"Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditional-
Daca perioada pasoptista, prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara', editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti, Mihail Kogalniceanu, a dat imbold scriitorilor sa se inspire din traditiile si folclorul poporului, abia societatii &q 919c25j uot;Junimea', datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu, este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri', nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". In opera acestui Homer autohton traiesc credintele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Scriitor realist de sorginte populara, reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici, Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie, acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil original. Primul roman autobiografic din literatura noastra, roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie, a aparut intre 1881 si 1892, dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti, 1881, 1881, 1882, iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga,in 1892.
Astfel, "Amintirile" sunt vazute ca un roman, specie a genului epic in proza de marime substantiala, complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave, naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri, fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate, antrenate de o intriga complicata. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala, adica de extractie rurala sau religioasa, poate fi numit si roman traditional. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi', validand tema sociala de extractie rurala, in modul de individualizare a personajului, si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani, pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului, cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de vatale in toate partile;cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea, de faceau mare cinste satului lor'. Atmosfera generala este edenica, iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. Cu toate acestea, opera are un mare grad de generalitate, ceea ce l-a facut pe G. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga; tema sociala.
Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social, etnografic, deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Aceasta monografie, incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi, scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal, prima scoala, primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'; 'SfSntul Niculai'; 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica, si bunicul David Creanga, indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal, desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii, o vede intr-o lumina destul de frumoasa. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat", "Pupaza din tei" furtul cireselor, jocurile din din casa parinteasca, obiceiurile de Anul Nau, smantanitul oalelor. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt; "fabrica de preoti" din Falticeni, unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor, Pavel Ciubotariul. Partea a patra si ultima, mai scurta decat celelalte, prezinta despartirea de satul natal, in toamna anului 1885 cand este obligat,dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. Plecarea are valoarea unei dezradacinari, deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti, acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' - G. Calinescu. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop, dar cel mai important este cronotopul satului. Nica si varis sau au intuitia faptului ca, intorsi in sat dupa un timp, nu vor mai gasi acelasi spatiu. Humulestiul este un cronotop, definit cu migala de-a lungul operei si definind la randul sau protagonistul, fiinta unica, si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur, nici cu autorul. Satul reprezinta paradisul copilariei. Din punctul de vedere al lui Nica, el este spatiul sacru al unei fericiri eterne, din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii", maturizarii sale.Plecarea spre Ia;i devine un fel de nastere cu dureri, o alungare definitiva in lumea imperfecta. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul.
Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica, el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi, intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. Ca instanta narativa, baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ, iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central, deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. Prin lintermediul poznelor, da o anumita semnificatie jocului si copilariei, lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman', deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica, acesta devenind personaj tridimensional. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi, devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. Ca referent uman, adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza, Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'; 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda, barba si mustete ca in palma' .Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului, al personajelor si al personajului insusi, autocaracterizarea: 'un baiet prisarit, rusinos si fricos de umbra mea'; 'stropsitul de Ion', cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui, este mamos, are prezenta de spirit, este hamic, indraznet, nazdravan, las si capabil de sentimente.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate.
Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei, mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub, doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi', iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. Ca instanta narativa, mama este personaj secundar, deoarece are ocurenta mare, in special in partea a doua, precum si personaj tridimensional, pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. Ca referent uman, ea beneficiaza de portret moral, portretul fizic lipsind cu desavarsire. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat", dar si a caracterizarii indirecte, prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii; inchega apa cu numai doua picioare de vaca; batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap, la mana sau la picior". Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor, personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". Acesta este, de asemenea, personaj secundar, dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. Este si personaj tridimensional, deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu: are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept
cheltuielilor, deoarece,pe vremea aceea, pentru satisfacerea serviciului scolar,taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare .Ca referent uman, beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit, ne primea cate pe unul, ca la baba oarba, zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei.
Al treilea argument, care coroboreaza statutul de roman traditional, vizeaza elementele de stil si de arta narativa. Printre acestea se numara oralitatea, acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului, nu ca citeste, ci ca i se povesteste prin viu grai. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului, timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam", "eram holtei", "ma lupt". Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii i-auzi mai". Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea, materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune, realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber Mo Luca, se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat", viitor popular perifrastic ai sa pleci". Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul","daca te lasa pardalnica de inima". Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti "caslegi","ocnita". Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". Cel mai adesea, pentru a statuta cititorul ca interlocutor, autorul apeleaza la discursul retoric, adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a caci n va para saga". "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Alaturi de oralitate, autorul da frumusete "Amintirilor", el fiind de trei feluri: umor de caracter, umor de situatie, si umor de limbaj cu aspect generalizat. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei, »mai bine ramai pe loc, Ioane«". Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara", "mort-copt" cu tot inadinsul". Locutiunile verbale foarte plastice a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ insuratei de-al doilea", portrete comice: "Traznea, Gatlan, Oslobanu, autopersificarea: "nemernicii de noi", identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion", antifraza "Zahei al tau cel cuminte", deraierea lexicala: "furloasele", echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti"
Din perspectiva unei interpretati moderne Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. Aplicand notiunile moderne de naratologie, vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator, mai ales ca avem de a face cu un narator cu inclinatii ludice. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul, plasat la nivelul discursului, este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii, ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii, ele fiind: 'homodiegetic,deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I, intradiegetic, deoarece este implicat in actiune, omniscient, deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor, auctorial, deoarece cunoaste deynodamantul, unipreyent, deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc, rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone, creditabil, deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. Exista mai multe tipuri de focalizari, cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna,cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate.
Pe parcursul rornanului, autorul apeleaza la anumite tehnici narative.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza, chiar daca se desfasoara si in alte locuri, graviteaza in jurul unui singur personaj. Cea de-a treia tehnica este povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent, incadrate de "rama", discursul narativ generic al naratorului principal.
Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale, se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului, realizand tema sociala de extractie rurala. Gratie harului sau scriitoricesc, Ion Creanga a reusit, prin opera sa,sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda.
|
