Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































SITUAŢIA SOCIO-ECONOMICĂ A ORAsULUI ÎN ANUL 1918

istorie












ALTE DOCUMENTE

Dimitrie Cantemir - marele enciclopedist român si primul din neamul sau ales membru al unei academii straine -
Progresul în cultura si stiinta, 1878-1938
Montauk si Reteaua
Dualismele Occidentului: o analiza sincronica
DE LA CONSTANTIN LA AETIUS
Al doilea razboi mondial în Europa
Latinitate si dacism
Primul razboi mondial -un nou tip de razboi-
Antichitatea
Vechii Faraoni n-au fost pamanteni!

SITUAŢIA SOCIO-ECONOMICĂ A ORAsULUI ÎN ANUL 1918

Dupa semnarea armistitiului de la Focsani la finele anului 1917, autoritatile au adoptat masuri pentru înlocuirea cu trupe românesti a portiunilor de front de pe care s-a retras armata rusa si s-au aplicat masuri hotarâte pentru stavilirea actiunilor anarhice si devastatoare ale unor unitati militare rusesti aflate în retragere. Asemenea masuri s-au impus la Galati ca si în alte judete ca Roman, Pascani, Dorohoi, Falticeni unde regimentele ruse amenintau autoritatile locale si ordinea publica prin refuzul lor de a fi dezarmate. La Iasi, grupurile de militari rusi de la Socola care amenintau sa devasteze orasul au fost aduse în subordine si evacuate de catre armata româna[1].




În regiunea Galatilor se afla Corpul IV Siberian, compus din Divizia a-9-a si a-10-a fiecare divizie având 6.000 de oameni; divizioane completate de artilerie cu peste 80 de tunuri. Divizia a-9-a, care îsi avea cartierul la sendreni pleaca de pe front si porneste în mars pe soseaua Tecuci-Galati cu intentia de a trece Prutul în Basarabia. Divizia a-10-a, care se gasea la Galati, hotarî sa ajute divizia sora ca sa-si deschida drumul si începu sa-si adune soldatii care forfoteau prin oras spre a-i înarma si ataca fortele romanesti[2].

Comandorul de marina Niculescu Rizea, comandorul sectorului Galati aflând în dimineata zilei de 7 ianuarie 1918, despre plecarea de pe frontul Siretului a Corpului 4 Siberian organizeaza apararea grabnica a orasului. El dispuse putinele forte de care dispunea împrejurul Galatilor. Cea mai mare parte a trupelor, doua companii si jumatate din Regimentul 21, sunt postate pe dealul Ţiglina, spre a opri iesirea rusilor din defileul dintre balta Calica si Siret, pe unde se astepta atacul principal. O companie a ocupat pozitie lânga bateriile marinei, cu fata spre oras, pentru a preveni un eventual atac al rusilor din Galati, Divizia a-10-a, în spatele pozitiei de la Ţiglina. Mici detasamente sunt postate la nord-vest de oras, spre Filesti si la est, spre Reni, spre a opri atacurile ce eventual ar putea veni de acolo. În oras a fost oprit un detasament de marina si doua plutoane de infanterie, spre a supravegea trupele ruse ale Diviziei a-10-a si a intereveni împotriva lor, la nevoie. Corpul Pompierilor galateni sub comanda capitanului Nicolau, erau postate la marginea orasului din capatul strazii Tecuci, pâna la cimiti 16116p1524q r,pentru a opri trecerea rusilor dinspre front în oras si dinspre oras spre front[3].

Disproportia între forte era mare: cele 8 tunuri de pe dealul Ţigina si 4 tunuri de pe vendete împreuna cu vre-o 500 de ostasi, infanterie si marinari trebuiau sa înfrunte un întreg Corp de Armata, 12.000 de rusi si 80 de tunuri[4].

Rusii înainteaza din doua directii: dinspre nord-vest de la Filesti, înainteaza Reg. 34; dinspre vest, de la sendreni, înainteaza grosul Diviziei a-9-a. Patrule puternice rusesti se strecoara pe la sud de Baltita, surprind avamposturile române de pe Ţiglina si captureaza un ofiter si 14 soldati. Comandantul orasului cere ajutoare de la brigada dar tot ce i se poate trimite e o companie de mitraliere si o jumatate de companie infanterie de 70 de oameni. Cu ei se întareste atât detasmentul dinspre Filesti, care opreste înaintarea rusilor de la Filesti spre Galati, cât si trupa de garda din oras, care înpiedica rusii sa se ridice si sa înarmeze cele 23 de mitraliere din depozitul Diviziei a-10-a din strada Daciana, cu care vroiau sa atace pe la spate trupele române de la Ţiglina[5].

Rusii nu pot fi opriti de Brigada a-7-a la sendreni si ajung la Movileni, unde asaza 9 baterii cu 63 de tunuri spre Galati. O delegatie de soldati din Divizia a-9-a se prezinta în oras si cer sa li se permita trecerea prin oras la Reni amenintând ca daca cererile nu le vor fi satisfacute pâna la ora 3 dupa-amiaza vor bombarda orasul si vor forta trecerea. Comandantul român refuza sa le acepte conditiile având ordin sa le opreasca trecerea. Astfel la ora 3 artileria rusa începe bombardarea orasului; cele noua baterii de la Movileni trag asupra Galatilor si a pozitiilor române timp de patru ore. Pagubele provocate sunt neînsemnate. Bateriile marinei noastre riposteaza, tragând atât asupra bateriilor ruse cât si asupra rezervelor de infanterie. Bombardamentele au tinut pâna la orele 7 seara. În timpul noptii au avut loc violente încaierari de patrule de infanterie.

Trupele rusesti reîncep bombardamentul a doua zi, pregatind si un atac concentric asupra orasului. La aripa de vest, unitatile Diviziei a-9-a ataca cu putere si ocupa gâtul dintre balta Malina si Siret. La centru, fortele rusesti din infanterie si artilerie din Divizia a-10-a, care erau cantonate în cazarmile Ţiglinei si la gura Siretului, se concentreaza în spatele detasanentului nostru de la Ţiglina, îl ataca brusc prin surprindere si captureaza prima linie -o companie si jumatate-situata pe botul dealului Ţiglina, în fata lacului Calica. Restul trupelor noastre sunt respinse pe linia a doua, aproape de valea Ţiglinei, 800m de bateriile marinei[6].

stiri rele veneau din est: vasele si pichetele românesti de pe Prut fusesera dezarmate; acelasi lucru se întâmplase si cu detasamentele române la Reni si Giurgiulesti, o baterie grea ruseasca si sase mitraliere fusesera asazate pe malul Prutului iar un detasament dusman format din doua companii de mitraliere si un escadron de cavalerie se îndrepta spre Galati. Bateria îsi asazase tunurile lânga lacul Brates, iar infanteria desfasurata în linii de lupta, înainta precedata de patrule de infanterie. Aceasta patrunde în partea de jos a orasului si alaturi de 200 de infanteristi înarmati din Divizia a-10-a dezarmeaza posturile noastre de graniceri si militieni. Un vas rus, înarmat cu un tun de 150 mm, venind dinspre Reni, urca Dunarea si trage asupra docurilor, vaselor marinei si bateriilor noastre. În acelasi timp încep focul si bateriile de pe dealul Giurgiulestilor, aruncând obuze în oras. Situatia trupelor, de aparare a Galatilor era foarete grava fiind atacate din patru directii:vest, nord, est si sud, iar în oras trupele Diviziei a-10-a rusa se constituiau în unitati de lupta fara ca vreo unitate româneasca sa la poata opri[7].

Cu tot acest bombardament, trupele române ataca în forta si resping pe rusi, care se retrag în dezordine în zona dintre gara Barbosi si podul de la Siret. Bombardati de artilerie si avioane, rusii hotarasc, la 11 noaptea sa treaca podul si sa se predea nemtilor. Alte trupe s-au predat armatei române, care dupa ce le-a dezarmat, le-a condus, sub paza, spre Prut. În luptele purtate au fost capturate 79 de tunuri si au murit 26 de soldati români, în afara celor 70 de raniti[8].

Pentru comemorarea zilelor de 7-8 ianuarie 1918 autoritatile locale au dorit sa ridice un monument în memoria celor care si-au jerfit viata pentru apararea orasului. La sugestia Ministerului de Interne se hotaraste în cele din urma înfiintarea unui azil, care sa ajute orfanii  si invalizii de razboi. "Institutul galaten pentru invalizi si orfani de razboi" avea sa fie construit pe locul unde s-au dat luptele, pe locul comunei de la Bariera orasului din strada Brailei[9].

Desi pagubele suferite de oras în timpul acestor bombardamente nu au fost majore în cursul anilor 1916-1918, la Galati au existat mari distrugeri atât datorita bombardamentelor artileriei inamice cât si datorita încartiruirii trupelor ruse si românesti aici. Comform datelor culese de comisiile constituite pentru evaluarea si constatarea pagubelor,bombardamentele germane au provocat pagube în valoare totala de 6.533.342 lei, cetatenilor particulari, întreprinderilor de stat si particulare. La aceasta se adauga pagubele provocate prin bombardamente proprietatilor primariei si spitalelor Crucii Rosii Române în valoare de 14.504 lei. Au fost distruse în total 43 cladiri particulare, fabrica de caramida si abatorul orasului, si avariate 156 cladiri particulare[10], 16 scoli, 8 biserici si numeroase strazi ca de exemplul strazile Portului, Zimbrului, Domneasca, Lascar Catargiu, Movilei, etc[11].

Analizând distrugerile din punct de vedere al structurii lor, se constata ca, din totalul de 6.533.324 lei pagube suferite de particulari si intreprinderi de stat în urma bombardamentelor, marea majoritate, adica 6.192.385 lei revin stricaciunilor cauzate constructiilor, 223.727 lei se înscriu la deteriorarile provocate mobilierului, masinilor si instalatiilor si 117.230 lei revin evacuarilor si neîncasarii chiriilor[12].

Proprietatile Primariei, inlusiv scolile si bisericele au suferit distrugeri evaluate la 474.733 lei în urma avarierii si distrugerii cladirilor si 217.415 lei în urma distrugerii si avarierii mobilerului, utilajelor etc. Se mai adauga 350.000 lei pagube provocate de încetarea productiei abatorului, fabricii de caramida si atelierilor comunale pe o perioada de 5 ani. În timpul bombardamentelor a fost avariat si sediul Comisiei Europene a Dunarii, provocândui-se avarii evaluate la 5.000 lei[13].Bombardamentele asupra docurilor au provocat pagube atât cladirilor, instalatiilor cât si vaselor din docuri. Stricaciunile provocate magaziilor de grâne, cladirii masinilor si macaralelor, atelierului si elevatoarelor s-au ridicat la suma de 297.000 lei. Printre vasele scufundate se numarau 2 remorchere, o salupa, un tanc al marinei, un caiac[14].

Pagubele provocate prin încartiruirea trupelor ruse în oras s-au ridicat la suma de 667.457 lei iar a trupelor române la 8.477 lei, atât prin neplata chiriilor cât si pagube materiale. Unitatile militare rusesti ce au fost încartiruite în oras au distrus toate constructiile militare ce le-au executat în timpul sederii lor aici[15].Din suma totala a pagubelor suferite de orasul Galati de 7.476.533lei, ponderea cea mai mare,  6.667.158 lei o detin distrugerile de imobile, provocate în marea lor majoritate de bombardamentele inamice.

În oras se mentin ordinele date de Comandamentul Garnizoanei din Galati, prin care se interzicea discutarea si comentarea evenimentelor si mai cu seama a dispozitiunilor luate de comandamentele militare cu privire la dislocarea de trupe sau în alta directie. Contravenientii erau arestati si trimisi în judecata în fata Curtii Martiale. Sunt emise ordonante prin care se reglementa orarul localurilor, a institutiilor culturale[16]. Printr-un ordin circular din 10 august 1918 pentru a se pastra mai usor ordinea, orasul este împartit în 7 sectoare repartizându-se fiecarui corp de trupa din garnizoana câte un sector. Comandantul corpului era raspunzator de ordinea în sectorul sau, în care scop dispunea patrulari atât ziua cât si noaptea. Patrulele erau compuse din 2-4 soldati comandati de un soldat inferior sau de un plutonier[17].

La începutul anului 1918, guvernele Angliei, Frantei, Italiei si S.U.A. au reluat presiunile lor asupra României pentru ca aceasta sa nu încheie pacea separata cu Puterile Centrale, asa cum se angajase prin armistitiul de la Focsani, în cida faptului ca situatia interna si problemele externe cu care se confrunta România nu se îmbunatatisera ci se agravasera. Ţara noastra era complet izolata: la 9 februarie Puterile Centrale încheiasera pacea separata cu Rada Ucrainei iar la 18 februarie/3 martie 1918, guvernul sovietic încheia deasemenea pacea separata cu Tripla Alianta. România era înconjurata, fara posibilitatea de a primi vreun ajutor din afara si a se retrage în caz de înfrângere.

La 12 februarie 1918 s-a dat publicitatii la Iasi declaratia oficiala a guvernului român prin care se anunta ca se întrevedea posibilitatea începerii negocierilor de pace. Guvernul -se preciza în declaratie- nu se va angaja pe aceasta cale decât având siguranta ca negocierile vor fi duse pe baze acceptabile. Erau respinse, ca fiind lipsite de orice temei zvonurile referitoare la acceptarea pacii cu orice pret[18].

Tratatul de pace încheiat de România cu Puterile Centrale la Buftea - Bucuresti, la 24 aprilie/7 mai 1918, era în fond un dictat, un atentat împrotiva independentei si suveranitatii noastre nationale, o stirbire a integritatii teritoriale, o încercare de subjugare a economiei nationale. Potrivit dispozitiiilor sale, Bulgaria primea Cadrilaterul si o fâsie din sudul judetului Constanta, restul Dobrogei, treceau în condominium celor patru state inamice, lasându-se României acces la mare pe un drum comercial pâna la Constanta. Toate bogatiile tarii si în primul rând cerealele, petrolul si padurile intrau sub controlul Triplei Aliante, al Germaniei în special, pe o perioada îndelungata. În timp ce armata româna era în cea mai mare parte demobilizata si dezarmata, Germania pastra în tara întregul aparat si potential militar. Pacea a mentinut împartirea în doua a tarii, teritoriul ocupat, aflat sub administratia Puterilor Centrale si Moldova, pâna la Marasesti unde administratia româna continua sa-si exercite autoritatea si atributiile[19].

 Chiar în conditiile cenzurii, presa galatana a marcat, cu deosebit curaj împlinirea a doi ani de la intrarea României în razboi si a unui an de la victoriile din anul 1917, glorificând jerfa armatei române. Ziarele locale au adus omagii Regimentului 11 Siret, pentru luptele duse în Transilvania si Reg. 51 infanterie care si-a creat o "faima legendara" în luptele de la Marasesti.[20] Cu acazia împlinirii a doi ani de lupte si staruinte pentru împlinirea idealului national presa  galateana scria: "Aducem cel mai pios omagiu celor mai bravi, mai viteji, mai mândri fii ai României, acelor sute de mii de eroi anomimi care au reînviat legendarul suflet strabun pe câmpiile Cernei, ale Argesului, ale Jiului, ale Oltului, Dâmbovitei, Valea Prahovei, Siretului, pe crestele îndoliatilor Carpati"[21].

În ordinul de zi catre soldati  din 31 decembrie 1917 erau amintite luptele din 1917, când "drapelele voastre s-au acoperit cu o noua glorie" si se îndemnau soldatii sa fie vigilenti: "Voi, vitejii Mei luptatori de la Marasti, Marasesti si de la M-tii Oituzului - stati neclintiti ca paza a hotarului, facând straja credincioasa - încât sa nu se poata patrunde prin inelul de otel ce-ati faurit prin jerfele voastre. Stând cu arma la picior, ochiul vostru sa fie mereu atintit înspre inamic" [22]. Acestea nu erau simple aniversari ci sublinuiau hotarârea poporului român de a rezista în fata pericolului reprezentat de inamic.



Situatia locuitorilor orasului era precara. Seceta din anii 1917-1918 afectase populatia agricola din Galati ca si din întreaga tara. La 1 august 1918, Prefectura judetului Covurlui constata ca "recolta de grâu si secara din judet a dat rezultate asa de slabe încât ... cantitatea de recolta de abia ajunge pentru însamântarile de toamna". "Pâinea este foarte rara" se mentiona într-un raport catre Primarie "zilnic se perinda la primarie delegatiuni de functionari, lucratori la C. F.R. si ale institutiilor statului, muncitori care reclama imperios sa li se dea pâine sau mamaliga zilnica ... o stare de spirit îngrijoratoare domneste în populatia nevoiasa a orasului si este de temut ca miscari mai grave sa nu se produca, stiut fiind ca foametea este cel mai rau consilier pentru om"[23] .

Lipsa pâinii sau mai bine zis insuficienta acesteia pe piata este o constanta în aceasta perioada cum se poate vedea din rapoartele inspectorilor Primarie. În fata brutariilor se creaza aglomeratii mari în timp ce organele de ordine mentin cu greu ordinea[24]. În cursul lunii mai 1918 se afirma într-un raport "nu s-a putut distribui populatiei decât o treime din cota de 400 de grame" care era fixata de autoritati pentru fiecare persoana[25].

Într-un alt raport se preciza ca multi elevi nu pot frecventa cursurile fiind lipsiti de îmbracaminte, o mare parte a functionarilor numai au haine cuvincioase pentru a putea veni la servici[26]. Primaria orasului a încercat sa acorde unele ajutoare populatiei sarace din oras, infirmilor însa masurile erau insuficiente pentru numarul mare al acestora. Astfel din statele de ajutor pentru ianuarie 1918 rezulta ca suma de 211 lei a fost repartizata, între 5-20 de lei la doar 24 persoane[27].  Primaria a acordat sprijin familiilor celor demobilizati dar care nu s-au mai întors în oras, aflate într-o situatie grea, elevilor orfani merituosi, lipsiti de mijloace pentru procurarea celor necesare[28].

Deputatul galatean, I. Burbea arata într-o interpelare facuta în Parlamentul de la Iasi situatia grea în care se afla Galatiul, în oras spunea el "se afla mii si mii de fii ai României, azi simpli cetateni ieri eroi pe câmpiile însângerate". Unii erau din teritoriul ocupat "unde nu se pot înca întoarce" si "sufera de foame în cel mai rau sens al cuvântului". Unii continua deputatul erau cazati prin scoli, dar altii, multi "dorm sub cerul liber. Pâinea din oras mult mai rea decât la Iasi, se vindea cu 3-4 lei iar în zilele de mare lipsa cu 7 lei "pe ascuns"[29]. Deputatul de Covurlui ridica problema aprovizionarii orasului si în septembrie subliniind  lipsa fainei de grâu si de porumb, nerespectarea preturilor maximale si lacomia producatorilor. Din cauza foamei-mentiona dl. Burbea- "lumea piere, chiar acum dupa încheierea pacii: mor 85 %, adica pe când se nasc 15 mor 85 persoane"[30], desi informatia este susceptibila de unele exagerari.

Aprovizionarea deficitara a orasului s-a datorat faptului ca autoritatile actionau greoi, birocratic si abuziv dar si traficului pe Dunare, vasele care erau în trecere ridicau alimente, oferind preturi mari[31]. La acestea se adauga atitudinea autoritatilor locale din alte judete care uneori opresc si descarca vagoanele cu alimente destinate Galatiului pe motiv ca actele nu sunt în regula, refuzând categoric sa execute ordinele guvernului si sa livreze bunurile retinute[32].

Ministerul Industriei si Comertului se afirma într-un raport "dijmuieste" cantitatea de înbracaminte si încaltaminte repartizate orasului Galati; ca Directia generala a Aprovizionarii din Ministerul de Razboi este mereu în restanta pentru acordarea cotelor de zahar si ulei[33]. Primaria primea numeroase si nesfârsite plângeri datorita lipsei uleiului. Desi în noiembrie 1917 Directia de Subzistenta din cadrul Ministerului de Razboi hotârâse sa se puna la dispozitia orasului jumatate din productia totala a fabricii de ulei "Dinerman et. fii", însa cotele ce reveneau acestuia sunt acordate cu întârziere si incomplete. Ilustrativ pentru aceasta situatie sunt precizarile din urmatorul raport: "ulei ni s-a dat doar 200-300 kg când trebuintele orasului sunt de 25.000 kg lunar calculat 1 kg de familie"[34].

Lipsa zaharului a provocat în ansamblul populatiei mari nemultumiri, la Primarie adresâdu-se zilnic numeroase doleante. În luna mai 1918 se interzicea printr-o ordonanta fabricarea si vânzarea bomboanelor, prajiturilor si în general a orice produse din zahar, considerându-se ca cofetarii au sustras zaharul ce se gasea în consumatie pentru a-l transforma în articole de cofetarie pe care sa le vânda cu preturi exorbitante. Se încerca astfel stoparea speculei cu zahar de care erau acuzati cofetarii care, prin "specula urcau pretul zaharului la cote exorbitante astfel încât populatia sa nu-si mai poata procura acest aliment din comert"[35].

Specula la peste a luat asemenea proportii încât a provocat o serie de actiuni ale populatie: s-au adresat mai multe petitii colective catre guvern, memorii ale pescarilor, interventii pe lânga politie, conducerea cailor ferate si a postelor pentru a stavili scoaterea frauduloasa a pestelui din oras[36]. Preturile la acest produs deasemenea nemultumeau populatia. Sistemul de vânzare, prin licitatie a pestelui catre pescarii detailisti ducea la ridicarea pretului în functie de cerere. Nemultumirea cumparatorilor duce la înlaturarea acestui sistem. Pestele potrivit hotarârilor luate de Comisia de aprovizionare a orasului trebuia vândut numai în baza cartelelor de alimente, socotit câte 300 gr. de persoana. Pe cartela respectiva trebuia aplicata data cumpararii, pentru a nu se mai putea cumpara cu aceeasi cartela decât dupa ce era satisfacuta întreaga populatie, probabil 10 zile de la cumparare[37]. Din rapoartele catre Primarie se poate observa ca pe piata se gasea peste proaspat sau sarat mai ales la gheretele particularilor, fiind adus din Basarabia, în timp ce Pescaria Statului era mai slab aprovizionata. Cantitatile aduse pe piata nu erau întodeauna suficiente[38] mai ales fiindca din pestele adus în oras, potrivit directiunilor date de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Directiunea Pescariilor, trebuia sa se trimita peste si în alte localitati din tara, neputându-se lasa în oras o cantitate prea mare[39].

Cumpararea porumbului sau fainei de porumb se preciza într-un raport "risca sa devina un lux". "Când atâtia nevoiasi mi se adreseaza - se continua - cerând sa le arat locul de unde si-ar putea procura ceva porumb sau faina de porumb ... nu pot sa le indic nimic, caci oriunde le-as spune sa se adreseze nu pot cumpara din cauza ca speculatorii ofera preturi foarte mari ... pe zi ce trece starea de mizerie creste ... scumpetea prea mare nu este justificata cu nimic"[40]. Autoritatile se aratau îngrijorate ca lipsa acestui aliment, ce lua proportii alarmante, ar putea atinge si ordinea publica. În mai, din cele 400 de vagoane necesare pentru aprovizionarea orasului pâna la noua recolta se strânsesera doar 100 din judet[41].

La toate acestea se adauga lipsa petrolului, neprimirea la timp a cotei de talpa, piele si stofa. Aceasta era insuficienta, satisfacând doar o mica parte din multiplele cerinte ale populatiei orasului: "suntem asediati de public cu cereri de a li se da asemenea articole[42].

Pentru a reglementa situatia si stopa specula Comisia Interimara a orasului introduce frecvent ordonante cu preturi maximale fixate pentru produsele alimentare pentru perioade relativ mici, de exemplu, de la 1-7 iulie, de la 15-20 iulie, de la 20-31 iulie, etc. În ciuda pedepselor pentru specula: anularea autorizatiei date, excluderea de pe pietile publice,fenomenul este des întâlnit dovada stând numeroasele plângeri catre Prefectura Politie. Unele vizau comerciantii ambulanti, altele macelarii care nu respectau preturile maximale[43]. Pentru a stopa specula sunt propuse, de unii reclamanti masuri extreme ca reînfiintarea comisiilor militare de rechizitii "fara de care suntem dezarmati fata de reaua vointa a proprietarilor care nu voiesc a vinde cu preturile maximale. În aceste conditii muncitorii din diferite ramuri ale economiei cer o îmbunatatire a conditiilor de trai. Este cazul lucratorilor de la administratia docurilor Galati-Braila care solicita o crestere a salariilor, care erau doar de 3-6 lei pe zi. Ei mai cer sa li se dea si o noua alocatie de hrana, si "mult, putinele înlesniri pe care le au lucratorii ceferisti"[44].

În primavara si vara anului 1918 s-au semnalt greve la santierul naval "Fernic" unde începusera actiunile de remontare a atelierilor întoarse de la Odessa. Mentinerea în continuare a muncitorilor în situatia de mobilizati, desi razboiul se încheiase a creat nenumarate nemultumiri, în primul rând deoarece muncitorii nu puteau obtine marirea salariilor în raport cu preturile de pe piata. Miscarile greviste au creat organelor centrale temeri dintre cele mai serioase. La 13 aprilie 1918 Ministerul de razboi, temându-se de influentele revolutiei bolsevice asupra muncitorilor si eventualilor instigatori din exterior, cerea comandantului garnizoanei Galati sa organizeze un serviciu special de siguranta care sa cerceteze toate persoanele venite în oras, în special barbati între 18-45 ani, pentru a descoperi daca ele nu au sentimente ostile tarii si tulbura ordinea publica[45]. 

În pofida numeroaselor vicisitudini prin care trecea poporul român, determinat ocuparea a doua treimi din teritoriul national de catre trupele germano-austro-ungare, anul 1918 a marcat intrarea procesului de faurire a statului national unitar într-o etapa decisiva.

Presa galateana va consemna în paginile sale momentele Unirii, manifestându-si adeziunea si bucuria fata de evenimentele ce aveau loc. Primul act al unirii s-a desfasurat în Basarabia, unde Sfatul Ţarii, la 22 ianuarie/4 februarie, în unanimitate, a proclamat independenta Republicii Moldovenesti, cu dreptul de a-si hotarî singura soarta în viitor. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţarii, a adoptat, cu ocovârsitoare majoritate, hotarârea de a uni Republica Moldoveneasca cu România. Din cei 125 deputati prezenti, 86 s-au declarat pentru, 3 au fost împotriva, iar 36 s-au abtinut[46]. Presa locala va reactiona pe data: "Unirea Basarabiei cu România s-a înfaptuit, marti 27 martie, cu mare solemnitate la Chisinau si în mijlocul unui entuziasm indescriptibil... Unirea cu Basarabia poate fi un act istoric, dar mai presus de toate e un act sufletesc, maret, care trainiceste o legatura, care, desi a fost rupta cu brutala forta, a persistat, totusi, în inima tuturor acelora ce lacramau în taina pentru pamântul vremelnic pierdut"[47]. Cu ocazia vizitei la Galati, în toamna aceluiasi an, a domnului Ciugureanu, membru în Sfatul Ţari si ministru fara portofoliu în guvernul României, presa mai noteaza: "Din plaiurile asuprite ale Basarabiei, odinioara îndoliate, a pornit primul gest al unirii nationale. Fie ea binecuvântata ca în haosul de durreri infinite, ea a aruncat prima raza de lumina si speranta în inima mamei înlacrimate"[48].




La 6 noiembrie guvernul Marghilorman este silit sa demisioneze si sunt dizolvate Camerele alese prin mijlocirea acestui guvern. La 28 octombrie/10 noiembrie 1918 regele a decretat mobilizarea armatei. În apelul catre soldati anunta trecerea trupelor aliate peste Dunare, ce ne "impune cu o sfanta si patriotica datorie sa luam iarasi arma în mâna ca sa izgonim împreuna cu ele, pe vrasmasul cotropitor de tara si sa aducem liniste populatiei asuprite. Regele vostru va cheama din nou la lupta ca sa împliniti visul nostru de atâtea veacuri. Unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916-1917 ati luptat cu atâta vitejie... Fratii nostri din Bucovina si din Ardeal va cheama pentru aceasta ultima lupta, ca prin avântul vostru sa le aduceti eliberarea din jugul strain"[49]. Antanta este înstiintata ca România considera nul regimul instaurat de pacea de la Bucuresti, ca are dreptul sa-si înfaptuiasca revendicarile sale legitime. Declarând razboi Germaniei, trupele românesti au intrat simultan, în toate teritoriile românesti ocupate. Trupele române intra în Dobrogea, risipind trupele ocupante. Entuziasmul cuprinde tot mai mult tara. "O raza binefacatoare  si înca una si apoi alta-se scria în presa locala-ne arata ca seninul va înlocui în curând negura, întunecimea norilor care apasau de sus, asupra sufletului în siferinta".[50]

Cel mai important act istoric ce se desfasoara în timpul noului guvern condus de generalul C-tin Coanda (6 noiembrie-12 decembrie 1918) este unirea Bucovinei cu România, votata de Consiliul National Român la 15/28 noiembrie, în cadrul congesului reprezentantilor întregii populatii din Bucovina. Au fost prezenti mii de români, care formau marea majoritate a locuitorilor acestei provincii, precum si numerosi reprezentanti ai minoritatilor nationale, din toate categoriile si clasele sociale. Iancu Flondor, care a condus lucrarile, a propus motiunea care declara, "Unirea neconditionata, pentru vesnicie a Bucovinei în vechile ei hotare cu regatul României". Astfel cu umanimitatea voturilor, congresul a hotarât unirea provinciei cu tara mama. La cererea românilor din Bucovina, trupele române intra în provincie pentru a-i apara pe acestia de devastarile detasamentelor trupelor de voluntari ucraineni. Comentând acest fapt, presa galateana nota: "am pus stapânire pe Bucovina. Primirea ce s-a facut în toate partile trupelor române în provincia lui stefan cel Mare a fost una din cele mai grandioase. Plaiesii marelui voievod sarutau copitele cailor soldatilor români si le asterneau covoare în drum"[51].

Presa galateana da o deosebita importanta actului de la Alba-Iulia. "Galatii Noi" anuntau ca "ardelenii, întruniti într-un impunator congres, au hotarât sa proclame la Alba-Iulia unirea Ardealului cu România". Comentând actul de la 1 decembrie acelasi ziar publica articolul "Alba-Iulia": "Unirea sta în fata noastra, cea mai frumoasa, cea mai mândra dintre Uniri, cea mai duioasa Unire pe care vreun neam vreodata a realizat-o în decursul secolelor, o Unire asezata pe temelia sângelui românesc, cald si generos, care a spalat ranile neamului pe care i le facusera lanturile robiei straine"[52].

"Stramosii s-au înfiorat în mormintele lor - scria "Vointa Galatilor" - eroii si-au ridicat slava catre cer si inima unui neam întreg a batut mai cu putere; a fost clipa când la Alba-Iulia s-a citit rezolutia prin care Transilvania se proclama unita cu România... Acum ori niciodata ne-au îndemnat sufletele eroilor de la Marasesti si Jiu, de la Oituz si Marasti si întregul românism a raspuns cu glas de tunet ce rasuna printre mii si mii de secole: Acum si întotdeauna, Traiasca România"[53].

Prin unirea Transilvaniei cu România s-a desavârsit procesul de formare a statului unitar român. În noul cadru national al României întregite, societatea galateana, va evolua pe planuri mult mai largi, atât în economie cât si în viata politica si culturala, contribuind în la refacerea si dezvoltarea tarii.      



[1] C. Gh. Marinescu, op. cit., p.278.

[2] D. Faur, op. cit., p.46.

[3] C-tin Kiritescu, op. cit., p. 208; D. Faur, op. cit., p.48.

[4] D. Faur, op. cit,. p. 49.

[5] Ibidem, p.49, 51.

[6] C-tin. Kiritescu, op. cit., p.209.

[7] Ibidem.

[8] Paul Paltanea, Istoria orasului, p.241-242.

[9] Arh. Nat. Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar 16/1918, f.2,6.

[10] st. Stanciu, Alex. Duta, op. cit., p.156-157.

[11] Arh. Nat. Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosarele 23/1917, f. 2-9, 43-44, urm.; 187/1916, f.4-9,11-14, 38/1918,f. 3-18, 19-26, 1.

[12] st. Sanciu, Alex. Duta, op. cit., p157.

[13] Arh. Nat. Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar22/1917, f. 1

[14] Ibidem, dosar21/1917.

[15] Ibidem, dosarele 20/1917, f.94 16/1917, f. 36.

[16] Comunicat Oficial al Prefecturii , nr. 108, din 12 ianuarie 1981.

[17] Arh. Nat Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar19/1918, f.165.

[18] Aspecte ale luptei, p.279.

[19] România în primul razboi, p. 330-331.

[20] " Înainte Galatii Noi", V, nr. 79, din 23 mai 1918; nr. 80 din 24 mai 1918

[21]Ibidem, nr. 177, din 18 august 1918.

[22] Comunicatul Oficial al Prefecturii orasului Galati, nr.99, din 3 ianuarie 1918.



[23] Tezaur documentar galatean, p. 339-340.

[24] Arh. Nat. Directia Galati, fond Primaria orasului Galati,dosar 36/1918, f.25.

[25] Ibidem,dosar 27/1918, f.31.

[26] st. Stanciu, Alex. Duta, op. cit., p.161.

[27] Arh. Nat. Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar 5/1918, f.11-12.

[28] Ibidem, dosar 6/1918, f.2.

[29] "Înainte Galatii Noi", nr.190, din 31 august 1918.

[30] Ibidem, nr. 169, din 6 septembrie 1918.

[31] Ibidem.

[32] st. Stanciu, Alex. Duta, op. cit., p.161.

[33] Ibidem.

[34] Arh. Nat. Directia Galati, fond Primaria orasului Galati, dosar 27/1918, f.13, 194.

[35] Ibidem, f.25.

[36] Ibidem, dosar 26/1918, f.40,41,64.

[37] Ibidem, f.1.

[38] Ibidem, dosar 36/1918, f. 17, 23, 27, 30, 31.

[39] Ibidem, dosar 26/1918, f.67.

[40] Ibidem, dosar 21/1919, f.357.

[41] Ibidem, dosar 27/1918, f.30.

[42] Ibidem, f.11.

[43] Ibidem, dosar 35/1918, f.11, 12, 18, 41.

[44] "Înainte Galatii Noi",nr.61, din 27 mai 1918.

[45] I. Brezeanu, C-tin Marinescu, Orasul Galati, p.151.

[46]  Augustin Deac, I. Popescu-Puturi et. al., op. cit., p12.

[47] "Galatii Noi", V. nr.56, din 31 martie, nr. 57, 3 aprilie 1918.

[48] Ibidem, V, nr.206, din 16 septembrie 1918.

[49] C-tin Kiritescu, op. cit., p. 371.

[50]"Galatii Noi", V, nr.238, din 23 noiembrie 1918.

[51]Ibidem, V, nr. 243, din 26 noiembrie 1918.

[52] Ibidem, V, nr. 266, din 17 noiembrie 1918, nr. 276, din 1 decembrie 1918.

[53] "Vointa Galatilor", I, nr.164, din 29 noiembrie 1918.












Document Info


Accesari: 4012
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )