Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































Iulian Apostatul (361-363)

istorie












ALTE DOCUMENTE

Reteaua morfogenetica
BĂTĂLIA ANGLIEI
Transmisiunile din Montauk
UN MIC PRETEXT PENTRU UN RĂZBOI MARE
Zeii Olimpului
VIATA POLITICA IN ROMANIA 1878 - 1914
Akhnaton
AL DOILEA RaZBOI MONDIAL iN EUROPA
Act de danie - Ladislau al IV-lea - 8 ian. 1285
Anonimatul femeii in estetica Romaniei Ceausiste

Iulian Apostatul (361-363)



Iulian Apostatul era fiul lui Iulius Constantius (frate vitreg cu Constantin), primind o educatie crestina aleasa. Din pacate în 351 se converteste în secret la pagânism si frecventeaza pe unii filozofi din Asia Mica. De asemenea se simte atras de taumaturgul Ma 333j923d ximus din Efes, care l-a învatat cum sa comunice cu zeii. Convertirea sa la pagânism, de unde îsi va lua si numele de "Apostatul", pare sa fi fost determinata de aversiunea pe care o avea fata de Constantius, cel care omorâse mai multi membri ai familiei sale, apoi imaginea negativa oferita de disputele teologice. Studiile sale literare si filozofice la Marcellum în Capadocia (unde fusese exilat dupa masacrarea fmiliei sale) iar apoi la Efes si Atena, l-au condus catre o forma de religiozitate particulara dominata de neo-platonism[1]. Particularismul acestei alegeri consta într-o filozofie de tip spiritual, o apropiere de mistere realizându-se prin ritualuri secrete, practici magice, prin care era invocata puterea zeilor si a demonilor pe pamânt si în sufletele celor initiati . De asemenea, credinta lui Iulian era sincretista, amestecând elemente preluate din oracolele caldeene, cu religiile orientale si misterele, mitologie clasica cu orfism, doctrinele lui Pitagora cu cele ale lui Platon. Teologia sa pe care o putem califica de tip gnostic-pagân, avea pronuntate caractere monoteiste, fiind apropiata mai degraba de crestinism decât de pagânismul clasic: Iulian îl venera pe Zeus (tatal), pe Helios (fiul asemenea tatalui, mediator între ideea binelui si creatie) si un al treilea ipostas, mama zeilor, o fecioara nascuta fara mama.




Dupa ce în noiembrie 361 este desemnat succesorul lui Constantiu al II-lea, Iulian a încearcat sa restaureze pagânismul. În acest sens îsi asuma în mod deplin titlul de pontifex maximus anulând masurile luate anterior împotriva religiei traditionale, deschizând templele si obligând pe crestini la restituirea cladirilor si materialelor care le fusesera oferite dupa confiscarea acestora de la pagâni. Masurilor de restituire, Iulian a adaugat o serie de favoruri: donatii de bani pentru constructia si repararea templelor, scutiri fiscale pentru orasele majoritar pagâne, angajarea preferentiala a functionarilor pagâni. Ceea ce urmarea Iulian era o reforma religioasa si morala, inspirata în buna parte tot din crestinism. Astfel încearca mai întâi sa reformeze clerul pagân, instituind în fiecare provincie un fel de sef al preotilor, care asemenea episcopului mitropolitan supraveghea activitatea celor subordonati. Acest cler beneficia de cantitati anuale de grâu si de vin, iar surplusul trebuia împartit saracilor. Iulian impunea preotilor pagâni si o serie de datorii cultuale: învatarea cântarilor, rugaciunea de trei ori pe zi, postul, studiul filozofilor recomandati (erau exceptati Epicur si scepticii), interdictia citirii romanelor. Cei care nu respectau aceste recomndari riscau excluderea din cler. Fata de crestinism Iulian afisa o orecare toleranta contrazisa însa de masurile pe care le va lua. Atitudinea sa a fost mereu însotita de suprimarea unor hotarâri luate în vremea lui Constantin cel Mare: amenzi mari erau date comunitatilor crestine care distrusesera templele pagâne, li se interzice crestinilor exercitarea meseriei de profesor[3], iar în ultimele luni de domnie Iulian exclude pe crestini din functiile importante ale Statului si nu le mai permite sa savârsesca înmormântari în timpul zilei. La începutul anului 363 Iulian a permis evreilor reconstruirea templului din Ierusalim, initiativa esuata în urma unui cutremur de pamânt . Consecintele acestui demers au fost grave pentru evrei, carora li s-a reprosat ulterior alianta cu un împarat anticrestin. Ostilitatea lui Iulian fata de crestini mai poate fi observata si din propria lucrare polemica intitulata Împotriva galileenilor

Politica anticrestina a lui Iulian a facut numeroase victime printre crestini: multi episcopi au fost exilati, au fost distruse biserici (la Panias, la Damasc, în Samaria) unii episcopi au fost masacrati[6] iar în Dobrogea Sf. Emilian a fost martirizat la 18 iulie 362 în localitatea Durostorum (Silistra).

Campania militara împotriva persilor din primavara anului 363, ar fi trebuit sa reprezinte în viziunea lui Iulian, o proba ca zeii pagâni îi sustin pe adoratori. Pâna la urma totul s-a încheiat cu un dezastru, sanctionat prin pierderea provinciilor orientale ale Imperiului. Pe 26 iunie 363, în timpul unor tratative cu persii, Iulian este asasinat[7], iar odata cu moartea sa se punea capat unei scurte perioade de reconsiderare a crestinismului în Imperiu.








IBIDEM,p. 13.

IBIDEM.

Era vorba de doua edicte date în 362, primul impunând în cazul numirii unui profesor aprobarea autoritatilor imperiale locale, iar al doilea interzicând crestinilor sa mai predea în scoli.

D. LEVENSON, Julian and Jerusalem. The Sources and the Tradition, Leyde, 1995, p. 62.

Nume folosit frecvent de Iulian pentru a-i desemna pe crestini.

Episcopul Gheorghe al Alexandriei a fost masacrat de catre pagânii din Alexandria, iar episcopul Marcu de Artusa a fost maltratat de catre pagânii din localitatea sa pentru ca nu dorea sa înapoieze obiectele luate de crestini dintr-un templu pagân.

Unii sunt de parere ca a fost omorât de un crestin, iar istoricul pagân Ammianus Marcellinus atribuie evenimentul unui tragic accident. Cf. AMMIEN MARCELLIN, Rerum gestarum libri qui supersunt, ed. V. Seyfarth, Leipzig, 1978; J. BIDEZ, La vie de l'empereur Julien, Paris, 1930; J. BOUFFARTIGUE, L'empereur et la culture de son temps, Paris, 1992; R. BRAUN, J. RICHER, L' empereur Julien. De l'histoire ŕ la légende (331-1715). De la légende au mythe 2 vol., Paris, 1978-1981.



loading...











Document Info


Accesari: 2279
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )