APARIŢIA sI DEZVOLTAREA PARLAMENTULUI ÎN TĂRILE ROMÂNE
PÂNĂ
LA 1918
"Parlamentul este-asa cum îl definea
Apostol Stan- o creatie moderna care se impune în viata
politica a statului în epoca de trecere de la feudalism la capitalism, ca
urmare a unor necesitati de schimbare a structurilor
institutional-politice bazate pe conducerea efectiva a treburilor publice de catre puterea
executiva prin dregatorii ei."(1) Parlamentul deriva din
adunarea de stari care este o institutie specifica orânduirii
feudale prin care puterea centrala consulta în situatii extraordinare
membrii claselor si stratelor sociale dominante, devenind astfel o
institutie indispensabila in opera de guvernare a statului.
Constituirea lui este concretizarea principiului separarii puterilor în
stat, pentru ca o societate nu mai poate fi guvernata de un grup de
oameni din jurul unui suveran in chip absolut. În gândirea revolutiilor
burgheze, parlamentul apare ca un mecanism în care sa se reflecte
interesele tuturor claselor sociale emancipate de privilegii feudale. Se
înfaptuieste astfel principiul suveranitatii poporului prin
care o dispozitie trebuia mai întâi sanctionata de un for
central chemat sa adopte întreaga legislatie, ca sa poata
fi adoptata. Parlamentul intruchipa, astfel, vointa poporului în
conducerea si organizarea societatii.
Powered by https://www.preferatele.com/
cel mai
complet site cu referate