Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































O statistica a represiunii comuniste din Romania

istorie












ALTE DOCUMENTE

APARIŢIA sI DEZVOLTAREA PARLAMENTULUI ĪN TĂRILE ROMĀNE PĀNĂ LA 1918
Latinitate si dacism
ZAMOLXIANISMUL dacic
Al doilea razboi mondial īn Europa
Succesorii lui Teodosie I cel Mare: Arcadius si Honorius. Divizarea Imperiului
Politica religioasa in Imperiu de la Iulian Apostatul si pana in vremea lui Teodosie I cel Mare
IASI - 14 DECEMBRIE 1989 IMCEPUTUL REVOLUTIEI
Tratatul de la Paris
Confuzia limbilor. Filologia ca ideologie de tranzitie
Utopie si revolutie & la roumaine: 1848

O statistica a represiunii comuniste din Romānia


















O STATISTICĂ A REPRESIUNII

COMUNISTE DIN ROMĀNIA


Īn orice societate, totalitara , unul din principalele obiective este acela de a nega societatea anterioara. Īn acest context tot ce reprezinta Vechiul Regim constituie o perioada neagra a istoriei.

Societatea comunista, mai mult decāt celelalte si-a propus sa stearga īn totalitate t 12212e43m recutul, urmarind īnlaturarea, prin orice mijloace a unor categorii īntregi de persoane.

Pentru a-si duce la īndeplinire un astfel de obiectiv societatea comunista avea nevoie de o justitie obedienta de un serviciu special bine organizat si acesta a fost Directia Generala a Securitatii Statului si de un sistem concentrationar capabil sa īnghita cāt mai multe victime.

Dar toate acestea nu puteau aparea peste noapte, iar pentru a salva revolutia multe din vechile institutii au fost desfiintate, īn timp ce altele au cunoscut numeroase īmbunatatiri.


A.     DE LA SIGURANŢĂ LA SECURITATE


Securitatea , "bratul īnarmat al poporului" a aparut datorita conceptiei bolsevice, ca revolutia proletara era amenintata permanent de dusmanul de clasa din interior, sprijinit de cel din exterior,

Dupa 23 August 1944, unul din primele obiective ale conducerii Partidului Comunist Romān a vizat constituirea unei structuri proprii prin care sa-si asigure informatiile necesare pentru cucerirea puterii politice.

Mentināndu-se īn paralel si S.S.I. cu sarcini de informatii interne si contraspionaj (vezi Anexa nr.1).

Rolul sau definit in baza decretului de īnfiintare era acela de a apara cuceririle democratice si de a asigura securitatea Republicii Populare Romāne īmpotriva dusmanilor interni si externi.

Īn noua institutie sunt recrutati oameni cāt mai devotati, pe care revolutia proletara i-a īndoctrinat metodic asmutindu-i īmpotriva dusmanului de clasa.

La 15 August, generalul locotenent Gheorghe Pintilie fusese numit prin decret director al D.G.S.P.3, iar la 1 Septembrie au fost numiti doi directori adjuncti cu gradul de general maior. Acestia erau Alexandru Nicolski (pe numele lui real Boris Grϋnberg, un evreu basarabean de limba rusa) si Vladimir Mazuru (ucrainean din

Fost ofiter de artilerie, condamnat pentru dezertare īn U.R.S.S.

Claudiu Secasiu - Drumul spre politia politica, īn "Dosarele istoriei", an I, nr.5/1996, p.31

Denis Deletant - Securitatea si statul politienesc īn Romānia (1948-1964) īn "Dosarele

nordul Bucovinei, ulterior ambasadorul Romāniei in Polonia).

Brutalitatea era trasatura caracteristica a oamenilor alesi de Moscova pentru a conduce Securitatea din Romānia, iar comportamentul lui Pintilie cāt si cel al lui Nicolski va vorbi de la sine. Cel dintāi ca sef al Sectiei Politice si Administrative a Comitetului Central, īn ale carei atributii se includea si securitatea Partidului, a dus la īndeplinirea sentintei de condamnare la moarte data īn cazul fostului secretar general al P.C.R. , stefan Foris4.

Īn ceea ce-l priveste pe Nicoliski, īn ciuda secretului care īnconjura personalul D.G.S.P. ,reputatia lui de om brutal a depasit granitele Romāniei.

"Īntr-o declaratie facuta la Paris īn iunie 1949, o tānara asistenta a fostului prim-ministru Radescu, Adriana Georgescu Cosmovici, care a fost arestata la Bucuresti īn Iulie 1945 pentru apartenenta la grupul Tinerilor Liberali, pe care autoritatile comuniste īi etichetau drept «miscarea de rezistenta» , a povestit cum «anchetatorii politiei secrete comuniste, au batut-o īn mod repetat cu un saculet de piele umplut cu nisip, au izbit-o cu capul de perete si au lovit-o peste fata si barbie pāna cānd i-au ramas doar sase dinti pe maxilarul inferior». Ea a identificat trei anchetatori care au amenintat-o cu armele: Stroescu, Bulz si Nicolski5.

La 23 Ianuarie 1949 a fost īnfiintata Directia Generala a Militiei, pentru a īnlocui politia si Jandarmeria, iar la 7 Februarie, prin decretul nr. 110 s-au īnfiintat trupele de securitate subordonate Ministerului de Interne.

Gheorghe Onisoru - O clasificare a represiunii īn S. Curtois et al, "Cartea neagra a

comunismului", Edit. Humanitas, Fund. Ac. Civica, Buc., 1997, p.738

Denis Deletant - Art.Cit., p.29


Printre sarcinile Militiei se numara: emiterea vizelor de domiciliul, ceea facilita sarcina de urmarire a deplasarilor populatiei, de supraveghere a suspectilor si de pregatire a deportarilor. Potrivit datelor estimative Militia avea īn anul 1953 un efectiv de 40.000 de oameni7. Acestia ca si īn cazul trupelor de securitate erau alesi cu grija, īn urma cercetarii trecutului lor si al rudelor lor (vezi ANEXA nr. 2).

Īn ceea ce priveste trupele de securitate, acestea numarau la mijlocul anilor '50 un efectiv de aproximativ 65.000 de cadre organizate īn brigazi si echipate cu artilerie si tancuri8.

Principalele lor īndatoriri erau: mentinerea ordinii publice īn majoritatea centrelor industriale si īnabusirea oricarei rezistente īmpotriva unor masuri ale guvernului cum ar fi colectivizarea sau nationalizarea proprietatilor.

La 30 Martie 1951, prin decretul nr. 50 s-a reorganizat Directia Generala a Securitatii Poporului ca Directia Generala a Securitatii Statului (D.G.S.S.). Trei zile mai tārziu, printr-o hotarāre a Consiliului de Ministri, serviciul de informatii al armatei a fost trecut īn cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Īn aceeasi zi prin decretul nr. 264, Serviciul Special de Informatii a intrat īn compunerea Directiei Generale a Securitatii Statului9.

La 10 Septembrie 1952, Ministerul Afacerilor Interne s-a reorganizat potrivit decretului nr. 324, īnfiintāndu-se Ministerul Securitatii Statului, ca organ distinct de Ministerul Afacerilor

C-tin Aioanei, Cristian Troncota - Arhipelagul ororii īn "Magazin ist.", nr.3, Martie 1993, p. 22

Denis Deletant - Art. Cit., p.29

Ibidem

C-tin Aioanei, Cristian Troncota - Art. Cit., p.23


Interne10.   

Prin Hotarārea Consiliului de Ministri (H.C.M.) nr. 1361 s-a stabilit structura organizatorica a Ministerului Afacerilor Interne pe doua departamente "Departamentul Securitatii" si "Departamentul Internelor". Īn acest fel, pe lānga Serviciul de Contrainformatii Militiei si Penitenciare, apare si un Serviciu D - internari detinuti11.

Cu ajutorul Securitatii s-a organizat arestarea, anchetarea, instrumentarea pentru proces si detinerea "dusmanilor poporului". Activitatea Ministerului Afacerilor Interne si a Securitatii este descrisa la 15 Septembrie 1952 de Teohari Georgescu īn raspunsul adresat acuzatiilor aduse: "Lipsuri si greseli īn munca am avut. Lipsuri de ura de clasa, capitulare īn fata dusmanului de clasa, acesta nu.

Nu sapte ani, dar nici un an nu m-ar fi lasat Partidul īn fruntea Ministerului de Interne, daca nu as fi avut ura de clasa si nu as fi capitulat īn fata dusmanului.

Īn sapte ani Ministerul de Interne a avut de īndeplinit sarcini grele, a fost deci verificat de Partid. Partidul a cunoscut si succesele si insuccesele īn munca. [..]

De la 6 Martie 1945 pāna la 26 Mai 1952 dusmanul dinauntru si dinafara a primit numeroase lovituri. Īn cei sapte ani, peste 100.000 de banditi au fost arestati si condamnati pentru ca au uneltit īmpotriva regimului nostru. Aceasta a īnsemnat sute de organizatii teroriste, de diversiune, de spionaj, descoperite si nimicite. Īntreg aparatul de opresiune al burgheziei (Siguranta,



Ibidem

11 Ibidem

Serviciul Special de Informatii, Serviciul de Contraspionaj al Armatei) a fost arestat. De asemenea au fost arestate toate elementele legionare identificate care au avut functii de raspundere, cei din politia legionara, fortele conducerii centrale si judetene ale partidelor burgheze, fostele state majore ale sectiilor militare, fostii ministri, prefecti, senatori, deputati din 1920 - 1944 [..] precum si alte categorii si elemente cu trecut dusmanos. Toate acestea nu puteau fi realizate fara ura de clasa"12.

Referindu-se la Securitate, Teohari Georgescu vorbeste despre "un aparat la īnceput tānar, care a crescut, devenind astazi un instrument puternic īn māna Partidului si plin de ura īmpotriva dusmanului [..]. Securitatea īn prima ei organizare, spune Teohari Georgescu, avea 3.000 de oameni. Nu am reusit sa acoperim acest efectiv, ca a intervenit sarcini noi, care a dus la o noua organizare care a marit efectivul al 8.000 de oameni.



Astazi [n.n. īn 1952], dupa ultima organizare, a ajuns la 15.000 de oameni.[..]

S-au organizat sectoare noi, altele au fost reorganizate, s-au crescut cadre, toate acestea, īn timpul luptei īmpotriva dusmanului"13.

Dar disculparile din Septembrie 1952 nu l-au ajutat prea mult pe Teohari Georgescu. A fost arestat si anchetat vreme de trei ani, de catre Securitatea a carei nastere o veghease.




Marius Oprea - Pagini din copilaria securitatii romāne, īn "Dosarele istoriei", An 1,

nr.5/1996, p.38

Ibidem


B. DINAMICA ARESTĂRILOR


La cāt se ridica cifra celor arestati? Este greu de stabilit cu exactitate.

Cristian Troncota folosind date ale fostului Minister de Interne spune ca īntre 1945 - 1964 au fost cercetate 107.294 persoane.

O trecere īn revista a opiniilor exprimate pāna acum duce la cifre care atesta dimensiunile impresionante pe care le-a avut Gulagul romānesc. Astfel, Gheorghe Boldur - Latescu vorbeste despre 600.000 de detinuti politici īntre 1948 - 1964, la care trebuie adaugati, īn opinia lui, alti 500.000 proveniti din prizonierii romāni cazuti īn captivitatea sovietica dupa 23 August 1944, din germanii deportati īn Ianuarie 1945, din titoistii si deportatii īn Baragan14.

Cornel Nicoara, Marius Lupu si Gheorghe Onisoru īnainteaza cifra de 549.000 de condamnati pentru intervalul 1949 - 1960, la care trebuie adaugati cei condamnati īn perioada anterioara si ulterioara acestui interval, precum si cāteva sute de mii retinuti fara ordin de arestare si fara proces15. Cicerone Ionitoiu vorbeste si el despre 200.000 de morti īn lagare si temnite16.

Īn ceea ce priveste documentele īntālnite īn Arhiva Serviciului Romān de Informatii, conform de statistici facute de




Ghe. Boldur-Latescu - Genocidul comunist īn Romānia, vol. II, Edit. Albatros, Buc., 1994,

p.p 15-20

Marius Lupu, Cornel Nicoara, Gheorghe Onisoru - Cu unanimitate de voturi, Fund. Acad.

Civica, Buc., 1997, p.7

Cicerone Ionitoiu - Cartea de aur a rezistentei romānesti īmpotriva comunismului, vol. I,

Buc. 1995.

Consiliul Securitatii Statului si datata 17 Aprilie 196817, īn perioada

1950 - 31 Martie 1968 ar fi fost arestate 91.333 persoane, īn timp ce pentru perioada 1944 - 1949, un raport al Serviciului "C" din Ministerul Afacerilor Interne, "privind indivizii contrarevolutionari condamnati si retinuti administrativ", mentioneaza cifra totala de 12.915 persoane18.

Acestia ar fi, īn mare datele de care dispunem pāna īn prezent privind dimensiunile sistemului concentrationar. Diferentele īntre documentele oficiale si rezultatele la care au ajuns diferiti cercetatori sunt destul de mari. Personal, īnclin sa cred, ca cea mai apropiata cifra de realitate este cea propusa de Cornel Nicoara, Marius Lupu si Gheorghe Onisoru, īn lucrarea "Cu unanimitate de voturi". Acestia pe baza datelor emise de Tribunalele Militare, au stabilit numarul de persoane judecate īn perioada 1949 - 1960, cāt si pedeapsa medie aplicata. Conform cercetarilor īntreprinse s-a constatat ca numarul de persoane, membrii ai familiilor celor arestati, rude, prieteni, care au suferit consecinte ale condamnarilor politice se ridica la peste 1.600.000.

Īn dinamica arestarilor efectuate de Securitate, conform documentelor oficiale, se impun anii 1951 (19.236 persoane), respectiv 1952 (24.826 persoane)19.

O noua crestere are loc īn anii 1958 - 1959 (15.272 persoane)20, probabil urmare a revolutiei din Ungaria (1956), dar si a retragerii



Arhiva Serviciului Romān de Informatii (īn continuare A.S.R.I.), fond "D", dos. nr. 9572,

vol.62, f.1

Idem, dos. nr.7778, vol.3, f. f. 71-74

Idem, dos. nr.9572, vol. 62, f. 1

Ibidem

probabil urmare a revolutiei din Ungaria (1956), dar si a retragerii Armatei Rosii din Romānia (1958).

La 1 Decembrie 1961, Ministerului Afacerilor Interne, prezinta un raport privind la arestarilor īn rāndul taranilor efectuate īntre anii 1951 - 1952. Cifra este de 34.738 tarani arestati, dintre care 22.008 erau "chiaburi"21.

Aceste date sunt preluate dintr-un raport īntocmit īn 1968, privind dinamica represiunii din perioada 1948 - 1964. Īn ceea ce priveste numarul de tarani arestati, care reiese din aceste documente, el este contrazis de īnsusi Gheorghiu Dej, care vorbeste de peste 80.000 tarani arestati.

Īncepānd din anul 1949 si pāna īn 1964, Ministerul Afacerilor Interne a aplicat masura dislocarii si stabilirii domiciliului obligatoriu pentru un numar de circa 60.000 de persoane22. Actiunea a īnceput īn 1949 cu circa 3.000 de persoane care erau catalogate drept mosieri, iar īn 1951 aproximativ 44.000 de persoane sunt dislocate din zona frontierei de Vest, pentru ca īn 1952 alte 9.000 de persoane sa fie dislocate din centrele aglomerate23 (vezi ANEXA nr. 3).

Cu toate acestea se precizeaza ca nu s-a putut stabili cu exactitate numarul persoanelor dislocate si cu domiciliul obligatoriu deoarece īn perioada respectiva nu a existat un compartiment care sa tina evidenta acestor persoane24.    Mai mult decāt atāt, īncepānd din 1949 si pāna la aparitia Hotarārii




Idem, dos. nr. 7778, vol. 27, f. f. 1-11

Idem, dos. nr.9572, vol. 61, f. 3

Ibidem, f. 4

Ibidem, f. 75

Consiliului de Ministri nr. 1154/1950 toata aceasta operatiune s-a derulat fara a exista o reglementate legislativa īn acest sens.

Īntre anii 1950 - 1954 si 1958 - 1963 au internate administrativ    25. 740 de persoane, numai īn 1952 fiind internate 11.913 persoane25(vezi ANEXA nr. 4). Ilustrativ este urmatorul fapt: la 1 Iulie 1954 din circa 22.000 de persoane internate administrativ numai pentru 1.600 cazuri procuratura a emis mandate de arestare si a īnceput ancheta penala īmpotriva lor26.

Majoritatea celor arestati sau cercetati nu faceau parte din partide politice sau alte organizatii politice de dinainte de 23 August 1944. Acest lucru surprinde la prima vedere, dar bratul īnarmat al revolutiei bolsevice importate din Uniunea Sovietica lovea orbeste nu numai īn "dusmanii de clasa" declarati. Dintre persoanele care avusesera un trecut politic, grupul cel mai numeros īl constituiau legionarii (16.078 persoane), apoi membrii partidelor istorice (8.988 persoane)27.

La 9 Iunie 1948 prin publicarea decretului nr. 1091 este īnfiintata Academia Republicii Populare Romāne, act prin care vechea academie este desfiintata si īnlocuita cu o academie obedienta, de multe ori īndepartata de la criteriile stiintifice.

O parte īnsemnata a fostilor academicieni vor cunoaste rigorile sistemului carceral comunist.

Īn acest context si Biserica a avut de suferit. Cea ortodoxa a fost subjugata intereselor propagandei oficiale. Jandarmeria si Siguranta erau informate sa urmareasca manifestarile



Ibidem, f. f. 2-3

Ibidem, f. 72

C-tin Aioanei, Cristian Troncota - Art. Cit., p. 24

religioase, si mai ales politice, ale clerului despre care conducerea Partidului Comunist Romān stia ca este, īn masa, potrivnic regimului ce se instaurase dupa 1944.

Prin ordinul nr. 7424/1947 al Inspectoratului Regional de Siguranta din Bucuresti s-a solicitat nu numai urmarirea preotilor, dar si īntocmirea de fise personale dupa un model indicat, care trebuiau īnaintate organelor de represiune pāna la 1 Decembrie 194728. Dupa decesul suspect la 24 Februarie 1948 al patriarhului Nicodim, noul patriarh Justinian, investit la 8 Iunie, era considerat un om al partidului29.

La 19 Iulie 1948 a fost denuntat concordatul cu Vaticanul, cu grave implicatii asupra credinciosilor catolici. Cu toate ca noua lege a cultelor adoptata īn August 1948, prevedea libertatea religiei, īn toamna si iarna lui 1948 biserica greco - catolica a fost interzisa, iar ierarhii sai arestati30.

Conform unui studiu recent al lui Cicerone Ionitoiu au fost īnchisi aproximativ 4.000 preoti catolici si ortodocsi, dintre care peste 250 au exterminati.

Institutul National Pentru Studiul Totalitarismului a elaborat un dictionar cu preotii īntemnitatii care cuprinde circa 2500 de nume.

Arestarile vor deveni un mecanism cotidian, un malaxor īn care intrau de-a valma toti cei ce īmpiedicau "politica partidului" sau ale caror bunuri le rāvneau activistii acestuia.

Penitenciarele si coloniile de munca sunt pregatite ca adevarate centre de exterminare, la regimul de detentie deosebit de aspru




Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Flori Stanescu - Biserica īntemnitata, Romānia

1944-1989, I.N.S.T., Buc. 1998

Ghe. Onisor - Art. Cit., p. 738

Ibidem

adaugāndu-se abuzurile si cruzimea administratiei si supraveghetorilor, totul sub controlul direct al Ministerului Afacerilor Interne, avānd ajutorul unui Cod Penal deosebit de "generos".


C. MODIFICĂRILE CODULUI PENAL


Īn ceea ce priveste cadrul legislativ, la 27 Februarie 1948, dupa numai patru zile de la caderea īn dizgratie a lui Lucretiu Patrascanu era schimbat Codul Penal.

Modificarile aduse au constituit baza legislativa, cu care puterea judecatoreasca substituita intereselor de clasa ale noului regim al "democratiei populare", a operat īmpotriva opozitiei politice.

Noile prevederi au īncalcat principiul potrivit caruia o lege nu poate actiona retroactiv, si au dat Securitatii posibilitatea sa efectueze valuri masive de arestari.

Prin decretul nr. 62 din Februarie 1955 a fost completat Codul Penal cu art. 193, indice 1 prin care era incriminata activitatea intensa contra clasei muncitoare, activitate desfasurata īntr-un post de raspundere īn aparatul de stat sau īntr-un serviciu secret pe timpul regimului burghezo - mosieresc31.

Īn baza acestei prevederi, nepublicata īntr-o nici o editie a Codului Penal "au fost judecati si condamnati īntre 1955 - 1956 mii de fosti angajati ai Politiei, Sigurantei si Serviciului Secret, arestati īntre anii 1948 - 1950 si tinuti nejustificat īn detentie"32.



Marius Oprea - Legislatia represiunii, īn S. Courtois et al, Op. Cit., p. 751

C. Nicoara, Ghe. Onisoru - Op. Cit, p. 25

Decretul nr. 62 vine īn completarea decretului nr. 187 din Aprilie 1949, care la aliniatul 3 prevedea ca "faptele considerate periculoase pentru societate pot fi pedepsite si atunci cānd nu sunt anume prevazute de lege ca infractiuni, urmānd ca pentru incriminarea lor sa fie utilizate dispozitii legale pentru «infractiuni asemanatoare»"33.

Acest text oferea practic puteri discretionale organelor de urmarire penala.

Īn Codul Penal, valabil de la 1 Iunie 1958, esenta sistemului penal din Romānia acelor ani era, cum a fost definita, o "justitie de clasa", īndreptata fatis si declarat īmpotriva oponentilor regimului.

Principalele prevederi penale au fost cuprinse la titlul "crime si delicte īn contra statului".

Prin decretul 318 din 1958 se constata largirea posibilitatilor de incriminare folosite de organele de cercetare penala ale Securitatii.

Īn articolele 184 - 188 este prevazuta pedeapsa cu moartea pentru crima de tradare de patrie si colaborarea cu dusmanul pe timp de pace sau de razboi, iar prin articolul 189 este prevazuta pedeapsa cu moartea pentru actiuni īmpotriva unui aliat cu care lupta īn comun34.

Prin modificarea 194 au fost prevazute, prin acelasi decret din 1958, pedeapsa cu moartea pentru straini prinsi pe teritoriul Romāniei, iar īn paragrafele urmatoare este prevazuta pedeapsa cu moartea sau cu munca silnica pe viata, pentru transmiterea de



Marius Oprea - Art. Cit., p. 751

Ibidem, p.751

secrete de stat.

La fel de drastic era si refuzul, de a se īntoarce īn tara al unui functionar cu "īnsarcinari de stat sau de interes obstesc". Īn aceste cazuri, pedepsele puteau ajunge pāna la 25 ani de īnchisoare, fiind īn general īnsotite de confiscarea averii si interzicerea unor drepturi civile35.

Foarte des folosite īn condamnarea opozantilor politici ai regimului au fost articolele privind "crime si delicte contra sigurantei interioare a statului".

Articolul 207 pedepsea cu moartea actele de teroare, cu sau fara constituirea īn bande, iar amenintarea cu savārsirea de asemenea acte īmpotriva unor activitati ce partid sau acelor ce desfasoara activitati obstesti erau sanctionate cu īnchisoarea pāna la 25 de ani36.

Cel mai des utilizat a fost articolul 29 despre care voi mai vorbi pe parcursul lucrarii, ce prevedea pedepse mari pentru "crime de uneltire contra ordinii sociale".

Īntr-un studiu publicat īn "Arhivele Totalitarismului", intitulat "Articolul 209 Cod Penal", Octavian Roske surprinde evolutia acestui articol īn perioada 1948 - 1950. Īntr-o prima faza, īn 1948, cea mai grea pedeapsa prevazuta de articolul 209 este de "munca silnica de la 15 la 25 de ani, degradare civica de la 2 la 10 ani, pentru cei care initiaza, activeaza, organizeaza sau participa la organizatiuni de tip fascist, politice, militare sau paramilitare"37.



Ibidem

Ibidem p.584

Octavian Roske - Articolul 209 Cod Penal, īn "Arhivele Totalitarismului", An II, nr.1-2/1994

p. 281

Īn 1953, la articolul 209 se introduce sectiunea I bis, avānd intitularea "Subminarea economiei nationale si sabotajul contrarevolutionar", sub care vor figura noile articole 2091 si 2094. La articolul 2091 are prevazut ca: "Subminarea economiei nationale savārsita īn scop contrarevolutionar, prin folosirea institutiilor sau īntreprinderilor de stat, ori sabotarea acestora īn folosul fostilor proprietari sau organizatiilor capitaliste interesate, se pedepseste cu munca silnica de la 5 la 25 ani si confiscarea totala a averilor"38.

La articolul 2094 se specifica ca: "Tentativa la savārsirea infractiunii prevazute īn articolele 2091 - 2093 inclusiv, se pedepseste ca si infractiunea consumata". Īn 1958, la articolul 209, punctul 2, dupa litera "b" este mentionata pedeapsa de la 5 la 25 de munca silnica si degradarea civica pe timp de 10 ani pentru "forme de agitatie cu urmari deosebit de grave

Īn 1960, este modificat iarasi articolul 209. Elementul de noutate consta īn faptul ca simpla aderare la organizatii sau asociatii ce au drept scop schimbarea ordinii sociale existente, se pedepseste cu īnchisoarea de la 15 la 25 ani, si degradarea civica de la 5 la 10 ani.

Actele de razvratire sau instigare la razvratire erau sanctionate la fel de drastic prin articolele 210 - 212, ca si actele de rebeliune prevazute de articolele 258 - 26239.

Aceasta legislatie cuprinsa īn Codul Penal si īn legile speciale sau decretele care l-au modificat si completat īn primele



Ibidem p. 282

Marius Oprea - Art. Cit., p. 751

doua decenii, va fi completata cu o serie de masuri legislative menite sa mareasca eficienta organelor de represiune.

Astfel, s-au instituit cu īncepere din 1949 masuri de dislocare si fixare de domiciliu obligatoriu, internari īn colonii si unitati de munca si fixarea de locuri de munca obligatorii unor categorii de persoane, fara ca acestea sa poata fi incriminate penal.


D. COLONIA DE MUNCĂ


Īncepānd din anul 1950, harta Gulagului romānesc s-a "īmbogatit" prin īnfiintarea unitatilor si coloniilor de munca īn baza unor decrete si ordine anticonstitutionale.

Īntre anii 1948 - 1964 au fost internate īn colonii de munca 21. 859 persoane, momentul culminant fiind īn anul 1952 (11.835 persoane) si o noua crestere īn perioada 1958 - 1959 (2.266 persoane).

Peste 3.000 dintre persoanele internate īn colonii sau locuri de munca obligatorii au suferit si condamnari cu īnchisoarea40.

Prin decretul nr. 6 din 14 Ianuarie 1950 s-au īnfiintat Unitatile de Munca care au functionat pāna īn luna August 1952.

Potrivit acestui decret īn unitatile de munca puteau fi internati:

" - cei care prin faptele sau manifestarile lor direct sau indirect primejduiesc sau īncearca sa primejduiasca regimul de democratie populara, īngreuneaza sau īncearca sa īngreuneze constructia socialismului īn Republica Populara Romāna, precum



C-tin Aioanei, Cristian Troncota - Art. Cit., p. 25


si acei care, īn acelasi mod, defaimeaza puterea de stat sau organele sale, daca aceste fapte nu pot constitui prin analogie infractiuni.

- condamnatii pentru infractiuni īmpotriva securitatii Republicii Populare Romāne, care la expirarea executarii pedepsei nu se dovedesc a fi reeducati"41.

Īn baza acestui decret, la 3 Aprilie 1950, Gheorghe Pintilie a semnat ordinul cu nr. 100 care dezvolta articolul 2, aducānd noi precizari privind categoriile socio - politice pretabile a fi internate42. (vezi ANEXA nr. 5).



Prin hotarārea Consiliului de Ministri nr. 1554 din 22 August 1952, Unitatile de Munca au primit o noua reglementare juridica fiind transformate īn Colonii de Munca, iar pe 25 August 1952, ministrul Alexandru Draghici semneaza decizia cu nr. 714 prin care se īnfiinteaza comisia Ministerului Afacerilor Interne cu sarcina de a lua hotarāri pentru internarea īn colonii de munca43.

Articolul 4 din aceasta decizie mentiona ca "Biroul Unitatilor de Munca din Cadrul Directiei a VIII-a (cercetari penale) din Directia Generala a Securitatii Statului, va fi scos din aceasta directie si atasat cu īntregul personal existent pe lānga aceasta comisie [n.n. Comisia Ministerului Afacerilor Interne], pentru pregatirea si prezentare materialului si a tinerii evidentei acestuia"44.

"La data de 11 Martie 1954 prin Hotarārea Consiliului de Ministri nr. 337 s-a dispus desfiintarea Coloniilor de Munca, punerea īn




A.S.R.I., fond "D", dos. nr. 9572, V 61, f. 80

Cristian Troncota - Colonia de munca , īn "Arhivele Totalitarismului", An I, nr.1/1993, p.170

Ibidem, p.171

A.S.R.I., fond "D", dos. nr. 7778, V 36, f. 41

libertate a persoanelor care s-au reeducat si nu mai prezentau pericol pentru securitatea statului si fixarea de domiciliu obligatoriu pentru cele nereeducate"45.

Deci, īn virtutea acestui act normativ, persoanelor care scapasera cu viata din Coloniile de Munca urmeaza sa li se fixeze domiciliul obligatoriu pe o perioada de la 6 luni la 5 ani, pe motiv ca nu s-au reeducat.

Īn ceea ce priveste Domiciliul Obligatoriu ( D.O.) putem spune ca, īnca din 26 Octombrie 1950, prin Hotarārea Consiliului de Ministri nr.1554 se prevazuse ca: "Ministerul Afacerilor Interne, va putea, prin decizie, sa dispuna mutarea din centrele aglomerate a oricaror persoane ce nu-si justifica prezenta īn aceste centre, precum si din orice localitate a acelor care, prin manifestatiile lor fata de poporul muncitor dauneaza construirii socialismului, si sa li se stabileasca domiciliul obligatoriu īn orice localitate."46

La data 17 februarie 1958 Prezidiul Marii Adunari Nationale a emis sub semnatura lui I.C. Maurer si Chivu Stoica, decretul nr. 89 care prevedea ca "pot fi stabilite īn locuri de munca anume destinate, persoanele care prin faptele sau manifestarile lor primejduiesc sau īncearca sa primejduiasca ordinea de stat, daca acestea nu constituie infractiuni."47

Īn ceea ce priveste numarul celor care au cunoscut domiciliul obligatoriu, acesta a fost foarte mare . Īntre anii 1949-1962 s-au fixat astfel de domicilii la aproximativ 60.000 persoane.48



Idem, dos. nr.9572, f. 82

Ibidem, f. 82

Cristian Troncota - Art. Cit., p.171

C-tin Aioanei, Cristian Troncota - Art. Cit., p.25

Masurile au debutat īn 1949 cu stabilirea domiciliului obligatoriu pentru 2000 de familii (aproximativ 3000 persoane) catalogate drept mosieri, iar punctul culminant a fost atins īn anul 1951 cānd au fost dislocate din zona frontierei de Vest aproximativ 10.000 familii(īn jur de 44.000 de persoane). Īn 1952 s-au mai fixat domicilii obligatorii la 9000 persoane dislocate din centrele urbane, iar īntre1953-1962 la īnca 4000 persoane.49

Coloniile de munca au avut contributia lor la "modelarea" detinutului politic prin arbitrariul, violenta, teroarea īntālnite aici. Voi prezenta īn capitolele urmatoare cāteva din "metodele" folosite de gardienii coloniilor de munca de la Salcia, Cernavoda, Capul Midia.


E. TRIBUNALELE MILITARE


Valul mare de "dusmani ai poporului" a impus marirea capacitatii de "lucru" a instantelor juridice si astfel, prin legea nr.5/19 Iunie 1952 s-au īnfiintat tribunalele militare teritoriale care puteau functiona pentru una sau mai multe regiuni administrative.50

"Prin articolul 2 din legea nr. 7/19 Iunie 1952 s-a stabilit ca tribunalele sunt :

Colegiul militar al Tribunalului Suprem.

Tribunalele militare ale regiunilor militare si ale marinei militare.





Ibidem

50 A.S.R.I., fond "D", dos. nr.10844, V 2, f. 32

Tribunalele militare de mari unitati si tribunalele militare teritoriale."51

Tot prin aceasta lege a fost īnfiintat Tribunalul Militar pentru Ministerul Securitatii Statului, denumit ulterior Tribunalul Militar pentru Unitatile Ministerului Afacerilor Interne. Acesta judeca toate recursurile declarate contra sentintelor pronuntate de tribunalele militare teritoriale.

Tribunalele militare teritoriale au functionat īn garnizoanele: Bucuresti, Timisoara, Oradea, Brasov si Iasi. Tribunalul Militar pentru unitatile Ministerului Securitatii Statului a avut sediul la Bucuresti.

Īn ceea ce priveste competenta tribunalelor militare teritoriale, potrivit articolului 99, aliniatul 2, punctul 2 din legea nr. 7/1952, tribunalele militare, au avut initial competenta de a judeca urmatoarele fapte:

infractiunile savārsite de persoane civile, date prin lege īn competenta instantelor militare.

infractiunile contra securitatii statului la savārsirea carora au participat pe lānga civili si orice alte persoane, indiferent de calitatea acestora.52

Asemenea tribunale au functionat pāna īn anul 1956, cānd prin legea nr. 2, din 6 Aprilie 1956 au fost desfiintate.

Gratie acestor tribunale si a cadrului legislativ "bratul īnarmat al poporului" s-a deschis si a cuprins sute de mii de oameni. Fostii detinuti politici spun ca "pentru a concepe si pricepe acest salbatec adevar trebuie sa-ti fi tārāt zilele prin lagare si īnchisori,


Ibidem, f. 33

Ibidem, f. 31

salbatec adevar trebuie sa-ti fi tārāt zilele prin lagare si īnchisori, prin aceste locuri unde fara o īnlesnire cāt de cāt nu apuci sa supravietuiesti, caci ele au fost facute pentru exterminare."53
























Al. Soljenitān - Arhipelagul Gulag, (vol. I), Edit. Univers, Buc., 1997





loading...











Document Info


Accesari: 5111
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )