APARIŢIA sI DEZVOLTAREA PARLAMENTULUI ÎN TĂRILE ROMÂNE PÂNĂ
LA 1918
"Parlamentul este-asa cum îl definea Apostol Stan- o creatie moderna care se impune în viata politica a statului în epoca de trecere de la feudalism la capitalism, ca urmare a unor necesitati de schimbare a structurilor institutional-politice bazate pe conducerea efectiva a treburilor publice de catre puterea executiva prin dregatorii ei."(1) Parlamentul deriva din adunarea de stari care este o institutie specifica orânduirii feudale prin care puterea centrala consulta în situatii extraordinare membrii claselor si stratelor sociale dominante, devenind astfel o institutie indispensabila in opera de guvernare a statului. Constituirea lui este concretizarea principiului separarii puterilor în stat, pentru ca o societate nu mai poate fi guvernata de un grup de oameni din jurul unui suveran in chip absolut. În gândirea revolutiilor burgheze, parlamentul apare ca un mecanism în care sa se reflecte interesele tuturor claselor sociale emancipate de privilegii feudale. Se înfaptuieste astfel principiul suveranitatii poporului prin care o dispozitie trebuia mai întâi sanctionata de un for central chemat sa adopte întreaga legislatie, ca sa poata fi adoptata. Parlamentul intruchipa, astfel, vointa poporului în conducerea si organizarea societatii.
Powered by https://www.preferatele.com/
cel mai complet site cu referate
|
