ ĪN SECOLUL AL Xiii-LEA sI ĪNFIINŢAREA UNIVERSITĂŢILOR

Investigatia este subminata

M-am decis asadar sa aflu o data pentru totdeauna ce se ascunde īn spatele enigmei proprietatii din Montauk, asa ca am īnceput sa caut prin indexul ziarului New York Times. Din pacate, publicatia locala Newsday nu este indexata, astfel īncāt cercetarea s-a dovedit extrem de dificila.



Am descoperit totusi ca la data de 6 februarie 1984 a aparut pe pagina B4 un anunt īn Times referitor la Camp Hero. Acesta preciza ca la data de 8 februarie, Administratia Serviciilor Generale urma sa vānda prin licitatie publica o proprietate de 278 de acri la Montauk Point. Se preciza ca locatia era o fosta baza a Fortelor Aeriene SUA. Anuntul a fost publicat de Judith Hope, Supraveghetor al or 14114r1712o asului East Hampton, care avertiza ca aceasta vānzare de catre ASG ar fi ilegala īntrucāt viola Legea Mediului (U.S.C. 4321, et seq.), Legea Controlului Zonei de Coasta (16 U.S.C. 1451, et seq.) si alte legi referitoare la agentiile federale.

Anuntul adauga ca "La data de 6 ianuarie 1984, Consiliul Municipal al orasului East Hampton a adoptat īn unanimitate, conform autoritatii investite īn el de alegatorii si legislatia statului New York, un act potrivit caruia teritoriul de 278 de acri pe care ASG īsi propunea sa-l vānda a fost atribuit departamentului de Parcuri si Conservare. Actul normativ are la baza principiile corecte ale prezervarii mediului natural si planificarii comunitare, fiind necesar pentru protejarea starii de sanatate publica, a sigurantei si bunastarii cetatenilor.

Potrivit Codului Orasului East Hampton (sectiunea 153-17A), singurele destinatii care pot fi atribuite terenurilor din aceasta categorie sunt: 1. terenuri de golf si de tenis; 2. rezervatii naturale si locuri de vānatoare; 3. parcuri; 4. locuri de recreatie si plaje; 5. cladiri asociate cu destinatiile de mai sus, cum ar fi: cluburi sportive, cladiri pentru administratie si īntretinere.

Consiliul decreteaza ca, potrivit legii, nu pot fi construite pe terenurile din aceasta categorie (atāt timp cāt se vor īncadra īn aceasta categorie) alte cladiri, case, hoteluri, moteluri, blocuri de locuinte sau alte structuri rezidentiale, comerciale sau industriale".

Anuntul continua precizānd intentia autoarei de a bloca vānzarea proprietatii bazei aeriene, pentru a mentine astfel clasificarea actuala a terenului. M-am īntrebat cum a fost posibila schimbarea clasificarii astfel īncāt sa permita construirea unei instalatii radar īn zona respectiva!

Un alt articol din New York Times, datat 6 februarie si semnat de Lindsey Gruson, era intitulat "Oficiali guvernamentali īncearca sa protejeze o suprafata de teren apartinānd guvernului la Montauk". Autorul scria īn el: "Departamentul Apararii construieste o baza militara (la Montauk) camuflata sub aparenta unui sat de pescari construit pe aceasta plaja izolata si vulnerabila. Nici un dusman nu a īncercat vreodata sa se apropie de tarm īn aceasta zona". Se pare ca nu a auzit niciodata de diferitele īncercari ale nazistilor de a coborī pe tarmul Montauk-ului. Mai mult, habar nu avea ca poate cel mai mare dusman al umanitatii īsi avea chiar atunci sediul la baza din Montauk. Articolul mai preciza ca instalatia radar a fost īnchisa cu trei ani īn urma si ca terenul a fost declarat disponibil. "Preocupat de deficitele bugetare, Presedintele Reagan a ordonat acum doi ani guvernului sa vānda terenurile disponibile aflate īn proprietatea guvernului pentru a reduce astfel datoriile federale. Pāna atunci, terenurile considerate disponibile erau cedate statelor contra unei taxe nominale, cu conditia sa fie folosite pentru parcuri si alte destinatii publice".

Interesant era faptul ca nici acest articol nu mentiona nimic despre folosirea bazei militare pentru construirea unui radar. Era citata afirmatia supraveghetorului orasului, Tony Bullock: "Parcurile si zonele naturale aflate īn conservare sunt foarte restrictive. Īn afara de cresterea arborilor si a florilor, nimic nu este permis īn aceste zone". Practic, nici una din aceste afirmatii ale unor oficiali guvernamentali aflati pe diferite nivele nu permitea ASG sa vānda proprietatea.

Numarul din 7 februarie al New York Times prezinta un articol īn care se face precizarea ca judecatorul Leonard D. Wexler de la Curtea de Apel Federala a īmpiedicat temporar Guvernul sa vānda o suprafata de teren de 278 de acri apartinānd fostei baze aeriene de la Montauk. El a emis o hotarāre care īi permitea Guvernului sa primeasca oferte īn cadrul unei licitatii publice, dar nu si sa vānda terenul īnainte de a se īnfatisa īnaintea tribunalului.




A doua zi, Times a publicat un nou articol referitor la baza militara, īn care se preciza ca un avocat din Manhattan pe nume Jack Weprin a licitat 1,9 milioane de dolari pentru proprietate, īn numele companiei Joshua Sundance Inc. Weprin nu a dezvaluit ce intentii avea īn legatura cu terenul. Un purtator de cuvānt al ASG a facut precizarea ca la licitatia care a durat 20 de minute au participat doi ofertanti.

Īn numarul din 12 februarie, Jane Perlez a scris un articol din care rezulta ca īn disputa legata de proprietatea terenului a intrat si Secretarul de stat responsabil de interne William P. Clark. Acesta a luat partea Municipalitatii East Hampton si a scris o scrisoare adresata ASG īn care le recomanda acestora sa pastreze statutul de proprietate a statului New York. Propunerea lui era ca bucata de teren cunoscuta sub numele de Camp Hero sa fie cedata Parcului National Montauk Point īn schimbul unui teren de 125 de acri cedati corporatiei Fire Island National Seashore. Altfel spus, secretarul de stat propunea un schimb de terenuri. Interesant este faptul ca scrisoarea sa a ajuns la ASG cu numai o zi īnainte de licitatie. Se pare ca diferiti oficiali de la tot felul de departamente faceau īncercari disperate sa preīntāmpine trecerea proprietatii īn māini private. Un nou nume intrat īn scena a fost cel al senatorului Patrick Moynihan. Acesta a indicat o lege care le permitea celor de la ASG sa transfere o proprietate federala fara taxe, cu conditia ca terenul sa fie folosit ca parc national.

Pe 1 mai, aceeasi doamna Perlez scrie un nou articol īn care precizeaza ca senatorii Moynihan si Alfonse D'Amato au introdus īn Senat un amendament care sa permita schimbul terenului de la Montauk, aflat īn proprietate federala, contra a 125 de acri de teren aflat īn proprietatea State's Fire Island. William P. Clark, secretarul de stat responsabil de interne, dorea ca pamāntul sa intre sub jurisdictia departamentului sau, pentru ca apoi sa fie cedat statului New York. Judecatorul Wexler a interzis acest transfer īnainte de a decide daca agentia federala (ASG) nu a actionat cumva ilegal īn īncercarea de a vinde terenul.

Īn numarul din 4 iulie 1984, Laura Durkin de la Newsday scria īntr-un articol ca īn Congres a fost adoptata o lege care permitea schimbul de terenuri de care vorbeam mai sus. Autoarea īl citeaza pe purtatorul de cuvānt al ASG: "Legea declara limpede ca cea mai buna destinatie a terenului este aceea de parc si de loc de recreatie. De aceea, cei 278 de acri vor merge la Departamentul de Interne, care va face apoi transferul catre statul New York". Se pare ca toata lumea a fost fericita la gāndul ca pretioasa bucata de teren nu va intra pe māini particulare.

Īn aceeasi saptamāna, New York Times descrie declansarea transferului de proprietate, urmānd ca o ceremonie festiva sa fie tinuta miercurea viitoare pentru a marca oficial evenimentul. Ceremonia urma sa se tina chiar pe terenul din Montauk.

Cel mai surprinzator aspect al investigatiei mele a fost faptul ca nu am reusit sa gasesc nici un articol care sa descrie ceremonia de miercuri, nici īn New York Times, nici īn Newsday. Ziarele traiesc din acest gen de stiri; de aceea, m-as fi asteptat sa gasesc un articol foarte detaliat, dar nu am descoperit nici macar o mentiune. Am ramas astfel cu semne de īntrebare referitoare la īncheierea tranzactiei. Este de remarcat faptul ca a fost creata o lege speciala pentru transferul terenului de la ASG la Departamentul de Interne, iar apoi la statul New York. Nu stiu exact cum a fost formulata legea, dar din cāte am citit īn ziare, nu ar fi exclus ca terenul sa mai fie īnca īn proprietatea Departamentului de Interne. Ma īntreb daca toate articolele din presa citate mai sus nu au fost o simpla manipulare.

Aveam sa descopar mai tārziu ca problema crizei proprietatii avea radacini mult mai adānci. Sa nu uitam ca a mai existat un doritor al terenului care a gazduit cāndva baza aeriana de la Montauk.












Document Info


Accesari: 1540
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )