Singuratati plurale
|
D |
Dintr-o solidaritate greu de ascuns, am admirat aventura post-verlainiana (mercenar în armata olandeza, circar, hamal, comersant, sef de santier, traficant de arme etc.), marile lui evadari din sine si din "infernul" creatiei, peregrinarile printre tentatiile lumii, care l-au costat întâi un picior (amputat din cauza unei tumori la genunchi) si-n final viata, ispravita la etatea de treizecisisapte de ani.
Magul senzatiilor ramâne însa un precursor, un prag la capatul unei piste pe care alearga tinerii curentului/scolii ctitorite de Jean Moréas, pe numele sau simbolismul.
Fanteziile delirante, noul limbaj, magia simturilor, contrastele diabolice, vulgaritatile si câte alte "înspaimântari" ale celui ce se credea, ca poet, "un hot de foc sacru" au marcat o cohorta de generatii de frondisti si imitatori, între care (nu-mi place sa, nici ca, dar) ma numar, ca practicant al jocului cu iluzii ca-ntr-un posibil nou "album dracos", daca putem spune dracos frantuzescului zutique.
A trait putin si a scris si mai putin, începând cu o "imitare" a cliseelor parnasiene, în latura teribilist-miraculoasa, dupa care s-a lasat înfrânt de solitudine si si-a asumat ipostaza de pedant esuat în virtual si damnare.
Rimbaud este rod al singuratatii plurale-existentiale si, deopotriva, spirituale - asa încât m-am putut compatibiliza cu modusul sau vivendi si operandi, lasându-ma influentat perpetuu de boarea clocotita a transluciditatilor reci si umede ale izvorului sau de spirit, din care se pot tamadui de realism - ca si mine - leaturi întregi de înregimentati ai poeziei.
|
