Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera T

Gramatica










ALTE DOCUMENTE

Test de vocabular
The Past Tense
COMMUNICATION - PAST AND FUTURE
Prezentul Continuu ( Present Continuous)
Lectia 6: Verbul
THE RADIO AND THE TELEVISION
Anacolut
PRONUMELE PERSONALE
EXERCITII de DICTIE
DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera E

DICŢIONAR DE MITOLOGIE GREACĂ sI ROMANĂ - litera T

Tabulae Iguvinae. Placile din bronz descoperite la Gubbio (anticul Iguvium) īn 1444, inscriptionate partial īn alfabetul local si partial īn cel latin, continīnd descrie­rea liturghiei unei confrerii sacerdotale (Fratres Atiedii), constituie documentul cel mai important pentru studiul religiei italice din cīte s-au pastrat pīna la noi. Interesul lor din punctul de vedere al reli­giei si al mitologiei rezida īn faptul ca īn descrierea ceremoniilor sīnt cuprinse nume­roase obiceiuri religioase si numele unor vechi divinitati. Dintre acestea se pot enu­mera: o triada comparabila cu cea capi-tolina, compusa din Iupiter Grabovius, Marte Grabovius si Vofionus Grabovius; o alta triada, alcatuita din Cerfus Martius (corespondentul masculin al zeitei Ceres) si cele doua fiice ale sale, Prestata Cerfia si Tursa Cerfia; īnca o triada, constituita din Treba Iovia, Fisus Sancius si Tefrus Iovius (acesta din urma zeu al caminului); cīteva divinitati ce corespund, īn forma oraculara, zeilor Iupiter si Marte : Dicam-nus Iovius, Ahtus Iupiter si Ahtus Marte; posibil un zeu htonian, Hordus Iovius; doua divinitati probabil ale vegetatiei, Pomo-nus Popdicus si Vesona Pomoni Popdici etc.



Tabulae Iliacae. Numele unor placi de piatra sculptate ce ilustreaza episoade din poemele homerice (īndeosebi din Iliada, de unde si numele lor) si ciclice, alaturi de alte scene cu subiect mitologic (odihna lui Heracle) sau istoric. Au fost realizate pro­babil la Roma (exista īnsa si ipoteza ori­ginii grecesti), īn epoca imperiala. Nu se cunoaste cu certitudine destinatia lor, dar e posibil sa fi fost īntrebuintate drept tablouri, atīrnate pe peretii caselor. Sīnt deosebit de importante pentru mitologie datorita repertoriului de scene figurate cu subiect mitologic pe care ni l-au transmis.

Tacita. Zeita romana a tacerii, numita si Muta sau Mutea (Ovidiu, Fastele, 2.572). Era considerata mama larilor si era vene­rata īn cadrul sarbatorilor Feralia (vezi).

Tafios (gr. Tacpioe;, -ou). Erou grec, eponimul insulei Tafos, considerat fiul lui Poseidon si al Hipotoei si tatal lui Pterelaos. Le-a dat locuitorilor din Tafos numele de teleboi.

Prezente īn literatura antica. Este prezen­tat succint de Apollodor īn Biblioteca (2.4.5).

Tages (lat. Tages, -etis). Personaj mitic etrusc, cu īnfatisare de copil dar cu īnte­lepciune de batrīn. Potrivit traditiei, era fiul unui Genius Iovialis si nepotul lui Iupiter si se nascuse direct din pamīnt, īn Etruria, dintr-o brazda mai adīnca decīt cele obisnuite pe care Tarhon (sau un taran) o trasese pe un cīmp. El 1-a īnvatat mai īntīi pe Tarhon īnsusi iar apoi pe etrusci arta haruspiciilor, dictīndu-le principiile si īnvataturile acestei arte ce au fost adu­nate īn cartile de divinatie numite Libri Tagetici, despre care se credea ca ar fi fost la origine īn numar de douasprezece. Nas­terea lui Tages este descrisa pe scurt de Ovidiu: un plugar etrusc "a vazut cum un bulgare de pamīnt, īn mijlocul araturii, mai īntīi se misca singur fara sa-1 atinga nimeni, apoi, ia forma de om, si o pierde pe cea de pamīnt si deschide gura de curīnd formata, pentru a vesti viitorul. Localnicii l-au numit Tages, care cel dintīi a īnvatat neamul etrusc sa prevada evenimentele viitoare" (Ovidiu, Metamorfoze, 15.552 si urm.; alte informatii apar la Cicero, De divinatione, 2.50).

Taigete (gr. Tau'Ţern, -Tjt; lat. Taygete, -es). Una dintre Pleiade, fiica lui Atlas si a Ple-ionei. Se credea ca de la numele ei provine cel al muntelui Taiget din Laconia. De la

797

TAMBURINĂ

Zeus, Taigete i-a nascut pe Lacedemon si Eurotas.

Talaos (gr. TaXococ;, -ou; lat. Talaus, -i). Rege mitic al Argosului, fiul lui Bias si al lui Pero. Din casatoria sa cu Eurinome (sau Lisimaha, sau Lisianasa) s-au nascut Adrast, Partenopeos, Mecisteu, Aristoma-hos, Erifile. Adrast si Mecisteu sīnt indi­cati uneori prin patronimicul Talaionizi.

Talaria (lat. talaria, -ium). īncaltari īna­ripate ce constituie atributul diferitelor divinitati. Sīnt īnzestrati cu ele Hermes/ Mercur, Perseu, Atena/Minerva, potrivit descrierilor facute printre altii de Vergiliu, Ovidiu, respectiv Cicero. īn limba latina a devenit idiomatica expresia talaria videa-mus, echivalenta cu "sa ne pregatim de fuga" (Cicero, Ad Attico, 14.21.4, 3).

Talassio (lat. Talassio, -onis; si Talas(s)ius, -ii, si Talassus, -i). Legendar camarad al lui Romulus, conducatorul unuia dintre grupurile de pastori care au participat la rapirea sabinelor, pentru a popula cu femei nou īntemeiata cetate a Romei. Se spunea ca una dintre aceste sabine, foarte tīnara si frumoasa, a fost rapita special pentru el si ca, īn timp ce era condusa la noul ei stapīn, pastorii care o capturasera le repetau numele lui Talassio celor care īi īntrebau cui īi era menita o prada atīt de rīvnita. Se īncerca sa se explice īn acest mod, printr-o legenda etiologica si creīnd un personaj altminteri obscur, originea stri­gatului "Talassio" repetat de obicei la Roma īn timpul ceremoniilor nuptiale ; strigat de bun augur, se spunea, de vreme ce casato­ria lui Talassio fusese una foarte reusita. O alta explicatie a originii strigatului ritual excludea personajul cu acest nume, referindu-se īn schimb la cuvīntul grecesc talasia, care īnseamna "prelucrarea līnii" : se spunea ca īntre sabine si romani se con­venise ca femeile rapite sa nu fie supuse la munci servile, ci sa se limiteze la toar­cerea līnii; repetarea strigatului īn timpul ceremoniilor nuptiale confirma solemni­tatea acelei vechi promisiuni si garanta implicit sotiei autoritatea si respectul. Pentru alte detalii vezi Sabine, rapirea, unde sīnt indicate si principalele izvoare literare ale legendei.

Talo, vezi Hore.

Talofori (gr. #aXXo<popoi, -uiv). Purtatorii de ramuri de maslin īn procesiunea Pana-

TENEELOR (vezi).

Talos (gr. TaXuig sau TaXog, -ai; lat. Talus, -i). Personaj mitologic socotit paznicul insulei Creta. Desi se poate presupune ca la origine a fost conceput ca o figura divina, izvoare mai tīrzii īl descriu ca pe o statuie vie din bronz, faurita de zeul Hefaistos. Pentru a proteja insula de eventualii dus­mani, Talos se folosea de bolovani enormi, pe care īi pravalea peste corabiile lor atunci cīnd se apropiau; sau īi ardea, apropiindu-i de trupul sau de metal pe care īl aducea la starea de incandescenta. A fost ucis de Me-deea, care 1-a adormit cu ajutorul magiei si i-a sustras fluidul vital continut īntr-unui din picioare.

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Apollonios din Rodos īnArgonauticele (4.1638 si urm.) si, cu unele variante, de Apollodor (1.9.26) si Platon (Minos, 320c).

Talpios (gr. GaXmot, -ou). Fiul lui Euritos si al Terefonei si fratele lui Antimahos, a participat la razboiul troian īn calitate de fost pretendent la mīna Elenei. Aici a con­dus un contingent de epeeni originar din Elida, numarīndu-se printre luptatorii alesi sa intre īn pīntecele calului de lemn pentru dezlantuirea atacului final asupra Troiei. Pausanias (5.1.11 si 3.3 si urm.) consem­neaza venerarea mormīntului sau īn Elida.

  Prezente īn literatura antica. īn afara de pasajul citat din Pausanias, Talpios este mentionat īn Iliada (2.618 si urm.) si īn Biblioteca lui Apollodor (3.10.8).

Taltibios (gr. TocX-ftuPiog, -ou; lat. Talthy-bius, -i). Crainic al lui Agamemnon īn raz­boiul troian (Iliada, 1.320). īn Sparta si Argos i se aduceau onoruri divine. Numele lui se traduce prin "cu viata īnfloritoare".

Talus, vezi Perdix.

Tamasus (lat. Tamasus, -i). Localitate din Cipru consacrata zeitei Afrodita. Potrivit relatarii lui Ovidiu (Metamorfoze, 10.644 si urm.), Tamasus era o cīmpie care con­stituia partea cea mai frumoasa a insulei, īn mijlocul ei crestea "un arbore stralucitor cu frunzisul galben, cu ramurile rasunīnd de aur galben".

Tamburina. Instrument muzical utili­zat īn special de discipolii zeitei Cybele si

TAMFANA

798

alaiurile dionisiace, unde acompaniaza dansurile specifice. Cu referire la cultul Mamei zeilor este amintita īn Imnul home­ric 14.1-4: "Pe mama ce-a nascut toti zeii si oamenii din lumea-ntreaga/ S-o prosla­vesti, maiastra muza, copila falnicului Zeus!/ īi place zvonul de crotale si de tim­pane, cīntecul de fluier". īn limbile mo­derne este indicata uneori prin termenul "timpan", din grecescul T6|iiravov, desi difera de timpanul modern, iar sunetele sale sīnt produse prin lovirea usoara cu degetele sau cu palma, asa cum fac mena­dele īn descrierea lui Catul (64.261): "ba­teau īn tamburine cu palmele desfacute".

Tamfana. Numele unei divinitati femi­nine venerate de vechii germani. Era zeita principala a unei importante federatii reli­gioase.

Tamiris (gr. ©ajiupig, -log ; lat. Thamyras,

-ae sau Thamyris, -idis). Legendar poet si

cīntaret trac, fiul lui Filamon si al nimfei

Argiope. Considerīndu-se inegalabil īn arta

sa, a īndraznit sa le provoace la īntrecere pe

muze; īnvins, a fost lipsit atīt de abilitatile

sale artistice, cīt si de vedere. O marturie

a esecului sau se pastreaza īn iconografie,

unde este reprezentat cu lira sparta.

r Prez'!"*0 īn literatura antica. Personajul

este mentionat īn Iliada, 2.594 si urm. si

īn tragedia Resos a lui Euripide ; este citat

īn mai multe rīnduri de Platon (Ion, 533c ;

Republica, 620a ; Legile, 829e) si a inspirat

o drama a lui Sofocle.

Prezente    In    literatura    contemporana. K. Gjellerup, Tamiris, drama.

Tanagra (gr. TavaŢpo, -aq; lat. Tanagra, -ae). Fiica lui Eol, zeul vīnturilor, devenita eponima cetatii Tanagra din Beotia.

Tanais (gr. Tccvcx'ic, -c£l"5og; lat. Tanais, -idis). Zeu fluvial, fiul cuplului Oceanos--Tethys. Initial fiinta umana, fiul lui Be-rosos si al unei amazoane pe nume Lisipa, acesta era pasionat de īndeletnicirile mili­tare, respingīnd īn schimb iubirea; mīniata de dispretul pe care Tanais i-1 arata, Afro-dita a hotarīt sa-1 pedepseasca, stīrnind īn el o dragoste nebuneasca pentru propria-i mama. Disperat si incapabil sa-si domine altfel pasiunea, Tanais s-a aruncat īntr-un fluviu, īn ale carui ape s-a transformat. Fluviul respectiv era identificat cu actua­lul Don.

  Prezente īn literatura antica. Legenda este mentionata de Hyginus si de unele izvoare tīrzii.

Tanaquil. Numele unei femei etrusce de origine nobila, considerata īn mitologie sotia regelui Romei Tarquinius Priscus. Ea a fost cea care si-a īndemnat sotul sa cucereasca tronul Romei. Dupa asasinarea lui Tarquinius, Tanaquil a contribuit cu abilitate la urcarea pe tron a lui Servius Tullius (vezi). Mitul lui Tanaquil are pro­babil la baza īntīmplari si personaje reale; potrivit altor relatari, Tanaquil era cunos­cuta si sub numele Gaia Cecilia.

  Raspīndirea cultului. Desi nu facea obiec­tul unui cult divin propriu-zis, personajul s-a bucurat de un mare respect īn istoria romana. Veneratia cu care era īnconjurata Tanaquil este atestata de traditia potrivit careia o mantie pe care o tesuse cu mīinile ei pentru Servius Tullius era pastrata ca o relicva pretioasa īn templul Fortunei, iar furca sa de tors - īn templul lui Sancus.

  Prezente īn literatura antica. Principala sursa de informatii referitoare la regina o reprezinta Livius (1.34.4 si urm., 39.3, 41.1-4, 47.6). Identificarea sa cu Gaia Ce­cilia este sugerata de Pliniu (Naturalis his-toria, 8.194).

Tanit. Numele prin care cartaginezii o indicau pe zeita feniciana Astaete (vezi).

Tantal (gr. TdvTaXog, -ou; lat. Tantalus, -i). Personaj mitic din Lidia, fiul lui Zeus (sau al muntelui lidian Tmolos) si al nim­fei Pluto. Potrivit unei versiuni a mitului, sotia sa era Dione, potrivit altora - Taigete, Clitia, Eurianasa ori Euprito, iar fiii sai erau Broteas, Niobe si Pelops (vezi schema de la rubrica Atreu). Rege extrem de bogat (la aurul si bogatiile Lidiei pare sa faca aluzie si faptul ca mama sa era o nimfa al carei nume īnseamna "cea bogata"), era asociat, datorita sonoritatii numelui, cu termenul grecesc xaXavTa, "talant", care reprezenta cea mai mare unitate de masura a greutatii utilizata pentru aur: numele Tantal a devenit proverbial īn acest sens īnca din Antichitate. El īnseamna īnsa de fapt "īndraznetul, cel care cuteaza", izvoa­rele atribuind īn general personajului ac­tiuni temerare, aflate la originea pedepsei divine eterne pentru care a devenit celebru. Dintre faptele sale temerare, a caror īn­drazneala se apropia de pacat pīna la a se

799

TANTALIZI

confunda cu el, anticii aminteau īn primul rīnd sacrificiul pe care īl oferise zeilor pre-gatindu-le mīncare din carnea propriului sau fiu, Pelops. Tantal fusese la un ban­chet īn cer, īn compania zeilor; īi invitase apoi la el, īn cetatea Sipilos (īntemeiata chiar de el si care era prima cetate din Lidia, poate si din lume), pe zeii olimpieni. Poate din dorinta de a le oferi la ospat ceva cu totul iesit din comun, care sa fie demn de asemenea invitati de seama, sau poate pentru a le pune la īncercare omni­scienta, el si-a taiat fiul īn bucati si 1-a gatit, servindu-le zeilor mīncarea astfel preparata. Zeii nu s-au atins īnsa de ea, stiind prea bine ce se ascundea īn spatele acelei mīncari īn aparenta delicioase; dim­potriva, l-au pedepsit pe Tantal cu faimosul supliciu (pentru alte detalii vezi Pelops).

Din povestea sacrificarii lui Pelops apa­reau de obicei doar vagi indicii la poetii greci, care au oferit si alte explicatii ale chinului vesnic la care a fost supus Tantal. Potrivit unora dintre ei, acesta a fost pe­depsit pentru ca furase de la masa zeilor nectarul si ambrozia (facīndu-se vinovat de un pacat similar, īn unele privinte, celui comis de Prometeu); sau pentru ca pas­trase cīinele de aur pus de Rhea sa-i stea de paza lui Zeus si pe care īl furase Panda-reos. Printre numeroasele acte īndraznete atribuite lui Tantal figura, potrivit unei versiuni, si rapirea lui Ganimede, pusa de obicei pe seama lui Zeus.

Oricare ar fi fost cauza, si poate pentru ca divulgase oamenilor secretele ce-i fuse­sera īncredintate de Zeus, Tantal a primit o pedeapsa care avea sa devina proverbiala īnca din Antichitate. Homer (Odiseea, 11.582 si urm.) povesteste ca acesta a fost cufundat īntr-un lac a carui apa īi ajungea pīna la barbie. Atunci cīnd, cuprins de o sete de nestapīnit, se apleca sa bea, apa se retragea instantaneu din fata lui, lasīndu-i pamīntul gol īn jurul picioarelor. Deasu­pra capului sau atīrnau crengi īncarcate de fructe ; dar daca schita numai gestul de a ridica bratul sa apuce vreunul, ele se īnaltau pīna la cer, cu neputinta de ajuns, īn plus, deasupra lui era suspendat un bolovan imens, care ameninta sa se prabu­seasca si sa-1 striveasca īn orice moment, supunīndu-1 la chinul poate cel mai cum­plit dintre toate : frica eterna.

īn alta parte (Euripide, Oreste) se spune ca Tantal, la fel ca Prometeu, a fost con­damnat sa ramīna pentru totdeauna sus­pendat īn gol, legat de mīini si atīrnat de o stīnca; deasupra capului sau statea o piatra fierbinte, gata sa cada īn orice clipa.

  Epitete. Temerarul (este tocmai semnifi­catia numelui sau); Navigatorul aerului (cu referire la pedeapsa mentionata de Euripide, suspendarea īn gol de marginea unei stīnci).

  Atribute. Mai mult decīt atributele indivi­duale,   la   recunoasterea   lui   Tantal   īn iconografie   contribuie    detaliile   scenei reprezentate, care reproduce deseori īn detaliu pedeapsa sa.

  Raspīndirea cultului. Tantal era venerat īn special īn Lidia si īn regiunea muntelui Sipilos, unde acesta īntemeiase, potrivit traditiei, cetatea omonima. Un lac din apro­piere purta numele lui Tantal, iar mormīn-tul sau se afla, din cīt se spune, pe muntele Sipilos; un herbon īi fusese ridicat si īn Argos, care īsi disputa cu Sipilos onoarea de a-i fi primit osemintele; Tantal facea obiectul unui cult eroic si īn insula Lesbos.

  Prezente īn literatura antica. Homer, Odi­seea, 11; Pindar, Olimpice, 1; Frinihos, Tan­tal ; Euripide, Oreste ; Aristarh din Tegeea, Tantal (tragedie pierduta); Seneca, Tiest.

  Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Supliciul lui Tantal a ramas pro­verbial īn multe limbi moderne, īn unele dintre ele dīnd nastere la vocabule si expre­sii particulare (cf. englezescul tantalize, "a administra supliciul lui Tantal" etc. ). Per­sonajul  mitologic  a  inspirat  povestirea Tantal a lui K. Weiss.

  Iconografie. Imaginile lui Tantal care ni s-au   pastrat   sīnt  inspirate   direct   din textele dramatice al caror protagonist era, īn special din piesa lui Frinihos. Izvoarele consemneaza reprezentarea lui Tantal īn Nekyia lui Polignot de la Delfi; imagini ale personajului apar si īn ceramica ita-liota, precum si pe sarcofagul lui Prote-silaos din Galeria Candelabrelor, Vatican.

Tantalida (gr. TavxaXfg, -ihoq). īn aceasta forma de feminin singular este patronimul Niobei, fiica lui Tantal.

Tantalizi (gr. TovxaXiSai, -uiv). Nume indi-cīndu-i uneori pe Agamemnon si Menelaos, īn calitatea lor de urmasi ai lui Tantal.

TARANIS  SAUTARANN

800

Taranis sau Tarann. Zeu celtic, consi­derat stapīnul cerului, al fulgerului si al tunetului. Este mentionat de Lucan (Phar-salia, 1.446).

Taranucus. Divinitate celtica asociata de romani cu Iupiter.

Taras (gr. Tapat, -avcot). Legendar erou grec, socotit īntemeietorul orasului Tarent. Se spunea ca s-ar fi nascut din unirea lui Poseidon cu Satiria, una dintre fiicele lui Minos (pentru povestea careia vezi Satiria). Personajul a fost legat si adesea confundat cu Falantos, fondatorul istoric al orasului (pentru care vezi rubrica respectiva). īn reprezentarile sale apare deseori si un delfin, figurat si pe monedele tarentine si despre care legenda spune ca l-ar fi condus pe Taras īn locul unde a aparut orasul ce-i poarta numele.

Prezente īn literatura antica. Este men­tionat de Pausanias (10.10.8).

Taraxipos (gr. Tapa"Jnnrog, -ou). "Sperie­torul de cai", nume dat de greci demonilor 747y2417h despre care se credea ca speriau caii de curse īn timpul īntrecerilor. Legendele spuneau ca un Taraxipos ar fi salasluit īn hipodromul din Olimpia, iar altul īn cel din Corint. Daca pentru acesta din urma exista o traditie univoca, potrivit careia demonul respectiv ar fi fost spiritul fiului lui Sisif, Glaucos, care fusese devorat de propriii cai (vezi Glaucos, 1), īn legatura cu Taraxipos din Olimpia circulau legende diferite. īntrucīt se īntīmpla frecvent ca, ajunsi īn dreptul unei curbe unde se afla un altar, caii sa devina agitati si sa para īnspaimīntati (probabil, asa cum īncerca­sera unii sa explice īnca din Antichitate, pentru ca līnga curba si altarul cu pricina crestea un laur ale carui frunze miscate de vīnt stīrneau teama cailor), s-a emis ipo­teza ca īn preajma altarului se ascundea, sub numele conventional de Taraxipos, sufletul chinuit al unui erou. Unii spuneau ca ar fi vorba despre Ischenos, sacrificat pentru a pune capat unei foamete cum­plite (vezi Ischenos) si al carui mormīnt era venerat chiar īn spatiul hipodromului; potrivit altora, era vorba despre Dameon, īnsotitorul lui Heracle īn actiunea legata de grajdurile lui Augias si care fusese ucis īmpreuna cu propriul cal de catre Cteatos: animalul fusese īngropat alaturi de stapīn

chiar īn acel punct al hipodromului; altii īl identificau cu Olenios, faimos vizitiu din Olimpia; legendele cele mai raspīndite erau īnsa cele care īl asociau pe Taraxipos mitului lui Pelops si al lui Enomaos, plasat īn contextul curselor de cai (vezi Pelops pentru detalii). Potrivit acestor tra­ditii, Taraxipos era sufletul lui Alcatoos, fiul lui Portaon, ucis de Enomaos īn timpul īntrecerii al carei cīstigator urma sa o pri­measca de sotie pe Hipodamia; alta ver­siune sustinea ca īn apropierea altarului si a curbei respective fusese īnmormīntat īnsusi Pelops, care, asa cum facuse odini­oara cu Enomaos, tulbura si dupa moarte cursele de cai; īn sfīrsit, se mai spunea ca īn acel loc Pelops ar fi īngropat o amuleta magica primita de la un egiptean si care, īn timpul cursei cīstigate īn dauna lui Enomaos, īl ajutase sa repurteze victoria speriind caii adversarului.

Prezente īn literatura antica. Legenda lui Taraxipos (atīt a celui din Corint, cīt si a celui din Olimpia) este mentionata īn principal de Pausanias (6.20.15 si 19) si Licofron (Alexandra).

Tardipes (lat. Tardipes, -edis). Epitet atri­buit uneori lui Vulcan, zeul schiop (termenul se traduce prin "greoi la mers"). Apelativul este folosit de Catul (36.7).

Tarentum, vezi Saeculares ludi.

Targelia (gr. td TapY^Xia sau xa OapŢri-Xia). Sarbatori religioase grecesti care se celebrau īn diverse localitati din Grecia propriu-zisa si din Ionia, precum si īn unele colonii din Apus (Marsilia), īn cinstea lui Apollo. La Atena, Targelia se desfasurau īn zilele 6 si 7 din luna Targelion, al carei nume provenea tocmai de la aceste sar­batori si care corespundea perioadei ime­diat precedente culesului. Desi divinitatea centrala a sarbatorii era Apollo, īn cadrul ei i se aduceau jertfe si zeitei Artemis (de exemplu īn Delos, unde pe data de 6 se aniversa nasterea lui Apollo, iar pe data de 7 cea a Artemisei) si, la Atena, Deme-trei. Tot la Atena, lui Apollo īi erau oferite primele roade ale cīmpului si īn special pīini facute din spice neajunse īnca la maturitate: nu numai la Atena, sarbatoa­rea avea drept scop asigurarea protectiei divine asupra recoltelor iminente, precum si īndepartarea contaminarii si a pericolelor

801

TARPEIA

de orice fel care ar fi putut ameninta ceta­tea si ogoarele. īn acest context poate fi interpretat stravechiul ritual de purificare a cetatii īn centrul caruia se afla, asa-numi-tul pharmakos (vezi Pharmakon) sau tapul ispasitor. Era vorba despre un obicei cu caracter evident apotropaic, ce prevedea alegerea unui om (sau doi, ca īn cazul Atenei) asupra caruia se concentrau sim­bolic toate culpele cetatii; bine hranit īn prealabil, acesta era condus apoi īntr-o procesiune solemna pe drumurile cetatii, batut cu crengi de smochin si manunchiuri de ceapa, uneori lovit cu pietre si chiar ucis (cum se īntīmpla din cīt se pare la Marsilia si Clazomene, unde, potrivit unor izvoare, cenusa lui era aruncata īn mare); la Atena, pharmakos-vil era alungat din cetate. Sarbatoarea se īncheia cu dansuri si cīntece ale corurilor de adulti si copii.

Targelion (gr. TapynXiuni, -uivoc;; si Xlojv). A unsprezecea luna din calendarul atic (mai-iunie). Numele sau provenea de la cel al sarbatorilor Targelia (vezi), cele­brate īn zilele a 6-a si a 7-a īn onoarea lui Apollo si a Artemisei (īn cadrul lor se īnde­plineau sacrificii si īn cinstea Demetrei, fiind probabil vorba de o sarbatoare legata de fertilitatea ogoarelor). īn aceeasi luna se desfasurau si Calinteria, īn ziua a 18-a, īn cinstea zeitei Atena, precum si Plin-teria, īn ziua a 25-a, dedicate tot Atenei si īn cursul carora se evoca mitul lui Erih-tonios.

Tarhetios (gr. TapxeTioc;, -oo). Rege legen­dar al albanilor, prezent īntr-o varianta a povestii lui Romulus si Remus. Suveran crud si lipsit de orice urma de respect fata de legi, Tarhetios a asistat īntr-o zi la un miracol incredibil: īn casa lui a aparut un falus, care a iesit din vatra si a ramas acolo mai multe zile. Oracolul zeitei Tethys din Etruria, interpelat, i-a raspuns regelui ca trebuia ca o fecioara sa se īm­preuneze cu acea aparitie: din aceasta unire avea sa se nasca un fiu care se va remarca prin virtutea si destinul sau stralucit. Tarhetios i-a poruncit atunci uneia dintre fiicele sale sa se īmpreuneze cu fantasma, dar aceasta, indignata, a refuzat, trimitīnd īn locul ei o servitoare. īnfuriat, regele a vrut sa le ucida pe amīndoua, dar a fost oprit de Vesta, care i s-a aratat īn vis;

Tarhetios s-a marginit sa le īntemniteze, condamnīndu-le sa teasa o pīnza si spu-nīndu-le ca doar cīnd vor fi sfīrsit lucrul le va īngadui sa se marite. Dar tot ce teseau ele ziua desfaceau noaptea sclavele lui Tarhetios, din ordinul acestuia, asa īncīt noaptea nuntii ramīnea la fel de īndepar­tata, īntre timp, sclava care se īmpreunase cu fantasma a adus pe lume doi gemeni; Tarhetios i-a īncredintat unui anume Teratios, poruncindu-i sa-i ucida; acesta i-a abandonat īnsa pe malul unui rīu, unde au fost alaptati de o lupoaica si hraniti de pasari care le aduceau farīme de mīncare; asa au reusit sa supravietuiasca pīna cīnd au fost gasiti si adoptati de un pastor. Deve­niti adulti, cei doi gemeni, numiti Romulus si Remus, l-au ucis pe Tarhetios si i-au luat īn stapīnire tronul.

  Prezente īn literatura antica. Mitul este relatat de Plutarh (Romulus, 2), fiind pre­luat, potrivit afirmatiei acestuia, dintr-o Istorie a Italiei a lui Promation, scriitor grec altminteri necunoscut noua.

Tarhon (lat. Tarchon, -onis sau -ontis). Rege etrusc, fiul lui Tirenos, si celebru pre­zicator. Vergiliu īl mentioneaza īn Eneida ca aliat al lui Enea īmpotriva lui Turnus. Este considerat fondatorul Tarquiniei si, potrivit unor izvoare, al grupului de cetati etrusce Dodecapolis.

  Iconografie. Apare pe o oglinda etrusca pas­trata la Florenta, unde este reprezentat asistīnd la citirea auspiciilor prin inter­mediul examinarii unui ficat de animal.

Tarpeia (lat. Tarpeia, -ae). Celebru per-. sonaj legendar roman, era fiica lui Spurius Tarpeius, guvernator al micii cetati de pe colina numita ulterior Capitoliu (vezi). Potrivit traditiei, Tarpeia fusese fascinata de bijuteriile ce straluceau pe bratele sabi­nilor, carora le-a promis ca le va deschide portile cetatii īn schimbul acelor podoabe. Ţinīndu-si fagaduiala, le-a deschis larg portile cetatii invadatorilor; acestia n-au rasplatit-o īnsa cu bratarile, ci cu scutu­rile pe care le purtau pe brat, īngropīnd-o sub ele si sufocīnd-o. La originea legendei este posibil sa se afle o statuie ce repre­zenta divinitatea tutelara a colinei iesind dintr-un maldar de scuturi si arme; se pare ca Tarpeia era initial zeita protec­toare a colinei. Mons Tarpeius era vechiul

TARQUINIA

802

nume al Capitoliului, iar īn epoca istorica abruptul sudic al colinei, de unde erau aruncati asasinii si tradatorii, a pastrat numele de Stīnca Tarpeiana.

īntr-o versiune a legendei ce tinde sa īnnobileze figura Tarpeiei, tradarea sa era pusa pe seama iubirii care o lega de con­ducatorul sabinilor.

> Prezente īn literatura antica. Legenda este frecvent mentionata de istoricii si poetii latini, īn special de Livius (1.11), Ovidiu (Metamorfoze, 14.775-777), Propertiu (4.4), precum si de Plutarh (Romulus, 17).

Tarquinia (lat. Tarquinii, -orum). Princi­pala cetate (īn limba etrusca Tarch(u)na ; īn vechime era numita si Corneto) din grupul asa-numitului Dodecapolis etrusc, prezent īn mitologie prin doi dintre suve­ranii Romei, Taequinius Priscus si Tarqui­nius Superbus (vezi), potrivit traditiei nascuti īn Tarquinia. īntemeietorul mitic al orasului era Tarhon (vezi).

Tarquinius Priscus (lat. Tarquinius Priscus, -i). Numele celui de-al cincilea rege al Romei (616-579 ī.Hr.), caruia traditia īi atribuie calitati si fapte īn parte legendare, īn parte greu de distins de cele atribuite altui rege din aceeasi familie, Tarquinius Superbus (vezi). īn orice caz, este atestata istoric existenta īn aceasta perioada a unor suverani de origine etrusca, Tarquinii, putīndu-se identifica un sīmbure de adevar istoric īn cadrul complexelor mi­turi si legende transmise de povestirile populare privitoare la cei doi Tarquinius. Traditia īl considera pe Tarquinius Priscus fiul lui Demaratus, nobil descen­dent al familiei Bachiazilor din Corint, care se mutase īn Etruria, la Tarquinia (se crede totusi ca legaturi mai strīnse existau īn perioada respectiva īntre Tarquinii si orasul Cerveteri). Demaratus a murit aici, lasīndu-si imensa avere fiului sau Lucu-mon, casatorit cu īntreprinzatoarea Tana-quil. īn pofida bogatiei sale, Lucumon avea sa joace un rol secundar īn viata cetatii, pentru ca era strain; impulsionat de Ta-naquil, s-a mutat la Roma, unde, pe colina Ianiculum, s-a produs un miracol anun-tīnd gloria viitoare a personajului: un vultur s-a apropiat de el, i-a luat boneta si i-a pus-o īnapoi pe cap numai dupa ce a rotīt-o multa vreme īn  zbor īn īnaltul

cerului. Tanaquil, care potrivit traditiei era experta īn arta haruspiciilor, i-a prezis sotului ei un viitor stralucit: īntr-adevar, acesta a fost īntīmpinat la Roma cu toate onorurile, primind numele Tarquinius, dupa cel al orasului de origine. Intrat īn gratiile lui Ancus Martius si ale poporului roman, a fost ales de locuitori ca succesor al lui Ancus. īn calitate de suveran este amintit atīt pentru activitatile sale raz­boinice, cīt si pentru promovarea operelor edilitare (fundarea templului Triadei Capi-toline, a celebrului Circus Maximus, asa­narea Forului etc.) si pentru importarea unor obiceiuri si ritualuri din Etruria. Chiar daca actiunile sale militare nu pot fi nici reconstituite cu precizie, nici clar distinse de cele ale lui Tarquinius Superbus, cert este ca īn aceasta perioada a avut loc o intensificare a raporturilor dintre Roma si Etruria. Dupa moartea sa, Tanaquil 1-a ajutat pe Servius Tullius sa devina regele Romei.

Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat īn principal īn operele istoricilor cu precadere īn cea a lui Livius (1).

Tarquinius Superbus (lat. Tarquinius Superbus, -i). Potrivit traditiei, a fost al saptelea rege al Romei (534-510 ī.Hr.); la fel ca īn cazul altor suverani amintiti de traditie, este posibil ca unui sīmbure de adevar istoric sa i se fi suprapus īn timp, īn traditia populara si literara, numeroase legende: atīt īn ceea ce priveste distin­gerea sa de Tarquinius Priscus (vezi), nu īntotdeauna clara, astfel īncīt unele ac­tiuni militare īi sīnt atribuite cīnd unuia, cīnd celuilalt rege, cīt si referitor la alun­garea sa din Roma, pe care traditia īncerca poate sa o īnvaluie īntr-o aura de legenda, prin povestea Lucretiei, pentru a da o jus­tificare poetica faptului istoric al caderii monarhiei. īn plus, nu este exclus ca Tar­quinius sa fi fost doar un apelativ comun membrilor dinastiei suveranilor etrusci care au domnit īn Roma, legat de numele orasului datorita asonantei cu acesta (vezi si Tarquinius Priscus).

Cea mai cunoscuta traditie consemnata de analistii antici cu referire la Tarquinius - cu exceptia frecventelor relatari ale actiu­nilor sale razboinice, care au constituit o sursa continua de cruzime si aroganta si

803

TATĂ

i-au adus regelui apelativul ce 1-a facut celebru - este legata de matroana Lucretia, sotia varului sau Tarquinius Collatinus, care, violata de fiul regelui, Sextus, s-a sinucis. Episodul a provocat o rascoala, condusa de Iunius Brutus, īn urma careia Tarquinii au fost expulzati din Roma. Ten­tativa lui Tarquinius Superbus de a reveni īn Roma, cu sprijinul regelui Porsenna (vezi) si al cetatilor latine, a condus la o serie de evenimente militare culminīnd cu faimoasa batalie de la lacul Regillus, cīstigata de romani datorita interventiei Dioscurilor, Castor si Pollux. Potrivit traditiei, ireme­diabil īnvins, Tarquinius Superbus s-a refugiat la Cumae, unde a murit.

Pentru legenda cuceririi cetatii Gabii, īn stapīnirea careia Tarquinius a reusit sa intre printr-o īnselatorie, vezi Mac.

  Prezente īn literatura antica. Principala sursa de care dispunem pentru reconsti­tuirea faptelor lui Tarquinius Superbus (unde legenda si informatiile istorice se contopesc adesea) o constituie prima carte a Istoriilor lui Livius.

  Prezente  īn  literatura  moderna.  Dintre reluarile moderne ale mitului ultimului Tarquinius poate fi amintita drama The Rāpe of Lucretia a lui Ronald Duncan, transpusa muzical de B. Britten.

Tarsos (gr. Tapoāg, -ou; lat. Tarsus, -i). Capitala Ciliciei, cu presupuse origini mi­tice : unele legende atribuiau īntemeierea sa lui Triptolem, lui Perseu sau lui Heracle.

Tartar (gr. TapTcxpog, -ou; lat. Tartarus, -i). Termenul, utilizat de poetii din perioada tīrzie ca sinonim pentru Hades (vezi), in­dica la origine o divinitate, fiul Eterului si al Geei; īmpreuna cu propria sa mama, Tartar a zamislit gigantii, pe Tifon si pe Echidna. Numele este atribuit si unui loc, potrivit Iliadei aflat īn infern, la o adīn-cime sub pamīnt egala cu distanta dintre acesta si cerul de deasupra; accesul aici era barat de un grilaj de fier.

Potrivit descrierii lui Hesiod, "O nico­vala de arama, cazīnd din ceruri noua nopti/ si noua zile, va atinge pamīntul īn a zecea zi./ Ci tot atīt de departata e glia de Tartarul negru,/ Caci nicovala de arama, cazīnd de pe pamīnt, va face/ Tot noua nopti si noua zile si-a zecea zi va fi-n Tartar". Acesta era īnvaluit īntr-o "noapte

īntreita", iar "stearpa mare si pamīntul/ Deasupra lui īsi īmplīntara temeinicele radacini" (Teogonia, 624 si urm.).

īn Tartar erau aruncati cei care se facu­sera vinovati de cele mai grave delicte, precum si diverse creaturi monstruoase. Este mentionat si de Vergiliu ca temnita a damnatilor.

Vezi si Lumea de dincolo.

Tasos (gr. Qdaoq, -ou; lat. Thasos sau Thasus, -i). Insula din Marea Egee, situata īn largul coastei Traciei, prezenta īn mito­logie prin personajul cu acelasi nume, fiul lui Poseidon si al Agenorei: originar din Orient, acesta plecase īn cautarea Europei (vezi), iar īn peregrinarile sale condusese pe insula un grup de fenicieni, atrasi de bogatia minelor de aur de aici.

Tata. Rolul patern, central īn societatea patriarhala a lumii clasice, este prezentat īn mitologie īn legatura cu unii zei si eroi si īn diverse contexte care evidentiaza fie autoritatea tatalui (exercitata cīnd īn mod just, cīnd cu aroganta si īn consecinta cīnd acceptata, cīnd negata si respinsa de fii, care pot ajunge pīna la paricid), fie puter­nica legatura afectiva dintre el si fiii sai. īn lumea divina sīnt prezentate doua ge­neratii de zei, personificate de Uranos si Cronos, pentru care fiii reprezentau o ame­nintare ; amīndoi īncearca sa evite peri­colul de a fi detronati de descendentii lor, recurgīnd la diverse sisteme (Uranos īn­chide īn pīntecele Geei fiii pe care īi naste aceasta; Cronos īi īnghite imediat dupa nastere), dar amīndoi sīnt īn cele din urma īnvinsi de generatia mai tīnara. Zeus este tatal unui sir nesfīrsit de progenituri, pe care le concepe nu numai cu sotia sa Hera, ci cu un mare numar de alte divinitati si femei muritoare: sīnt nenumarati eroii care pretind ca s-au nascut ca urmare a īmbratisarilor lui Zeus cu vreo eroina. Zeus este numit īn epos tatal tuturor zeilor, titlu care īi sporeste si īi subliniaza autorita­tea : "Parinte-al nostru, tu, Saturniene,/ Mai mare peste domnitorii lumii", īl invoca Atena īn Odiseea (1.45,1.81). Fii numerosi au si Poseidon, Apollo, Hermes, Ares, care adesea īsi zamislesc urmasii unindu-se cu femei muritoare. īn fata atītor stirpe de fii, mitologia descrie īnsa rareori, la zeii care i-au adus pe lume, sentimente de profunda

TATĂ

804

afectiune paterna. Mai frecvent se īntīmpla ca astfel de sentimente sa apara cīnd tatal este un muritor (īntrucīt exista si uniuni īntre un muritor si o zeita, de pilda Peleu si Thetis: īn acest caz, īncercarile mamei de a-i face nemuritori pe propriii fii, arzīn-du-le partile muritoare, trezeste instinctul patern al lui Peleu, care reuseste sa-1 sus­traga periculosului ritual pe micul Ahile. Coborīnd din lumea zeilor īn cea a oame­nilor, povestirile ce au drept protagonisti tati profund atasati de fiii lor sīnt extrem de numeroase. Este cazul celebru al lui Hector, eroul troian tata al micului Astia-nax sau Scamandrios. Pasajul īn care eroul īsi ia ramas bun de la fiul sau este unul dintre cele mai emotionante din Iliada (6.404 si urm.): "Cum īl vazu pe copil, zīmbi si-1 privi pe tacute"; iar cīnd vrea sa-1 īmbratiseze pe micut, "spre fiul sau bratele-ntinse/ Falnicul Hector, dar el cu tipat se-ntoarse la sīnul/ Fetei cu brīul frumos, de spaima lovit la vederea/ Hainei de arama si a crestei facute din coama/ Lunga de cal care-n chivara tot fīlfīia īn­grozitoare./ Rīse privind pe copil si tatal si mama-i cinstita./ Coiful īndata si-1 scoase din cap dupa asta maretul/ Hector si-1 puse jos, de-a stat orbitor de sclipire./ Dupa ce-apoi īsi saruta copilul si-1 lea-gana-n brate, [...] īntinse pe prunc la nevas-ta-sa-n brate". Printre cuplurile tata-fiu cele mai celebre din mitologie figureaza si cel reprezentat de Ulise si Telemah. Intīl-nirea lor si recunoasterea tatalui de catre fiu, descrisa īn cīntul 16 din Odiseea, are loc īn coliba porcarului Eumeu, care īl recu­noscuse deja pe eroul īntors de la Troia; Telemah se īntorsese la rīndul sau dintr-o expeditie īn timpul careia īncercase sa afle vesti despre tatal sau, iar cīntul īncepe cu scena emotionantei īmbratisari dintre Eumeu si Telemah, care anticipeaza si prefigureaza astfel, prin forta afectelor si sentimentul patern al batrīnului servitor fata de tīnarul stapīn, īmbratisarea ulte­rioara dintre Ulise si Telemah: .....cum

un duios parinte/ Primeste dupa zece ani de zbucium/ Pe fiul sau venit din tari straine,/ Pe fiul singur si nascut tīrziu, tot astfel/ Pe Telemah īmbratisa porcarul/ si-1 saruta mereu" (16.17 si urm.); iar scena ajunge la punctul culminant cīnd Ulise īi

dezvaluie identitatea sa lui Telemah, care nu-1 recunoscuse: "«...Eu sīnt bietul tau parinte,/ Acela dupa care-oftezi si suferi/ Asa de mult napastuit de oameni/ Necru­tatori». Asa vorbi, si fiul/ īsi saruta ;-i curgeau pe fata lacrimi" (ibidem, 188 si urm.). O alta imagine emblematica a dra­gostei paterne provine din poezia latina: este vorba despre Enea, care paraseste Troia mistuita de flacari cu tatal sau Anhise īn spinare si cu micul Ascaniu de mina, scena descrisa de Vergiliu īn cīntul 2 al Eneidei: trei generatii se reunesc pe fundalul ceta­tii distruse.

Mai frecvente decīt scenele de dragoste parinteasca sīnt īnsa īn mitologie epi­soadele īn care tatii exercita fata de fiii lor o autoritate absoluta: uneori, avertizati de un oracol care le prevesteste mari neno­rociri din partea urmasilor, ei hotarasc sa-si abandoneze propriii fii abia nascuti, ca īn cazul lui Laios cu Oedip sau al lui Priam cu micul Paris; adesea ei impun conditii greu de satisfacut pretendentilor la mīna propriilor fiice, ca īn cazul lui Eno-maos, tatal Hipodamiei, sau īi constrīng printr-un juramīnt, ca īn cazul lui Tindar, tatal Elenei. Siliti de imperative pe care le considera superioare, ei pot ajunge pīna acolo īncīt sa decida sacrificarea propriilor fii, ca īn cazul lui Agamemnon, dispus sa-si jertfeasca pe rug fiica, pe Ifigenia, doar ca sa obtina de la Artemis vīnturile prielnice pentru ca flota ahee sa poata ridica anco­rele si sa plece spre Troia (vezi Ifigenia) ; Ovidiu exprima cīt se poate de sugestiv aceasta idee (Metamorfoze, 12.29-30): "interesul obstesc a īnvins mila si tatal s-a supus datoriei sale de rege". īn unele legende deosebit de sumbre se povesteste despre parinti care ofera zeilor drept prīnz propriii fii, ca īn cazul lui Tantal, tatal lui Pelops, sau care se razbuna pe dusmani facīndu-i sa-si manīnce, fara stirea lor, propriii fii, ca īn cazul lui Atreu, care īi pregateste un astfel de macabru festin fra­telui sau Tiest. Episoadele de paricid sīnt frecvente printre eroi. Instigate de Medeea, care le convinge ca īn felul acesta īi vor reda tatalui lor tineretea, fiicele lui Pelias īsi ucid parintele, taindu-1 īn bucati pe care le pun sa fiarba īntr-un cazan; potri­vit legendei, Telegonos, fiul lui Ulise si al vrajitoarei Circe, este responsabil de

805

TAUR

moartea tatalui sau. Cazul cel mai celebru si mai dramatic de paricid pe care īl amin­teste mitologia este īnsa cel al lui Oedip, care, fara sa-si recunoasca tatal, pe Laios, īl ucide provocīnd o serie de evenimente tragice (vezi Oedip). Paricidelor produse ca urmare a unor conjuncturi nefericite li se adauga altele savīrsite īn deplina cunos­tinta de cauza, cum este cel comis de Ciane (vezi), violata de propriul sau tata (relatiile incestuoase īntre parinti si fii nu sīnt deloc rare īn mitologie), sau cel al Scilei, īndra­gostita de Minos, care pentru a-si ajuta iubitul sa-1 īnvinga īn razboi pe tatal ei nu ezita sa-i reteze acestuia firul de par pur­puriu care īl tine īn viata (vezi Nisos, 1).

Respectul aratat īn genere vīrstei sau binefacerilor atribuite parintilor deter­mina apelativul "parinte" prin care este indicat cīteodata vreun erou (de pilda Enea : Eneida, 5.348 si passim) si titlul de "parinte al patriei", care avea valoare ono­rifica la Roma. īn lumea romana pater este utilizat adeseori de poeti ca epitet al unor divinitati; de exemplu, īn afara de Iupiter, erau numiti astfel zeii Tibru (Tiberinus pater) si Vulcan (Lemnius pater). La Roma, capetenia Fetialilor (vezi) era numita Pater patratus.

īn traditiile celtice, asa cum ne-au parve­nit ele prin filtrul reprezentat de romani, īntreaga populatie se considera descendenta unui stramos unic, identificat de romani cu Dis (Dis pater) si considerat parintele rasei, zeu suprem si stapīn al viilor si al mortilor: "Galii spun ca se trag cu totii din parintele Dis si ca acest lucru le-a fost transmis de catre druizi" (Cezar, De bello gallico, 6.18.1).

Taumas (gr. 0au;j.as, -ocvto£ ; lat. Thau-mas, -antis). Fiul lui Pontos si al Geei si sotul oceanidei Electra, care a nascut de la el harpiile si pe Iris. īn calitate de fiica a sa, Iris este indicata uneori prin patro-nimul Taumantida.

Taur. īn īntregul bazin mediteranean taurul a ocupat īn Antichitate o pozitie importanta, fiind principalul animal sim­bolic al societatilor agrare : īn Egiptul antic era venerat īn figura lui Apis, taurul sacru din Memfis; era obiect al adoratiei sacre la popoarele egeo-anatoliene si īn general īn Orientul Apropiat; apare cu semnificatii

complexe īn pictura etrusca (de exemplu, īn Mormīntul Taurilor din Tarquinia); dar īn primul rīnd, se afla īn centrul unui mare numar de mituri referitoare la lumea greaca.

īn spatiul cretan, īncepīnd din epoca mi-noica, taurul apare indisolubil legat de vici­situdinile lui Minos, regele insulei: pentru ca nu a vrut sa-i sacrifice lui Poseidon cel mai frumos taur pe care īl avea, a fost pedepsit de zeu, care a trezit īn sotia Ivii, Pasifae, o dragoste nefireasca pentru acel taur. Din īmpreunarea lor, devenita posi­bila gratie vacii de lemn construite pentru regina de genialul inventator, arhitect si sculptor Dedal, s-a nascut monstruosul Minotaur, cu un trup reunind trasaturile omenesti si pe cele ale taurului, la care se adaugau habitudini antropofage; Dedal va primi sarcina sa-1 ascunda, fruct rusinos al unei iubiri interzise, īn meandrele labi­rintului ; lui Tezeu īi va reveni misiunea de a-1 ucide, eliberīnd cetatea Atenei de obligatia de a trimite tineri virgini drept hrana pentru monstru. Taurii apar frecvent īn arta figurativa minoica, īn scene care atesta si practicarea unor veritabile tauro-mahii, sub forma unor concursuri de agili­tate si voltija practicate de tineri atleti pe crupa taurului: marturii ale acestor īntre­ceri se pastreaza īn frescele de la Cnosos si īn diverse statuete, despre care nu stim pīna īn ce punct reproduc scene de gen, reflectīnd un obicei practicat pe scara larga, si īn ce masura se inspira direct dintr-un episod anume al legendei. Cert este ca, īn mitologie, taurul din Creta are parte de lungi peregrinari: dupa ce zamis­leste Minotaurul cu Pasifae, īl regasim, potrivit unor izvoare, devastīnd cīmpurile insulei, salbaticit de Poseidon; capturarea lui constituie una dintre muncile lui Heracle (vezi, a saptea munca). Lasat īn libertate, poate acelasi taur - sau, īn orice caz, unul la fel de puternic si feroce - de­vasteaza cīmpurile Maratonului si este īnfruntat de Tezeu, care reuseste la rīndul lui sa-1 prinda si sa elibereze regiunea de sub teroarea sa, sacrificīndu-i-1 lui Apollo Delfinios, dupa ce īl duce īn cetate si īl arata tuturor (vezi Tezeu).

Legatura dintre Poseidon si taur, stabi­lita prin povestea lui Minos, este īntarita de mitul lui Hipolit: īn timp ce tīnarul

TAUROBOLION

806

strabate plaja īn carul sau, un taur īnfuriat iese din mare, trimis de Poseidon, sperie caii, care rastoarna carul si īl tīrasc ast­fel pe Hipolit pīna ce acesta moare (vezi Hipolit). Taurul este legat īnsa si de regele zeilor: luīndu-si īnfatisarea unui splendid taur alb, Zeus reuseste sa o seduca pe fru­moasa Europa, care se juca la malul marii cu prietenele si, vazīndu-1, urca īncreza­toare īn spinarea lui (vezi Europa). Ca sa se īmpreuneze cu Io, transformata īn ju-ninca, Zeus īsi va lua din nou īnfatisarea unui taur (vezi Io).

Taurul este jertfa cea mai agreata de zei. Descriind obiceiurile din mitica Atlantida (posibila reflectare a unor amintiri īnde­partate ale vechilor cutume cretane), Pla-ton relateaza ca cei zece regi ai insulei īi sacrificau zeului Poseidon taurul pe care reuseau sa-1 prinda folosind doar laturi si bīte, iar cu sīngele lui faceau stropiri ri­tuale si libatii la fiecare stela pe care erau gravate legile insulei (Critias, 119e-120). Sacrificarea unui taur lui Zeus este des­crisa īn Iliada (2.402 si urm.): "Craiul Atrid a trimis sa aduca de jertfa un mare/ Taur cincar īncalat prea-tarelui fiu al lui Cronos,/ si a poftit pe batrīni, mai-marii ostirii ahee,/ [.,.] Ca sa-1 ajute. [...] Dupa rostirea rugarii si-a orzului sfīnt presa­rare,/ Vitele-njunghie grumazul sucindu-le si le jupoaie,/ Coapsele taie din trunchi, īn prapuri apoi le-nfasoara/ īmpaturindu-le-n doua, deasupra pun carnea cea cruda,/ Fo­curi aprind si le ard pe despicaturi rete­zate/ si maruntaiele-nfipte-n frigare le frig pe jeratic./ Carnea ramasa taind-o felii īn frigari o trecura/ si rumenita frumos o trasera de pe jeratic". Stravechea traditie a sacrificarii de tauri zeilor īsi are originea īn primul ritual sacrificial: jertfirea tau­rului pentru Zeus, desfasurata īn prezenta titanului Prometeu; cu acel prilej s-au stabilit partile din animalul sacrificat care trebuiau oferite zeilor si cele care puteau fi consumate de oameni; pentru ca 1-a īnselat pe Zeus, favorizīndu-i pe oameni īn aceasta distribuire, Prometeu a stīrnit mīnia regelui zeilor, care a restabilit echi­librul privīndu-i pe oameni de foc (vezi Prometeu). De atunci, taurul este anima­lul sacrificat zeilor īn cadrul ceremoniilor solemne. Consacrat īn special lui Zeus si lui Poseidon, la Roma taurul este oferit,

īmpreuna cu un porc si o oaie, īn sacrificiul numit Suovetaurilia (vezi). īn Grecia, potrivit lui Euripide, menadele sfīsiau cu mīinile goale taurul sacrificat si īi mīncau carnea cruda.

Taurul nu reprezinta doar cel mai pre­tios sacrificiu, prin frumusetea, maretia si puterea sa; el este si un simbol al vigorii, al fortei vitale, al fertilitatii. īl gasim, prin urmare, īn mod firesc asociat cultului Artemisei din Efes, zeita asiatica legata de ritualurile fecunditatii si ale pamīntului, indicata prin epitetul Tauro-polos, "īmblīnzitoarea de tauri". si tot din Orient provine mai tīrziu, īn epoca romana, cultul taurului asociat zeului Mithra. īn centrul istoriei acestei divinitati persane a soarelui, prezentata īn Avesta ca aliat al binelui, se afla uciderea taurului: din sīngele animalului īnjunghiat de Mithra rasar spice de grīu si se nasc serpi si un cīine, īntr-o simbologie complexa ce atesta rolul central al taurului ca sursa de viata.

La antici era īnsa raspīndita si credinta ca sīngele de taur este otravitor si pro­voaca, daca este baut, o moarte rapida, deoarece se coaguleaza foarte repede si blocheaza toate functiile vitale. De o astfel de moarte au avut parte unele personaje din mitologie (de pilda Eson sau regele Midas), dar si, din cīt se spunea, personaje istorice precum Temistocle si Hannibal.

Pentru povestea referitoare la taurul lui Falaride, amestec de adevar istoric si le­genda, vezi Perilaos. Vezi si Bou, uneori greu de distins īn traditie de taurul pro-priu-zis; vezi, de asemenea, Vaca.

Taurobolion (gr. xaupofioXiov, -ou; lat. taurobolium, -i). Numele dat īn special īn lumea elenistica si romana unui sacrificiu purificator desfasurat de obicei īn cadrul ritualurilor de initiere īn Misterele Cybe-lei si ale lui Attis. Consta īn sacrificarea unui taur deasupra unei gropi acoperite cu un gratar; īn groapa respectiva statea novicele, care era astfel stropit cu sīngele animalului. Se credea ca īn acest mod se obtinea identificarea neofitului cu divinita­tea. Provenit din Orient, ritualul a cunos­cut cea mai mare raspīndire īn Africa si Galia īncepīnd cu secolul al II-lea ī.Hr. O varianta a sacrificiului prevedea uci­derea unui tap, īn acest caz ritualul nu-mindu-se Criobolion (vezi).

807

TĂMĪIE

Tauromahie. Lupta cu taurul este o prac­tica raspīndita īn lumea mediteraneana īncepīnd din mileniul al II-lea ī.Hr. si bogat atestata īn civilizatia minoico-miceniana prin numeroase picturi si statuete. Exista

0 relatie evidenta īntre tauromahie si acele ritualuri si sarbatori religioase - probabil īn onoarea lui Poseidon - din sfera cultuala si mitologica cretana īn care taurul detine un rol important (vezi Minos). Tauroma-hiile cretane constau, potrivit informatiilor furnizate de documentele iconografice, īn urmarirea unui taur, prinderea sa de coarne si executarea unei sarituri īn spinarea lui, urmata de revenirea īn picioare īn spatele animalului sau asezarea pe crupa. īn epoca elenistico-romana acestui tip de exercitiu

1 se asocia, īn cadrul īntrecerilor sportive care īsi mentineau īntr-o oarecare masura valentele rituale si religioase, o urmarire a taurului de catre un concurent calare, proba numita taurocatapsie.

Tauros (gr. Tocupog, -ou; lat. Taurus, -i). 1) Rege mitic din Cnosos, tatal lui Minos si īntemeietorul cetatii cretane Gortina. Potrivit unei interpretari euhemeriste (vezi Euhemerism) a mitului Europei, īn urma unui razboi cu tirienii, Tauros a luat-o pri­zoniera pe tīnara printesa Europa, adu-cīnd-o cu el īn Creta.

2) Ofiter legendar al armatei cretane, ale carui fapte sīnt legate de mitul lui Tezeu, al labirintului si Minotaurului (vezi rubricile respective ; vezi si Minos). Minos, regele Cretei, organizase o competitie atle­tica īn memoria fiului sau Androgeu, ofe­rind īnvingatorului un premiu constituit din tinerii atenieni tinuti prizonieri īn labirint, o temnita foarte sigura din care evadarea era imposibila. Tauros a fost pri­mul cīstigator al īntrecerilor; bucurīndu-se de o mare autoritate la curtea lui Minos, Tauros avea īnsa un caracter antipatic si dur; el īi trata plin de trufie si cruzime pe prizonierii atenieni, motiv pentru care Tezeu a organizat expeditia īmpotriva Cretei, cu intentia de a-i elibera pe tinerii din Atena. Potrivit unei versiuni a mi­tului, acesta 1-a ucis pe Tauros īntr-o lupta desfasurata īn port, chiar īnainte de a pleca īn larg. O traditie diferita plasa īnfruntarea īn timpul jocurilor funebre, unde victoria lui Tauros era vazuta ca sigura. Urīt de toti ceilalti concurenti, nu numai pentru

aroganta lui, dar si pentru ca era iubit de regina Pasifae, fapt ce-i sporea autoritatea si puterea, Tauros a fost provocat de Tezeu, care 1-a īnvins. Multumit ca a scapat de un rival atīt de obraznic, Minos 1-a rasplatit pe Tezeu eliberīndu-i pe tinerii prizonieri din Atena. īntreaga povestire se stradu­ieste īn mod evident sa rationalizeze ve­chiul mit al lui Tezeu si al Minotaurului, atribuindu-i acestuia din urma īnfatisare umana si o cruzime care sa justifice defor­marea sa mitica īn monstru.

īntr-o interpretare diferita a aceleiasi legende, Tauros era un tīnar de o frumu­sete extraordinara de care s-a īndragostit Pasifae. Regina a avut cu el un fiu, numit Minotauros, prin contopirea celor doua nume, al lui Tauros si al regelui Minos, caruia zadarnic a īncercat aceasta sa-i atri­buie paternitatea progeniturii. Minos si-a dat seama ca a fost īnselat si a abandonat copilul īn munti. Aici, devenit adult, Mino­taurul traia ascuns īntr-o caverna adīnca, Labirintul, unde pastorii īi aduceau de mīncare iar Minos īi trimitea criminalii condamnati la moarte. Printre acestia s-a aflat īntr-o zi si Tezeu, care, cu ajutorul unei sabii primite de la Ariadna, 1-a ucis.

Prezente īn literatura antica. Mitul ne-a parvenit prin intermediul lui Plutarh (Tezeu, 15 si 19), care īi citeaza ca surse pe Filocoros, Aristotel (īn Constitutia botiei-lor, pierduta) si Damon. Aceasta traditie a fost ulterior preluata de Primul Mitograf al Vaticanului (1.43).

Tamīie. Mitologia clasica povestea ca planta din care se extrage tamīia a aparut din metamorfoza frumoasei Leucoteea sau Leucotoe. Leucoteea era fiica reginei Euri-nome, iar frumusetea sa a atras atentia Soarelui, care s-a īndragostit de ea; pentru a-i fi alaturi, Soarele a luat chipul mamei sale, Eurinome, si a intrat īn camera Leu-coteei pe cīnd aceasta torcea. Cīnd au ramas singuri, Soarele i-a dezvaluit cine era, marturisindu-si dragostea. Intīlnirea lor a fost facuta publica de Clitia, o nimfa īndragostita de Soare care, vazīndu-se īnse­lata, a dezvaluit secretul celor doi. Pedeapsa divina s-a abatut asupra Clitiei, care a fost transformata īn Heliotrop (vezi), iar tatal Leucoteei si-a pedepsit fiica īngropīnd-o de vie sub un morman de pietre. Disperat, Soarele, dupa ce a īncercat īn zadar sa

TEAGENES

808

readuca la viata trupul mort al iubitei, a presarat deasupra lui un parfum delicat: "īndata trupul patruns de nectarul ceresc s-a topit si a umplut pamīntul cu mirosul sau. Pe nesimtite, īnfigīndu-si radacinile īn pamīnt, o tulpina de tamīie s-a ridicat si a rasarit strapungīnd cu vīrful ei mor-mīntul" (Ovidiu, Metamorfoze, 4.252 si urm.). Tamīia era folosita din abundenta īn riturile religioase antice, īn special la Roma, unde un preot, camillus, avea sarcina de a o aduce la altar īntr-o cutie speciala, numita acerra ; cīteva bucati de tamīie erau aruncate direct īn focul ce ardea pe altar sau erau arse īntr-un vas cu jeratic.

Teagenes (gr. OecxŢevric;, -oue;). Atlet mitic din Tasos, de douasprezece ori victorios la jocurile' olimpice. Pentru meritele sale concetatenii i-au ridicat o statuie, fapt ce i-a displacut unui invidios, care īn fiecare noapte o lovea si o biciuia. Loviturile au fost īnsa o data prea violente, astfel ca statuia a cazut peste flagelatorul ei si 1-a strivit, omorīndu-1. Parintii defunctului au dat īn judecata statuia, care, gasita vino­vata, a fost condamnata sa fie aruncata īn mare. Dupa executarea acestei condam­nari asupra cetatii s-a abatut o foamete cumplita. Interpelat, oracolul a raspuns ca foametea nu se va sfīrsi cīta vreme sta­tuia va ramīne pe fundul marii. Locuitorii s-au grabit atunci sa o recupereze si sa o reinstaleze pe soclul ei cu toate onorurile, iar din acel moment Teagenes a fost vene­rat ca un erou.

  Prezente īn literatura antica. Pausanias, 6.11.2.

Teanira (gr. ©eaveipa, -ag). Troiana luata prizoniera de Heracle la cucerirea Troiei si data apoi lui Telamon, de la care a avut un fiu, Trambelos. A reusit sa fuga de la Telamon, ajungīnd īn Milet; aici a fost gazduita de regele Arion, care s-a casatorit cu ea si 1-a crescut pe Trambelos ca pe propriul sau fiu.

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nata īn Alexandra lui Licofron si īn izvoare tīrzii.

Teano (gr. Gecxvwc,, -out ; lat. Theano, -us). Preoteasa troiana a zeitei Atena; era fiica lui Ciseu si s-a casatorit cu Antenor.

Teatrica (lat. Theatrica, -ae). Divinitate venerata la Roma ca protectoare a teatre-

lor. Templul ei a fost distrus de Domitian dupa ce prabusirea tribunelor unui teatru a provocat moartea mai multor oameni.

Teatru. Locul unde īn lumea greaca si romana este pus īn scena mitul, teatrul nu este doar spatiul destinat spectacolului tragediei si al comediei, ci īnainte de toate cel al desfasurarii unui eveniment religios. Tragedia, īn special, era un fel de repre­zentatie sacra, o reflectie asupra mitului care īi conferea o semnificatie religioasa aparte. īn timpul spectacolului tragic, tea­trul devenea un teritoriu sacru īn sine, independent de altarul lui Dionysos aflat acolo si īn jurul caruia se desfasurau cere­moniile religioase preliminare. Teatrul devenea un fel de monumental cadru sce­nografic al altarului, iar īn el se conden­sau, dincolo de profundele efecte poetice ale textelor, acte care īsi pastrasera si īn epoca clasica raporturile cu sfera reli­gioasa, īn tragedie, īn afara de reflectia asupra mitului propusa de texte, o anume legatura cu ceremoniile religioase ramīne vizibila īn evolutiile corului, care concen­treaza īn spatiul restrīns al orchestrei miscarea procesiunilor.

Pe de alta parte, reprezentarea trage­diilor si comediilor avea loc īn strīnsa lega­tura cu anumite sarbatori religioase, aceste aspecte fiindu-ne cunoscute īn special īn cazul Atenei. Tragediile si comediile se jucau īn perioada sarbatorilor religioase dedicate lui Dionysos: Marile Dionisii, cele­brate la sfīrsitul lui martie si constituind una dintre cele mai importante sarbatori din calendarul religios grec, si Leneele, la sfīrsitul lui ianuarie. Teatrele erau folosite (pentru spectacole corale, potrivit Consti­tutiei atenienilor, 3.4, scriere atribuita lui Xenofon) si cu ocazia altor festivitati religioase, de pilda Targelia, Efestia sau Panateneele.

Aproape ca nu mai este nevoie sa amin­tim importanta fundamentala a literaturii teatrale pentru mitologie: textele trage­diilor reprezentate īn teatrele grecesti si romane constituie una dintre principalele surse de informatie cu ajutorul carora putem reconstitui īn caracteristicile sale mitologia clasica, urmarind evolutia diver­selor personaje si īntīmplari mitice.

Teba (gr. 0r|Pai, -uiv; lat. Thebae, -arum). Capitala Beotiei, "Teba cea cu sapte porti"

809

TEI

este una dintre cetatile cele mai impor­tante din mitologia greaca: a fost scena principalelor evenimente descrise de poe­zia epica si patria unor celebre personaje ale mitului. Se spunea ca a fost īntemeiata de Cadmos, care i-a īnaltat fortareata numita īn onoarea sa Cadmeea, inclusiv īn epoca istorica. Constructia fortificatii­lor ce īnconjurau cetatea le era atribuita lui Amfion si Zetos ; potrivit legendei, cīnd Amfion cīnta din lira, pietrele formau sin­gure zidul, asezīndu-se īn straturi ordo­nate. Eponima cetatii era o anume Teba, fiica lui Asopos si a Metopei.

Traditia sustinea ca Teba ar fi fost pri­mul loc unde s-a utilizat scrierea, impor­tata din Orient. La Teba s-au nascut doua dintre cele mai importante personaje divine din mitologie, Dionysos si Heracle, precum si celebrul prezicator Tiresias si mai sus citatul Amfion. Cetatea a constituit fundalul tragicei povesti a lui Oedip si al evenimen­telor reunite sub semnul asa-numitului razboi al celor sapte īmpotriva Tebei (vezi Adrast). Cītiva ani mai tīrziu, epigonii, urmasii eroilor implicati īn acest razboi, au pornit īmpotriva Tebei pentru a razbuna moartea tatilor lor; ei au cucerit cetatea si au ras-o de pe fata pamīntului.

Vezi si Beotia.

Tebe (gr. QtjPti, -t^ ; lat. Thebe, -es). Cetate din Misia, situata pe muntele Placos. īn traditia mitica era considerata patria An-dromacai si a Chriseidei. A fost distrusa de Ahile.

Tecmesa (gr. Tex;iT|<T<Ta, -tic ; lat. Tec-messa, -ae). Printesa frigiana, fiica regelui Teleutas. īn timpul razboiului troian armata greaca a īntreprins o incursiune de jaf īn Frigia, Tecmesa fiind luata prizo­niera si oferita lui Aiax Telamonianul, de la care a avut un fiu, Eurisaces.

Prezente   īn   literatura   antica.    Homer, Iliada; Sofocle, Aiax.

Tectafos (gr. Te'xTacpoc, -ou). Print indian capturat de inamicul sau Deriade si īnchis īntr-o carcera subterana, unde trebuia sa ramīna prizonier pīna va fi murit de foame. Fiica lui, Eeria, care tocmai nascuse un copil, i-a convins pe temniceri sa o lase sa mai intre o data īn celula tatalui sau pen­tru a-si lua ramas-bun, reusind astfel sa-i astīmpere foamea cu lapte de la sīnul ei.

Vestea a ajuns la urechile lui Deriade, care, impresionat, a eliberat prizonierul.

  Prezente īn literatura antica. Mitul este relatat de Nonnos din Panopolis, Dioni­siacele (26.101 si urm.).

Tectamos (gr. Texta^oq, -ou). Fiul lui Doros si urmas al lui Hellen si al lui Deucalion. S-a stabilit īn Creta, invadīnd insula cu o armata de eolieni si pelasgi. S-a casatorit cu fiica regelui Creteu si a avut de la ea doi fii, Asterios si Asterion.

  Prezente īn literatura antica. Legenda lui Tectamos si a ocupatiei doriene a insulei Creta   este   mentionata   de   Diodor   din Sicilia (4.60; 5.80). Vezi si Pero.

Tegeates (gr. TefecxTrig, -ou; lat. Tegeates, -ae). Erou din Arcadia, fiul lui Licaon si sotul uneia dintre fiicele lui Atlas, Mera. Printre fiii sai erau amintiti Scefros, Leimon, Catreu, Cidon, Arhedios, Gortis, legati īntr-un fel sau altul de insula Creta, unde erau considerati eponimii diferitelor cetati. I se atribuia īntemeierea Tegeei.

Tegeea (gr. Teyia, -aq; lat. Tegea, -ae; si Teferi, respectiv Tegee). Cetate din Arcadia, a carei īntemeiere īi era atribuita eroului eponim Tegeates sau lui Aleos. Era un im­portant loc de cult, īn special prin splen­didul templu al Atenei Alea, opera a lui Scopas. Sanctuarul, fondat potrivit tradi­tiei īn secolul al Xl-lea ī.Hr. de Aleos, a devenit un loc de refugiu pentru multe per­sonaje ilustre persecutate. Legenda spune ca printre preotesele Atenei Alea s-a numa­rat si Auge, eroina a ciclului heraclean: de la ea Heracle a avut un fiu, Telefos.

Tegirios (gr. Tefupiog, -ou). Rege trac legat īn mitologie de Eumolpos si Ismaros, fiul acestuia (vezi Eumolpos). Cīnd Eumolpos, exilat, a ajuns īn Tracia, Tegirios i-a dat-o de sotie lui Ismaros pe una din fiicele sale ; ulterior Eumolpos a conspirat īmpotriva lui Tegirios, īncercīnd sa-1 detroneze, dar complotul a fost descoperit, iar Eumolpos, alungat. Dupa moartea lui Ismaros cei doi s-au reconciliat, Tegirios lasīndu-i lui Eumolpos propriul regat.

  Prezente īn literatura antica. Apollodor, Biblioteca, 3.15.4.

Tei. īn mitologia greaca originea teiului era legata de povestea nimfei Filira, fiica

TEIA

810

lui Oceanos: iubita de Cronos metamor­fozat īn cal, 1-a nascut de la el pe centaurul Chiron si s-a transformat īn tei de rusine pentru aspectul monstruos al progeniturii, care s-a dovedit totusi a fi cel mai īntelept dintre centauri, īnzestrat si cu virtuti iesite din comun. Se spunea ca acesta īi datora priceperea sa īn arta medicinei tocmai mamei sale, care se transformase īntr-un arbore cu bine cunoscute calitati curative. Exista si alta legenda de meta­morfoza īn care un personaj se transforma īn tei: aceea a lui Filemon si Baucis, inse­parabilul cuplu de tarani care cer sa nu fie despartiti de moarte si sīnt transformati īn stejar (sotul) si īn tei (sotia). Datorita parfumului dulce al florilor sale, teiul a devenit īn mitologia greaca arborele sacru al Afroditei, iar īn cea germana - al zeitei fertilitatii, Freia. La limita dintre istorie si mitologie se situeaza relatarea lui Hero-dot cu privire la o populatie stranie, cea a enareilor, descrisi ca androgini: pentru ca au jefuit templul Afroditei din Ascalon, zeita i-a pedepsit, pe ei si pe urmasii lor, cu o boala degenerativa care īi priva pe barbati de unele caractere masculine (1.105). Exploatīndu-si caracteristicile fizice derivate din aceasta boala, enareii sustineau ca fusesera īnzestrati de Afro-dita cu darul profetiei: "ei practica divi­natia cu o scoarta de tei: īmpartind-o īn trei fīsii, dau raspunsul īnfasurīnd-o si desfasurīnd-o cu degetele" (4.67).

Teia, vezi Tia.

Teias (gr. Geiag, -avxoc;). Rege al asirieni-lor, avea o fiica numita Smirna. Afrodita, mīniata ca tīnara nu o cinstea, a facut-o sa se īndragosteasca de propriul ei tata; cu complicitatea doicii, Smirna a petrecut douasprezece nopti cu Teias, fara ca acesta sa-i cunoasca adevarata identitate. Cīnd a descoperit adevarul, regele a vrut sa-si ucida fiica, dar īnainte de a apuca sa-si puna īn aplicare pedeapsa, Smirna, disperata, i-a implorat pe zei sa o faca nevazuta. īndu­iosati, acestia au transformat-o īntr-un ar­bore, cel din scoarta caruia picura smirna (Commiphora myrrha - n.t.). Dupa noua luni din arborele respectiv s-a nascut Ado­nis (pentru alte detalii vezi Adonis ; pentru o identificare diferita a tatalui Smirnei vezi si Ciniras).

Prezente īn literatura antica. Apollodor, Biblioteca (3.14.4); Antoninus Liberales, Transformationes (34).

Teiodamas sau Teodamas (gr. OeioSocjmg, -<xmto£ sau GeoSajiag, -avroc;). 1) Tatal lui Hilas, tīnarul iubit de Heracle si rapit de nimfele fascinate de frumusetea lui. Pen­tru detalii cu privire la mit vezi Hilas. O prezentare succinta a lui Teiodamas apare īn Biblioteca lui Apollodor (1.9.19). Este posibil ca personajul sa fie unul si acelasi cu cel prezent īn alt episod referitor la Heracle: trecīnd prin tinutul driopilor, eroul, īnfometat, a īntīlnit un om - Teio­damas - care conducea un car tras de doi boi, 1-a oprit, a ucis unul din animale si 1-a mīncat (Apollodor, Biblioteca, 2.7.7).

2) Unul dintre giganti, fiul lui Cronos si al Geei.

Telamon (gr. TeXajiuv, -uivoc; lat. Tela­mon, -onis). Erou grec, tatal lui Aiax, de la numele caruia deriva apelativul Telamo-nianul al acestuia. Era fiul lui Eac si al Endeisei si fratele lui Peleu. Ucigīndu-1 īmpreuna cu acesta din urma pe Focos, fratele lor vitreg (vezi Peleu pentru de­talii), Telamon a fost alungat din Egina, cetatea sa de origine. Stabilit īn Salamina, s-a īnsurat cu Glauce, fiica regelui insulei, Cicreu, dupa moartea caruia a urcat pe tron. Din casatoria sa ulterioara cu Peri-beea sau Eribeea, fiica lui Alcatoos, s-a nascut Aiax.

Telamon s-a numarat printre protago­nistii unor celebre episoade mitice īn care au fost prezenti majoritatea eroilor greci: a participat la expeditia argonautilor si a fost unul din membrii grupului de vīnatori care au urmarit mistretul din Calidon. Mitologia īl prezinta si ca prieten credin­cios al lui Heracle, alaturi de care a luat parte la expeditia īmpotriva lui Laome-don, fiind primul care a pus atunci piciorul īn cetatea Troiei. Drept rasplata pentru credinta si sprijinul sau, Heracle i-a dat-o pe Hesione, fiica lui Laomedon, sau pe Tea-nira, cu care s-a casatorit si a avut doi fii: Teucros si Trambelos. De la el si-a luat numele cetatea Telamo din Etruria, pe care se spunea ca ar fi īntemeiat-o la īntoar­cerea din expeditia argonautilor.

Numele lui Telamon apare si īn arhitec­tura, fiind mentionat īnca din Antichitate

811

TELEDAMOS

(Vitruviu, 6.7) ca sinonim pentru atlant si corespondent masculin al cariatidei, gigan­ticele statui cu rol de sustinere verticala a edificiilor. īn realitate, legatura dintre Tela-mon si Atlas nu este foarte clara. Potrivit anticilor, cele doua nume aveau īn comun radacina ti-, care īnseamna "a purta, a sustine". Telamoni celebri se aflau la Agri-gent, īn tepidariumul termelor din Forul pompeian si īn alte monumente unde aveau uneori mai mult rol decorativ decīt structural.

  Rdspīndirea cultului. Telamon facea obiec­tul unui cult eroic īn Egina si īn Salamina.

  Iconografie. Este prezent īn special īn cera­mica, unde apare īn scene din Amazonoma-hie, din vīnatoarea mistretului calidonian si īn unele episoade ale muncilor lui Hera-cle. Este reprezentat īntr-un mozaic din Vila Albani si īn diverse picturi pompeiene. Figura   probabil   si   printre   sculpturile frontonului estic al templului Atenei Afaia din Egina, dar identificarea sa īn acest caz este dificila.

Telchin (gr. TeXxiv sau TeXx^C, -ī^ot). Unul dintre regii legendari ai Sicionului, fiul Europei si tatal lui Apis. Apollodor (Bi­blioteca, 2.1.1) prezinta o versiune diferita a mitului, potrivit careia Apis era fiul lui Foroneu si un crud opresor al populatiei din Pelopones; Telchin, īmpreuna cu alt personaj mitic, Telxion, 1-a ucis, eliberīnd tinutul de sub tirania sa.

Telchini (gr. TeXxivet, -ojv ; lat. Telchines, -um). Divinitati ale marii, identificabile īn vechime cu Cabirii (vezi) si constituind pro­babil la origine un mic grup de discipoli ai Marii Mame; īn epocile ulterioare erau prezentati ca o familie, un trib sau un īntreg popor ai carui stramosi erau considerati Thalassa (divinitate a marii) sau Poseidon. Erau descrisi īn moduri si cu trasaturi uneori foarte diferite. Se credea ca erau originari din Creta si ca s-au mutat mai tīrziu īn Cipru, apoi īn insula Rodos, unde li se atribuia īntemeierea cetatilor Cami-ros, Ialisos, Lindos. Ulterior au parasit insula, prevazīnd apropiata ei distrugere ca urmare a unei inundatii.

Potrivit unor traditii, telchinii primisera de la Rhea sarcina de a-1 creste pe copilul Poseidon, lucru pe care l-au facut cu aju­torul Cafirei, fiica lui Oceanos. Pe de alta

parte, Hera, Apollo si Zeus sīnt prezentati uneori ca divinitati ostile telchinilor. Apollo, transformat īn lup, i-a devorat, iar Zeus le-a inundat pamīnturile.

Prerogativele telchinilor erau multiple. Considerati asistenti ai zeilor si divinitati legate de cultivarea pamīntului, erau descrisi īnsa si ca demoni sau vrajitori, a caror privire putea avea efecte devastatoare. Aveau capacitatea de a provoca ploaia si ninsoarea si de a lua orice forma doreau; se spunea ca ar fi aruncat pucioasa īn apa Styxului pentru a distruge plantele si ani­malele care īl populau.

Pe līnga aceste prerogative nelinisti­toare, telchinii aveau īnsa si capacitati artistice deosebite: erau socotiti creatorii unor mestesuguri de mare utilitate prac­tica, atribuindu-li-se, printre altele, plas­muirea celor dintīi imagini ale zeilor si, ca maestri īn prelucrarea metalelor, produce­rea tridentului lui Poseidon si a cosorului lui Cronos.

Prezente In literatura antica. Sīnt men­tionati de Strabon, Diodor din Sicilia si Ovidiu, care le descrie sfīrsitul: "Iupiter, urīndu-i pentru ca infectau totul cu privirile lor, i-a scufundat īn apele fratelui sau" (Metamorfoze, 7.365-366).

Telchinia (gr. TeXxivCoc, -aq). Epitet atri­buit unor divinitati, īn special Herei si Atenei, carora le fusesera realizate statui de catre Telchini (vezi).

Teleboas (gr. T-nXcpoocg, -avtog). Erou epo­nim al populatiei teleboilor. Initial suve­ran al insulei Tafos, si-a extins ulterior domnia si asupra Leucadiei. Era consi­derat cīnd fiul, cīnd tatal lui Pterelaos, regele teleboilor.

Telecleia (gr. TT)XlxXeia, -aq). Fiica lui Ilos si sotia lui Ciseu; potrivit unei traditii era mama reginei troiene Hecuba, sotia lui Priam.

Teledamos (gr. Ti-|XeSap.o£, -ou). 1) Identi­ficabil poate cu Telegonos, este mentionat ca fiu al lui Ulise si al nimfei Calipso.

2) Fiul Casandrei si al lui Agamemnon si fratele geaman al unui Pelops. Cei doi frati au murit īnca de copii, īnjunghiati de Egist. Mormīntul lui Teledamos se afla īn Micene (Pausanias, 2.16.6).

TELEFASA

812

Telefasa (gr. TriXecpacrcra, -T15). Sotia lui Age-nor si mama lui Cadmos, Cilix, Phoenix si a Europei. Cīnd aceasta din urma a fost rapita de Zeus transformat īn taur, Tele­fasa a pornit disperata īn cautarea ei; ne­reusind sa o gaseasca, s-a stabilit īn Tracia cu fiul sau Cadmos.

Prezente īn literatura antica. Povestea Tele-fasei este relatata de Apollodor (Biblioteca, 3.1.1. si urm.).

Telefoa (gr. TfīXetpot, -ou; lat. Telephus, -i). Cunoscut si sub numele Telefanes, "cel care straluceste de departe", era fiul lui Heracle si al Augei, preoteasa a templului Atenei Alea din Tegeea si fiica regelui local Aleos. Nasterea eroului era īnvaluita īn mister, legata fiind de un templu si de preoteasa lui; se spunea ca Heracle o īntīl-nise pe Auge la īntoarcerea din Sparta. O alta versiune pretindea ca Telefos a fost conceput īn Asia Mica, la curtea regelui misian Teutras.

īn orice caz, nasterea lui Telefos s-a produs īn secret, iar Auge 1-a tinut ascuns īntr-un sanctuar al Atenei (Apollodor, Bi­blioteca, 3.9.1). Ca urmare a acestui sacrile­giu, asupra regiunii s-a abatut o epidemie de ciuma; Aleos a descoperit adevarul si a abandonat copilul, care a fost alaptat de o ciuta, iar pe Auge a trimis-o īn Misia, la regele Teutras (Apollodor, 2.7.4).

Devenit adult, Telefos, vrīnd sa afle poves­tea nasterii sale si cine īi erau parintii, a apelat la oracol, care 1-a īndrumat spre Misia; a ajuns astfel la curtea regelui Teu­tras, care i-a dat-o de sotie pe Auge, neba-nuind legaturile ce-i uneau. īn acest punct povestea devine similara celei a lui Oedip ; īnainte īnsa ca incestul sa se fi produs, īn patul nuptial a aparut pe neasteptate un sarpe, iar mama si-a recunoscut fiul.

Potrivit unor versiuni ale mitului, Telefos 1-a ucis pe Teutras; potrivit altora, a urcat doar pe tronul Misiei la moartea acestuia. S-a casatorit cu Argiope (Diodor din Sicilia, 4.33.12) si a avut patru fii, Euripilos, Tarhon si Tirenos, eroi venerati de etrusci, si Ciparisos, care, iubit de Apollo, a fost transformat īn chiparos. īn alte versiuni sotia lui Telefos era Laodice sau Astiohe, una dintre fiicele lui Priam.

Traditia sustinea ca grecii, crezīndu-se ajunsi īn fata Troiei, au debarcat īntr-o zi īn Misia si au vrut sa distruga cetatea lui

Teutras. Telefos a īncercat sa-i respinga, dar īn timpul luptei Dionysos 1-a facut sa se īncurce īn corzile unei vite-de-vie; īn timp ce īncerca sa se elibereze, Ahile 1-a strapuns cu lancea, provocīndu-i o rana adīnca, imposibil de vindecat. Un oracol i-a indicat lui Telefos singura cale de sal­vare : vindecarea i-o putea aduce aceeasi persoana - sau aceeasi arma - care īl ranise. Plecīnd īn cautarea eroului grec, dupa multe peripetii, Telefos a fost īn cele din urma vindecat de Ahile, care i-a uns rana cu leacul luat īn vīrful lancii.

Telefos s-a reconciliat astfel cu grecii, iar potrivit unei versiuni i-a ajutat chiar sa cucereasca Troia, aratīndu-le drumul spre cetate.

  Raspīndirea cultului. Telefos era venerat ca erou īn Pergam, unde i se aduceau jertfe si, īn sanctuarul lui Asclepios, i se cīntau imnuri speciale.

  Prezente īn literatura antica. Culeasa de diversi mitografi tīrzii, povestea lui Telefos 1-a inspirat si pe Euripide īn crearea trage­diei omonime, pastrata fragmentar, unde regele Misiei era prezentat īn tabara greaca, īn cautarea eroului care-1 putea vindeca; aparea aici īmbracat īn zdrente, ca un cer­setor, lucru ce a produs senzatie īn rīndu-rile publicului atenian, neobisnuit sa vada personaje regale īn situatii atīt de deplo­rabile. Tragedia lui Euripide este avuta īn vedere si de Aristofan īn Aharnienii: pentru a se face ascultat, Diceopolis ia un cos de carbune si ameninta ca-1 face bucati daca nu i se acorda atentie, aluzie evidenta la Telefos, unde eroul īl ameninta pe micul Oreste pentru a fi ascultat de greci. Mitul era amintit si de alte izvoare: īn Cipriile se vorbea despre rana provocata de Ahile lui Telefos, iar alte aspecte apareau proba­bil īn tragediile pierdute Misienii a lui Eschil, Aleazii si Misienii ale lui Sofocle. In Casandra, Licofron īl prezinta pe Tele­fos īn relatie cu miturile din spatiul etrusco--italic, atribuindu-i paternitatea lui Tarhon si a lui Tirenos, eroi venerati īn Etruria. Exista si o traditie potrivit careia Telefos a fost tatal Romei, eponima cetatii, care s-a casatorit cu Enea (vezi Roma, zeita).

  Iconografie. Cea mai cunoscuta transpu­nere iconografica a povestii lui Telefos o constituie asa-numita friza a lui Telefos de pe Altarul din Pergam; subiectul, si īn spe­cial episodul conceperii eroului, a inspirat si diverse picturi pompeiene.

813

TELESFOROS

Telegonos (gr. TtiXIyovoq, -ou ; lat. Tele-gonus, -i). Fiul lui Ulise si al vrajitoarei Circe. Numele sau īnseamna "cel nascut departe". Devenit adult, Telegonos a fost trimis de mama sa īn cautare de vesti despre Ulise; a plecat pe mare, īnsa o furtuna i-a aruncat corabia tocmai pe coastele Itacai, unde nestiutorul naufragiat, īnfometat, a īnceput sa fure de pe cīmpuri ca sa se hra­neasca. Vestea ca un strain prada ogoarele si chiar turmele insulei i-a fost adusa de īndata lui Ulise, care s-a dus īmpreuna cu Telemah sa-1 opreasca pe tarm, īn locul unde īi fusese semnalata ultima oara pre­zenta. Vazīndu-se īn primejdie, Telegonos s-a aparat si, nerecunoscīndu-si tatal, 1-a lovit cu lancea daruita de Circe, al carei vīrf era facut dintr-un spin de vulpe-de--mare. Astfel, dupa nenumaratele īncer­cari prin care trecuse, cīnd credea ca a scapat īn sfīrsit de orice pericol, Ulise a fost rapus de propriul lui fiu. La porunca Atenei, Telegonos, īnsotit de Telemah si Penelopa, s-a īntors īn insula Circei, Eea, unde 1-a īnmormīntat pe Ulise. O traditie consemneaza casatoria lui ulterioara cu Penelopa si a lui Telemah cu Circe. De la Telegonos si Penelopa avea sa se nasca Italos, eroul eponim al Italiei. Ca dovada a legaturilor lui Telegonos cu Italia, i se atribuia īntemeierea oraselor Tusculum si Frascati. La finele a numeroase vicisitudini, Telegonos si Penelopa ajung, īmpreuna, īn Insula Fericitilor.

  Epitete. Eeos (vezi Eea).

  Prezente īn literatura antica. Hesiod, Teo-gonia; Eugammon din Cirene, Telegonia; Sofocle, Odysseus Akanthoplex (pierduta).



Telemah (gr. TTiXer|axoc, -ou; lat. Tele-machus, -i). Fiul lui Ulise si al Penelopei. Cīnd Ulise a plecat īn razboiul troian, Tele­mah, copil īnca, a ramas īn Itaca īmpreuna cu mama sa. Dupa douazeci de ani de la plecarea lui Ulise, a plecat sa afle vesti despre soarta tatalui sau, ajungīnd la Pilos si apoi la Sparta ; la Pilos a fost īntīmpinat cu bunavointa de Nestor, care 1-a īncre­dintat fiului sau, dīndu-i acestuia sarcina sa-1 īnsoteasca pe Telemah īn Sparta, īn cautare de alte vesti. si Menelaos 1-a pri­mit binevoitor, spunīndu-i ca s-a īntors la rīndul lui de putina vreme īn patrie, dupa o calatorie pe mare ce durase opt ani, si

relatīndu-i profetia lui Proteu īn legatura cu Ulise. Parasind Sparta, Telemah a reve­nit īn Itaca (pe alt drum decīt cel de la plecare, pentru ca, dupa cum īl avertizase Atena, petitorii Penelopei īi īntinsesera o cursa, cu intentia de a-1 ucide), unde si-a regasit tatal, īntors īntre timp, si 1-a ajutat sa scape de pretendentii la mīna Penelopei si la tronul Itacai.

O traditie posthomerica, mentionata de Eugammon din Cirene īn Telegonia, rela­teaza ca Telemah a asistat la uciderea accidentala a lui Ulise de catre Telegonos, fratele lui vitreg, pe care 1-a īnsotit apoi la Circe, īn insula Eea, unde Ulise a fost īnmor­mīntat, iar el s-a īnsurat cu vrajitoarea. O alta legenda posthomerica este cea po­trivit careia Palamede, pentru a-1 demasca pe Ulise, care se prefacea nebun ca sa nu fie nevoit sa plece īn razboiul troian, i 1-a pus īn fata plugului pe micul Telemah, peste trupul caruia Ulise n-a putut trece, dovedind astfel ca era perfect sanatos min­tal (vezi Palamede).

  Prezente īn literatura antica. Homer, Iliada si Odiseea ; Eugammon din Cirene, Telego­nia ; Sofocle, Odysseus Akanthoplex (tra­gedie pierduta); Hyginus, Fabule (95.2); Apollodor, Epitome (7.32-33).

  Prezente īn literatura moderna si contem­porana. F. de Fenelon, Aventurile lui Tele­mah ; N. Kazantzakis, Odiseea.

Telemos (gr. TfjXejioc, -ou; lat. Telemus, -i). Fiul lui Eurimos; era un prezicator faimos, pe care, potrivit lui Ovidiu, "nici o pasare nu-1 īnselase īn prevestirile sale", īntr-o zi, "purtat spre siciliana Etna", īn tinuturile locuite de ciclopi, s-a dus la Poli-fem si i-a prezis ca va fi orbit de Ulise. Acesta nu 1-a crezut, spunīndu-i ca este "cel mai prost dintre ghicitori". Telemos a trait pīna la sfīrsitul vietii printre ciclopi.

  Prezente īn literatura antica. Scurte refe­riri la Telemos apar īn Fabulele lui Hyginus (125). Prezentari mai ample ale persona­jului sīnt cele oferite de Homer (Odiseea, 9.508 si urm.), Ovidiu (Metamorfoze, 13.770 si urm.), Teocrit (Idile, 6, 23: "ghicitorul Telemos, care profeteste nenorociri, īn casa lui sa le duca si sa le pastreze fiilor sai!").

' Telesforos (gr. TT)Xe<T<popo£, -ou; lat. Teles-phorus, -i). Divinitate cu aspect de copil, a carei figura se contureaza īn Grecia īn

TELETUSA

814

jurul anului 100 ī.Hr., legata de cultul lui Asclepios, zeul medicinei. Marturiile dis­ponibile referitoare la personaj sīnt cu pre­cadere iconografice si epigrafice, Telesforos fiind rareori atestat īn literatura. Monu­mentele īn care este reprezentat, majori­tatea datīnd din secolele II-III d.Hr., ofera imaginea unui copil, mic de statura si īnfasurat de obicei īntr-o pelerina, purtīnd pe cap o gluga de croiala considerata uneori celtica, alteori tracica. īn religia etrusca, asa cum se poate deduce din con­textele iconografice īn care este prezent, Telesforos era probabil o divinitate tute­lara a calatoriei īn lumea de dincolo; la gali aparea si īn rolul de īnsotitor īn calatoriile nuptiale.

Teletusa (gr. TeXe#ou<ra, -cec;; lat. Tele-thusa, -ae). Eroina greaca, mama lui Ifis. Pentru detalii vezi Ifis, 6.

Telfusa (gr. TeXcpoucra, -ac;). Nimfa unui izvor situat la marginea unui recif din regiunea Beotiei, īntre Haliartos si Alal-comene. Deosebit de frumoasa, zona i-a placut lui Apollo, care, la īntoarcerea din tinuturile hiperboreenilor, umbla īn cauta­rea unui loc unde sa-si instaleze oracolul. Temīndu-se ca īn felul acesta cultul ei va fi īnlocuit de cel al puternicului zeu, Telfusa 1-a convins pe Apollo sa-si ridice īn alta parte templul, motivīnd ca huruitul care­lor si tropotul cailor ce veneau sa se adape la izvor ar fi tulburat desfasurarea ritua­lurilor. Tot la sugestia ei, Apollo a decis sa-si stabileasca oracolul la Delfi. Aici se afla īnsa oracolul sarpelui Python (vezi Delfi), iar Apollo, īntīmpinīnd dificultati serioase īn a-1 elimina, a īnteles ca fusese īnselat de nimfa si, plin de furie, a hotarīt sa o pedepseasca: s-a īntors la izvorul Tel-fusei si a pravalit peste el o stīnca uriasa, īngropīndu-1; a ridicat apoi un altar īn mijlocul padurii, unde a fost venerat de atunci cu epitetul Telfusianul, īn amin­tirea izbīndei sale asupra Telfusei.

Prezente In literatura antica. Mitul este amintit īn Imnul homeric catre Apollo.

Tellumo (lat. Tellumo, -onis). Straveche divinitate romana legata de cultul Gliei. Constituia personificarea fortei generatoare masculine a pamīntului si facea obiectul unui cult īn care era venerat alaturi de zeita Tellus (vezi).

Tellus (lat. Tellus, -uris). Divinitate romana arhaica a pamīntului, personificarea fecun­ditatii si a fortei generatoare feminine. Miturile referitoare la ea corespund celor ale zeitei grecesti Geea, cu care a fost iden­tificata ; exista totusi cīteva particularitati ale cultului care o disting de respectiva divinitate elina. Unele dintre numele divi­nitatilor ce īi sīnt asociate īn cadrul cultu­lui sīnt extrem de obscure: izvoarele īi mentioneaza pe Tellumo, Altor, Rusor -termeni legati de lumea agrara ai de anu­mite activitati agricole. Exista probabil o relatie īntre cultul zeitei si unele ceremo­nii si sarbatori precum feriae sementivae sau Fordicidia.

Iconografie. Cea mai cunoscuta imagine a zeitei o constituie un relief de pe Ara Pacis, opera din epoca lui Augustus, care īn plan iconografic simbolizeaza programul ideo­logic si propagandistic al īmparatului (reinstaurarea pacii, a fertilitatii ogoarelor si a bogatiei), iar īn plan stilistic repre­zinta unul dintre cele mai remarcabile pro­dus   ale asa-numitului clasicism augustean.

Telxion (gr. ©eX^Lwv, -uivot). 1) Rege al Sicionului, urmas al lui Egialeu.

2) Participant, īmpreuna cu Telchin (vezi), la uciderea tiranului Apis.

Temenos (gr. TtJjicvoc;, -ou ; lat. Temenus, -i). 1) Fiul lui Aristomahos si unul dintre Heraclizii invadatori ai Peloponesului. Dupa cucerirea regiunii a luat īn stapīnire Argosul si zona īnconjuratoare. Se spunea ca urmasii sai, alungati din Argos, s-au stabilit īn Macedonia, motiv pentru care regii Macedoniei se autointitulau Teme-nizi (Herodot, 8.137-138).

2) (gr. TEjievos, -eoq, -oue;). Termen gre­cesc indicīnd īmproprietarirea cu un teren a unei persoane private, rege sau erou, īn semn de recunoastere a meritelor si cu titlu de posesiune inalienabila. īntrucīt la autorii antici termenul era utilizat pentru a indica īmpartirea mostenirii lui Cronos - lumea īntreaga - īntre Zeus, Poseidon si Pluton, notiunea a sfīrsit prin a fi atasata īn mod mai explicit dimensiunii religioase (īn textele latine, acolo unde se refera la aceasta īmpartire, temenos este tradus prin templum), temenos ajungīnd sa desemneze zona sacra īn interiorul careia se īnalta un templu; era echivalent cu "sanctuar", uneori si cu "templu" īn sensul propriu, si

815

TEMPLU

implica ideea īmprejmuirii, izolarii, deli­mitarii (de la t£p.ei.v, "a taia", care sta si la originea latinescului templum) unei por­tiuni de teren de lumea īnconjuratoare pentru a-i sublinia caracterul sacru, de loc rezervat divinitatii. Uneori izolarea teri­toriului sacru de mediul vietii cotidiene era accentuata de prezenta unor pietre de hotar sau a unor ziduri ce īnconjurau sanc­tuarul ; existau si cazuri, cum este cel al Acropolei ateniene, cīnd acelasi rezultat era obtinut gratie configurarii terenului, mult īnaltat fata de cīmpia din jur; ideea īmprejmuirii si a caracterului sacru al acestui temenos putea fi sugerata si meta­foric, de exemplu prin tragerea unei brazde care marca hotarul dintre pamīntul zeilor si cel al oamenilor.

Temis (gr. Qep.it; lat. Themis, -idis). Fiica lui Uranos si a Geei si sotia lui Zeus, de la care a nascut numeroase divinitati, printre care Horele, Eunomia, Dike (Astreea), Irene si Moirele. īntr-o grota din apropierea rīu-lui Eridan traiau niste nimfe considerate la rīndul lor fiicele cuplului Zeus-Temis; printre fiicele aceluiasi cuplu divin erau mentionate si Hesperidele. īntr-o traditie urmata doar de Eschil, Temis este si mama lui Prometeu.

0 legenda referitoare la nasterea lui Zeus o prezinta pe Temis īn calitate de tutore a copilului divin, pe care īl īncredinteaza Amalteei. Numele ei semnifica norma, ordi­nea firii, legea convietuirii oamenilor si a acestora cu zeii.

īn poemele homerice Temis reprezinta personificarea ordinii lucrurilor, stabilita prin intermediul legii si justitiei; este pre­zenta īn adunarile oamenilor si le conduce, din ordinul lui Zeus, si pe cele ale zeilor. Locuieste īn Olimp, unde īntretine bune raporturi cu toti zeii, inclusiv cu Hera.

1  se atribuiau si virtuti profetice si era considerata predecesoarea lui Apollo īn cultul oracolului de la Delfi.

  Atribute. Imaginea zeitei apare frecvent pe monede, atributele tipice fiind cornul abun­dentei si talerele balantei. Este deseori re­prezentata cu caracteristici analoage celor ale Atenei (vezi Atena, zeitA).

  Raspīndirea cultului. Printre principalele centre de cult al zeitei figureaza Ramnus, īn Atica, unde Temis, īn ipostaza materna, era venerata alaturi de Nemesis. Cultul

arhaic al zeitei este atestat si īn Delfi, unde figurii acesteia i se suprapune uneori cea a Pythiei.

  Prezente īn literatura antica. Un pasaj din Pindar se refera la nunta lui Zeus cu Temis, iar īn Iliada era amintita prietenia dintre Temis si Hera. Zeita era mentionata si de Hesiod īn Teogonia, de Eschil īn Pro­meteu, iar dintre mitografi - de Apollodor si Hyginus.

  Iconografie. O imagine celebra a zeitei o constituie atatuia realizata de sculptorul Cairestrat,   descoperita   la   Ramnus,   īn Atica. Este reprezentata si īn ceramica, neexistīnd īnsa imagini ale sale din peri­oada arhaica.

Temisto (gr. ©ejiio-rui, -oue;). Fiica lui Hipseu si a Creusei si sotia lui Atamas, fiul lui Eol, de la care a avut patru fii: Leucon, Eritrios, Scheneu si Ptoos. Legenda spune ca Temisto, geloasa pe Ino, care īi luase locul ca sotie a lui Atamas, a vrut sa-i ucida pe cei doi fii ai acesteia, dar si-a ucis din greseala doi dintre propriii fii; dispe­rata, s-a sinucis.

  Prezente īn literatura antica. Se numara printre protagonistii tragediei Ino a lui Eu-ripide, opera din care ni s-au pastrat doar fragmente.

Tempe (gr. Tejiirn, -uv; lat. Tempe). Nu­mele unei superbe vai din Tesalia, aflata nu departe de muntele Olimp si strabatuta de rīul Peneu. Frumusetea sa era cīntata de poeti, iar mitologia o lega de Apollo, Tempe fiind unul dintre locurile preferate ale zeului, de unde acesta, potrivit legen­dei, ar fi luat laurul, plantīndu-1 apoi īn Delfi. Celebritatea locului era atīt de mare, īncīt numele Tempe a ajuns sa fie folosit de poeti pentru a indica orice vale deosebit de frumoasa : printre cele mai cunoscute - valea rīului Elorum, īn Sicilia, si Velinus, de pe teritoriul sabinilor.

Templu. Casa a divinitatii si spatiu rezer­vat cultului, templul nu este doar locul privilegiat unde se desfasoara ceremoniile religioase, ci si teatrul a numeroase epi­soade mitologice care au drept protago­nisti zei si eroi. Totusi, el īsi face intrarea īn textele literare clasice relativ tīrziu. īn perioadele mai īndepartate, īn special īn Grecia minoico-miceniana, nu este ates­tata prezenta templelor; cultul se practica

TEMPLU

816

īn aer liber, pe munti, īn paduri, īn grote, sub arborii sacri. si īn epoca istorica se mentine traditia grotelor si a padurilor sacre, atīt īn'Grecia, cīt si la Roma, si se pastreaza obiceiul de a celebra ritualurile religioase colective si publice īn aer liber, nu īn interiorul templului, ci īn jurul alta­rului - aflat īn afara acestuia. Nici īn scrierile homerice nu pare sa existe un loc specific pentru practicarea cultului. Epi-faniile divine si celebrarea sacrificiilor au loc peste tot, īn tabere sau līnga corabii, īn paduri sau pe plaja. Atunci cīnd apare, īn epoca arhaica, īnainte de a fi un loc de cult, templul este salasul zeului pe pamīnt si are rolul de a-i adaposti statuia (ter­menul grecesc pentru templu, vaog, este legat de verbul mcuu>, "a locui"); doar oca­zional, si foarte rar īn Grecia propriu-zisa, templul gazduieste ceremonii religioase publice (cu exceptia ritualurilor misterice, care, dat fiind caracterul lor rezervat si secret, se desfasoara īntr-un mediu inacce­sibil neinitiatilor). Plasat īn interiorul unui teritoriu sacru delimitat de zona īnconju­ratoare (asa-numitul Temenos, vezi, 2), īn care se patrunde dupa īndeplinirea unor ritualuri de purificare si urmīnd de obicei un parcurs bine stabilit, cu o singura cale de acces, templul este adesea īnconjurat de alte edificii specifice cultului si ritualu­rilor religioase, īn fata lui aflīndu-se alta­rul pe care se aduc sacrificiile. īn interior, aproape īntotdeauna īn axa cu intrarea, era asezata statuia divinitatii, care putea īn acest fel sa asiste la ceremoniile reli­gioase si sa savureze jertfele pe care cre­dinciosii le aduceau pe altarul exterior si ofrandele nesīngeroase care erau depuse pe o masa īnauntrul templului. Interiorul edificiului, cella, era frecvent īmpartit īn doua sectoare: cella propriu-zisa, cu adyton-ul - acea sancta sanctorum strict prohibita credinciosilor -, uneori subte­ran, si atriumul cellei, pronaosul (cu even­tualul opistodom care īn templele grecesti constituia spatiul simetric opus pro­naosului, situat īn spatele cellei, deseori absent īn templele etrusce si romane), unde accesul era permis tuturor. In pro­naos erau tinute de obicei darurile votive si ofrandele; opistodomul avea functii ase­manatoare sacristiei.

Numeroase temple au facut obiectul unor legende privitoare la īntemeierea lor si

care le asociau diverse personaje mitologice. Este īn primul rīnd cazul templelor celor mai faimoase, de pilda sanctuarele din Olimpia si Delfi, sau al celor īn care se concentrau culte de origine straveche, pre­cum Erehteionul de pe Acropola Atenei. Miticului arhitect Agamede (vezi), conside­rat, īmpreuna cu Trofonios, autorul unor edificii hipogeice din epoca miceniana, īi era atribuita construirea primului templu al lui Apollo din Delfi, a templului lui Poseidon de pe drumul dintre Mantineea si Tegeea, a cladirii tezaurului lui Augias din Elida si a altor temple legendare. si īn Magna Grecia, īn Sicilia si īn lumea romana fondarea unor temple era pusa pe seama diferitilor eroi din mitologie si legata de traditii stravechi: Dedal (vezi) a ridicat templul lui Apollo din Cumae si a sculptat pe el povestea Minotaurului (Vergiliu, Eneida, 6.14-33). Iason a fondat un templu īn cinstea Herei la gurile Selei, Tarquinius Superbus a īnaltat pe colina Capitoliului templul dedicat triadei formate din Iupiter, Iunona si Minerva (numele colinei se da­tora, potrivit traditiei, faptului ca īn timpul sapaturilor pentru constructia templului, aici a fost gasit un cap de om, īn latina caput). O lista a īntemeierilor mitice ale celor mai importante temple din Antichi­tate, pastrata īnsa doar fragmentar, se regasea īn Fabulele (225) lui Hyginus.

In interiorul sau īn apropierea unor tem­ple au loc episoade mitologice singulare. Legendele posthomerice relateaza tragica agresiune suferita dupa caderea Troiei de Casandra, violata de Aiax, fiul lui Oileu, īn templul Atenei; pe altarul lui Apollo 1-a ucis Neoptolem pe regele troian Priam, stīrnind mīnia zeului, care 1-a īmpiedicat sa se īntoarca īn patrie dupa caderea ceta­tii ; potrivit traditiilor referitoare la moartea lui Ahile, eroul a fost ucis - prin tradarea lui Paris - pe altarul templului lui Apollo Timbreos, unde se dusese, dezarmat, pentru ca i se fagaduise mīna Polixenei īn schimbul trecerii lui de partea troienilor (vezi Polixena) ; īntr-un templu al lui Zeus s-a consumat episodul amoros dintre Atalanta si Milanion, īn urma caruia cei doi tineri sacrilegi au fost transformati de Zeus īn lei (vezi Atalanta) ; casuta batrī-nilor Filemon si Baucis se transforma miraculos īn templu (Ovidiu, Metamorfoze, 8.700-703). Acestora si multor altor exemple

817

TENSA

de felul lor li se poate adauga o relatare care, bazata pe date istorice, a fost īnca din Antichitate transfigurata īn legenda: este vorba de povestea templului Artemisei din Efes, distrus de foc īn noaptea nasterii lui Alexandru Macedon. Casta Artemis, protectoare a nasterilor, scapase de sub supraveghere templul, preocupata sa asiste la extraordinarul eveniment (Plutarh, Ale­xandru, 3.6).

Templum. Termen latin desemnīnd, potri­vit lui Varro (De lingua latina, 7.8), orice loc delimitat prin formule religioase spe­cifice, īn interiorul caruia se desfasurau observatiile augurilor. Termenul se putea referi si la cer, īmpartit īn acest scop de etrusci īn saisprezece, iar de latini īn patru sectoare, numite antica, postica, dextera si sinistra, respectiv sud, nord, vest si est. Etimologia propusa pentru acest cuvīnt (de la grecescul rejiveiv, "a taia") confirma ideea divizarii spatiului; s-a presupus īnsa si ca termenul ar avea legatura cu bīrna de lemn taiata ce servea drept grinda prin­cipala de sustinere a acoperisului, refe-rindu-se deci la acea constructie, la origine din bīrne de lemn taiate, īn interiorul careia augurii īsi īndeplineau functiile sacre. Ter­menul avea sa desemneze apoi acele edi­ficii, īn general cu destinatie religioasa, definite conform ritualului augurilor si, prin aceasta, templele īn sens restrīns. Pen­tru teritoriul sacru al unui templu care nu fusese definit potrivit ritualului si formu­lelor augurilor, latinii foloseau termenul aedes; dimpotriva, templum putea indica si spatii cu destinatie publica, nu neaparat religioasa, unde erau īnsa luate auspiciile: de exemplu, īn cazul Romei, curia (cladirea senatului - n.t.) sau rostra (tribuna de la care vorbeau oratorii - n.t.).

Tenaros (gr. Tai vapog, -ou; lat. Taenarum, -i). Actualul cap Matapan, promontoriu din Laconia care formeaza extremitatea sudica a Peloponesului. Importanta sa pentru mi­tologia si religia greaca se datoreaza pre^ zentei aici a unui templu al lui Poseidon, constituind un loc de azil inviolabil, pre­cum si numeroaselor legende referitoare la el. īn Tenaros se afla o pestera pe unde se spunea ca Heracle l-ar fi adus pe Cerber din infern. De asemenea, aici a fost lasat Arion de delfinul care īl salvase īn mod

miraculos de la īnec (vezi Arion), īn amintirea īntīmplarii fiind ridicata īn locul respectiv o statuie.

Tenedos (gr. TeveSog, -ou; lat. Tenedos sau Tenedus, -i). Mica insula din Marea Egee, situata īn largul coastei Troadei. Poezia epica greaca o prezinta drept locul unde si-au retras grecii flota īn timpul razbo­iului troian, pentru a-i face pe inamici sa creada ca au renuntat la asediu si se īntorc spre Grecia, determinīndu-i astfel sa aduca īn cetate faimosul cal de lemn. Numele insulei provenea de la cel al lui Tenes (vezi).

Teneros (gr. Tfjvepog, -ou). Fiul nimfei Melia si al lui Apollo si fratele lui Ismenos. Era un vestit prezicator si preot al lui Apollo Ptoos.

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Pausanias si de Licofron (Alexandra).

Tenes (gr. Trjvog, -ou sau Tevnc;; lat. Tenes sau Tennes). Fiul lui Cicnos (sau al lui Apollo) si al Procleei si fratele Hemiteei. A doua sotie a tatalui sau, Filonome, s-a īndragostit de el, dar pentru ca Tenes i-a respins avansurile, s-a razbunat aducīndu-i false acuzatii īn fata lui Cicnos. Acesta i-a īnchis pe Tenes si pe sora lui īntr-un cufar si i-a aruncat īn mare; purtat de valuri, cufarul s-a oprit īn cele din urma pe tar­mul insulei Leucofris, ai carei locuitori i-au salvat pe cei doi si l-au ales apoi pe Tenes rege, insula numindu-se de atunci Tenedos. Cīnd a descoperit cum se petre­cusera cu adevarat lucrurile, Cicnos s-a dus īn insula lui Tenes, īncercīnd sa se īmpace cu fiul sau; acesta i-a taiat īnsa cu o secure odgoanele corabiei, refuzīnd dia­logul. Episodul sta la originea expresiei "securea lui Tenes", utilizata de greci pentru a indica un gest nechibzuit. Tenes a fost ucis de Ahile īn timp ce-si apara cetatea de asediul acestuia sau, potrivit altei ver­siuni, īncercīnd sa-si protejeze sora, pe He-miteea, de agresiunea eroului grec.

>  Prezente īn literatura antica.  Diferitele versiuni ale mitului lui Tenes sīnt con­semnate de Pausanias, Diodor din Sicilia, Plutarh si Apollodor (Epitome, 3.23 si urm.).

Tensa (lat. Tensa, -ae). Carele pe care erau duse īn circ imaginile zeilor, īn procesiunile desfasurate la Roma cu ocazia asa-numi-telor ludi circenses.

r

TEOCLIMENOS

818

Teoclimenos (gr. OeoxAujievoc;, -ou; lat. Theoclymenus, -i). Faimos prezicator, fiul lui Polifides si urmas al lui Melampus.

Teodesia (gr. ta Qeo&aCoia). Sarbatori religioase grecesti celebrate īn diverse localitati si īn onoarea diferitelor divini­tati (īn special Dionysos, Heracle, nimfele), comemorīnd epifaniile acestora.

Teofane (gr. Seocpavr), -Tig; lat. Theopha-nes, -is si -i). Eroina din Tracia; din unirea ei cu Poseidon s-a nascut berbecul cu līna de aur, protagonist al mitului Helei si al lui Frixos, precum si al celui al argonau­tilor. Teofane, fiica regelui trac Bisaltes, era o tīnara de o frumusete extraordinara, la mīna careia aspirau numerosi pretendenti, īndragostit de ea si vrīnd sa o īndeparteze de multimea pretendentilor, Poseidon a ascuns-o īn misterioasa insula Crumissa; pentru ca acestia le-au dat īnsa de urma, i-a transformat pe toti locuitorii insulei īn oi, inclusiv pe Teofane, iar el s-a preschim­bat īn berbec. īn aceasta ipostaza a avut loc īmpreunarea celor doi, īn urma careia s-a nascut berbecul cu līna de aur. Pe pre­tendenti, care īntre timp hotarīsera sa ucida o oaie ca sa o manīnce, Poseidon i-a transformat īn lupi.

Prezente īn literatura antica. Mitul este relatat de Hyginus (Fabule, 188) si men­tionat de Ovidiu (Metamorfoze, 6.117).

Teogamia (gr. ra ^eoŢajua, -uiv). Sarba­tori religioase grecesti īn cadrul carora erau evocate nuntile zeilor, īndeosebi cea a lui Zeus cu Hera, iar īn Sicilia si īn Lidia cea a lui Hades cu Persefona.

Teogonie (gr. fleoŢovCa, -aq; lat. theo-gonia, -ae). Naratiune mitologica īn care este descrisa nasterea zeilor. Divinitatile din mitologia clasica nu exista dintot-deauna, ele au o origine si o genealogie, prezentate pentru prima data īn literatura greaca de Hesiod īn poemul intitulat chiar Teogonia, unde se succeda trei generatii de zei. Prima o constituie Cerul si Pamīn-tul (Uranos si Geea), īmpreuna cu fiii lor; a doua este generatia lui Cronos si a des­cendentilor sai, iar ultima, cea a lui Zeus si a stirpei sale. Din aceste divinitati pro­vin toti zeii din mitologia clasica, iar din unirea lor cu fiinte muritoare se nasc eroii. Schema genealogica ilustreaza continui­tatea lumii, careia Hesiod īi stabileste ca

punct de origine Haosul primordial ("La īnceput de īnceputuri fu Haosul"), defi­nind-o īn succesiunea neīntrerupta de gene­ratii divine. Dupa Haos urmeaza Geea, Pamīntul, si Eros, Iubirea. Din Haos se nasc Erebos (īntunericul) si Noaptea, iar din unirea lui Erebos cu Noaptea se nasc opusele corespunzatoare: Eterul si Ziua. Din Noapte provin Eris (Discordia), Bla­mul, Indignarea, Nenorocirea, Batrīnetea, Amagirea, Moartea, Somnul, Hesperidele. Din Pamīnt se nasc Cerul, Muntii si Marea, iar Cerul si Pamīntul zamislesc zei pre­cum Cronos, ciclopii, Gies, Cotos si Briareu. Tot din Pamīnt se nasc eriniile si gigantii.

Din Cronos descind Zeus si divinitatile Olimpului; din generatia urmatoare, cea a lui Zeus, fac parte printre altii Horele, fiice ale titanidei Temis, Gratiile, precum si cele noua muze, fiicele Memoriei.

īn interiorul acestei scheme structurate pe trei generatii divine, Hesiod propune īn Teogonia sa si o serie de descendente ale unor divinitati colaterale, de pilda Nereu (tatal nereidelor), Forcus (fiul lui Ocea-nos), Echidna si Tifon, Iapet, Climenos si multi altii.

Prezente īn literatura antica. Istoria gene­ratiilor divine narata de Hesiod este cea mai veche atestata īn spatiul grecesc, dar nu e singura: poetii au abordat frecvent tema, lasīndu-ne diferite versiuni ale genea­logiei zeilor. īnca din Antichitate circulau mai multe Teogonii, atribuite lui Orfeu (vezi Orfism), Musaios, Homer. Lui Eudemos, discipol al lui Aristotel, i se atribuia o Istorie a teologiei īn care erau reunite si comentate diverse teogonii: doar cea egip­teana lipsea, fiind prezente īn schimb cele ale babilonienilor, fenicienilor, cea a magi­lor din Persia, pe līnga cele traditionale ale lui Homer, Hesiod, Epimenide, Fere-cide, Acusilaos. Poemele Ciclului epic se deschideau cu o Titanomahie a lui Eumelos din Corint, a carei prima parte o constituia o teogonie ce a inspirat-o probabil partial pe aceea a lui Apollodor din Biblioteca. Tema teogoniei a fost abordata si de Platon si Aristotel, asupra ei oprindu-se multi alti poeti si filosofi greci si latini (dintre aces­tia din urma īn special Ovidiu), care au propus la rīndul lor diverse genealogii ale zeilor. Cunoasterea mai aprofundata a civi­lizatiilor din Orientul Apropiat a permis stabilirea unor interesante puncte de con­tact cu teogoniile hititilor: īn cīteva dintre

819

TEREU

tablitele de la Bogazkoy se vorbeste despre o teogonie cuprinzīnd trei generatii, ai carei protagonisti, cu povesti foarte asemana­toare celor descrise de Hesiod, sīnt Anu (Cerul), Kumarbi (echivalentul lui Cronos), Teshub (divinitate atmosferica similara lui Zeus): acesta din urma, dupa o lupta īn care se regasesc mai multe puncte comune cu cea a lui Zeus, intra īn posesia puterii supreme.

Teonoe (gr. OeovoT), -r\q; lat. Theonoe, -es). "Inteligenta divina", fiica lui Proteu si a Psamatei; este mai cunoscuta sub numele Idoteea (vezi Proteu).

Teoxenia (gr. tcc Oeotevicc). Sarbatori reli­gioase grecesti desfasurate īn onoarea diferitelor divinitati si al caror moment culminant īl reprezenta un banchet la care se credea ca participa si zeii, īn calitate de oaspeti. Teoxenia puteau fi publice sau private. Dintre cele publice, deosebit de importanta era sarbatoarea din Delfi, īn cinstea lui Apollo si a lui Dionysos, cele­brata īn luna Teoxenion (martie-aprilie). Teoxenia private se celebrau la Agrigent īn onoarea Elenei si a Dioscurilor (Pindar, Olimpice, 3).

Terambos (gr. Tep<xji|3og, -ou; lat. Teram-bus, -i). Fiul lui Eusiros si al nimfei Idoteea si descendent al lui Poseidon, Terambos era un tīnar pastor foarte frumos, care traia pe muntele Otris si īsi petrecea timpul cīntīnd din gura si din fluier. Cīntecul sau era atīt de fermecator, īncīt nimfele se opreau sa-1 asculte, ba chiar si Pan era impresionat de maiestria lui; se bucura de faima de a fi fost inventatorul cīntecu-lui īn acompaniament de lira. La sfirsitul verii īnsa, cīnd Pan i-a sugerat sa coboare cu turmele la cīmpie, la adapost de vremea rea ce urma sa se instaleze, el nu numai ca nu 1-a ascultat, dar a īnceput chiar sa ia īn rīs nimfele si s-a comportat atīt de obraznic si de jignitor fata de ele, īncīt acestea l-au pedepsit: primele īngheturi si ninsoarea timpurie i-au decimat tur­mele, iar el a fost transformat īntr-un zmeu de jucarie pe care copiii se amuzau sa-1 decapiteze, privindu-i coarnele mari ce imita forma unei lire.

Prezente īn literatura antica. Mitul ne-a parvenit īn versiunea lui Antoninus Libe-rales (Transformationes, 22); pentru o legenda diferita a zmeului vezi Cerambos.

Terapne (gr. Gepairvn, -r\q; lat. Therapnae, -arum). Asezare din Laconia, situata la mica distanta de Sparta, pe malul stīng al rīului Eurotas. Este prezenta īn mitologie ca loc al nasterii gemenilor Castor si Pollux (vezi Dioscuri). īn Terapne erau venerati Menelaos si Elena, despre care se spunea ca ar fi fost īnmormīntati aici.

Teras (gr. ©fjpctc;, -o). Erou spartan, fiul lui Autesion si descendent al lui Cadmos. Avea o sora, Argia, care s-a casatorit cu Aristodemos, unul dintre Heraclizi, si a avut cu el doi fii, Procles si Euristene. Aristodemos a murit pe cīnd acestia erau copii, iar Teras, īn calitate de tutore al lor, a ocupat temporar tronul Spartei. Cīnd nepotii lui, deveniti adulti, au preluat puterea, Teras, nesuportīnd sa fie condus de altii dupa ce simtise gustul suveranita­tii depline, a preferat sa paraseasca Sparta si sa plece īn cautarea altui regat. A ajuns, cu trei corabii si cītiva minieni, urmasi ai argonautilor, īn insula Tera, numita pe atunci Kalliste, "preafrumoasa", care fusese deja colonizata de Phoenix, cama­rad al lui Cadmos; Teras s-a instalat aici, dīnd insulei numele sau.

Prezente In literatura antica. Legenda colo­nizarii insulei Tera este relatata de Hero-dot (4.147-148); alte referiri la povestea lui Teras apar la Pausanias (3.1 si 15), īn Argonauticele lui Apollonios din Rodos si la Pindar, īn Pythice (4, 5).

Tereu (gr. Tipeuc;, -iuiq; lat. Tereus, -eos sau -ei). Erou grec, fiul lui Ares si rege al tracilor. Domnea īn Daulis, la poalele muntelui Parnas, dar īn afara de Tracia avea legaturi si cu Atena, prin casatoria sa cu fiica regelui atic Pandion. Potrivit legendei, Pandion īi solicitase sprijinul lui Tereu īn razboiul purtat de Atena īmpo­triva regelui Tebei, Labdacos ; īn semn de recunostinta, i-a dat-o de sotie pe una din cele doua fiice ale sale, Procne.

Tereu o dorea īnsa pe cealalta fiica a lui Pandion, Filomela; din acest punct poves­tea lui capata conotatii infernale. Pentru a-si atinge scopul, Tereu s-a īntors īn Atena, dīndu-i lui Pandion vestea ca Procne a murit si cerīndu-i-o īn loc pe Filomela. Acesta a consimtit, iar Tereu a dus-o pe femeie īn desisul unei paduri, unde a tinut-o din acel moment prizoniera, īmpiedicīndu-i orice contact cu exteriorul si tinīnd-o exclusiv

TERMEROS

820

la dispozitia sa, iar ca sa nu poata vorbi i-a taiat limba. Pentru a-si desavīrsi īnsce­narea, a mintit-o pe Procne ca Filomela a murit.

Desi izolata de lume, Filomela a reusit sa teasa o pīnza pe care īnfatisase scenele propriei povesti si sa i-o trimita surorii sale. Procne a aflat īn felul acesta ca Filo­mela traia si a gasit o cale de a o elibera.

Cu prilejul sarbatorilor īn cinstea lui Dio-nysos, un cortegiu bahic a ajuns īn mijlocul padurii, condus de regina, care s-a putut apropia astfel de Filomela, strecurīnd-o īn multime fara sa fie observata. Cele doua femei au gasit apoi si modalitatea de a se razbuna pe Tereu. Procne īi nascuse aces­tuia un fiu, Itis; īmpreuna cu Filomela, a taiat copilul īn bucati si 1-a fiert īntr-o oala, dīndu-i-1 lui Tereu sa-1 manīnce. Regele a aflat cumplitul adevar abia cīnd femeile i-au aratat capul copilului. Furi­bund, s-a napustit spre ele cu sabia scoasa si le-ar fi ucis, de buna seama, daca n-ar fi intervenit Zeus, care a transformat toate cele trei personaje īn pasari. Identificarea lor exacta este problematica; se pare totusi ca Tereu a fost transformat īn soim sau īn pupaza, iar cele doua surori īn rīn-dunica si īn privighetoare.

  Prezente īn literatura antica. Aristofan, Pasarile ; Ovidiu, Metamorfoze, 6; Apollo-dor, Biblioteca, 3.193.

  Prezente īn literatura moderna. Printre cele mai cunoscute evocari ale vechii legende, interpretata cu precadere prin intermediul versiunii lui Ovidiu, figureaza Procne si Filomela a lui F. de Rojas Zorrilla; intere­santa este si evocarea Filomelei din poe­mul lui T.S. Eliot The Waste Land.

  Iconografie. Cea mai celebra opera figu­rativa inspirata de acest mit era o statuie realizata   de  Alcamene,   mentionata   de izvoare   si   recognoscibila   poate   īntr-o sculptura foarte degradata provenind de pe Acropola ateniana, reprezentīnd-o pe Procne cu micul Itis.

Termeros (gr. Tepjiepos, -ou). 1) Tīlhar care ucidea drumetii zdrobindu-le capul, ucis īn cele din urma īn acelasi fel de catre Tezeu.

  Prezente īn literatura antica. Este men­tionat īn principal īn legatura cu Tezeu (Plutarh, Tezeu, 11.2).

2) Erou eponim al cetatii Termera din Caria. I se atribuiau numeroase acte de tīlharie si piraterie si se spunea ca a fost ucis de Heracle. Este posibil totusi ca perso­najul sa fie unul si acelasi cu Termeros 1.

Terminalia (lat. Terminalia, -ium si -iorum). Sarbatori religioase romane des­fasurate īn fiecare an la 23 februarie, īn cinstea zeului Terminus (vezi). Cuprin­deau ritualuri cu caracter public si privat, oficiate līnga pietrele de hotar care deli­mitau proprietatile. īn cazul ceremoniilor publice, locul de celebrare īl reprezenta punctul ce indica granita statului roman, identificat cu a sasea borna miliara de pe Via Laurentina; īn cazul celor private -stīlpii de hotar dintre o proprietate si alta. Ritualul public prevedea sacrificarea unei oi, iar cel privat, a unui miel sau a unui purcel.

Terminus (lat. Terminus, -i). Zeu roman, ocrotitor al hotarelor. Potrivit traditiei, cultul sau a fost instituit de Numa Pom-pilius: el a impus delimitarea fiecarei pro­prietati prin pietre consacrate lui Iupiter, unde se aduceau ofrande īn timpul sar­batorilor Terminalia (vezi), desfasurate īn fiecare an la 23 februarie. Terminus a ajuns ulterior sa indice īnsesi pietrele de hotar; un stīlp de hotar public era pastrat īn templul lui Iupiter de pe Capitoliu, iar altul se afla pe drumul dintre Roma si Laurentum, īn localitatea Festi. Vezi si Quadratus.

Termos (gr. 0epp.6g, -oo). Important cen­tru religios grecesc din Etolia. Principalele culte practicate aici erau cele ale lui Apollo Thermios, Apollo Lyseios si Arte-mis, atestate de descoperirea īn zona a ruinelor templelor acestor divinitati.

Tero (gr. ©T)pw, -otic;) Eroina din neamul lui Ificle, fratele geaman al lui Heracle. Iubita de Apollo, a nascut de la acesta un fiu, Cheron, eponimul cetatii Cheroneea din Beotia.

Prezente īn literatura antica. Este mentio­nata de Pausanias (9.40.5).

Terpsihore (gr. Tepi|Hx6pa, "°S sau Tepipi-Xopn, -tis > lat- Terpsichore, -es sau -ae). Fiica lui Zeus si a Mnemosinei (Memoria), este una din cele noua Muze (vezi). Numele ei

821

TESMOFORIA

īnseamna "cea care se desfata īn dans". Era considerata protectoarea dansului si a cīntecului coral, dar la origine rolul ei, la fel ca al celorlalte muze, nu era definit īn mod particular. Iubita de zeul rīului Aheloos, era potrivit unor izvoare mama lui Linos, a sirenelor si a lui Resos.

Terracina (lat. Terracina, -ae). Celebra localitate din Latium, situata pe Via Appia, la sud-est de Roma, si cunoscuta īn vechime sub numele Anxur. īn fortareata de aici se afla īn Antichitate un faimos templu al lui Iupiter. Anxurus era un epi­tet al lui Iupiter.

Tersandros (gr. QepcravSpog, -au; lat. Ther-sander, -dri). Unul dintre Epigoni (vezi), fiul lui Polinice si al Argiei. A participat la razboiul troian alaturi de Agamemnon si a fost ucis de Telefos.

Tersiloh (gr. GepcriXoxog, -ou). Razboinic peon, fiul lui Antenor si aliat al troienilor. A fost ucis de Ahile īn razboiul troian. Se spunea ca era atīt de pasionat de razboi, īncīt a continuat sa mīnuiasca armele si dupa moarte, īn lumea de dincolo.

  Prezente In literatura antica. Iliada, 21.209.

Tersites (gr. Qtpa(ir\q, -ou; lat. Thersites, -ae). Personaj homeric, diform si extrem de insolent. S-a numarat printre grecii par­ticipanti la razboiul troian, unde a murit nu pe cīmpul de lupta, ci ucis de Ahile, īnfuriat pentru ca acesta īndraznise sa-si bata joc de iubirea lui pentru amazoana Pentesileea.

In contrast cu virtutile eroilor, urītenia, josnicia si insolenta sa fac din Tersites un antierou prin excelenta.

īn timp ce īn Iliada este considerat de origine modesta, traditia posthomerica īl prezinta drept fiul lui Agrios si fratele lui Oeneu, deci īnrudit cu Diomede.

  Prezente īn literatura antica. īn afara de Homer, caruia i se datoreaza crearea perso­najului, Tersites este amintit mai ales de poetii greci. Apare īn diverse opere teatrale si īn Etiopida; īn unul dintre Dialogurile lui Lucian se vorbeste despre un concurs de frumusete īntre Tersites si Nireu, eroul grec cel mai frumos dupa Ahile, cei doi concurenti redusi aici la ipostaza de sche­lete. Pausanias mentioneaza o reprezen­tare a lui Tersites īn Nekyia lui Polignot (10.31.1).

Tesalos (gr. Oea<!a\6q, -ou; lat. Thessalus, -i). Erou eponim al regiunii grecesti Te-salia. Unele traditii īl prezentau drept fiul lui Hemon (vezi), īn timp ce īn altele Tesa­los trecea drept fiul Medeei si al lui Iason, care, izbutind sa scape de tentativa mamei sale de a-1 ucide, s-a refugiat la Iolcos, unde a cucerit puterea si a dat regiunii numele sau. O alta traditie lega perso­najul de mitul lui Heracle, considerīndu-1 fiul acestuia si al Chalciopei sau al Astio-hei. Rege al insulei Cos, Tesalos si-a trimis fiii, pe Fidipos si Antifos, sa lupte īn razbo­iul troian. īntorsi īn patrie dupa termina­rea razboiului, cei doi s-au stabilit ulterior īn regiunea pe care īn memoria tatalui lor au numit-o Tesalia. Unele izvoare latine īl prezinta pe Tesalos drept fiul lui Graicos, care a cucerit Tesalia, unde a īntemeiat propriul regat caruia i-a dat numele sau.

Prezente In literatura antica. Diferitele ver­siuni ale mitului lui Tesalos apar īn Iliada (2.677), la Hyginus (Fabule, 97), Apollodor (Epitome, 5.15), Strabon (9.5.23) si Diodor din Sicilia (4.34 si 5.54). Sursele latine mentionate sīnt Pliniu (Naturalis historia, 4.28) si Velleius Paterculus (1.3.2).

Tesmoforia (gr. t& ©eorp.o(p6pioc). Sarba­tori religioase grecesti celebrate īn onoarea Demetrei, īntr-un mare numar de orase din patria-mama si īn multe colonii. Cele despre care cunoastem mai multe detalii sīnt Tesmoforiile din Atena, desfasurate īntre 11 si 13 Pianepsion, adica spre sfīrsi-tul lunii octombrie (vezi Calendar). Erau destinate celebrarii Demetrei Thesmo-phoros, "legislatoarea", venerata nu doar ca zeita a fecunditatii pamīntului (si a fe­meilor), ci si ca divinitate care a instituit, o data cu agricultura, regulile convietuirii civilizate, fundamentele familiei si legile vietii sociale. Sarbatoarea era rezervata exclusiv femeilor, numite thesmophoria-zousai; potrivit izvoarelor, acestea tre­buiau sa faca parte din categoria femeilor libere si sa fie casatorite. Numele sarba­torii pare sa fie legat de verbul grecesc Tf-friiju, "a pune", sugerīnd interpretarea sa ca "sarbatoarea transportarii de thes-moi", unde thesmoi s-ar traduce prin "obiecte depozitate", cu evidenta valoare magica si simbolica. īn ritualurile speci­fice acestor sarbatori, asa cum se poate deduce din descrierea celor ateniene, par

TESPIADE

822

sa se contopeasca aspecte ale stravechilor culte agrare legate de fecunditate si reevo-cari ale mitului Persefonei si al Demetrei. Dupa o noapte de veghe, participantele la ritual evocau anodos-vl Persefonei, adica revenirea sa pe pamīnt din regatul morti­lor, urcīnd pe colina Pnix din Atena. Urma o zi de post, dedicata lamentatiilor funebre pentru disparitia Persefonei rapita de Hades si desfasurarii unor ritualuri ale caror detalii si semnificatie exacta ne scapa: boabe de grīu erau amestecate c« ramasitele purceilor care fusesera sacrifi­cati īntr-o groapa cu cīteva luni īnainte, īn timpul sarbatorilor Sciroforia (vezi). Ajunsi īn stare de putrefactie, acestia aveau pro­babil rolul de a asigura semintelor o forta generatoare deosebita; la respectivele ramasite se adaugau obiecte "de nenumit" (arreta), plamadite din aluat īn forma de serpi si falusuri. Scopul ritualurilor era acela de a asigura deopotriva fecunditatea solului si a femeilor. īn ultima zi a sarba­torii, plīnsetele si doliul erau īnlocuite de o atmosfera de veselie: aveau loc sacrificii si banchete, se dansa si se cīnta. Sarba­torile Tesmoforia au inspirat o celebra come­die a lui Aristofan, Thesmophoriazousai.

Tespiade (gr. QeaiuaSeg, -wv; lat. Thes-piades, -anini). Epitet prin care sīnt indi­cate muzele. Provine de la numele cetatii Tespiai din Beotia, unde acestea aveau un cult foarte vechi.

Tespius (gr. ©eomeug, -iutq; lat. Thespius, -i). Fiul lui Erehteu, considerat īntemeie­torul cetatii Tespiai din Beotia, ai carei suverani erau numiti Tespiazi.

Tesprotos (gr. SecirpoiTog, -ou; lat. Thes-protus, -i). Fiul lui Licaon si eponimul populatiei tesprotilor, stabilita īn Epir. Mitul sau este legat de cel al lui Atreu si Tiest (vezi Atreu pentru detalii).

Testios (gr. QioTioq, -ou; lat. Thestius, -i). Fiul lui Ares si al Demonicei sau, potrivit altor izvoare, fiul lui Agenor si nepotul lui Pleuron, rege al Etoliei. Printre fiii sai se numarau Ificlos, Evipos, Plexipos, Euripilos, Leda, Alteea si Hipermestra, precum si Idas si Linceu. Era considerat īntemeietorul cetatii Testia din Etolia si al unei alte Testia, īn Laconia. Sotia sa era   Pantieidia,   "atotstiutoarea".   De  la

numele lui provine patronimul Testiad(a) atribuit descendentilor sai, īn special fiicei Alteea si nepotului Meleagru.

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Pausanias (3.13.8), Apollodor (Bi­blioteca, 1.7.7) si Ovidiu (Metamorfoze, 8).

Testor (gr. Georup, -opot; lat. Thestor, -oris). Fiul lui Idmon si al Laotoei, era tatal celebrului prezicator Calhas, indicat frecvent cu patronimul Testoridul; alti fii ai sai erau Teoclimenos, Leucip si Teonoe.

Tethys (gr. T-ntfug, -uog; lat. Tethys, -yos). Fiica lui Uranos si a Geei si sotia lui Ocea-nos; era mama oceanidelor, a rīului Styx si a numeroase alte divinitati fluviale.

  Prezente īn literatura antica. Homer, Iliada, 14; Hesiod, Teogonia ; Eschil, Prometeu īn­lantuit si Prometeu eliberat.

Teucri (gr. Teuxpoi, -uv; lat. Teucri, -orum). Termen utilizat frecvent de poeti pentru a-i indica pe troieni, numiti astfel cu refe­rire la Teucros (vezi, 1).

Teucros (gr. Teuxpoc, -ou; lat. Teucer, -cri). 1) Stramosul stirpei regale din Troia, fiul nimfei Idea si al zeului fluvial Scamandru. De la numele lui provine apelativul teucri prin care sīnt indicati uneori succesorii sai si, īn general, troienii.

2) Erou grec, fiul lui Telamon si al Hesionei si fratele vitreg al lui Aiax Tela-monianul. Se spunea despre el ca ar fi fost cel mai bun dintre arcasii greci care au participat la razboiul troian. A īntemeiat cetatea Salamina din Cipru; s-a casatorit cu Eune, fiica lui Cipros, si a avut o fiica, Asteria.

  Prezente īn literatura antica. Este amintit īn principal īn Iliada si īn tragedia Aiax a lui Sofocle. īn calitate de īntemeietor al Salaminei cipriote apare la Horatiu (Ode, 1.7.27 si urm.).

Teutamos (gr. TeuTocjiog, -ou). Rege asi­rian, s-a numarat printre aliatii regelui Priam īmpotriva grecilor, participīnd la razboiul troian cu un contingent condus de Memnon.

  Prezente īn literatura antica. Rolul sau īn razboiul troian este consemnat de Diodor din Sicilia, 2.22.

Teutaros (gr. TeuTotpoc;, -ou). Pastor de ori­gine scitica aflat īn slujba lui Amfitrion.

823

TEZAUR

Arcas iscusit, 1-a initiat īn arta sa pe Hera-cle, caruia i-a daruit arcul si sagetile sale.

  Prezente īn literatura antica. Referiri la personaj apar īn Alexandra lui Licofron.

Teutates (lat. Teutates, -ae). Zeu venerat de gali, considerat parintele tuturor oame­nilor. I se sacrificau cīini si cai; exista infor­matii potrivit carora i se aduceau si jertfe umane. Ritualurile din cadrul cultului sau aveau loc īn paduri si pe munti, de obicei noaptea. Teutates forma o triada divina īmpreuna cu Taranis (vezi) si Hesus (vezi).

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Lucan, care īi subliniaza trasaturile terifiante (Pharsalia, 1.441-445).

Teutis (gr. Teuxig, -i5og sau Teirrog, -uog). Protagonist al unui mit din Argos. Se pre­gatea sa-1 loveasca pe Agamemnon cu o sageata, dar a ranit-o īn coapsa pe zeita Atena, care, īncercīnd sa-1 opreasca de la acest gest, i se aratase sub īnfatisare ome­neasca. Prin intermediul unui vis revela­tor, Teutis a aflat ca victima sa era o fiinta divina si, chinuit de remuscari, a murit. O data cu moartea lui, īntreaga regiune a devenit arida; la sugestia oracolului, pentru a pune capat foametei locuitorii i-au ridi­cat o statuie zeitei ranite.

Teutras (gr. Teu-frpac, -ocvtoc;; lat. Teu-thras, -antis). Rege mitic al Misiei, urmat la tron de Telefos (pentru detalii vezi Tele-fos). Pseudo-Plutarh (De fluminibus, 21) povesteste ca īntr-o zi, īn timpul unei partide de vīnatoare, regelui i-a iesit īn cale un mistret enorm: era gata sa-1 ucida, cīnd animalul, implorīndu-1 sa-1 crute, a īncercat sa scape refugiindu-se īn templul Artemisei Ortosia. Mistretul era unul dintre animalele sacre ale zeitei; Teutras īnsa, ignorīndu-i natura divina si ruga­mintile, 1-a ucis. Mīniata, Artemis 1-a facut sa se īmbolnaveasca de lepra pe regele sacrileg, care a fost īn cele din urma salvat de mama sa, Leucipe, cu ajutorul unor pietre cu puteri vindecatoare. īn semn de multumire pentru īngaduirea acestei vin­decari, Leucipe a pus sa i se construiasca un altar zeitei si, de asemenea, un mistret mecanic din aur care cerea īndurare, īn amintirea celui ucis de rege.

Tezaur. Deseori prezente īn legende ca simbol al cunoasterii, al puterii, al bogatiei

sau al nemuririi, tezaurele, comorile din mituri si basme sīnt īntotdeauna ascunse īn locuri īndepartate si inaccesibile, pentru gasirea lor impunīndu-se depasirea unor obstacole dificile. O comoara ascunsa este līna de aur pe care o cauta argonautii; si merele de aur ale hesperidelor, ascunse īn īndepartatul Apus, reprezinta o comoara pe care trebuie sa o procure Heracle, iar o comoara pentru obtinerea careia este nece­sara trecerea unei probe dificile este inelul de aur aruncat īn mare de Minos, pe care Tezeu trebuie sa-1 recupereze scufundīn-du-se īn abisurile acvatice si demonstrīnd astfel ca este fiul lui Poseidon. Comorile sīnt vegheate de obicei de monstri si paz­nici de temut, īnfruntarea lor constituind un fel de proba initiatica. Prin toate aceste elemente, comorile din mitologia clasica nu difera prea mult de cele care apar īn diverse contexte īn literatura si īn traditiile populare din toate timpurile si locurile.

In lumea clasica termenul "tezaur" indica si un edificiu special construit pentru a adaposti daruri, aur, bogatii de tot felul. Asemenea tezaure se īnaltau īn spatiul sanctuarelor importante, iar īn marile centre de cult panelenice exista cīte un tezaur unde se depozitau ofrandele aduse oracolului de fiecare dintre principalele cetati. Potrivit mitologiei, primul tezaur de acest fel i-a apartinut lui Minias, boga­tul rege al cetatii Orhomehos din Beotia, care 1-a construit pentru a-si depune īn el propriile averi.

Un caz particular de tezaur legat indi­rect de mitologie este cel reprezentat de asa-numitul "tezaur al lui Priam", consti­tuit dintr-un mare numar de obiecte pre­tioase descoperite de arheologul amator german Heinrich Schliemann īn timpul sapaturilor efectuate la Troia: convins ca se afla īn prezenta dovezilor materiale ale vietii si ale personajelor cīntate īn poe­mele homerice, el a conchis entuziast ca aceste obiecte reprezinta tocmai tezaurul regelui troian aflat pe tron īn momentul caderii cetatii. Povestea complicata si obscura a acelor obiecte, disparute si rega­site īn cele din urma, dupa ce decenii īntregi nu s-a stiut absolut nimic de soarta lor, face din "tezaurul lui Priam", īn ciuda legaturilor sale foarte vagi cu mitologia, un fel de mit modern.

TESPIADE

822

sa se contopeasca aspecte ale stravechilor culte agrare legate de fecunditate si reevo-cari ale mitului Persefonei si al Demetrei. Dupa o noapte de veghe, participantele la ritual evocau anodos-ul Persefonei, adica revenirea sa pe pamīnt din regatul morti­lor, urcīnd pe colina Pnix din Atena. Urma o zi de post, dedicata lamentatiilor funebre pentru disparitia Persefonei rapita de Hades si desfasurarii unor ritualuri ale caror detalii si semnificatie exacta ne scapa: boabe de grīu erau amestecate cu ramasitele purceilor care fusesera sacrifi­cati īntr-o groapa cu cīteva luni īnainte, īn timpul sarbatorilor Sciroforia (vezi). Ajunsi īn stare de putrefactie, acestia aveau pro­babil rolul de a asigura semintelor o forta generatoare deosebita; la respectivele ramasite se adaugau obiecte "de nenumit" (arreta), plamadite din aluat īn forma de serpi si falusuri. Scopul ritualurilor era acela de a asigura deopotriva fecunditatea solului si a femeilor. īn ultima zi a sarba­torii, plīnsetele si doliul erau īnlocuite de o atmosfera de veselie: aveau loc sacrificii si banchete, se dansa si se cīnta. Sarba­torile Tesmoforia au inspirat o celebra come­die a lui Aristofan, Thesmophoriazousai.

Tespiade (gr. OecjmdSec, -u>v; lat. Thes-piades, -arum). Epitet prin care sīnt indi­cate muzele. Provine de la numele cetatii Tespiai din Beotia, unde acestea aveau un cult foarte vechi.

Tespius (gr. ©eomeut, -iuq; lat. Thespius, -i). Fiul lui Erehteu, considerat īntemeie­torul cetatii Tespiai din Beotia, ai carei suverani erau numiti Tespiazi.

Tesprotos (gr. Qecrnpwioq, -ou; lat. Thes-protus, -i). Fiul lui Licaon si eponimul populatiei tesprotilor, stabilita īn Epir. Mitul sau este legat de cel al lui Atreu si Tiest (vezi Atreu pentru detalii).

Testios (gr. Georiog, -ou; lat. Thestius, -i). Fiul lui Ares si al Demonicei sau, potrivit altor izvoare, fiul lui Agenor si nepotul lui Pleuron, rege al Etoliei. Printre fiii sai se numarau Ificlos, Evipos, Plexipos, Euripilos, Leda, Alteea si Hipermestra, precum si Idas si Linceu. Era considerat īntemeietorul cetatii Testia din Etolia si al unei alte Testia, īn Laconia. Sotia sa era   Pantieidia,   "atotstiutoarea".   De  la

numele lui provine patronimul Testiad(a) atribuit descendentilor sai, īn special fiicei Alteea si nepotului Meleagru.

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Pausanias (3.13.8), Apollodor (Bi­blioteca, 1.7.7) si Ovidiu (Metamorfoze, 8).

Testor (gr. ©latuip, -opot; lat. Thestor, -oris). Fiul lui Idmon si al Laotoei, era tatal celebrului prezicator Calhas, indicat frecvent cu patronimul Testoridul; alti fii ai sai erau Teoclimenos, Leucip si Teonoe.

Tethys (gr. Tīi*ug, -uog; lat. Tethys, -yos). Fiica lui Uranos si a Geei si sotia lui Ocea-nos; era mama oceanidelor, a rīului Styx si a numeroase alte divinitati fluviale.

  Prezente īn literatura antica. Homer, lliada, 14; Hesiod, Teogonia ; Eschil, Prometeu īn­lantuit si Prometeu eliberat.

Teucri (gr. Teuxpoi, -uiv; lat. Teucri, -orum). Termen utilizat frecvent de poeti pentru a-i indica pe troieni, numiti astfel cu refe­rire la Teucros (vezi, 1).

Teucros (gr. Teuxpog, -ou; lat. Teucer, -cri). 1) Stramosul stirpei regale din Troia, fiul nimfei Idea si al zeului fluvial Scamandru. De la numele lui provine apelativul teucri prin care sīnt indicati uneori succesorii sai si, īn general, troienii.

2) Erou grec, fiul lui Telamon si al Hesionei si fratele vitreg al lui Aiax Tela-monianul. Se spunea despre el ca ar fi fost cel mai bun dintre arcasii greci care au participat la razboiul troian. A īntemeiat cetatea Salamina din Cipru; s-a casatorit cu Eune, fiica lui Cipros, si a avut o fiica, Asteria.

  Prezente īn literatura antica. Este amintit īn principal īn lliada si īn tragedia Aiax a lui Sofocle. īn calitate de īntemeietor al Salaminei cipriote apare la Horatiu (Ode, 1.7.27 si urm.).

Teutamos (gr. TeuTocjios, -ou). Rege asi­rian, s-a numarat printre aliatii regelui Priam īmpotriva grecilor, participīnd la razboiul troian cu un contingent condus de Memnon.

  Prezente īn literatura antica. Rolul sau īn razboiul troian este consemnat de Diodor din Sicilia, 2.22.

Teutaros (gr. Teuxapoc, -ou). Pastor de ori­gine scitica aflat īn slujba lui Amfitrion.

823

TEZAUR

'

Arcas iscusit, 1-a initiat īn arta sa pe Hera-cle, caruia i-a daruit arcul si sagetile sale.

  Prezente īn literatura antica. Referiri la personaj apar īn Alexandra lui Licofron.

Teutates (lat. Teutates, -ae). Zeu venerat de gali, considerat parintele tuturor oame­nilor. I se sacrificau cīini si cai; exista infor­matii potrivit carora i se aduceau si jertfe umane. Ritualurile din cadrul cultului sau aveau loc īn paduri si pe munti, de obicei noaptea. Teutates forma o triada divina īmpreuna cu Taranis (vezi) si Hesus (vezi).

  Prezente In literatura antica. Este mentio­nat de Lucan, care īi subliniaza trasaturile terifiante (Pharsalia, 1.441-445).

Teutis (gr. Teuxic;, -C8oq sau Teuruc;, -uoc;). Protagonist al unui mit din Argos. Se pre­gatea sa-1 loveasca pe Agamemnon cu o sageata, dar a ranit-o īn coapsa pe zeita Atena, care, īncercīnd sa-1 opreasca de la acest gest, i se aratase sub īnfatisare ome­neasca. Prin intermediul unui vis revela­tor, Teutis a aflat ca victima sa era o fiinta divina si, chinuit de remuscari, a murit. O data cu moartea lui, īntreaga regiune a devenit arida; la sugestia oracolului, pentru a pune capat foametei locuitorii i-au ridi­cat o statuie zeitei ranite.

Teutras (gr. Teutfpac;, -avtoc;; lat. Teu-thras, -antis). Rege mitic al Misiei, urmat la tron de Telefos (pentru detalii vezi Tele-fos). Pseudo-Plutarh (De fluminibus, 21) povesteste ca īntr-o zi, īn timpul unei partide de vīnatoare, regelui i-a iesit īn cale un mistret enorm: era gata sa-1 ucida, cīnd animalul, implorīndu-1 sa-1 crute, a īncercat sa scape refugiindu-se īn templul Artemisei Ortosia. Mistretul era unul dintre animalele sacre ale zeitei; Teutras īnsa, ignorīndu-i natura divina si ruga­mintile, 1-a ucis. Mīniata, Artemis 1-a facut sa se īmbolnaveasca de lepra pe regele sacrileg, care a fost īn cele din urma salvat de mama sa, Leucipe, cu ajutorul unor pietre cu puteri vindecatoare. īn semn de multumire pentru īngaduirea acestei vin­decari, Leucipe a pus sa i se construiasca un altar zeitei si, de asemenea, un mistret mecanic din aur care cerea īndurare, īn amintirea celui ucis de rege.

Tezaur. Deseori prezente īn legende ca simbol al cunoasterii, al puterii, al bogatiei

sau al nemuririi, tezaurele, comorile din mituri si basme sīnt īntotdeauna ascunse īn locuri īndepartate si inaccesibile, pentru gasirea lor impunīndu-se depasirea unor obstacole dificile. O comoara ascunsa este līna de aur pe care o cauta argonautii; si merele de aur ale hesperidelor, ascunse īn īndepartatul Apus, reprezinta o comoara pe care trebuie sa o procure Heracle, iar o comoara pentru obtinerea careia este nece­sara trecerea unei probe dificile este inelul de aur aruncat īn mare de Minos, pe care Tezeu trebuie sa-1 recupereze scufundīn-du-se īn abisurile acvatice si demonstrīnd astfel ca este fiul lui Poseidon. Comorile sīnt vegheate de obicei de monstri si paz­nici de temut, īnfruntarea lor constituind un fel de proba initiatica. Prin toate aceste elemente, comorile din mitologia clasica nu difera prea mult de cele care apar īn diverse contexte īn literatura si īn traditiile populare din toate timpurile si locurile.

In lumea clasica termenul "tezaur" indica si un edificiu special construit pentru a adaposti daruri, aur, bogatii de tot felul. Asemenea tezaure se īnaltau īn spatiul sanctuarelor importante, iar īn marile centre de cult panelenice exista cīte un tezaur unde se depozitau ofrandele aduse oracolului de fiecare dintre principalele cetati. Potrivit mitologiei, primul tezaur de acest fel i-a apartinut lui Minias, boga­tul rege al cetatii Orhomerios din Beotia, care 1-a construit pentru a-si depune īn el propriile averi.

Un caz particular de tezaur legat indi­rect de mitologie este cel reprezentat de asa-numitul "tezaur al lui Priam", consti­tuit dintr-un mare numar de obiecte pre­tioase descoperite de arheologul amator german Heinrich Schliemann īn timpul sapaturilor efectuate la Troia: convins ca se afla īn prezenta dovezilor materiale ale vietii si ale personajelor cīntate īn poe­mele homerice, el a conchis entuziast ca aceste obiecte reprezinta tocmai tezaurul regelui troian aflat pe tron īn momentul caderii cetatii. Povestea complicata si obscura a acelor obiecte, disparute si rega­site īn cele din urma, dupa ce decenii īntregi nu s-a stiut absolut nimic de soarta lor, face din "tezaurul lui Priam", īn ciuda legaturilor sale foarte vagi cu mitologia, un fel de mit modern.

TEZEU

824

Doar aparent īnrudita cu mitologia este si expresia "tezaurul lui Atreu", utilizata conventional pentru a indica, alaturi de altele asemenea ("tezaurul Clitemnestrei", "tezaurul lui Egist" etc), marile morminte de tip tholos descoperite la Micene de ace­lasi Heinrich Schliemann: definitia, tribu­tara si ea entuziasmului descoperitorului, care era convins ca a scos la lumina mor­mintele marilor eroi homerici, a intrat īn uzul curent.

Tezeu (gr. 0T]<reuc> -eiug; lat. Theseus, -eos sau -ei). Cel mai important erou al mito­logiei atice. Era fiul lui Egeu, regele Atenei, si al Etrei, la rīndul ei fiica lui Piteu, regele Trezenei (vezi schema de la rubrica Atreu). Tatal sau divin era considerat Poseidon. Legenda spune ca Tezeu a fost conceput la Trezena, īn timpul vizitei lui Egeu la regele Piteu; īnainte de a parasi cetatea si pe fiica regelui, care īi fusese sotie pentru o noapte, Egeu i-a īncredintat acesteia sabia si sandalele sale, ascunzīndu-le sub un bolovan imens. Daca fiul nascut din unirea lor va fi devenit atīt de puternic īncīt sa ridice bolovanul si sa ia sabia si sandalele, trebuia sa se duca la Atena cu ele, īn acest fel Egeu putīndu-si recunoaste fiul.

Tezeu a copilarit īn Trezena, remar-cīndu-se de timpuriu prin forta si curajul lui: la sapte ani 1-a īntīlnit pe Heracle, oaspete īn palatul lui Piteu, si vazīnd blana de leu de pe umerii acestuia, convins ca era vorba despre un leu viu, a īncercat sa-1 ucida cu o bīta; mai tīrziu s-a dus la Delfi sa-si sacrifice pletele lui Apollo (si le-a taiat numai īn dreptul fruntii, lasīn-du-si restul parului sa creasca: a aparut astfel tunsoarea tipica numita "a lui Tezeu"). La saisprezece ani a ridicat bolo­vanul sub care erau ascunse sabia si san­dalele tatalui sau (Pausanias, 1.27.8).

Purtīnd aceste semne de recunoastere, a plecat spre Atica. Drumul i-a fost presarat de primejdii, pe care le-a īnfruntat plin de curaj, īn dorinta de a egala faptele eroice ale lui Heracle. Printre aventurile al caror protagonist a fost de-a lungul acestei cala­torii se numara uciderea lui Sinis si a lui Sciron, monstruosii tīlhari care terorizau drumetii (vezi Sinis si Sciron); lupta cu Cercion (vezi), desfasurata īntre Megara si Eleusis, Tezeu īnvingīndu-1 pe tiran la fel cum facuse Heracle cu Anteu: 1-a ridicat

īn aer si 1-a lasat sa cada, zdrobindu-1; īnfruntarea lui Procust (vezi), pe care 1-a ucis īn acelasi mod īn care acesta īsi uci­dea propriile victime. Toate aceste perso­naje reprezentau forme de manifestare a mortii pe care Tezeu a īnvins-o sistematic.

Ajuns la Atena, Tezeu s-a īnfatisat tata­lui sau cu sabia si sandalele; Egeu si-a recunoscut fiul si 1-a proclamat mostenitor al tronului, excluzīndu-i astfel de la dom­nie pe Palas si pe cei cincizeci de fii ai sai, care aspirau la stapīnirea Aticii. Acestia au īncercat sa-1 elimine pe primejdiosul pretendent atragīndu-1 īntr-o cursa, dar Tezeu le-a dejucat planurile, īnfrīngīndu-i. Urmatoarea lui actiune a fost lupta cu tau­rul din Maraton, care devasta regiunea. Potrivit unei traditii, era vorba despre ace­lasi taur cretan capturat de Heracle si lasat apoi liber pe pamīnturile grecilor; chiar si detalii ca acesta pun īn evidenta paralelele dintre traditiile mitice referi­toare la Tezeu si cele cu privire la Heracle. Taurul din Maraton a fost īnvins de erou, care 1-a īmblīnzit fi 1-a adus apoi īn ceta­tea Atenei, unde 1-a sacrificat īn onoarea lui Apollo Delfinios. Expeditia īmpotriva acestui taur fusese provocata de Medeea, care devenise īntre timp sotia lui Egeu (vezi Medeea) ; vrajitoarea spera ca īn urma confruntarii Tezeu va fi ucis; cīnd acesta s-a īntors īnsa viu si nevatamat īn Atena, s-a vazut nevoita sa caute alta solutie pen­tru a scapa de el: a īncercat sa-1 otra­veasca, dar a fost oprita la timp de Egeu.

Printre victimele taurului de la Maraton se numarase si fiul lui Minos, Androgeu. Potrivit unei versiuni a mitului, acesta fusese trimis de Egeu sa se lupte cu ani­malul ; potrivit altora, Androgeu īnsusi a vrut sa provoace fiara, pentru a-si demon­stra curajul. Daca īn privinta cauzelor dusmaniei dintre Minos si cetatea Atenei versiunile difera, rezultatul acesteia este prezentat īn schimb īn mod unic: Minos a pretins un tribut constituit din sapte baieti si sapte fete din Atena, care tre­buiau trimisi īn fiecare an (sau o data la noua ani) īn Creta, unde erau sacrificati Minotaurului (vezi). Tezeu a fost unul din­tre tinerii ce urmau sa fie jertfiti: Minos īnsusi, potrivit unei legende, s-a dus la Atena sa ia victimele; īn alta versiune, Tezeu a plecat cu propria corabie, hotarīt sa puna capat īngrozitorului tribut, aventura

«1

825

TEZEU

care avea sa reprezinte cea mai glorioasa dintre ispravile sale. īn timpul calatoriei pe mare - īn versiunea care īl plasa pe Tezeu īmpreuna cu victimele destinate sacrificarii pe corabia lui Minos -, regele cretan, refuzīnd sa creada ca Tezeu era fiul lui Poseidon, a aruncat īn apa un inel de aur si i-a cerut sa-1 convinga de contrariu recuperīnd obiectul. Episodul, mentionat īn mai multe rīnduri, constituie o tema aparte īn cadrul legendei mai ample a aventurilor lui Tezeu: acesta s-a aruncat curajos īn valuri, a ajuns pe fundul marii, unde a vazut miraculoasele creaturi care o populau si, īn cele din urma, spre groaza lui Minos, s-a īntors pe corabie perfect uscat, cu inelul de aur īn mīna.

La sosirea īn Creta, Tezeu a fost īntīm-pinat de fiica lui Minos, Ariadna, care s-a īndragostit de el si a avut o contributie decisiva la victoria sa īmpotriva Minotau­rului : i-a dat o sabie si acel faimos ghem cu ajutorul caruia Tezeu, desfasurīndu-1, a putut gasi iesirea din labirint, īntorto­cheatul palat-īnchisoare īn care traia Mino­taurul.

Atingīndu-si scopul, Tezeu, īnvingatorul Minotaurului, a pornit īnapoi spre Atena, luīnd-o cu el pe Ariadna ; potrivit versiunii celei mai raspīndite a mitului, a aban­donat-o īnsa pe tīnara cretana īn insula Naxos (pentru alte detalii vezi Ariadna). Din unirea lui cu Ariadna s-au nascut Enopion si Stafilos.

Tezeu si-a continuat calatoria pe corabia sa, pe catargele careia fluturau pīnze negre. La plecarea īn expeditia cretana Egeu īi daduse īnsa si o pīnza alba (sau rosie), care trebuia arborata la īntoarcere daca actiunea va fi fost īncununata de succes, īn asa fel īncīt regele sa stie la ce sa se astepte de īndata ce va vedea corabia profilīndu-se la orizont. Ajuns deja aproape de coasta Aticii, Tezeu a uitat sfatul parin­telui sau; Egeu a vazut pīnzele negre si, crezīnd ca expeditia esuase si fiul lui era mort, s-a sinucis, aruncīndu-se īn marea care de atunci īi poarta numele (vezi Egeu). Dupa aceasta tragica īntīmplare, Tezeu i-a luat locul tatalui sau pe tronul Atenei.

Urmatoarele aventuri ale lui Tezeu con­stau īn diverse rapiri de zeite sau eroine, īntr-o ordine variabila de la o traditie antica la alta. Rolul de seducator i se potrivea

unui personaj ca Tezeu, fiul unui zeu, Poseidon, la rīndul lui mare cuceritor de tinere zeite si muritoare. īmpreuna cu prietenul sau Piritoos, Tezeu a rapit-o pe Elena din Sparta: frumoasa fiica a lui Zeus, īnca foarte tīnara, a fost dusa īn Afidna si lasata aici īn grija Etrei. īn semn de recunostinta pentru sprijinul oferit, Tezeu 1-a ajutat la rīndul lui pe Piritoos īn tentativa sa de a o rapi pe Persefona din Hades. īntreprinderea se anunta - iar Te^eu stia acest lucru - extrem de periculoasa: īn urma ei Piritoos si-a gasit sfīrsitul; eroul n-a ezitat totusi sa-si ajute prietenul, īn-fruntīnd soarta si asumīndu-si consecin­tele cutezantei sale : a fost facut prizonier īn Hades si a ramas aici pīna cīnd a fost eliberat de Heracle. Prietenia pe care Tezeu a dovedit-o īn aceasta īmprejurare fata de Piritoos era proverbiala, cei doi eroi deve­nind īntr-un fel echivalentii atici ai altor doua personaje nedespartite din mitologie, Castor si Pollux (vezi Dioscuri; pentru alte detalii cu privire la rapirea Elenei si a Persefonei si la prietenia celor doi vezi si Piritoos). Legaturile strīnse dintre Tezeu si Piritoos au determinat si prezenta celui dintīi la nunta prietenului sau; īn lupta iscata aici īntre lapiti si centauri, Tezeu li s-a alaturat imediat lapitilor, īnfrun-tīndu-i curajos pe centauri (vezi Centauri). Printre celelalte aventuri ale lui Tezeu, a caror succesiune cronologica prezinta dife­rente chiar si īn cadrul acelorasi izvoare antice, figura o isprava demna de Heracle, lupta īmpotriva amazoanelor. si Heracle a īnfruntat miticul popor al eroinelor ce res­pingeau barbatii, potrivit versiunii tradi­tionale una dintre muncile sale constīnd īn obtinerea cingatorii Hipolitei. īn alte versiuni, Tezeu a fost cel care a furat res­pectiva cingatoare, dīndu-i-o apoi lui Heracle; versiunea traditionala mentio­neaza īnsa doua Amazonomahii distincte : cea a lui Heracle, unde acesta apare drept protagonist alaturi de regina Hipolita (vezi Heracle), si cea ulterioara a lui Tezeu, care a rapit-o pe regina amazoanelor, Antiope. Drept razbunare pentru afrontul suferit si totodata pentru a-si recīstiga re­gina rapita, amazoanele au invadat Atica, patrunzīnd pīna īn inima Atenei; batalia finala, cīstigata de Tezeu, a avut loc īn plin centrul cetatii. Tezeu a avut de la Antiope

TEZEU____________________________________

doi fii, Hipolit si Demofon, iar dupa moar­tea reginei amazoanelor s-a casatorit cu Fedra (vezi Hipolit, Fedra).

īn afara acestor aventuri, lui Tezeu īi erau atribuite roluri de prim-plan īn toate principalele episoade mitice ale traditiei grecesti; īl regasim printre participantii la vīnatoarea mistretului din Calidon si la expeditia argonautilor; apare alaturi de Adrast īn saga celor sapte īmpotriva Tebei; īl gazduieste ospitalier pe Oedip; ucide fioroasa scroafa din Cromion (vezi Porc) ; se lupta cu Dioscurii care īsi recupereaza sora, Elena, rapita de Tezeu si Piritoos.

īn paralel, Tezeu era mentionat īn rolul specific de rege al Aticii, īn aceasta cali­tate fiind considerat autorul unor legi si institutii fundamentale pentru viata ceta­tii. Cea mai cunoscuta actiune a sa īn acest sens a fost unificarea diverselor suburbii ale Aticii īn statul atenian; o realizare similara īi era atribuita si lui Cecrops, cu deosebirea ca atunci trebuie sa fi fost vorba de reunirea locuitorilor unor zone disper­sate, īn timp ce pentru epoca lui Tezeu tra­ditia mentiona unirea unor comune si mici centre deja existente, care au constituit īn jurul Atenei o unica mare politeia. Poate datorita acestei pluralitati de centre care o constituiau, Tezeu a preferat atunci sa dea cetatii numele plural Athenai. Tot lui Tezeu, si tot īn legatura cu aceasta uni­ficare, i se atribuia fondarea sarbatorilor Panatenee, festivitati deschise tuturor ate-nienilor, īn sensul etimologic al termenu­lui, deci inclusiv locuitorilor comunelor din jurul cetatii (potrivit traditiei celei mai cunoscute, Panateneele au fost instituite de Erihtonios).

īmpotriva lui Tezeu se pregatea īnsa ras­coala. O traditie relateaza ca Menesteu, urmas al lui Erehteu, a īndemnat poporul la revolta īmpotriva lui Tezeu, care, nereu­sind sa faca fata situatiei, a parasit Atena, refugiindu-se īn insula Sciros, la regele Licomed. Aici si-a gasit sfīrsitul ca urmare a tradarii regelui īnsusi, care 1-a īmpins de pe o stīnca. Osemintele lui au ramas multa vreme pe insula, fara sa li se aduca onoruri, aproape nestiute, pīna cīnd au fost transportate la Atena si īnmormīntate cu mare fast īntr-un sanctuar, Theseionul, la poalele Acropolei (trebuie sa fie vorba de alt edificiu decīt splendidul si bine con-

________________________________________826

servatul templu care poate fi admirat si astazi la Atena). Legatura lui Tezeu cu Atena nu s-a stins nici dupa moartea erou­lui : se spunea ca umbra lui li s-a aratat atenienilor spre a-i īncuraja īn batalia de la Maraton īmpotriva persilor. Un ecou al extraordinarei veneratii cu care era īncon­jurat īn Atica īl reprezinta convingerea, īnradacinata la unii autori tīrzii, ca Tezeu nu a fost un personaj mitic, ci un rege care a existat īn realitate, si certitudinea ca lui i se datorau unele dintre cele mai vechi si mai importante institutii ale statului atenian.

>  Raspīndirea cultului. La origine probabil divinitate solara, Tezeu s-a bucurat de o veneratie enorma īn īntregul spatiu atic. Numele lui a fost dat celebrului Theseion din Atena, īn realitate probabil un templu al lui Hefaistos. Avea statui de cult īn gim­nazii si palestre, al caror protector era con­siderat, iar principalele sarbatori īn cadrul carora era comemorat trebuie sa fi fost Panateneele. Cultul lui Tezeu este atestat īn Tesalia, Eubeea, Locrida, Beotia, Sciros, Naxos, Delos si īndeosebi la Maraton. īn cinstea lui se desfasurau la Atena sarbato­rile numite Theseia (vezi); unei ceremonii de multumire oficiata de Tezeu īn Delos, la īntoarcerea din expeditia īmpotriva Mino­taurului, i se atribuia originea asa-numi-tului "dans al cocorului" (vezi Geranos).

>  Prezente īn literatura antica. Unul dintre cei mai populari eroi ai mitologiei grecesti, Tezeu este citat frecvent īn textele istori­cilor si poetilor antici. Primii s-au straduit sa dea credibilitate istorica personajului; cei din urma au dezvoltat nenumaratele subiecte oferite de multiplele sale aven­turi. Nu tocate izvoarele poetice care au elaborat mitul lui Tezeu ne sīnt cunoscute : unul dintre acestea īl constituie o anume Theseis ce relata vizita submarina a erou­lui la Poseidon si Amfitrita, poveste ale carei ecouri ne-au parvenit doar prin inter­mediul marturiilor figurative. Principalele texte ce cuprind tratarea continua si ordo­nata a aventurilor sale li se datoreaza lui Plutarh  (Viata  lui  Tezeu)  si Apollodor, 3.16.1 si urm. Lupta cu taurul de la Mara­ton 1-a inspirat pe Calimah. Semnificativa este si prezenta lui Tezeu īn opera marilor lirici (īn special la Bachilide, care īn Diti­rambul al 17-lea se refera la legenda inelu­lui aruncat īn mare de Minos) si a tragicilor

1

827

THANATOS

(mai ales la Sofocle, īn Oedip la Colonos, si Euripide, īn Hipolit si Rugatoarele). īn literatura latina miturile lui Tezeu sīnt mentionate īndeosebi de Ovidiu, Metamor­foze, Seneca, Fedra si Hercule furios, Statiu, Tebaida.

>  Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Tezeu este prezent īn mai multe opere ale literaturii postclasice. Printre cele mai cunoscute evocari se numara cele apartinīndu-le    lui    Boccaccio,    Tezeida nuntii Emiliei, Chaucer, Povestirile din Canterbury, Shakespeare, Visul unei nopti de vara, Racine, Fedra, iar īn perioada mai recenta, A. Gide, Tezeu, A. Provelenghios, cu poemul epic Tezeu, si C. Pavese, Dia­loguri cu Leuca.

  Iconografie. In cea mai mare parte a sa, iconografia   antica  referitoare   la  Tezeu provine din spatiul atic. īn epoca arhaica, potrivit marturiei lui Pausanias, 5.19.1, personajul fusese probabil reprezentat pe Cufarul lui Cipselos, pierdut; din aceeasi epoca dateaza placutele din bronz desco­perite la Olimpia, cu scena coborīrii īn Hades, precum si un skyphos al Pictorului lui Tezeu si o cupa īnfatisīnd scena uciderii Minotaurului, pastrata la Biblioteca Natio­nala din Paris. Scene ale mitului lui Tezeu au pictat si ceramografi celebri precum Exekias, Epictet, Lydos, Glaukythes. Un subiect frecvent īn ceramica l-au constituit episoadele  luptei  lui  Tezeu  cu  diversii tīlhari din golf. Desigur, figura lui Tezeu era prezenta si īn marile cicluri pictoriale ale lui Polignot si Micon care decorau templul Theseion si Stoā Poikile (Porticul pictat - n.t.) din Atena. Documentatia din domeniul sculpturii este reprezentata īn special de frontonul templului lui Apollo Daphnephoros din Eretria, metopa Tezau­rului atenienilor de la Delfi, Theseionul din Atena; fragmentara sau dificil de recu­noscut este figura eroului pe frontonul vestic al templului lui Zeus de la Olimpia, īntr-o scena din Centauromahie, īn meto-pele  templului  de la  capul  Sunion;  īn metopele Partenonului, unde, īn scenele Centauromahiei, personajul nu a putut fi identificat cu precizie; era reprezentat pro­babil si pe scutul statuii Parthenos a lui Fidias. De asemenea, aparea pe friza tem­plului din Figalia, pe frontonul templului Atenei Alea din Tegeea, pe friza Mauso­leului din Halicarnas. īn spatiul roman, figura lui Tezeu era reprodusa īn diverse picturi vezuviene, pastrate īn prezent la

Muzeul National din Napoli. īn epoca tīrzie atributele sale au sfīrsit prin a fi confundate cu cele ale lui Heracle; Tezeu este reprezentat deseori purtīnd ghioaga.

Thalia (gr. 0aX(a, -aq; lat. Thalia, -ae). 1) Una din cele noua Muze (vezi), conside­rata īn epoca tīrzie protectoarea comediei.

2)  Nimfa din Sicilia, fiica lui Vulcan. A fost iubita de Zeus, de la care i-a nascut pe fratii Palici (vezi).

3)  Una dintre Charite sau Gratii.

Thalysia (gr. -ret -JaXucria). Termen grecesc desemnīnd īn Iliada (9.534) primele roade oferite zeilor si care īntr-un sens mai larg defineste sarbatorile recoltei (de la verbul .frcxXXeiv, "a īnflori, a germina, a creste"), celebrate īn onoarea diferitilor zei, īn pri­mul rīnd a Demetrei. Sarbatorilor Thalysia care se desfasurau īn insula Cos īn cinstea Demetrei le este dedicata a saptea dintre Idilele lui Teocrit.

Thanatos (gr. Ocxvcctoc, -ou). Personifica­rea mortii īn mitologia greaca. Figura lui Thanatos se īnscrie mai mult īn traditia literara si poetica decīt īn spatiul mito­logiei propriu-zise ori al religiei: nu i se aduc ofrande (īntr-un fragment din tra­gedia pierdutaNiobe, Eschil spune ca Tha­natos este singura divinitate care nu primeste daruri) si nu face obiectul nici unui cult, īn ciuda temerii pe care o inspira caracterul sau implacabil. Personaj mas­culin, Thanatos era considerat fratele Som­nului si fiul Noptii, iar Hesiod spune ca pīna si zeii īl urau pentru insensibilitatea lui. īn Iliada, īmpreuna cu Somnul īl trans­porta pe Sarpedon īn locul unde eroul va fi īnmormīntat; īn Trahinienele lui Sofocle, produce otrava ce-i va aduce moartea lui Heracle; īn Alcesta lui Euripide, īnarmat cu o spada si īnfasurat īntr-o mantie īntune­cata, īnfricosator stapīn al mortii, se anga­jeaza īntr-o lupta furibunda cu Heracle, care īl va īnvinge, sustragīndu-i-o pe Al­cesta ; īn tragedia Aiax a lui Sofocle este invocat de protagonist, care se pregateste sa se sinucida. Thanatos a fost īnlantuit de Sisif si, cīta vreme i-a fost prizonier, nici un om n-a mai murit pe pamīnt.

Pentru alte detalii vezi si Moartea. Pen­tru aspectele referitoare la conceptia despre tarīmul celalalt si despre ritualul funerar vezi Lumea de dincolo si Funeralii.

THESEIA

828

!

Theseia (gr. xa ©ncma). Sarbatori religi­oase grecesti celebrate īn onoarea lui Tezeu, considerat de atenieni eroul lor national. Se desfasurau īn fiecare an īntre 6 si 9 Pianepsion (vezi Calendar). Importanta lor a crescut sensibil dupa ce Cimon a adus la Atena, din insula Sciros, ceea ce traditia considera ramasitele lui Tezeu. Ceremoniile se īncheiau cu un mare banchet sacrificial, la care luau parte locuitorii saraci ai cetatii.

Thetis (gr. Q^xig, -iSog; lat. Thetis, -idia). Divinitate marina, era una dintre nereide, fiicele lui Nereu si ale oceanidei Doris. Traia īn mare alaturi de tatal ei si era una dintre cele mai importante divinitati marine din mitologia greaca. Pe Dionysos, urmarit de Licurg, 1-a adapostit īn palatul ei de pe fundul marii, zeul daruindu-i īn semn de recunostinta o urna de aur. La rīndul lui, Hefaistos, aruncat din cer, a fost gazduit de binevoitoarea zeita.

Thetis fusese crescuta de īnsasi regina zeilor, Hera; la vremea cuvenita, Hera si Zeus au decis, īmpotriva vointei sale, sa o marite cu Peleu. Traditia relata ca si Zeus si Poseidon ar fi vrut-o de sotie (Pindar, Istmice, 8-30); dar Temis prezisese ca din unirea unuia din cei doi cu zeita marii avea sa se nasca un fiu capabil sa rastoarne ordinea constituita, cu arme mai puternice decīt fulgerul lui Zeus sau tridentul lui Poseidon. Alte versiuni ale mitului sus­tineau ca Thetis īi opusese rezistenta lui Zeus, de teama sau din respect fata de Hera, care o crescuse; Zeus a jurat atunci sa o pedepseasca dīnd-o de sotie unui muri­tor (Apollodor, Biblioteca, 3.13.5), ceea ce s-a si īntīmplat. Thetis a īncercat pe toate caile sa scape de Peleu; ca si Proteu, ea avea capacitatea de a se metamorfoza, luīnd orice īnfatisare dorea. Ajutat de centaurul Chiron, Peleu a reusit s-o biruie īnsa īn cele din urma, tinīnd-o legata strīns pīna cīnd, dupa o ultima transformare, īn sepie, si-a reluat īnfatisarea obisnuita. A urmat una dintre cele mai grandioase nunti din mitologie, la care au participat toti zeii. Numai o zeita, Eris, Discordia, nu a fost invitata; aceasta s-a razbunat aruncīnd īn mijlocul celor prezenti faimosul "mar al discordiei", care va declansa o serie īn­treaga de evenimente īn istoria mitica (vezi Paris).




Din casatoria lui Thetis cu Peleu s-a nascut un fiu, Ahile, ce avea sa devina faimos si pe care zeita 1-a īnconjurat cu cea mai profunda afectiune.

  Prezente īn literatura antica. Mitul zeitei Thetis apare īn numeroase izvoare poetice, cele mai importante fiind Iliada, Pindar (Istmice, 8, Pythice, 3, Nemeene, 4), Eschil (Prometeu īnlantuit si Prometeu eliberat), Euripide (Ifigenia īn Aulis si Andromaca), Apollodor (Biblioteca si Epitome), Ovidiu (Metamorfoze, 11), Apollonios din Rodos (Argonautice), Catul (poezia 64).

  Iconografie. Personajul este frecvent re­produs īn ceramica si reliefuri. Subiectele predilecte sīnt cel īn care Hefaistos īi da zeitei armele faurite pentru Ahile si scena psihostaziei legata de episodul duelului dintre Ahile si Memnon.

Pentru alte detalii vezi Peleu.

Thiasos (gr. #(a.ooq, -ou). Termen grecesc indicīnd anumite grupuri care practicau ritualuri si ceremonii cu caracter comuni­tar, legate īn special de Dionysos. Cuvīntul indica si procesiunile religioase, īnsotite de muzica si dansuri, care se desfasurau īn onoarea zeului.

Thingsus sau Tiwaz. Numele unei divi­nitati germanice; venerat ca zeu suprem si al razboiului, este asociat īn unele docu­mente epigrafice cu zeul roman Marte (cf. Tacitus, Germania, 9).

Thor. Nume dat de germani unui erou pe care latinii l-au identificat cu Hercule. Apare si īn varianta Donar (vezi).

Thot. Zeu al lunii din mitologia egipteana, cu cap de ibis'sau de cīine. Era venerat īndeosebi la Hermopolis. Considerat zeul inventiilor, i se atribuia printre altele inventarea scrierii. Grecii i-au descoperit unele afinitati cu Hermes (vezi Hermes Trismegistul).

Thule (gr. OouXti, -tic, ; lat. Thule sau Thyle, -es). Insula mitica despre care se credea ca este tinutul cel mai nordic al lumii. Diferit plasata de antici, Thule s-ar fi aflat īn Atlanticul septentrional, la sase zile dis­tanta de cea mai nordica insula din arhi­pelagul Orcadelor, si era identificata de scriitorii medievali fie cu Norvegia, fie cu Islanda sau cu cea mai mare dintre insulele Shetland. O puternica impresie

829

TIBRU

au exercitat asupra scriitorilor antici unele fenomene naturale specifice zonelor nordice, care au fost transfigurate īn mitul insulei Thule. Astfel, insula este conside­rata "alba" datorita lungimii incredibile a zilelor de vara de aici, unde noptile ramīn la fel de luminoase ca zorii; apusul soarelui este īnsotit de o muzica divina, compara­bila cu sfīrīitul unui fier īnrosit scufundat īn apa, fapt consemnat de Tacitus, Germa­nia si Agricola. Albului zilelor nesfīrsite i se opune o noapte care dureaza sase luni; dupa cum noteaza Procopius īn Razboiul gotic, "oamenii de acolo sīnt foarte abatuti īn tot acel timp, neavīnd nici o posibilitate de a sta īmpreuna" (2.15). Descriind insula Thule, Strabon subliniaza ca agricultura si cresterea animalelor sīnt foarte slab dezvoltate aici. Locuitorii se hranesc cu fructe de padure, tuberculi, radacini, iar daca se īntīmpla sa aiba ceva cereale si miere, prepara din ele bauturi (4.5.5); peste se consuma doar īn cantitati mici. Imaginea insulei Thule prezentata de scriitorii antici se īnscrie īntr-un context pozitiv, spre deosebire de alte zone geo­grafice extreme (precum Scitia), descrise īn nuante sumbre. Mitul acestei insule are īntr-adevar mai multe puncte comune cu cel al Insulelor Fericite din extremul Occi­dent, poate si īn virtutea unei situari geo­grafice care le apropie. Oceanul īntunecat este plasat mai la nord de Thule, iar locui­torii insulei sīnt caracterizati de o blīndete pe care mitologia o asociaza constant cu populatiile de culegatori, ramase la un sta­diu de evolutie a civilizatiei comparabil cu cel al vīrstei de aur, cīnd pamīntul oferea toata hrana necesara si nu exista nici lupta pentru supravietuire, nici agresivitate. Con­vingerea ca Thule reprezinta ultimul limb de pamīnt la care se poate ajunge īnainte de a patrunde- īn departari inimaginabile se reflecta īntr-o scriere a lui Antonius Diogenes, Minunile de dincolo de Thule, poveste (rezumata īn Biblioteca lui Fotios) a unei calatorii fantastice la extremele septentrionale ale lumii, unde legendara insula contribuie la definirea coordonate­lor geografice ale necunoscutului.

Thyia, vezi Tiade.

Thymele (gr. .frup.eĀ'n, -tic;). Termen grecesc desemnīnd īn general un loc destinat sacri-

ficiilor (templu sau altar) si care īn sens mai restrīns se refera la altarul īnchinat lui Dionysos īn spatiul teatrelor. Termenul era utilizat frecvent pentru a indica alta­rele aflate īn afara templelor, de obicei īn axa cu intrarea acestora, unde se desfasu­rau sacrificiile sīngeroase la care divini­tatea respectiva putea asista dinauntrul templului, prin statuia sa asezata īn cella.

Tia sau Teia (gr. Oela, -aq ; lat. Thia, -ae). Titanida, fiica lui Uranos si a Geei. īm­preuna cu Hiperion a zamislit Soarele (Helios), Aurora (Eos) si Luna (Selene); era considerata zeita creatoare a luminii.

  Epitete. Divina; Eurifaesa (cea care stralu­ceste de departe); Cea cu ochi de juninca.

Tiade (gr. dmdSeq, -ojv). Nume dat mena­delor sau bacantelor din cortegiul lui Dio­nysos (de la #uw, "a īntarīta"). O legenda punea la originea acestui apelativ numele unei fiice a lui Cefisos, Thyia, preoteasa a lui Dionysos care a celebrat pentru prima oara Misterele Dionisiace si a instituit tra­ditionala participare feminina la ritualu­rile bahice.

Tiberide (lat. Tiberinides, -um). Epitet atribuit uneori nimfelor Tibrului, numit īn latineste Tiberis.

Tiberinus (lat. Tiberinus, -i). Unul dintre regii mitici ai Albei, fiul lui Capetus si tatal lui Agrippa. Potrivit legendei, s-a īne­cat īn timp ce traversa rīul Albula, numit de atunci Tibru īn memoria sa.

  Prezente īn literatura antica. Livius, 1.3.8 ; Ovidiu, Metamorfoze, 14.614 si urm. (aici sīnt mentionati  si doi frati  ai  regelui, Remulus si Acrota). Indicat cu o grafie diferita (Thybris), o poveste similara are regele etrusc amintit de Vergiliu īn Eneida (8.330).

Tibru (lat. Tiberis, -is). Celebrul fluviu din Roma are un rol important īn nume­roase mituri. Pentru originea numelui sau vezi Tiberinus ; pentru principalul episod desfasurat pe malurile lui, cel al abando­narii gemenilor Romulus si Remus, vezi Romulus. Servius mentioneaza un anume Tiberis, tīlhar care prada īn zona rīului, si sustine ca de la acesta ar proveni numele Tibrului. Potrivit lui Vergiliu Eneida, 8.330 si urm.), fluviul se numea initial

TIBURTUS

830

Albula. īn Roma antica Tibrul era traver­sat de un pod celebru, Sublicius, legat de mitul lui Horatiu Cocles (vezi); cursul sau era divizat īn doua brate de Insula Tibe-rina, sediu al unor importante culte (vezi Insula Tiberina).

Tiburtus (lat. Tiburnus sau Tiburtus, -i). Cunoscut si sub numele Tiburnus, este eponimul orasului Tivoli, anticul Tibur. Potrivit unei versiuni a mitului, era nepo­tul regelui Amfiaraos din Argos si avea doi frati, Catillus si Coras.

  Prezente īn literatura antica. Tiburnus este mentionat de Vergiliu īn Eneida (7.670 si urm.) si de Pliniu īn Naturalis historia.

  Raspindirea cultului. īi era īnchinat un altar īn celebrul sanctuar al lui Hercule din Tivoli.

Tideu (gr. TuSeuc;, -iwq; lat. Tydeus, -eos sau -ei). Fiul lui Oeneu, regele Calido-nului, si al Alteei sau al Peribeei; potrivit altei versiuni, era fiul lui Oeneu si al Gorgei, ea īnsasi fiica a lui Oeneu, si frate vitreg cu Meleagru. Pīngarindu-se prin savīrsirea unui omor, a fost silit sa para­seasca regatul Calidonului. S-a refugiat la Adrast, īn Argos, unde a fost purificat si s-a casatorit apoi cu fiica lui Adrast, Deipile. Din aceasta unire s-a nascut Dio-mede, numit Tididul, unul dintre cei mai de temut eroi greci.

Despre Tideu se spune īn Iliada (5.801) ca "mic de statur-a fost el, dar mare la suflet si-n arme", si ca a ucis 49 din cei 50 de tebani care īi īntinsesera o cursa (4.384 si urm.).

L-a īnsotit pe Adrast īn expeditia īmpo­triva Tebei; a fost ranit īn lupta de Mela-nipos, pe care a reusit totusi sa-1 ucida. īn timp ce Tideu, ranit, zacea la pamīnt, a aparut Atena, cu un leac miraculos primit de la Zeus: luīndu-1, acesta nu numai ca s-ar fi vindecat, dar ar fi devenit chiar nemuritor. Amfiaraos, care īl ura pe Tideu, a recurs īnsa la un viclesug pentru a-i rapi eroului sansa imortalitatii: i-a taiat capul lui Melanipos si i l-a oferit lui Tideu, īn-demnīndu-1 sa-1 crape si sa-i manīnce creie­rul drept razbunare. Desi muribund, Tideu a acceptat, iar Atena l-a surprins tocmai īn momentul, bine calculat de Amfiaraos, cīnd se pregatea sa-si īnceapa macabrul prīnz. Dezgustata, zeita s-a īndepartat,

lasīndu-si protejatul īn voia sortii. Tideu a murit si a fost īnmormīntat de Macon. Vezi si Melanipos pentru alte detalii.

  Prezente īn literatura antica. Homer, Iliada, 4 si 5; Tebaida, poem ciclic; Eschil, Cei sapte īmpotriva Tebei.

  Iconografie.   Personajul  era  reprezentat īndeosebi īn pictura pe vase. Scena cea mai cunoscuta īn care apare este cea reprodusa pe asa-numita Amfora a lui Tideu.

Tididul (gr. Tu6eC6T]c;, -ou; lat. TydLdes^ -ae), Patronim al lui Diomede, fiul lui Tideu.

Tiela (gr. GueAXa, -ac;). Numele uneia dintre harpii, mentionat īn cīteva izvoare, īnseamna "furtuna".

Tiest (gr. ©uIottic;, -ou ; lat. Thyestes, -ae). Fiul lui Pelops si al Hipodamiei, fratele lui Atreu si tatal lui Egist. Pentru detalii vezi Atreu si Egist.

Tifis (gr, Tlcpvc;, -uoc;; lat. Tiphys). Fiul lui Agnate, originar din Sife, Beotia; era cīrmaciul corabiei Argo, cu care au plecat argonautii īn cautarea līnii de aur (vezi Argonauti). īnvatase de la zeita Atena mersul stelelor pe cer si miscarile vīntu-rilor si ale curentilor marini. A murit pe pla­jele Pontului Euxin īnainte de īncheierea expeditiei.

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Apollonios din Rodos īn Argonau-tice, de Seneca īn Medeea, precum si de Pausanias si de unii mitografī (Apollodor, Hyginus).

Tifon sau Tifeu (gr. Tuepwv, -oJvog; si Tucpweuc;, -ewg; lat. Typhon, -onis sau Typhoeus, -oeos sau -oei). Monstru primor­dial, descris fie ca o furtuna devastatoare, fie ca un balaur sau un gigant care scuipa foc. Versiunea homerica īl prezinta ca pe o creatura ascunsa īn pamīnt, īn tinuturile locuite de arimi, pe care Zeus a īnfrīnt-o cu fulgerele sale (Iliada, 2.783). Versiunea lui Hesiod este diferita, Tifon si Tifeu apa-rīnd aici ca doua fiinte distincte (Teogonia, 821 si urm. si 306 si urm.; vezi schema de la rubrica Geea). Tifon, considerat fiul lui Tifeu, este īnfatisat ca un uragan īnspai-mīntator si socotit parintele, īmpreuna cu Echidna, al unor monstri precum Cerber, Hidra din Lerna, Himera si Sfinxul. Tifeu este prezentat ca fiul mai mic al lui Tartar si al Geei, sau numai al Herei, care l-a

831

TIMEAS

zamislit fara participare masculina, indig­nata de nasterea Atenei (vezi Atena, zeita), pe care Zeus a adus-o pe lume de unul singur. Este descris de obicei ca un mon­stru īnaripat, cu o suta de capete, ochi fiorosi si voci īnspaimīntatoare scoase de cele o suta de guri; partea inferioara a corpului este alcatuita din doua gigantice spirale serpentiforme. Cīnd monstrul a atacat Cerul, toti zeii au fugit īngroziti, luīndu-si diverse īnfatisari ca sa se ascunda de el: Apollo s-a transformat īntr-un zagan, Ares īntr-un peste, Dionysos īntr-un tap, Hefaistos īntr-un bou s.a.m.d. In lupta cu Zeus pentru stapīnirea lumii, Tifeu a fost foarte aproape de a-si īnvinge adversarul: a reusit sa-si īncolaceasca spirele īn jurul lui si i-a amputat nervii de la mīini si picioare, īnchizīndu-1 apoi īntr-o pestera din Cilicia. Cu ajutorul lui Hermes si al lui Egipan (sau al lui Cadmos), Zeus si-a revenit si a reluat lupta, īnfrīngīnd īn cele din urma balaurul īn Sicilia, unde 1-a stri­vit pravalindu-i īn spinare muntele Etna. De atunci, periodic, vulcanul scuipa īnapoi fulgerele care l-au lovit pe Tifeu (Apollo-dor, Biblioteca, 1.41 si urm.).

Monstrul este considerat tatal harpiilor si stapīnul vīnturilor, cu exceptia celor be­nefice : Notos, Boreas, Argeste si Zefirul.

  Prezente   īn   literatura   antica.   Homer, Iliada; Hesiod, Teogonia. Este mentionat si de Euripide, Plutarh, Apollodor, Nonnos din Panopolis. Alte versiuni ale mitului apar la Horatiu si la Vergiliu, Eneida, 9.

  Iconografie.   Descrierile  facute  persona­jului de diversele izvoare literare nu sīnt lipsite de contradictii. De pilda, Euripide īl prezinta ca pe un monstru tricorporal, īn timp ce īn alte izvoare este īnfatisat cu o suta sau doua sute de brate. īn iconografie prevaleaza reprezentarea sa cu aripi si cu extremitati serpentiforme. Este reprezen­tat (īn ipostaza de monstru tricorporal) pe micul fronton in poros de pe Acropola ate­niana (asa-numitul "Barba-Albastra"), pro­babil si pe friza Altarului din Pergam; este frecvent reprodus pe antefixe si teracote etrusce si īn general īn ceramica atica.

Tigillum sororium, vezi Horatii.

Tihios (gr. Tuxfoc;, -ou). Faimos cizmar grec originar din Hile, Beotia, expert īn prelucrarea pielii. A fabricat pentru Aiax

Telamonianul un scut din bronz si piele, pentru realizarea caruia a folosit sapte piei de bou.

  Prezente īn literatura antica. Tihios este mentionat de Homer (Iliada, 7.220 si urm.).

Tihon (gr. Tuxwv, -ovog). Zeu al reusitei actiunilor, venerat mai ales īn Atica īn cadrul unui cult falie.

Timagoras (gr. TijiaŢopac;, -ou). Metec din Atena care s-a īndragostit de un tīnar ate­nian, Meles, si s-a sinucis pentru a-i face pe plac acestuia, aruneīndu-se de pe stīnca Acropolei. Pentru detalii vezi Meles.

Timalcos (gr. TijiaXxog, -ou). Primul fiu al lui Megareu, regele Megarei, si fratele lui Evipos. Li s-a alaturat Dioscurilor la tre­cerea acestora prin Megara, īn cautarea surorii lor Elena care fusese rapita de Tezeu, si a participat īmpreuna cu ei la cucerirea Afidnei. A fost ucis de Tezeu.

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Pausanias (1.41.3).

Timandra (gr. T(jj.cxvSpa, -aq). Fiica lui Tindar si a Ledei, sotia lui Ehemos si, potrivit traditiei, mama lui Evandru. Drept pedeapsa pentru ca nu i-a aratat veneratia cuvenita, Afrodita a facut-o sa īnnebuneasca; a fost rapita apoi de Fileu, petreeīndu-si ultimele zile ale vietii īn Dulichion.

  Prezente īn literatura antica. Este mentio­nata īn principal īntr-un fragment hesio-dic, unde īi este prezentata si genealogia, si īn Biblioteca lui Apollodor.

Timarate (gr. TijiapatT), -T)g). Prezica­toare, alaturi de Nicandra si Promenia, a oracolului lui Zeus de la Dodona, pentru care vezi si Oracol si Dodona.

Timbra (gr. ©ujifipTi, -T)c; lat. Thymbra, -ae). Cetate din Troada, situata la nord de Troia. Aici se afla un celebru templu al lui Apollo, venerat cu epitetul Timbreos, de la numele orasului.

Timbreos (gr. 0ujj.ppouoc,, -ou; lat. Thym-braeus, -i). Epitet al lui Apollo, derivat de la numele cetatii Timbra din Troada, unde zeul facea obiectul unui cult important.

Timeas (gr. Tijieac;, -o). Erou grec, fiul lui Polinice. A fost unul dintre epigoni.

TIMESIAS

832

Timesias (gr. Tip.-n<Ti<xg, -ou). Erou grec, īntemeietorul cetatii Abdera si venerat acolo ca divinitate.

Timetes (gr. 0ujj.offn£, -ou; lat. Thymoe-tes, -ae). Erou troian, prezentat de unele izvoare drept fiul lui Laomedon, deci frate cu Priam, iar de altele drept cumnat al acestuia din urma, īn calitatea sa de sot al surorii lui Priam, Cila. īn cīntul 3 al Iliadei, apare printre batrīnii sfetnici ai Troiei care se aduna la Portile Scheene. Servius amin­teste o legenda, mentionata de Euforion, potrivit careia un oracol īi prezisese lui Priam ca īntr-o anumita zi se va naste un copil ce avea sa fie fatal pentru Troia; īn ziua indicata de oracol s-au nascut doi copii: Paris, fiul lui Priam, si un altul, fiul lui Timetes si al Cilei. Priam i-a trimis la moarte pe Cila si pe copilul ei, fiind con­vins ca la acesta se referise oracolul (care īl viza de fapt pe Paris, asa cum avea sa se dovedeasca mai tīrziu). Timetes a jurat sa razbune moartea familiei sale si a fost, īntr-adevar, printre primii care s-au grabit sa aduca īn cetate calul troian.

Prezente īn literatura antica. Figura lui Timetes si tragica poveste a familiei sale sīnt mentionate de diverse izvoare, printre care Diodor din Sicilia, 3.67 si Vergiliu, Eneida, 2.32.

Timon (gr. Kjiwv, -uivog; lat. Timon, -onis). Personaj grec semilegendar, prezentat de numerosi scriitori antici ca īntruchiparea mizantropiei. Se spunea ca a trait īn vre­mea lui Pericle si ca a nutrit o ura profunda pentru tot neamul omenesc. Plutarh amin­teste "ciudatenia iesita din comun a firii lui", povestind ca "odata, īntīlnindu-1 pe Alcibiade care pleca de la adunare īnconju­rat de o multime vesela dupa ce repurtase un mare succes, nu 1-a ocolit, nici n-a apu­cat pe alt drum cum facea de obicei, ci s-a īndreptat spre el si i-a strīns mīna", ara-tīndu-se prietenos fata de el doar pentru ca īi adusese la ruina pe toti atenienii (Plutarh, Alcibiade, 16.9). Potrivit unei alte anecdote, īntr-o zi, pe cīnd prīnzea cu un atenian pe nume Apemantos, acesta i-a spus: "Ce placuta-i masa noastra, Timon". Iar Timon i-a replicat: "Ar fi, daca n-ai fi tu" (Plutarh, Antoniu, 70.3). "Se mai spune ca odata, pe cīnd atenienii erau strīnsi la adunare, Timon se urca la tribuna; datorita

caracterului neasteptat al īmprejurarii se asternu o mare liniste plina de asteptare ; atunci Timon spuse : «Atenieni, am si eu o bucatica de pamīnt pe care a crescut un smochin; de smochinul acesta s-au spīn-zurat o multime de cetateni. Cum am de gīnd sa cladesc pe locul acela, am gasit de cuviinta sa anunt lucrul īn mod public, pentru ca, daca mai sīnt printre voi ama­tori, sa apuce sa se spīnzure īnainte ca smochinul sa fie taiat»" (ibidem, 70.4-5). īn perfecta concordanta cu personajul este si anecdotica referitoare la moartea si la mormīntul lui Timon: "Cīnd a murit, l-au īnmormīntat la Hales, līnga mare si, cum o parte a promontoriului s-a surpat īn mare si valurile au īnconjurat mormīntul, nici un om nu mai putea sa ajunga acolo si nici sa se apropie" (ibidem, 70.6). Cei care se puteau apropia eventual de mormīnt aveau ocazia sa citeasca un epitaf sinis­tru: "Timon, dusmanul omenirii, e-aici. Trecatorule, pleaca! Poti sa ma blestemi de vrei, doar sa te duci de aici" (ibidem, 70.7-8).

  Prezente īn literatura antica. Aluzii la per­sonaj si la mizantropia sa apar īn Lysistrata si īn Pasarile lui Aristofan, īn comedia Monotropos a lui Frinihos, īntr-o comedie a lui Platon cel Tīnar (la care face referire Plutarh, Antoniu, 70.1) si īn dialogul lui Lucian intitulat Timon sau mizantropul. īn acest din urma text, mizantropia lui Timon este explicata prin faptul ca acesta, dupa ce si-a coplesit cu generozitatea sa prietenii, a fost parasit de ei si lasat sa ajunga la ruina : cīnd Zeus, miscat de ruga­mintile lui, i-a restituit bunastarea si boga­tia, iar prietenii si lingusitorii au īnceput din nou sa-i bata la poarta, Timon i-a pri­mit cu lovituri de cazma, consfintindu-si astfel faima si epitetul. Lucian s-a inspirat probabil din comedia Timon a lui Antifa-nes sau dintr-o Viata a lui Timon scrisa de Neantes din Cizicos. Epitafurile de pe mor­mīntul lui Timon, atribuite lui Hegesippos sau lui Calimah, sīnt citate īn Anthologia Palatina (7.313; 7.317; 7.320).

  Prezente īn literatura moderna. Personajul este protagonistul dramei Timon din Atena a lui William Shakespeare, inspirata cu siguranta de scena primirii cu lovituri de cazma rezervata de Timon asa-zisilor sai prieteni.

Timp. īn numeroase traditii mitice timpul este un instrument esential al crearii lumii.

833

TIMP

īn dialogul platonic Timaios, de pilda, de­miurgul creeaza universul prin īmpartirea haosului inform īntr-o succesiune ordonata, ritmata de timp. Aidoma unui muzician, el tempereaza haosul divizīndu-1 dupa nu­mar si masura. Cuvīntul latinesc tempus, de la temperare, la rīndul sau din grecescul temnein, "a taia", pastreaza o urma a acestei functii a timpului. īn Teogonia lui Hesiod, nasterea progresiva a zeilor este īnsotita de repetarea aproape obsesiva a adverbelor si determinarilor temporale: "Acestea depanati-mi, muze, [...] / Dar mai īntīi de toate spuneti ce-a fost la prime-le-nceputuri"; "La īnceput de īnceputuri fu Haosul, iar dupa-aceea/ Spatoasa Glie" ; "apoi Eros"; "apoi Eterul si Lumina zilei" (vv. 116 si urm.). Materia magmatica pe care poetul trebuie sa o domine, istoria originilor lumii, devine ordonabila si com­prehensibila doar daca i se confera o suc­cesiune temporala precisa.

Principalele figuri ale mitologiei clasice care personifica timpul sīnt zeul grec Cro-nos si cel roman Saturn. Ambele divinitati sīnt legate de mitul vīrstei de aur, al unei epoci de fericire, de beatitudine. Dupa ce este detronat de Zeus, Cronos devine suve­ran īn Insula Fericitilor; numele lui Saturn este asociat perioadei celei mai fericite din istoria omenirii, vergiliana Saturnia regna. Mitologia latina asimileaza figura lui Cro­nos si sfīrseste prin a atribui caracteris­ticile acestuia lui Saturn. Cronos pare sa asume unele dintre semnificatiile recurente ale ideii de timp din mitul clasic (desi ter­menul grecesc pentru timp, chronos, si numele zeului, Cronos, sīnt doar aparent īnrudite, avīnd īn realitate etimologii dife­rite). Povestea lui sintetizeaza conceptia timpului ciclic proprie mitologiei clasice: aventura lui Cronos se prezinta ca o repe­tare, fie si cu variatii, a povestii predeceso­rului sau, Uranos. Ca si Uranos, Cronos se teme ca va fi īnlocuit de fiii sai si, la fel ca acesta, īmpiedica nasterea lor. Singurele care se schimba sīnt metodele adoptate de cele doua divinitati (vezi Uranos si Cronos pentru detalii). Povestea lui Uranos se repeta īn cea a lui Cronos pentru ca īn istoria zeilor, la fel ca īn cea a oamenilor, timpul revine ciclic, mereu acelasi. Cronos este īnsa cel care īi razbuna pe fiii lui Ura­nos pentru nedreptatea comisa de tata,

castrīndu-1: astfel, conceptul timpului si cel al justitiei apar pentru prima data legate īn istoria gīndirii occidentale. Asa cum spune si Anaximandru, "fiintele īsi platesc unele altora pedeapsa si ispasirea īn ordinea timpului" (DKB1). Iar dimen­siunea timpului apare indisolubil legata, īn mitologie si īn general īn conceptia cla­sica, de ideea culpei si a ispasirii ei: vina unui individ se repercuteaza generatie dupa generatie asupra descendentilor sai, iar responsabilitatea individuala se prelun­geste īn timp, devenind responsabilitate colectiva.

Mitul lui Cronos nu este emblematic doar pentru un mod de concepere ciclica a timpului: el marcheaza si separarea inexo­rabila dintre timpul zeilor si cel al oame­nilor (īn greceste exista cuvinte diferite ce desemneaza timpul īn general si pe cel uman īn particular: acesta din urma este frecvent numit aion, "durata"; vezi Eon). īn ciclul generatiilor divine care se suc­ceda, trecerea de la domnia lui Uranos la cea a lui Cronos si apoi de la cea a lui Cronos la cea a lui Zeus reprezinta un progres. Este afirmarea unei stirpe divine evoluate, solare, īn contrast cu īntunecata lume titanica. Nu īntīmplator "zeul cu gīnduri ascunse", Cronos, este īnlocuit de o divinitate īn numele careia exista o rada­cina ce indica luminozitatea, ideea de stra­lucire. Zeus este īnainte de toate luminos ; o spune īnsusi numele lui. Erele zeilor se succeda īn directia afirmarii stirpei mai bune.

īn cazul oamenilor timpul se scurge alt­fel, īn mitul hesiodic al raselor, una dintre expunerile mitice fundamentale referitoare la timp, trecerea timpului este vazuta ca un vehicul al declinului īn destinele ome­nirii : din vīrsta originara de aur se decade īn cea īntunecata si negativa a fierului. Se pare ca īnrautatirea sortii umane nu are limite; dar pentru ca, deplīngīnd asprimea vietii din vīrsta de fier, Hesiod īsi doreste sa se fi nascut īnainte sau sa nu se fi nas­cut īnca, sīntem poate īndreptatiti sa credem ca īn conceptia succedarii raselor decaderea nu este inevitabila, secventa de bine si de rau putīnd asuma forma ciclica, iar o vīrsta mai buna, daca nu chiar cea de aur, poate reveni; īnsa numai prin inter­mediul unei generatii cu totul aparte : cea

TIMP

834

a eroilor. Aceasta idee, proiectarea īn viitor a unei licariri de speranta, apropie pozitia lui Hesiod de aceea adoptata secole mai tīrziu de Vergiliu, a carui celebra egloga a patra se va structura pe astep­tarea īntoarcerii vīrstei de aur.

Timpul oamenilor nu difera de cel al zei­lor doar prin regresul specific generatiilor umane: discriminarea, distinctia funda­mentala este data de moarte. Spre deo­sebire de oameni, zeii au īn fata un timp ce nu se va sfīrsi niciodata. Ei pot fi cu­prinsi de tristete, de suferinta chiar, ajung la inamicitii si razboaie, pot īncerca toata gama sentimentelor umane; dar nu cunosc teama de moarte, fiindca pentru ei va exista īntotdeauna o alta zi. Omul stie īn schimb ca pentru el, ca individ, exista un punct final, fara cale de īntoarcere. Pen­tru cei ce nu se numarau printre adeptii doctrinelor misterice - care le promiteau initiatilor un destin fericit īn lumea de dincolo - sau ai metempsihozei (ciclul mortii si renasterii sufletelor), timpul in­dividual nu aparea ca un ciclu al respi­ratiei cosmice, repetīndu-se la infinit īn mod identic, ci ca o sageata care se īn­dreapta direct spre tinta si se opreste definitiv la capatul cursei, īn īntunecatul regat al lui Hades.

Un mare numar de personaje mitice vin sa umple prapastia cascata de moarte īn tesatura timpului uman. Timpul omului si singularitatea destinului sau sīnt rezu­mate īn emotionantul si instructivul mit referitor la Eos si Titonos, unde Eos obtine de la zei anularea mortii iubitului ei, muri­torul Titonos, si posibilitatea de a-1 avea alaturi pentru totdeauna, īntr-o iubire fara sfīrsit; nu trebuie īnsa uitat ca, īn virtutea acestui privilegiu, Titonos va continua sa īmbatrīneasca īn eternitate, prizonier al unui destin ce se va dovedi mai rau decīt moartea (vezi Titonos). Timpul vietii umane, atīt de diferit de cel al marilor cicluri ale naturii si istoriei, este personi­ficat īn mod plastic de figura lui Kairos, Momentul oportun, Ocazia, care devine, īn special īn Grecia cu īncepere din epoca clasica si elenistica, simbolul unei carac­teristici a timpului uman, aceea de a fi o clipa efemera, un moment ce se pierde defi­nitiv. Imaginea sa, īn artele figurative, este codificata de marele sculptor grec Lisip

(motul de par din frunte, ceafa rasa, balanta īn echilibru precar pe lama unui cutit: pentru aceste detalii vezi Ocazia).

īmpotriva efemeritatii timpului uman si a actiunii sale corozive remediile posibile sīnt putine. Filosofie, religie, doctrine mis­terice, mitologie īsi propun sa ofere raspunsuri - linistitoare, consolatoare sau sceptice si resemnate. In scurgerea timpului se īncearca, de pilda, sa se identifice un instrument necesar atingerii īntelepciu­nii. "Se spune ca timpul e īntelept", suna o maxima a lui Agaton (TrGF 39 F 19). Din­colo de aceasta consolare īnsa, omului īi ramīne doar posibilitatea de a nascoci o metoda abila pentru a contracara efectele timpului: actiunea rīului uitarii, Lethe, īn apele caruia īsi astīmpara setea sufle­tele mortilor, este neutralizata de eficaci­tatea Mnemosinei, zeita Memoriei (vezi). Mnemosine este mama tuturor artelor, dar īn special a celor care implica memoria, transmiterea amintirii de la o generatie la alta: "Aceasta este expunerea īncercarii facute de Herodot din Halicarnas pentru ca faptele omului sa nu cada cu timpul īn uitare", scrie primul mare istoric grec la īnceputul operei sale. Istoria, arta, mitul si poezia īi ofera astfel imagini consola­toare omului care īsi vede risipindu-se averea zilelor vietii. īndeosebi mitologia īi sugereaza posibile rasturnari ale ordinii firesti a lucrurilor - prin metamorfoza, acea miraculoasa transformare a unei crea­turi īn alta ce pare sa sugereze ca totul e posibil, chiar si depasirea granitelor naturii si a degradarii pe care timpul o aduce cu sine. Timpul conduce īn mod firesc la trans­formare ; dar transformarea implicata de metamorfoza īnvinge timpul. Ea īl sus­trage pe om de la destinul mortii: asa se īntīmpla cu Filemon si Baucis, trans­formati īn arbori īnainte ca moartea sa-i distruga, iar exemplele de acest fel sīnt nenumarate (vezi si Metamorfoza).

Un alt antidot pentru scurgerea timpului uman īl reprezinta sarbatoarea. Desi con­stituie pivotul īn jurul caruia se articu­leaza calendarul si calcularea timpului (vezi Calendar), ea se situeaza īn afara timpului si īntr-o anumita masura īl opreste, pentru ca īn cursul ei toate regu­lile vietii cotidiene, rolurile, uzantele, īnsesi legile cetatii sīnt suspendate. Ritmurile

835

TIRENIENI

zilei si noptii se modifica īn succesiunea neīntrerupta de ritualuri si festivitati, mortii trec pe strazi īn mijlocul celor vii iar timpul lumii de dincolo si al zeilor se confunda cu cel al cetatii si al oamenilor (vezi Sarbatoare).

Calendarul, cu revenirea ciclica a date­lor sarbatorii care se repeta īn fiecare an, organizeaza timpul omului scandīndu-1 pe ritmurile celui al naturii. si timpul naturii are miturile si zeii sai: este vorba īn special de zeitele mame ale fertilitatii, Demetra si Persefona, dar si de Saturn, care īnainte de a-i fi asimilat lui Cronos era o divinitate a ogoarelor. Mai ales īn figura Persefonei -fiica Demetrei, rapita de Hades si devenita regina a umbrelor, careia īn urma cauta­rilor disperate si a interventiei materne i se īngaduie īn cele din urma sa petreaca o parte din timp printre zeii ceresti si o parte doar īn regatul subpamīntean - sīnt sin­tetizate admirabil imaginile succesiunii anotimpurilor si ale renasterii periodice a naturii. Prin mitul Persefonei, īn care lumea infernala si cea solara se conciliaza, timpul omului, nemilos de scurt si limitat de punctul final reprezentat de moarte, se insereaza īn respiratia mai cuprinzatoare a timpului natural. Persefona dispare, dar se va īntoarce: īn mit, timpul, ca un pre­zent etern, se repropune si se reīnnoieste continuu.

Tin sau Tinia. Numele unei divinitati etrusce ; considerat capetenia zeilor Etru-riei, stapīn al fulgerului, a fost asimilat cu Zeus sau Iupiter.

Tindar (gr. TuvSccpeoc;, -ou sau -w ; lat. Tyndareus, -i). Erou grec cu genea­logie neclara. Era considerat fiul lui Perie-res si al Gorgofonei, la rīndul ei fiica lui Perseu, numita astfel īn amintirea uciderii Gorgonei de catre tatal sau (vezi schema de la rubrica Perseu) ; alte traditii īl soco­teau īn schimb fiul lui Ebalos si al nimfei Bateia sau al lui Ebalos si al aceleiasi Gor-gofone. īmpreuna cu fratele sau Icarios, Tindar a fost expulzat din Sparta, cetatea natala si regatul stramosilor sai, de catre fratele lor vitreg Hipocoon; s-a refugiat īn Etolia, la Testios, luptīnd alaturi de el īm­potriva popoarelor vecine si luīnd-o de sotie pe fiica acestuia, Leda. Din casatoria sa cu Leda s-au nascut Timandra, Clitemnestra si Filopoe.

Este celebra legenda potrivit careia, īn urma prezentei simultane īn patul con­jugal a lui Tindar si a lui Zeus, Leda i-a nascut pe Pollux si Elena, fiii lui Zeus, si pe Castor si Clitemnestra, fiii lui Tindar. Dioscurii sīnt numiti Tindarizi, iar Elena si Clitemnestra, Tindaride. Tindar a fost reinstalat pe tronul Spartei prin interven­tia lui Heracle; dupa īnaltarea īn cer a Dioscurilor, deveniti nemuritori, i-a cedat tronul lui Menelaos.

Prezente īn literatura antica. Hesiod; Alc-man (īn ambele cazuri cu referiri īn unele fragmente); Apollodor, Biblioteca, 1.9.5. si 2.7.3 si urm. īn fragmentul hesiodic se povesteste ca Tindar a uitat sa-i aduca ofrande Afroditei, fapt pentru care zeita 1-a pedepsit facīndu-le pe fiicele sale sa devina sotii infidele.

Tinerete, vezi Iuventus sau Iuventas.

Tinga (gr. T(ttt), -T]e; > lat. Tinge, -ae). Sotia lui Anteu, gigantul ucis de Heracle. Dupa moartea lui Anteu, Tinga s-a unit cu Hera­cle si a avut de la el un fiu, Sofax, care a īntemeiat orasul Tanger, dīndu-i numele mamei sale (vezi si Sofax).

Tiodamas (gr. ©eioSofymc;, -avxoc;; lat. Thiodamas, -antis). Celebru prezicator, fiul lui Melampus. I-a succedat lui Amfia-raos dupa uciderea acestuia īn expeditia celor sapte īmpotriva Tebei.

Tione (gr. ©ugjvt), -t)s; lat. Thyone, -es). Apelativ primit de Semele dupa eliberarea sa din infern de catre Dionysos si intrarea īn rīndul zeilor olimpieni. De la numele ei provine epitetul Tioneos al lui Dionysos (pentru detalii vezi Semele si Dionysos).

Tioneos (gr. 0uojvaīog, -ou; lat. Thyoneus, -i). Epitet al lui Dionysos, de la numele mamei sale (vezi Tione).

Tirenieni (gr. Tuppiivof, -wv ; lat. Tyrrheni, -orum). Nume dat de greci populatiilor din Lidia care, potrivit relatarii lui Herodot, calauzite de fiul regelui Tirenos, s-au trans­ferat de pe coastele Asiei Mici īn Italia central-meridionala, alungate de foame­tea cumplita care se abatuse asupra tarii lor. Tirenienii si-au luat numele conducato­rului lor si, stabiliti īn Occident, au devenit poporul etrusc. Acelasi cuvīnt īi desemna si pe temutii pirati ai Marii Mediterane;

TIRENOS

836

dintre numeroasele rapiri de care, potrivit multor mituri si legende, s-au facut respon­sabili piratii tirenieni, cea mai cunoscuta este aceea a lui Dionysos. Rapirea cu pri­cina nu a fost īnsa nici pe departe un suc­ces : Dionysos a transformat īntr-un sarpe urias catargul corabiei pe care fusese luat prizonier si a facut sa creasca pe punte o iedera ale carei corzi s-au īnmultit, inva-dīnd īn cele din urma īn īntregime ambar-catia; s-a transformat apoi īn leu, iar pe tirenieni, care s-au aruncat īngroziti īn mare, i-a transformat īn delfini. Pentru alte detalii vezi Tirenos (īn legatura cu originea etruscilor), Dionysos (pentru rapi­rea sa de catre tirenieni) si Pirati (pentru miturile referitoare la tīlharii marilor).

Tirenos (gr. TuppTyvoc;, -ou; lat. fyrrhenus, -i). Fiul regelui lidian Attys si al Caliteei si fratele lui Lidos. Numele lui se traduce probabil prin "constructor de turnuri sau fortarete" (de la xupaig). Potrivit unei tra­ditii (Herodot, 1.94), īn timpul domniei lui Attys asupra Lidiei s-a abatut o foamete cumplita, īmpotriva careia regele a īncer­cat sa gaseasca tot felul de remedii (printre altele, a inventat si raspīndit un mare numar de jocuri si distractii, īn asa fel īncīt populatia, alternativ, sa fie antrenata cīte o zi īntreaga īn aceste manifestari ludice si sa se preocupe de hrana doar īn ziua urmatoare); dupa optsprezece ani, pentru ca foametea facea īn continuare ravagii, Attys a organizat o expeditie lidiana din­colo de mare, īn cautare de noi pamīnturi. īn fruntea acestei expeditii 1-a numit pe fiul sau Tirenos, care si-a condus poporul īn tinuturile umbrienilor; instalīndu-se aici, lidienii emigrati si-au luat, īn onoarea lui, numele de tirenieni. Din identificarea aces­tui popor cu etruscii si din interpretarea literala a fragmentului din Herodot s-a nas­cut una dintre cele mai vechi si mai vehe­ment sustinute pozitii ale celebrei querelle asupra originii etruscilor, īn care s-au im­plicat de-a lungul timpului numerosi isto­riografi si etruscologi.

Potrivit altor versiuni, Tirenos a fost fiul lui Heracle si al Omfalei, sau al lui Telefos, sau tatal lui Tarhon (vezi).

Prezente īn literatura antica. Herodot, 1.94, Dionysos din Halicarnas, 1.27.1 si 1.28.1. Valerius Flaccus (Argonautice, 4.715) īl

prezinta ca pe un zeu al Marii Tireniene; Hyginus g, -eog; lat. Thra-symedes, -is). Erou grec, fiul lui Nestor, regele din Pilos. Este amintit printre par-

ticipantii la razboiul troian, unde a luptat alaturi de fratele sau Antiloh. Cīnd acesta a fost ucis (pentru detalii vezi Antiloh), Trasimede a luat parte la batalia din jurul trupului sau, luptīnd īmpotriva lui Mem-non. De asemenea, s-a numarat printre razboinicii īnchisi īn pīntecul calului de lemn. La sfīrsitul razboiului, s-a īntors la Pilos, astfel ca se afla īn cetate la sosirea lui Telemah, care voia sa afle vesti despre tatal sau, Ulise.

Prezente īn literatura antica. Trasimede este amintit īn Iliada (cīnturile 9, 10 si 16), īn Odiseea (cīntul 3), īn Biblioteca lui Apollodor (1.9.9) si īn Fabulele lui Hyginus (97). Pausanias (4.31.11 si 36.2) aminteste ca īn vremea sa mormīntul lui Trasimede putea fi īnca vazut la Pilos.

Trasos (gr. Opdaoq, -ou; lat. Thrasus, -i). Preot al lui Apollo, responsabil de cultul zeului īn marele sanctuar din insula Delos. A murit sfīsiat de propriii sai cīini; dupa acest episod, accesul cīinilor īn insula a fost interzis cu strictete.

Travestire. īn mitologia clasica, cei mai mari experti īn arta travestirii sīnt zeii. Ei iau cele mai variate īnfatisari pentru a li se arata oamenilor, cu efecte uneori spec­taculoase, īn cazul lor īnsa, numeroasele īnfatisari sub care pot aparea reprezinta ceva mult mai complex si mai profund decīt o simpla deghizare superficiala sau un truc bine realizat. Despre travestiri propriu-zise putem vorbi numai īn cazul oamenilor, īn special al eroilor ce recurg adesea la aceasta arta. Surprinzator, cei mai mari eroi din mitologie nu ezita sa se deghizeze īn femei atunci cīnd viata le este īn pericol. Debarcīnd īn insula Cos, puter­nicul Heracle a fost atacat de bastinasi, care credeau ca venise sa-1 ucida pe regele lor, Antagoras; ca sa se puna la adapost, eroul s-a refugiat īntr-o casa unde locuia o femeie si, pentru a nu fi recunoscut, a īm­bracat straie femeiesti; mitul nu ne poves­teste īnsa daca a si reusit sa semene cu o femeie. O traditie foarte raspīndita poves­tea ca, pe cīnd era sclavul Omfalei, regina Lidiei, Heracle, īmbracat īntr-o tunica lunga, īsi petrecea timpul torcīnd in, īn timp ce regina purta blana de leu si ghioaga eroului. Bine cunoscuta este si povestea lui Ahile, caruia un oracol i-a

TRAVESTIRE

844

prezis ca va muri īn fata zidurilor Troiei. Pentru ca destinul sa nu se īmplineasca, mama sa Thetis ori tatal sau Peleu l-au ascuns, deghizat īn fata, printre fiicele regelui Licomed din Sciros. Aici, datorita pletelor sale aurii, a fost numit Pira, "blonda". Ahile a stat cu fetele lui Licomed noua ani, fapt nu lipsit de consecinte: el s-a unit cu Deidamia, īmpreuna cu care 1-a avut pe Neoptolem, numit mai tīrziu Pirus. Nici cea mai buna deghizare nu a putut schimba īnsa destinul. Intrucīt ora­colul prezisese ca numai prezenta lui Ahile avea sa aduca victoria īn razboiul īmpo­triva Troiei, Ulise a pornit īn cautarea sa. L-a gasit si a reusit sa-1 īnsele, deghi-zīndu-se la rīndul sau: a venit la curte dīndu-se drept negustor si a atras atentia fiicelor regelui, care s-au oprit īncīntate īn fata stofelor, bijuteriilor si pomezilor aduse de el. Printre aceste obiecte Ulise a ascuns si niste arme, care au tentat-o pe asa-zisa Pira; Ahile si-a dezvaluit astfel identita­tea, iar Ulise l-a īnvins cu usurinta. De altfel, spiritul razboinic al lui Ahile era atīt de puternic, īncīt, potrivit unei alte versiuni a povestirii, a fost de-ajuns ca Ulise sa dea semnalul de razboi pentru ca fiicele lui Licomed sa fuga īnspaimīntate, iar eroul sa-si ceara armele, gata de lupta. Ulise este un adevarat maestru al deghi­zarilor. Cea care īi reuseste cel mai bine si la care recurge frecvent este deghizarea īn cersetor. Astfel transformat, cu vesminte zdrentuite si trupul plin de cicatrice, intra īn cetatea Troiei ca sa fure Paladionul, miraculoasa statuie ce garanta inviolabi­litatea cetatii īntre zidurile careia se afla. Pentru ca īnfatisarea lui sa fie si mai vero­simila, Ulise l-a convins pe Toas sa-1 des­figureze. Rezultatul a fost excelent. Ulise a reusit sa-i īnsele pe toti cei pe care i-a īntīlnit, īnsa nu si pe Elena, care l-a recu­noscut imediat, dar nu l-a tradat, ci, dim­potriva, l-a ajutat sa fure statuia (traditia ne este transmisa de Apollodor). Mai tīrziu, īntorcīndu-se īn Itaca dupa aven­turile pe mare povestite īn Odiseea, li se dezvaluie doar cītorva (fiului sau Telemah, servitoarei Euricleea, care īl recunoaste dupa o cicatrice), prezentīndu-se dinaintea tuturor celorlalti, inclusiv a Penelopei, ca un cersetor vagabond, ajuns īn mizerie dupa ce īn tinerete fusese bogat; iar pre-

tendentii īl trateaza ca atare, insultīndu-1 si aruncīndu-i resturile de la masa lor.

Un aspect particular al travestirii īl reprezinta utilizarea ei īn ceremoniile reli­gioase, īn special īn cele legate de cultul lui Dionysos. īn ritualurile dionisiace, aparitia figurilor satirilor, caracterizati conventional prin nasul turtit, urechile de animal, barba scurta, coada de cal si falu-surile din piele, sugereaza o forma de deghizare rituala. De altfel, un vesmīnt ritual ce constituie un soi de deghizare si de renuntare la identitatea de zi cu zi este adoptat de executantii ritualurilor si une­ori de credinciosi īn numeroase sarbatori grecesti si romane, de pilda īn cadrul Antesteriilor la Atena si al Lupercaliilor la Roma.

īn deghizarea rituala, un rol important īl are masca. Din marturiile iconografice, mai mult decīt din izvoarele literare, aflam ca īnca din epocile vechi existau procesiuni si cīntece interpretate de muzicanti ce pur­tau masti. Muzicanti deghizati īn animale apar, de pilda, pe tunica statuii Despoinei de la Licosura, unde predomina mastile de asini, vaci si porci. īntr-o serie de culte (cum este cel al Artemisei), preotesele erau numite ursoaice, cu referire la deghizarea lor īn cadrul unor ritualuri; la Efes, tinerii care executau anumite ceremonii īn cinstea lui Poseidon erau numiti tauri etc. Nu lip­sesc nici interpretarile care propun, īn cazul unor figuri hibride precum Pan sau centau­rii, trimiteri la masca si la deghizare.

Mastile grotesti reproducīnd trasaturile unor femei batrīne erau legate īn special de cultul Artemisei, care, potrivit unei legende, ca sa scape de insistentele zeului fluvial Alfeu, si-a mīnjit fata cu noroi; īn sanctuarul Artemisei Ortia se aduceau ca daruri votive masti din lut ars. Masti din lut ars se ofereau si īn sanctuarul Herei din Tirint. O masca folosita ca simbol apo-tropaic, capabila deci sa īndeparteze influ­entele nefaste, era capul Meduzei, asezat uneori īn acest scop la intrarea īn sanc­tuare ; cea mai veche masca a Gorgonei pe care o cunoastem le era atribuita ciclopilor si se afla īn piata din Argos (Pausanias, 2.20.7).

Mastile erau folosite si īn ritualurile funerare. Din acest punct de vedere, cele mai cunoscute sīnt mastile de aur de la

845

TRĂDARE

Micene īn care Heinrich Schliemann, des­coperitorul lor, a crezut ca poate identifica trasaturile marilor eroi din povestirile homerice. Utilizarea mastilor funerare era foarte raspīndita īn lumea romana si, po­trivit unor interpretari, a contribuit la for­marea caracteristicilor de verosimilitate si fidelitate fata de original proprii por­tretului roman. Numite imagines, aceste masti, confectionate din ceara, erau conser­vate īn atrium si erau dispuse, cu ajutorul unor inscriptii, astfel īncīt sa formeze un fel de arbore genealogic al familiei. La moar­tea unui membru al familiei, ele erau pur­tate de actori īn cortegiul funerar. Acest obicei foarte vechi s-a mentinut pīna īn epoca imperiala.

īn fine, mastile aveau o importanta deose­bita īn teatru; ele permiteau amplificarea vocilor actorilor si mai ales identificarea personajelor, deoarece corespundeau unor tipologii specifice. Masca devine astfel, īnca din Antichitate, emblema teatrului si apare īntr-un mare numar de picturi, mozaicuri si reliefuri ce fac trimitere la lumea tea­trului. Un repertoriu singular de reprodu­ceri din lut ars a unor masti din tragedie si din comedie provine de la Lipari.

Tradare. Tema foarte frecventa īn mito­logie, tradarea poate fi inspirata de dra­goste sau de dorinta de bogatie, de putere, dar poate aparea si ca solutia ultima pen­tru salvarea vietii īn situatii de pericol extrem; asa cum si-a imaginat-o Dante īn organizarea cercului tradatorilor din infern, ea se poate īndrepta īmpotriva familiei, a patriei, a oaspetilor, a autoritatii divine si umane. In mitologie, ratiunile tradarii se īmpletesc uneori cu cele mai generale ale īnselaciunii, ale fraudei, astfel īncīt īn rīn-durile tradatorilor ar putea fi incluse si personaje ca Ulise si Diomede.

Un capitol amplu īl constituie cel al tra­darii din dragoste : episoadele din aceasta categorie sīnt, īntr-adevar, nenumarate. Unele dintre ele sīnt mai putin cunoscute, de exemplu cel referitor la Chalcon, erou grec īndragostit de amazoana Pentesileea, careia īi sare īn ajutor īn confruntarea cu Ahile, luptīnd, el, un grec, īmpotriva celui mai mare aparator al grecilor. Pentru aceasta tradare, Ahile īl va ucide. īn aceeasi serie se īnscrie si episodul cunos­cut drept "tradarea lui Ahile" : īndragostit

de Polixena, fiica lui Priam si a Hecubei, Ahile promite sa-i abandoneze pe greci, sa-si suspende participarea la razboiul troian sau chiar sa treaca de partea troie­nilor. Este ucis īnsa de Paris īnainte de a apuca sa-si puna īn aplicare planul. O tra­dare odioasa comite Scila īmpotriva pro­priului tata, Nisos: din dragoste pentru Minos, ea nu ezita sa-si ucida parintele, smulgīndu-i firul de par purpuriu care īl tinea īn viata si predīnd astfel cetatea īn mīinile asediatorului Minos (vezi Scila). Mirtilos, vizitiul lui Enomaos, īsi tradeaza stapīnul īn favoarea lui Pelops, care īi pro­mite īn schimb o noapte de dragoste cu frumoasa Hipodamia ; Pelops nu-si va res­pecta promisiunea si īl va ucide, tradīn-du-1 la rīndul sau (vezi Mirtilos si Pelops). Legat de tema dragostei este si episodul referitor la Enea si Dido relatat de Vergi-liu īn Eneida : plecarea lui Enea din Car-tagina este īn mod subiectiv interpretata de Dido ca o tradare a iubirii, care va avea pentru ea consecinte fatale.

Tradarea iubirii, īnfaptuita īmpotriva celui iubit si diferita de tradarea pentru iubire din exemplele anterioare, apare frecvent īn mitologie. Tradarile zeilor si eroilor, care nu ezita sa-si paraseasca sotiile pentru a trai noi aventuri, sīnt nenumarate (sa ne gīndim la iubirile lui Zeus sau la cele ale lui Poseidon, la rapirea Elenei de catre Paris sau la Ariadna parasita de Tezeu); nu lipsesc īnsa nici sotii tradati de consoar­tele lor: printre cei mai cunoscuti se numara Apollo, tradat de Coronis, mama lui Ascle-pios, si Agamemnon, tradat de Clitemnes-tra; īn contrast cu ele apare Penelopa, credincioasa iubirii pentru Ulise.

Tradarea patriei, a legilor si a īndatori­rilor sacre ale ospitalitatii gaseste, la rīn­dul ei, numeroase ilustrari. Ca sa citam doar cīteva cazuri, amintim traditia potri­vit careia Tezeu a fost ucis prin tradare de regele Licomed din Sciros, care, dupa ce i-a facut o primire aparent cordiala, 1-a condus pe vīrful unui munte ca sa admire insula si 1-a aruncat de pe o stīnca, omo-rīndu-1. Sau povestea lui Minos, ucis prin tradare de fiicele regelui Cocalos din Sicilia, gazdele sale. Potrivit unei versiuni a mitului larg raspīndite īn Evul Mediu, dupa caderea Troiei Antenor si-a salvat viata tradīndu-si patria si trecīnd de partea grecilor; preluīnd aceasta traditie, Dante

TRESTIE

846

da numele de Antenora celui de-al noualea cerc al tradatorilor din infern, mai precis zonei unde se afla tradatorii de patrie (.In­fernul, 32). O usoara suspiciune umbreste si figura lui Enea, īntrucīt, potrivit unor interpreti antici, grecii ar fi eliberat cu greu un erou atīt de mare daca acesta nu ar fi dobīndit anumite merite īn ochii lor, tradīndu-si tara. Din aceasta interpretare a figurii lui Enea nu se regaseste īnsa nici o urma la Vergiliu. Unul din tradatorii cel mai bine ilustrati īn mitologie este Dolon, troianul care, facut prizonier de Diomede, nu ezita sa dezvaluie planurile secrete de lupta cu care este la curent, tradīndu-si astfel tara pentru a-si salva viata; tra­darea lui nu are īnsa nici o valoare, pentru ca Diomede, dupa ce afla ceea ce vrea, īl ucide: "Capul i-aluneca-n colb si bolbo­roseste din gura" (Iliada, 10.457). īn socie­tatea eroica descrisa de epos, tradarea reprezinta una din cele mai grele culpe si nu merita mila.

īn mitologia latina, cea mai cunoscuta poveste despre tradare este cea a tinerei Tarpeia (vezi); de pe stīnca ce īi purta nu­mele erau aruncati cei vinovati de tradare.

Trestie. īn mitologie, trestia apare īn cīteva episoade celebre, care īi au ca protagonisti pe regele Midas si Apollo, pe Pan si Sirinx, pe eroul Calamos. Midas, faimosul si boga­tul rege al Frigiei, si-a capatat celebrele urechi de magar īn urma verdictului dat īn īntrecerea muzicala dintre Apollo si Pan. īn vreme ce zeul fluvial Tmolos i-a acordat victoria lui Apollo, Midas s-a pronuntat īn favoarea lui Pan, fapt pentru care Apollo 1-a pedepsit facīnd sa-i creasca urechile lungi si paroase ce trebuiau sa simbolizeze ignoranta īn ale muzicii. Numai barbierul lui Midas stia despre urechile de magar, pe care regele le ascundea de lume sub un acoperamīnt. Coplesit de aceasta taina, barbierul a soptit-o īntr-o crapatura din pamīnt, de unde au rasarit niste trestii vorbitoare care au raspīndit vestea, deter-minīnd condamnarea la moarte a necuge­tatului servitor (vezi Midas). īn schimb, īn figura lui Sirinx era personificata trestia īn care s-a preschimbat o nimfa iubita de Pan; pentru a scapa de urmarirea zeului, ea a cerut sa fie transformata īntr-o trestie, din care Pan a confectionat apoi naiul (vezi Sirinx). O alta povestire īl are

ca protagonist pe Calamos, fiul zeului fluvial Meandros, care era īndragostit de un tīnar pe nume Carpos, fiul lui Zefir si al uneia dintre Hore. Cīnd Carpos a murit īn timpul unei īntreceri de īnot īn apele rīului Meandros, Calamos a fost preschim­bat īntr-o trestie, care este si īntelesul numelui sau (vezi Calamos).

īn religia romana, trestiile erau legate de cultul Cybelei si de evocarea mitului lui Attis. Adeptii cultului acestuia erau numiti Canapori (vezi).

Trezena (gr. Tpoit-rjv, -r\voq; lat. Troezen, -enis). Cetate din Argolida, la golful Saro-nic, fata īn fata cu insula Egina. Numita initial Posidonia, datorita cultului lui Poseidon care avea aici un sediu impor­tant, era legata īn traditia mitica de unul dintre fiii lui Pelops, Trezen, care a dat numele cetatii. īn Trezena era venerat si Piteu, bunicul lui Tezeu pe linie materna, despre care se credea ca a trait īn cetate; tot aici se nascuse īnsusi Tezeu.

Tria^ada (gr. Tpiaxccc;, -0605). Cu acest nume era indicata la Atena o ceremonie religioasa celebrata la treizeci de zile dupa moarte (sau dupa īnmormīntare), pentru a-1 comemora pe defunct si īn acelasi timp pentru a marca solemn sfīrsitul perioadei de doliu. Atunci se desfasura un banchet funerar la care participau rudele celui mort. Sacrificii īn cinstea mortilor aveau loc īn mod regulat īn a treizecea zi a fie­carei luni, astfel īncīt este posibil ca ter­menul triacada (care īnseamna "grup de treizeci") sa indice si acest obicei.

Triada Capitolina. Expresie indicīnd ansamblul principalelor trei divinitati ale Romei, identificate īn vechime cu Iupiter, Marte si Quirinus, iar ulterior, dupa asimi­larea divinitatilor locale cu cele grecesti, cu Iupiter, Iunona si Minerva. Ultimelor trei figuri divine le era īnchinat un templu pe Capitoliu, a carui cella era īmpartita īn trei, cīte o parte pentru fiecare din cele trei zeitati: spatiul central era rezervat cultului lui Iupiter Optimus Maximus. Im­portanta templului si a cultului de pe Capitoliu explica adjectivul "capitolina" care indica triada divina.

Trica (gr. Tpixri, -t\q; lat. Tricca, -ae). Numita ulterior si Tricala; era o cetate

847

TRIPOD

din Tesalia, despre care Homer afirma ca era condusa de fiii lui Asclepios. Mai tīrziu aici s-a construit un templu celebru īnchi­nat zeului.

Tricefalos sau Triceps (gr. TpixecpaXot, -ou; lat. Triceps, -itis). Epitet prin care sīnt indicate unele zeitati cu functii multiple. Astfel este numit Hermes, a carui activi­tate se desfasoara īn cer, pe pamīnt si īn infern. īntr-un sens mai apropiat de cel propriu, epitetul putea fi atribuit unui zeu cu trei capete: este cazul Hecatei, repre­zentata cu un cap de om, unul de cal si unul de cīine (sau de cīine, de leu si de taur; sau de cīine, de mistret si de cal). Vezi si Hecate.

Trident. īn mitologie, este atributul lui Poseidon, cu care zeul loveste pamīntul, provocīnd cutremurele, si face sa tīsneasca izvoarele.

Trie (gr. 0piou, -uiv). Fiicele lui Zeus, trei surori care traiau pe muntele Parnas. Nu­mele lor īnseamna "profetese"; erau consi­derate inventatoarele divinatiei practicate prin interpretarea semnificatiei unor pietri­cele asezate īntr-un lighean cu apa. Cuvīn-tul thriai indica si pietricelele utilizate īn cleromantie (divinatia īn care raspunsul zeului se obtinea prin extragerea unor pietre dintr-o urna; īn latina aceste pietre erau numite sortes). Potrivit traditiei, triele l-au crescut pe Apollo si au ramas apoi īn slujba lui. Exista obiceiul de a li se aduce ca ofranda miere.

Prezente īn literatura antica. Sīnt amin­tite īn Imnul homeric catre Hermes (v. 552) si īn cel al lui Calimah dedicat lui Apollo

(v. 45).

Trieterice sau Trieterides (gr. TpuTipixcu sau Tpie-npiSec;). Sarbatori religioase ce aveau loc din trei īn trei ani īn Grecia, la Teba si īn diverse alte locuri. Principalul centru unde se desfasurau era muntele Citeron. Sarbatorile comemorau calatoria lui Dionysos īn India, care a durat trei ani.

Triopas (gr. Tpioirac;, -a ; lat. Triopas, -ae). Fiul lui Poseidon si al Canacei, la rīndul ei fiica lui Eol, sau, potrivit altor versiuni, fiul lui Helios, Soarele, si al nimfei Rode; a fost tatal Ifimediei si al lui Erisihton. De la numele sau deriva patronimele Triope

si Triopeida, utilizate de poeti pentru a-i indica pe fiul sau Erisihton si, respectiv, pe fiica acestuia, Mestra. Este amintit ca īntemeietorul cetatii Cnidos {Imnul homeric catre Apollo, 211). Numele (care propriu--zis īnseamna "cel cu trei ochi") a fost pus īn legatura cu pasajul din Pausanias (2.24.3) unde se povesteste ca īn templul Atenei de la Argos exista o statuie de lemn reprodu-cīndu-1 pe Zeus cu trei ochi si care odini­oara īi apartinuse lui Priam; Triopas ar putea indica deci o figura divina mai veche.

Triopios (gr. TpidiTeiog, -ou ; lat. Triopeios, -ii). Epitet al lui Apollo, cu trimitere la cetatea Triope din Caria, unde aveau loc sarbatori si jocuri īn cinstea zeului, pre­miul fiind un tripod.

Tripod. Practic, termenul indica un suport cu trei picioare, care putea sa sustina vase mari, caldari sau lighene sau sa fie folosit ca scaunel. īn mitologie, tripodul este men­tionat īn legatura cu diferite personaje. Demne de amintit sīnt tripodurile faurite pentru sala de banchete a zeilor de catre Hefaistos, care a facut īn atelierul sau "douazeci de caldari cu picioare/ Vrīnd la pereti sa le-aseze īn sala cea bine zidita./ El fiecareia-i puse sub talpa o roata de aur,/ Ca la divanul zeiesc de la sine sa poata sa intre/ si sa se-ntoarca-napoi, o minune de maiestritura./ Ele mai gata erau, numai toartele mestesugite/ Nu le lipise si tinte batea si voia sa le prinda" (Iliada, 18.362-368). O importanta fundamentala are īn mitologie tripodul de la Delfi, aflat īn interiorul sanctuarului lui Apollo, de care se sprijinea Pythia atunci cīnd rostea profetiile oracolului. Cel mai vechi tripod de la Delfi era probabil din lemn de dafin, planta sacra a zeului; ulterior a fost din bronz si, īn cele din urma, din aur. Legenda povesteste ca tripodul originar, cel dintīi care a fost adus īn templul lui Apollo si a marcat īnceputul traditiei, a fost gasit īn mare de cītiva pescari. Nestiind ce sa faca si uimiti de neobisnuita descoperire, ei au apelat la oracol, iar acesta le-a raspuns ca tripodul trebuia īncredintat celui mai īnte­lept om. Pescarii i-au vizitat pe rīnd pe cei sapte īntelepti, dar nici unul dintre ei nu a vrut sa primeasca tripodul, trimitīndu-i la ceilalti īntelepti. īn cele din urma, Tales sau, potrivit altor versiuni, Bias le-a sugerat

TRIPTOLEM

848

sa mearga la templul din Delfi si sa lase tripodul īn sanctuarul zeului. Din acel mo­ment, tripodul a devenit simbolul sanctua­rului si al oracolului lui Apollo. El s-a aflat īn centrul celebrei lupte dintre Heracle si Apollo, pe care o cunoastem din numeroase reprezentari īn ceramica si sculptura; cei doi si-au disputat dreptul asupra tripodu­lui atunci cīnd Heracle, bolnav si cuprins de nebunie, s-a dus la Delfi sa consulte oracolul (pentru detalii vezi Heracle, Fap­tele urmatoare). Heracle voia tripodul pen­tru a-si īntemeia un oracol al lui īn alta parte, folosind obiectul ca simbol al aces­tuia; el a fost īnsa īnvins de Apollo, iar tripodul a ramas la Delfi. Tripodul delfic apare si īn povestirea mitica ai carei pro­tagonisti sīnt Corebos si Poene. Pentru ca 1-a ucis pe Poene, monstrul trimis de Apollo, tīnarul Corebos a trebuit sa se purifice īn sanctuarul zeului de la Delfi. Oracolul i-a poruncit sa ia īn spate tripodul si sa mearga pīna cīnd tripodul avea sa cada; īn acel loc trebuia sa se opreasca si sa īntemeieze o cetate. Corebos a ascultat oracolul si īn locul īn care tripodul a cazut a īntemeiat cetatea Megara, unde era venerat mormīntul sau.

> Iconografie. Tripodul apare adesea pe mo­nede, unde este īnsotit uneori de simboluri cum ar fi coroana de maslin sau de stejar, vulturul, un caduceu, cīteva spice, o lira sau un corb, ori capul unui zeu, de obicei al lui Apollo, dar si al Artemisei, al Herei sau al Atenei. Lupta dintre Heracle si Apollo pentru tripod este reprezentata pe friza tezaurului sifnienilor de la Delfi, īntr-o rafinata sculptura; de asemenea, apare frecvent īn ceramica. Pictura pe vase pre­zinta uneori si imaginea unui tripod de care se sprijina Pythia sau chiar Apollo.

Triptolem (gr. TpiittdXejiog, -ou; lat. Tripto-lemus, -i). Erou grec, important protago­nist al Misterelor Eleusine si protejat al Demetrei. Traditia ne ofera mai multe va­riante pentru genealogia sa: este considerat uneori fiul lui Celeos, regele din Eleusis, si al Metanirei si fratele lui Demofon, alte­ori fiul lui Celeos si al Polimniei, al lui Eleusis si al Cotoneei, al lui Oceanos si al Geei sau al lui Trohilos si al unei femei din Eleusis.

Legatura sa cu zeita Demetra este foarte strīnsa; potrivit celei mai raspīndite ver-

siuni a mitului, Celeos, tatal lui Triptolem si al lui Demofon, a gazduit-o pe zeita la Eleusis pe cīnd aceasta cutreiera pamīntul īn cautarea fiicei sale. Ca sa-i rasplateasca generozitatea, Demetra a vrut sa-1 faca nemuritor pe Demofon: a asezat copilul īn foc, ca sa-i distruga partile muritoare ale trupului; actiunea a esuat īnsa din cauza Metanirei, mama lui Demofon, care s-a speriat si a īnceput sa plīnga, iar micutul a murit īn flacari. Drept compensatie pen­tru Celeos, Demetra i-a daruit celuilalt fiu un car tras de dragoni īnaripati si un pumn de seminte. Triptolem a īnceput sa stra­bata pamīntul, īnvatīndu-i pe oameni sa cultive cīmpurile si facīndu-le cunoscute binefacerile agriculturii. Astfel, Triptolem a devenit inventatorul agriculturii, al plugu­lui si al civilizatiei īn general, care apare ca o consecinta directa a agriculturii.

Cīnd s-a īntors īn Atica, Celeos a īncer­cat sa-1 ucida, īnsa datorita interventiei Demetrei Triptolem a ajuns sa stapīneasca acel tinut; ca urmare, cultul Demetrei a fost instituit si īn Atica, iar Triptolem a inaugurat sarbatorile numite Tesmoforia, ce aveau loc īn cinstea zeitei. Este sem­nificativa trecerea lui Triptolem de la rolul de razboinic, implicit īn numele sau (care se traduce prin "de trei ori razboinic"), la cel de pacificator si propagator al civili­zatiei si al agriculturii. Etimologia nume­lui propusa de antici īl pune īnsa īn relatie cu rp^TToXog, "cel ce ara de trei ori".

  Atribute. De obicei, Triptolem este repre­zentat ca un barbat tīnar, purtīnd uneori pe cap asa-numitulpetasos, adesea īntr-un car tras de dragoni īnaripati; īn mīna tine un sceptru si un manunchi de spice.

  Raspīndirea cultului. Triptolem era vene­rat īmpreuna cu Demetra si avea un rol īnsemnat īn Misterele Eleusine. Pentru alte detalii vezi Eleusis si Demetra.

  Prezente īn literatura antica. Principala sursa de informatii īn legatura cu Tripto­lem   o   reprezinta  Imnul  homeric  catre Demetra. Sofocle a scris o tragedie despre Triptolem, care s-a pierdut; alte trimiteri la mitul sau gasim la Pausanias, Ovidiu (Fastele, 4.549 si urm.), Apollodor (1.4.5) si Platon (Apologia lui Socrate).

  Iconografie. Triptolem este reprezentat ade­sea īn ceramica, īn special pe vasele atice cu figuri rosii. Este celebra reprezentarea

849

TRITON

sa dintr-un relief de la Eleusis (Atena, Muzeul National), alaturi de Demetra si de Persefona. De asemenea, apare pe sar­cofage romane si opaite.

Tripudium (lat. tripudium, -ii). 1) Dans ritual roman, executat īn trei timpi (de unde si numele sau, de la ter sipes,pedis). Ritmul dansului era marcat de niste sabii mici cu care se batea īn scuturi. De obicei era executat de salieni īn timpul sarbato­rilor dedicate lui Marte.

2) Spre sfīrsitul epocii republicane, ter­menul desemna o modalitate de luare a auspiciilor bazata pe observarea compor­tamentului puilor sacri. Vointa zeilor si rezultatul unei actiuni ce urma sa fie īntreprinsa puteau fi cunoscute din felul īn care puii mīncau ceea ce li se dadea. Prezicerile erau formulate de asa-numitul pullarius.

Trismegistul (gr. TpKTjieficrTog, -ou; lat. Trismegistus, -i). Epitet al lui Hermes. Pentru detalii vezi Hermes Trismegistul.

Tritogenia sau Tritonia (gr. TpiTofeveia, -ac;; lat. Trito, -us sau Tritogenia, -ae). Epitet al Atenei, legat, īn unele opinii, de traditia potrivit careia zeita se nascuse īn apropierea rīului Triton; identificarea precisa a rīului sau lacului cu acest nume nu este īnsa posibila si, pe de alta parte, nici absolut necesara pentru a īntelege apelativul, care ar putea īnsemna pur si simplu "cea nascuta din apa". De altfel, termenul este cu siguranta legat de apa (pentru legendele referitoare la nasterea Atenei vezi si Atena, zeitA).

Potrivit altor interpretari, epitetul este legat de termenul care īn dialectele eolian si cretan denumea capul {trito), putīnd fi tradus prin "cea nascuta din cap", cu referire la mitul nasterii zeitei din capul lui Zeus.

Triton (gr. TpCtuiv, -wvoe;; lat. Triton, onis). Fiul lui Poseidon si al Amfitritei sau al lui Celeno; locuia īmpreuna cu parintii sai īnti un palat de aur aflat pe fundul marii, ori la Ege. Trecea pe dea­supra valurilor, calare pe monstri marini sau pe cai-de-mare, si sufla īntr-o scoica pentru a potoli furtunile, la porunca lui Poseidon. Este mentionat de Hesiod (Teo-gonia, 930 si urm.); scriitorii mai tīrzii vorbesc adesea despre tritoni, la plural,

prezenti si īn iconografia elenistico-romana, unde constituie o categorie de creaturi ma­rine cu capul si bustul umane, iar partea inferioara a corpului īn forma de peste sau de sarpe si terminata cu o coada de peste.

Caracteristicile lor devin preponderent decorative, iar rolul lor este cel de mijloc de transport pe mare al zeilor si eroilor sau al sufletelor celor morti catre Insulele Fericitilor, cu trimiteri la simbologia fune­rara, evidente īn special īn cazul sar­cofagelor romane. Daca īn epoca tīrzie caracteristicile tritonilor sufera modificari progresive, īn perioada arhaica si īn cea clasica Triton (la singular) apare carac­terizat de o natura dubla: pe de o parte este o fiinta tenace, agresiva si de temut, pe de alta este o divinitate marina, timida si profetica, confundata de multe ori cu alte creaturi ale marii, ca Glaucos, Nereu sau Forcus.

Exista o povestire despre iubirea lui Triton pentru Hecate; i se atribuia o fiica pe nume Palas, care a devenit prietena Atenei si inspiratoarea Paladionului (Apollodor, Biblioteca 3.12.3); vezi Pala-dion si Palas, 6.

Triton este citat īn mitul argonautilor, aparīndu-le acestora, cu īnfatisare ome­neasca, din lacul Tritonis si daruindu-le un bulgare de pamīnt, ca garantie a cuce­ririi cetatii Cirene si simbol al ospitalita­tii, si aratīndu-le drumul pe care trebuiau sa-1 urmeze. Tritonii erau buni cīntareti din trīmbita, iar unul dintre ei a fost provo­cat la īntrecere de īnfumuratul Misenum, trīmbitasul armatei troiene; Triton 1-a pedepsit pentru insolenta sa aruncīndu-1 īn mare. Alta legenda povestea ca Triton se deda la jafuri pe malul lacului īn care traia; pentru a-1 īnvinge, locuitorii au pus un burduf cu vin pe mal, iar Triton, atras de miros, s-a apropiat si a baut pīna cīnd s-a īmbatat si a adormit. Atunci oamenii au putut sa-1 omoare cu usurinta. O va­rianta a legendei povesteste ca Triton ataca femeile care mergeau sa se scalde īn lac si ca a fost ucis de Dionysos.

  Epitete. Cel foarte puternic (eurybias).

  Raspīndirea cultului. Triton avea un lac sacru (Tritonis) la Sirte; īn Tanagra īi era īnchinat un sanctuar. Potrivit izvoarelor literare, argonautii au ridicat un templu īn cinstea lui pe coastele Libiei.

TRIVIA

850

  Prezente īn literatura antica. Tritonii sīnt mentionati frecvent īn literatura clasica. Apar īn Teogonia lui Hesiod, īn Ciclopul lui Euripide, la Pindar, īn Pythice, 4, la Herodot (4.179 si 188), īnArgonauticele lui Apollonios   din  Rodos,  īn Heroidele  lui Ovidiu, la Vergiliu {Eneida, 6.171 si urm., unde se povesteste episodul ce īl are ca protagonist pe Misenum). In doua pasaje surprinzatoare din Pausanias (9.20.4 si 21.1) citim ca autorul a vazut trupurile unor tritoni, probabil niste animale marine.

  Iconografie. Triton apare īn general īn cor-tegiile zeilor marini, unde nu īntotdeauna poate fi recunoscut cu usurinta. Adesea le poarta īn spinare pe nereide sau alte divi­nitati ale marii. Este reprezentat ducīndu-i īn spate pe Dioscuri īn cele doua celebre sta­tui provenind din Locri; apare si īn absida bazilicii de la Porta Maggiore, īn scena sinu­ciderii lui Sappho; este prezent adesea pe sarcofagele romane, iar īn epoca elenistico--romana - ca element decorativ al fīntīni-lor. Cele mai celebre reprezentari ale sale sīnt cele de pe friza Altarului din Pergam.

Trivia (lat. Trivia, -ae). Epitet utilizat adesea īn literatura clasica pentru a o desemna pe Hecate, venerata ca zeita a rascrucilor (lat. trivium, -ii, "raspīntie de unde se despart trei drumuri" - n.t.), unde i se aduceau ofrande. Cu acelasi epitet erau indicate uneori si alte zeite, ca Artemis, Diana si Selene. Epitetul Trivium, la mas­culin, īl indica pe Hermes, care, īn calitate de mesager al zeilor, ocrotea drumurile.

Trīmbita. Mitologia īi atribuia inventa­rea trīmbitei lui Tirsenos, unul dintre fiii lui Heracle si ai Omfalei, regina Lidiei. Fiul lui Tirsenos, Egeleos, a introdus inven­tia tatalui sau īn armata, īn special īn cea a Heraclizilor si īn cea a dorienilor. La Argos el a ridicat un templu īn cinstea Atenei Salpinx - Atena trīmbitei (Pausa­nias, 2.21.3). O versiune putin diferita a mitului atribuia utilizarea trīmbitei īn armata lui Melas, si el fiul lui Heracle si al Omfalei, sau lui Tirenos, regele lidie-nilor, pe care o versiune a mitului īl con­sidera tot fiul lui Heracle si al Omfalei. īn mitologia etrusca, inventarea trīmbitei īi era atribuita lui Piseos, erou nascut īn cetatea Pisa (Pliniu, Naturalis historia, 7.57). īn Eneida apare figura lui Misenum, camarad al lui Hector, pe care 1-a urmat īn

razboiul troian cu trīmbita sa, īndemnīndu-i pe razboinici la lupta. Dupa moartea lui Hector, Misenum i s-a alaturat lui Enea si a participat la lunga calatorie a eroului troian; īntr-o zi, aducīndu-si aminte de pasiunea sa pentru trīmbita, a suflat īntr-o scoica si a īndraznit sa-1 provoace la īntre­cere pe zeul marin Triton, care 1-a ucis scufundīndu-1 īn mare. Misenum a fost īn-mormīntat cu trīmbita sa, iar promonto­riul pe care se afla mormīntul sau a fost numit capul Misene (Vergiliu, Eneida, 6.162 si urm.).

Trīmbitele erau folosite frecvent īn cere­moniile religioase, mai ales la Roma; aici, de doua ori pe an, trīmbitele sacre erau purificate īn timpul sarbatorii religioase numite Tubilustrium (vezi).

Trofonios (gr. Tpoq>ujviog, -ou; lat. Tro-phonius, -i). Fiul lui Erginos, regele din Orhomenos, si fratele lui Agamede. īm­preuna cu acesta a construit templul de la Delfi si tezaurul regelui Hirieu din Beotia (pentru detalii vezi Agamede). Dupa moarte, Trofonios a fost venerat ca erou; īi era īnchinat un celebru oracol la Lebadeea, īn Beotia. Pentru detalii vezi Oracol si Pestera.

Trohilos (gr. Tpox^ot, -ou; lat. Trochilus, -i). Erou din Argos, fiul lui Io. Silit sa-si paraseasca cetatea pentru a scapa de per­secutia lui Agenor, s-a dus īn Atica, unde s-a casatorit cu o femeie din Eleusis si a avut doi fii, Eubuleu si Triptolem. Toate elementele legendei sale īl asociaza cu Mis­terele Eleusine. Era considerat inventato­rul carelor, iar numele sau era legat īn special de conceperea carului sacru din sanctuarul Herei de la Argos. Dupa moarte a fost asezat īn cer, fiind identificat īn con­stelatia Vizitiului (Pausanias 1.14.2; Hyginus, Astronomica, 2.13). Pausanias īl numeste "initiator īn mistere" si utilizeaza cu referire la el termenul hierofant, care constituia cea mai īnalta functie sacer­dotala din cadrul Misterelor Eleusine (vezi Sacerdot).

Troia (gr. Tpoioc, -aq; lat. Troia, -ae). Cetate din Troada, numita de greci Ilion; este una dintre cele mai cīntate din mito­logia clasica, datorita asediului ei si raz­boiului declansat de greci pentru a o aduce

851

TROIA

īnapoi pe Elena, sotia lui Menelaos, care fusese rapita de Paris, fiul lui Priam. Chiar originea cetatii era pusa de scriitorii antici īn legatura cu o serie de īntīmplari mitice. Potrivit traditiei, primul rege al Troadei a fost Teucros, de la care locuitorii acelui tinut si-au luat numele de teucri; fiica lui s-a casatorit cu Dardanos, cu care a avut doi fii, Ilos si Erihtonios; cel din urma a fost tatal lui Tros, de la numele caruia au derivat cel al regiunii si ulterior al cetatii. Tros a avut un fiu, Ilos, īnteme­ietorul cetatii Ilion sau Troia, cu trimitere la numele lui sau al tatalui sau. Lui Ilos i-au succedat Laomedon si apoi Priam; īn timpul domniei celui din urma au loc eve­nimentele povestite īn poemele homerice. Potrivit versiunii traditionale (relatata īn Iliada, īn Odiseea, īn poemele ciclice si īn operele legate de acestea, pīna la Eneida lui Vergiliu si, ulterior, pīna la diferitele reinterpretari medievale si moderne, ade­sea pline de fantezie), tragicul sfīrsit al cetatii a venit dupa zece ani de asediu, timp īn care grecii si troienii s-au luptat, situatia ramīnīnd īnsa oarecum stabila, inclusiv datorita echilibrului dintre fortele divine aflate de partea unora sau a celor­lalti combatanti. īn cele din urma, grecii au reusit sa cucereasca Troia printr-un siretlic; la sfatul lui Ulise (sau al coman­dantilor greci), s-au prefacut ca se retrag si s-au ascuns īn Tenedos, lasīnd pe plaja celebrul cal de lemn. Grecul Sinon, pre-tinzīnd ca a dezertat, i-a convins pe troieni sa duca īn cetate enorma statuie, pre-zentīnd-o ca pe un dar votiv adus Atenei, o garantie sigura a victoriei īmpotriva dus­manului, īn ciuda opozitiei lui Laocoon, preotul troian care a fost ucis īmpreuna cu fiii sai de un monstru marin (vezi Lao­coon), troienii au acceptat īn cele din urma sa aduca īn cetate darul votiv, care a impus, din cauza dimensiunilor sale, darīmarea Portilor Scheene si a unor portiuni din zidurile de aparare. Astfel a īnceput cea din urma noapte a Troiei; din pīntecul calului au iesit razboinicii greci care, cu ajutorul tovarasilor lor, ce se īntorsesera de la Tenedos si intrasera īn cetate pe por­tile distruse si nepazite, au trecut prin foc si sabie capitala regatului lui Priam.

Cautarea locului unde se ridica odinioara cetatea Troiei si a unei confirmari istorice

si arheologice a evenimentelor povestite īn poemele homerice 1-a determinat la sfīrsitul secolului al XlX-lea pe Heinrich Schliemann, arheolog amator german, sa efectueze sapaturi īn zona corespunzatoare actualului Hissarlik. Descoperirile l-au convins ca gasise vechea Troie; cercetarile ulterioare au confirmat ipoteza sa si au precizat fazele si cronologia dezvoltarii cetatii si a sfīrsitului ei. Pentru episoadele legate de razboiul troian, vezi rubricile dedi­cate eroilor participanti, īn special Agamem-non, Ahile, Aiax, Andromaca, Elena, Enea, Hector, Hecuba, Menelaos, Paris, Patroclu, Priam, Troilus, Ulise.

EROII GRECI PARTICIPANŢI LA RĂZBO­IUL TROIAN (dupa Hyginus, Fabule, 97; cf. Homer, Iliada, 2.484 si urm. = Catalogul corabiilor)

(JN-as putea eu sa-i īnsir si nici sa dau nume multimii, I Chiar dac-aveam īnzecita din fire si limba si gura I si-mi era glasul de-otel si-n pieptu-mi plaminii de-aramal Daca zeitele olimpiene, ale lui Zeus copile, I Muzele, n-ar pomeni cītd oaste venise sub Troia": Iliada, 2.483-487)

Comandantul grec

Provenienta

Numarul de corabii

Agamemnon

Micene

100

Menelaos

Micene

60

Phoenix

Argos

50

Ahile

Sciros (Iliada,



2.683: Ftia)

50

Automedon

Sciros

10

Patroclu

Ftia

10

Aiax

Salamina

12

Teucros

12

Ulise

Itaca

12

Diomede

Argos

30

Stenelos

Argos

25

Eurial

Argos

25

Aiax, fiul lui

Locrida

40

Oileu

Nestor

Pilos

90

Antiloh

Pilos

20

Trasimede

Pilos

15

Euripilos

Ormenion

40

Mahaon

Trica

20

Podalirios

Trica

10

TROILUS

852

Comandantul grec

Provenienta

Numarul de corabii

Tlepolemos

Micene (lliada.

2.654: Rodos)

9

Idomeneu

Creta

40

Merion

Creta

40

Eumelos

Perrebia (lliada,

2.711: Fere)

11

Filoctet

Melibeea

7

Peneleu

Beotia

12

Leitos

Beotia

12

Clonios

Beotia

9

Arcesilaos

Beotia

9

Protoenor

Tespiai

8

Ialmenos

Argos

30

Ascalafos

Argos

30

Schedios

Argos

30

Epistrofos

Argos

10

Elefenor

Argos

40

Menesteu

Atena

50

Agapenor

Arcadia

40

(lliada,

2.610:

60)

Amfimahos

Elea

10

Talpios

Micene

10

Diores

10

Polixenos

10

Meges

Dulichium

40

Toas

Etolia

40

Protesilaos

Itonos

20

Podarces

Itonos

20

Protoos

Magnesia

40

Guneus

Argos (lliada,

2.748: Cifos)

22

Nireu

Argos (lliada,

2.671: Sime)

3

Antifos

Nisiros

20

Fidipos

Nisiros

10

Polipetes

Argos

20

Leonteu

Girton

20

Calhas,

prezicator

Focos,

arhitect

Euribates,

Taltibios,

crainici

Diaforos,

judecator

COMANDANŢI TROIENI sI ALIAŢII LOR (lliada, 2.816 si urm.)

Provenienta

Comandantii

troieni si dardani

Enea, Arhelohos,

Acamas

Zeleia

Pandaros

Adrastia

Adrast, Amfios

Sestos, Abidos si

Asios

Arisba

pelasgi

Hiputuos, Pileos

Tracia

Acamas, Pirois

ciconi

Eufem

Peonia

Pirehmes

Paflagonia

Pilemenes

Alizonia

Epistrofos, Odios

Misia

Chromis, Enomos

Frigia

Forcis, Ascaniu

Meonia

Mestles, Antifos

Caria

Nastes, Amfimahos

Licia

Sarpedon, Glaucos

Troilus (gr. TpunXoc,, -ou; lat. Troilus, -i). Fiul lui Priam si al Hecubei sau, potrivit altora, al lui Apollo. A fost ucis de Ahile īn timpul razboiului troian. Potrivit unei tra­ditii, moartea lui Troilus a fost impusa de zei ca o conditie necesara pentru caderea Troiei: daca el nu murea, nici Troia nu avea sa cada. Aflīnd despre aceasta pro­fetie, Ahile s-a asezat la pīnda līnga o fīn-tīna din apropierea Portilor Scheene si a sanctuarului lui Apollo Timbreos, de unde femeile troiene veneau sa ia apa; a astep­tat ca femeile sa plece si s-a aruncat asupra tīnarului erou troian. īn zadar a īncercat acesta sa fuga de grecul "cel iute de picior"; Ahile 1-a prins si 1-a ucis pe altarul lui Apollo. Moartea lui Troilus a dobīndit valoarea unei jertfe aduse zeilor, aspect evidentiat mai ales īn iconografie, unde episodul este frecvent reprezentat, īn spe­cial īn pictura pe vase: de obicei Troilus este īnfatisat zacīnd, asemenea unei vic­time proaspat sacrificate, pe altar.

Prezente In literatura antica. Troilus este amintit īn lliada, 24 (unde, printre altele, se spune ca īi placeau caii), īn Cipriile si īn Eneida, 1.474. Dictys din Creta (4.9) povesteste ca acesta a fost luat prizonier si sugrumat de Ahile. Servius ofera o ver­siune patetica a mortii lui Troilus : Ahile era īndragostit de Troilus si i-a daruit niste

853

TROPAEA, TROPAEUS

porumbei; pe cīnd Troilus īncerca sa-i apuce, Ahile 1-a prins si 1-a omorīt īn īmbratisarile sale. Frinihos subliniaza frumusetea lui Troilus ("stralucea pe obrajii sai īmbujo­rati lumina lui Eros")- Lui Troilus īi era dedicata si o tragedie a lui Sofocle.

  Prezente In literatura moderna. O tragica poveste de iubire īntre Troilus si Chriseis, de elaborare tīrzie, a fost foarte raspīndita īn Evul Mediu si a avut un succes enorm. Ea nu are īnsa nici o legatura cu mitul clasic. Subiectul este tratat īn opere cele­bre, ca Filostrat al lui Boccaccio, poemul Troilus si Cressida al lui Chaucer, Troilus si Cressida a lui Shakespeare. Pentru alte informatii vezi si Chriseis.

  Iconografie. Troilus apare frecvent īn spe­cial īn decoratiunile vaselor, unde predo­mina scena pīndei lui Ahile si cea a mortii eroului. Subiectul este reluat īn Mormīntul Taurilor din Tarquinia, opera etrusca datīnd din epoca elenistica. Vergiliu povesteste ca īn templul de la Cartagina Dido asezase o pictura reprezentīnd moartea lui Troilus (Eneida, 1.474 si urm.), ucis pe cīnd se plimba īn carul sau: "Tīrīt de cai, fu rastur­nat pe spate/ Din carul gol, dar tine hatu­rile/ īn mīna īnca; pletele-i atīrna,/ Iar capul i se balabane; si lancea,/ Cu vīrfu-n jos, prin colb īnscrie-o dīra".

Tron. Termenul, care īnainte de a indica scaunul suveranilor si al zeilor se referea, īn lumea clasica, la orice scaun bogat īmpo­dobit, ce putea fi rezervat si muritorilor de rīnd, de pilda oaspetilor importanti, are un rol specific īn mitologie si īn religie. La Homer, pe tron stau suveranii, aezii, preo­tii si oaspetii; īn cazul suveranilor, tronul indica rangul si simbolizeaza puterea. Tro­nul ca simbol prin excelenta al regalitatii apare īn mitologia si īn traditia clasica abia o data cu poetii tragici, care īl preiau probabil din unele obiceiuri orientale, īn timp ce īn epocile precedente īnsemnul puterii era, īn Grecia, sceptrul. īn toate epocile exista īnsa obiceiul de a-i repre­zenta pe tron pe zei; cea mai cunoscuta imagine a unui zeu pe tron era cea crisele-fantina (placata cu fildes si aur) realizata de Fidias pentru templul lui Zeus din Olim­pia, unde regele zeilor sta pe un tron ale carui ornamente prezinta un bogat conti­nut simbolic.

O tipologie singulara amintita de izvoa­rele clasice īn legatura cu zeii este cea a

tronului gol. La Argos, dupa cum spune Pausanias (2.19.5), se pastra tronul lui Danaos ; la Amicle se gasea un tron monu­mental, cu numeroase decoratiuni sculp­tate, cu subiect mitologic; pe el se afla, īn picioare, o statuie a lui Apollo. Pe muntele Sipilos era venerat tronul lui Pelops. īn aceste cazuri si īn altele asemanatoare, tronul era considerat un scaun pregatit pentru un zeu invizibil, a carui aparitie era asteptata. De aceasta semnificatie se leaga probabil realizarea unui tron de aur pentru Alexandru cel Mare, mort, coman­data de catre Eumenes din Caria: func­tionarii se prosternau īn fata acestui tron īnainte de a lua hotarīrile importante, ca si cum regele ar fi fost de fata (traditia este confirmata de Plutarh, Diodor si Cornelius Nepos). Tronul avea o functie specifica īn anumite ritualuri religioase grecesti si romane ; de pilda, īn cadrul sar­batorilor Teoxenia si la Sellisternium (vezi) erau pregatite tronuri pentru pri­mirea zeilor, iar īn riturile de initiere ale coribantilor neofitul era asezat pe tron, īn timp ce initiatii dansau īn jurul lui.

Numeroasele reprezentari de tronuri īn artele figurative din epoca clasica, īn lega­tura cu personaje dintre cele mai diferite (de la preotii Branhizi din sculpturile omo­nime de la Milet pīna la zeii de pe friza Partenonului), dovedesc valoarea simbo­lica pe care o dobīndeste tronul, confirmata īn multe cazuri de bogatia decoratiunilor figurate, foarte multe inspirate din mito­logie. Din acest punct de vedere, cele mai cunoscute descrieri de tronuri pe care ni le-au pastrat izvoarele literare constituie o sursa de informatii pretioase pentru re­constituirea a numeroase aspecte ale mi­tului. Printre tronurile cele mai celebre sub acest aspect (desi aici exista dubii mai mult decīt īndreptatite chiar īn legatura cu definitia de "tronuri") amintim Tronul lui Venus (mai cunoscut sub numele de Tripticul Ludovisi - n.t.) si Tronul de la Boston, la ale caror reprezentari se face adesea trimitere, independent de intens dezbatuta chestiune a cronologiei, a func­tiei reale si a amplasarii lor originare, da­torita scenelor cu subiect mitologic care le īmpodobesc.

Tropaea, Tropaeus (lat. Tropaea, Tropaeus sau Tropeucus). Epitet utilizat īn lumea

TROS

854

romana cu referire la Iunona si la Iupiter, despre care se credea ca aduc victoria si carora li se ofereau trofeele obtinute īn lupta.

Tros (gr. Tpuig, -uoq; lat. Tros, -ois). Urma­sul lui Dardanos, fiul lui Erihtonios si al Astiohei si sotul Calirhoei, cu care a avut trei fii: Ilos, Asaracos si Ganimede. A fost regele Frigiei si a dat numele tinutului Troada si cetatii Troia. Este amintit epi­sodul care īl are drept protagonist alaturi de Zeus, caruia i 1-a daruit pe fiul sau, Ganimede, īn schimbul unei perechi de cai nemuritori (pentru detalii vezi Ganimede).

Trufia, vezi Hybris.

Tubilustrium. īn latina, "purificarea trīm-bitelor". Sarbatoare religioasa care avea loc la Roma de doua ori pe an, la 23 martie si la 23 mai, īn cursul careia erau purifi­cate trīmbitele (tubae) utilizate īn riturile religioase.

Tuchulca. Numele  unui  zeu  etrusc  al

lumii infernale, care se alatura altor inferi

(cum ar fi Charon sau Manto).

Iconografie. Este reprezentat ca o creatura īnspaimīntatoare, cu parul zburlit si plin de serpi, īn Mormīntul Balaurului din Tar-quinia.

Tuisto (lat. Tuisto, -onis). Divinitate a ger­manilor; era un zeu nascut din pamīnt, stramosul a trei neamuri germanice occi­dentale, ingevonii, istevonii si erminonii (Tacitus, Germania, 2): cei din urma des­cindeau din cei trei fii ai fiului sau Mannus (vezi, de la Mann, "om").

Tullus Hostilius (lat. Tullus Hostilius, -i). Consemnat de traditie drept cel de-al treilea rege al Romei, a domnit īntre anii 673 si 642 ī.Hr.; era considerat fiul lui Hostius Hostilius, care a cazut īn razboiul īmpotriva sabinilor īn vremea domniei lui Romulus. Istoriografia moderna tinde sa recunoasca īn acest personaj o figura isto­rica reala, ce nu trebuie identificata cu Romulus, asa cum s-a propus īn trecut. Faptele sale sīnt īnvaluite īntr-o aura de legenda, iar portretul pe care ni-1 ofera traditia, de rege razboinic si feroce, dornic sa reīnvie fastul militar al lui Romulus mai degraba decīt domnia pasnica a lui Numa Pompilius, este īmbogatit de nenumarate ornamente literare si detalii imaginare.

Traditia īi atribuie supunerea Albei Longa, īn cadrul careia se īnscriu lupta dintre Horatii si Curiati (vezi Horatii) si razboiul īmpotriva cetatilor Veies si Fidene, care s-au aliat īmpotriva Romei si au fost īn­vinse, nu fara dificultate (cu aceasta oca­zie suveranul a ridicat la Roma templele īnchinate lui Pallor si lui Pavor, Paloarea si Panica). Celebra este si tortura pe care i-a rezervat-o lui Metius Fufetius, regele sau dictatorul din Alba ce īncercase sa tra­deze : acesta a fost legat de doua care si sfīsiat, iar cetatea a fost distrusa si locui­torii ei deportati pe colina Caelius (pentru alte detalii vezi Alba Longa).

Firea razboinica a suveranului pare sa se domoleasca, potrivit legendei, abia catre sfīrsitul vietii sale, cīnd Tullus, satul de razboaie, amintindu-si vremurile linistite ale lui Numa, a vrut sa le reīnvie. Dar zeii nu i-au primit darurile si promisiunile; el a fost distrus īmpreuna cu familia sa de focul lui Iupiter.

Dintre numeroasele legende si povestiri populare ce au īn centru figura suvera­nului, o putem considera fondata pe cea despre sfīrsitul independentei cetatii Alba Longa; de asemenea, s-a confirmat atribui­rea construirii asa-numitei Curia Hostilia de la Roma, propusa de legende, unui rege pe nume Hostilius.

Prezente īn literatura antica. Cea mai com­pleta reconstituire a faptelor lui Tullus Hos­tilius i-o datoram lui Livius (1.22 si urm.).

Tunet, vezi Fulger.

Turan. Numele etrusc al unei divinitati feminine ce poate fi asimilata Afroditei grecesti sau Venerei romane. Numele a fost pus īn legatura cu Tupovvo^ poate īn sensul de "regina", "stapīna". In religia etrusca Turan apare ca zeita a fecunditatii, kourotrophos, vindecatoare. Este reprezen­tata frecvent īn arta funerara si pe oglinzi. Pentru alte detalii vezi si Venus.

Turibulum (lat. turibulum, -i). īn cere­moniile religioase romane, vasul īn care se ardea tamīia. Ţinut īn mīna sau atīrnat de lanturi, era miscat pentru a raspīndi mirosul de tamīie.

Turms. Numele etrusc al unui zeu iden­tificat cu Mercur (vezi).

Turnus (lat. Turnus, -i). Fiul lui Daunus si al Veniliei. Era regele rutulilor cīnd Enea

855

TYCHE

a ajuns īn Italia, la capatul peregrinarilor sale de dupa caderea Troiei, si a fost un aprig dusman al acestuia. Turnus era fra­tele Iuturnei si se īnrudea cu Amata, sotia regelui Latinus; acesta i-a dat-o de sotie lui Enea pe fiica sa Lavinia, care īi fusese īnsa promisa lui Turnus. īn Eneida, Ver-giliu īl prezinta ca pe un razboinic curajos, care este ucis īnsa de Enea.

  Prezente īn literatura antica. Turnus este o figura creata de Vergiliu. Faptele sale sīnt povestite īn cīnturile 7-12 din Eneida.

  Prezente  īn  literatura   moderna.   Maffeo Veggio a adaugat un al 13-lea cīnt la poe­mul vergilian, unde descrie funeraliile lui Turnus.

Turunda. īn lumea romana, numele unei prajituri sacrificiale din faina si tarīte, care le era adusa ca ofranda zeilor.

Tusculum (lat. Tusculum, -i). Importanta cetate din vechiul Latium. Pentru a-i ex­plica numele, izvoarele antice tindeau sa o considere o cetate ce fusese initial etrusca. Traditia povestea ca a participat la batalia de la lacul Regillus, īn care s-au implicat si Dioscurii, conducīnd trupele latine īmpotriva celor romane.

Tutela (lat. tutela, -ae). Termen latin (īn traducere "protectie, tutela", dar si "pro­tector, aparator, stapīn") indicīnd imagi­nea zeului pusa pe o corabie, despre care se credea ca ocroteste corabia respectiva. Era reprezentata de obicei de o statuie sau de o imagine pictata asezata la pupa. De asemenea, termenul indica īn general ge­niul sau divinitatea ocrotitoare a unui loc.

Tutilina (lat. Tutilina, -ae). Divinitate pro­tectoare pe care romanii o invocau īn caz de necesitate. Era implorata mai ales ca divinitate agrara, fiind considerata ocro­titoarea griului.

Tyche (gr. Tuxti, -ric). īn Grecia, zeita sortii si a norocului. īn Teogonia lui Hesiod (360) este prezentata drept una dintre oceanide si constituie una dintre fortele primordiale anterioare afirmarii zeilor olimpieni; nu apare la Homer. Pindar o considera cea mai puternica dintre Parce. Importanta rolului si a cultului sau creste īncepīnd cu secolul al IV-lea ī.Hr., cīnd Tyche devine o zeita omnipotenta ce tine īn mīini destinele oamenilor si ale tarilor, īn epoca elenistica devine zeita ocrotitoare a cetatilor si, ocazional, a destinului suve­ranului elen sau al īmparatului roman. īn lumea romana Tyche tinde sa se identifice cu Fortuna (vezi). Mai mult o abstractie decīt o personalitate divina propriu-zisa, nu a determinat aparitia unor mituri spe­cifice īn literatura.

  Atribute. Zeita este reprezentata frecvent purtīnd pe cap asa-numitul polos, o coroana ce simbolizeaza zidurile cetatilor, si tinīnd īn mīna o patera si sceptrul.

  Raspīndirea cultului. Era venerata īn toata lumea greaca, īn special īmpreuna cu alti zei, ca Zeus, Atena, Artemis etc. Deosebit de important era cultul sau din diferite cetati. Uneori imaginea sa se putea supra­pune celei a altor divinitati feminine vene­rate ca zeite tutelare ale anumitor centre, precum Isis, Cybele, Astarte etc. Avem putine informatii despre sarbatorile care aveau loc īn cinstea sa; stim ca īn Lamp-sacos se desfasurau cu anumite ocazii īntre­ceri īntre copii, īnchinate zeitei.

  Iconografie. Imaginile Tychei, pe care le cunoastem īn special din statui si efigii pe monede, tind uneori sa se confunde cu cele ale personificarilor diferitelor cetati. īn Antichitate, cea mai celebra reprezentare era cea a Tychei din Antiohia, realizata de Eutihides si reluata pīna tīrziu īn epoca imperiala romana.

Ţap ispasitor, vezi Pharmakon.

Ţesere. Metafora teserii, a firului si fusului ocupa un loc important īn mito­logia clasica. Facīnd abstractie de cazurile īn care poetii prezinta diverse eroine te-sīnd sau torcīnd, firul si fusul apar deseori ca simboluri ale vietii si ale destinului. Moirele sau Parcele hotarasc sfīrsitul omu­lui taindu-i pur si simplu firul vietii, fir ce simbolizeaza fragilitatea existentei umane, īn Republica lui Platon, cele trei Moire, fiicele Necesitatii, Ananke, īnvīrt fusul, iar Atropos face ca "firele toarse sa nu mai poata fi desfacute" (620e). īn traditia cea mai raspīndita, fiecare dintre Moire avea un rol specific : una tragea firul din furca, alta īl torcea, iar ultima īl taia.

Rolului atribuit īn mitologie firului din mīinile Moirelor, prin care acestea pot decide asupra destinului si a momentului mortir omului, i se opune cel al firului Ariadnei, sinonim cu salvarea lui Tezeu. īnainte de a intra īn labirint pentru a īn­frunta Minotaurul, eroul atic primeste de la Ariadna ghemul cu ajutorul caruia va putea iesi din īntortocheata temnita, ac­tiune la fel de dificila ca si uciderea Mino­taurului : "condus de un fir a gasit iesirea grea si pe care nimeni dintre cei de mai īnainte n-o gasise" (Ovidiu, Metamorfoze, 8.172-173). Firul, simbol al vietii domes­tice si al existentei cotidiene a femeii ce-si petrece timpul īn fata razboiului de tesut, indica salvarea, punctul de referinta care trebuie avut mereu īn vedere. Prin inter­mediul dublei imagini a Parcelor si a Ariad­nei, actul teserii devine astfel o metafora ce rezuma īntreaga existenta umana.

Mitologia prezinta si alte figuri feminine care tes. Cīnd camarazii lui Ulise s-au apro­piat de locuinta vrajitoarei Circe, "statura/

La poarta zīnei cea cu mīndre plete./ Din casa se-auzea cīntīnd zeita/ Cu viers fer­mecator, de unde dīnsa/ Ţesea o pīnza mare, maiestrita/ Ca orice lucru gingas si subtire,/ Dumnezeiesc tesut de vreo zeita" (.Odiseea, 10.220 si urm.; vezi si 10.226). si nimfa Calipso, pe īncīntatoarea sa insula, īsi petrece timpul tesīnd: trimis la ea ca mesager, Hermes o gaseste la razboiul de tesut: "La stative, lucrīnd o pīnzatura,/ Ţesea zeita-n casa c-o suveica/ De aur si cīnta cu-atīta farirec" (.Odiseea, 5.61-62). Cea mai faimoasa tesatoare din mitologie este īnsa fara īndoiala Penelopa, a carei pīnza a devenit proverbiala. Constrīnsa sa se marite cu unul dintre pretendentii insta­lati īn palatul din Itaca dupa plecarea lui Ulise, ea promite ca-si va alege viitorul sot numai dupa ce va termina de tesut giulgiul pentru socrul ei Laerte. Dar tot ce tese īn timpul zilei desira peste noapte, astfel ca tesatura nu se termina niciodata: "Eu ziua tot lucram la pīnzatura,/ Dar peste noapte, la lumina tortei,/ Eu desiram tot ce lucrasem ziua", povesteste Penelopa (Odiseea, 19.149-150 si 24.139-140). Mitul pīnzei Penelopei, tesuta ziua si desirata noaptea, revine, chiar daca īntr-un context diferit, īn legenda lui Tarhetios (vezi). si preafrumoasa Elena, mutata la Troia, lucreaza la razboiul de tesut, īndeletnicire ce nu constituie o munca demna doar de sclave si pe care cea mai frumoasa femeie din lume nu o dispretuieste: ea tese o pīnza mare, "vesmīnt porfiriu īndoit, unde ea-mbrebenase/ Alesaturi ce-aratau o gramada din luptele date/ īntre ahei si troieni si-ndurate de ei pentru dīnsa" (Iliada, 3.125-128). si zeitele practica din cīnd īn cīnd arta teserii; de pilda īn mitul Arahnei, relatat de Ovidiu, unde acest mestesug devine prilej de īntrecere īntre o

857

ŢINTAR

tīnara lidiana, Arahne, si zeita Atena. Arahne "īsi cīstigase un nume foarte ras-pīndit īn orasele Lidiei, prin iscusinta sa [...]. Adesea nimfele si-au parasit podgo­riile Timolului lor ca sa-i vada lucrul minu­nat. si nimfele Pactolului si-au lasat apele lor. Nu se multumeau numai sa priveasca pīnzele terminate, ci si sa le vada cum se faceau, atīta frumusete era īn arta sa. Fie ca potrivea līna nelucrata īn primele caiere, sau o rasucea īntre degete si, tragīnd-o īn fir lung, o facea subtire si moale asemenea norilor, fie ca īnvīrtea cu deget usor fusul cel sprinten, ori cosea cu acul, puteai crede ca arta o are de la Palas" (Ovidiu, Meta­morfoze, 6.11 si urm.). Pentru īntrecerea dintre tīnara tesatoare si Atena si metamor­foza celei dintīi īn paianjen vezi Arahne ; povestirea lui Ovidiu este interesanta nu numai din punct de vedere mitologic si poetic, ci si pentru ca ne-a pastrat o des­criere destul de amanuntita a razboiului de tesut si a operatiunilor propriu-zise ale teserii, care constituia principala ocupa­tie a femeilor din vechime (īn inscriptiile funerare romane apare frecvent, īn semn de elogiu pentru o defuncta, expresia la-nam fecit).

Traditiile romane considerau teserea o activitate demna de regine: Tanaquil, sotia regelui Tarquinius Priscus, se īndeletni­cea cu acest mestesug. Mantia tesuta de ea pentru Servius Tullius era pastrata ca o relicva de pret la Roma, īn templul For­tunei, iar furca sa de tors - īn templul lui Sancus.

Iconografie. Dintre diversele scene de tesere care apar īn ceramica greceasca, deosebit de atragatoare este cea reprodusa pe un vas cabiric, adica provenit din sanc­tuarul cabirilor de la Teba (Oxford, Ashmolean Museum), unde este īnfatisata Circe dīndu-i lui Ulise o cupa cu potiunea magica, īn fundal aparīnd razboiul de tesut la care lucra vrajitoarea. Penelopa la razboiul de tesut, cu Telemah alaturi, apare printre altele pe un vas cu figuri rosii din Chiusi (Muzeul National de Arheologie), probabil o ilustrare punctuala a unui pasaj din Odiseea (17.150).

Tipar. Un tipar cu īnfatisare monstruoasa este protagonistul unui mit tīrziu, loca­lizat īn insula Cos si amintit īn lexiconul Suda, de Hesychios si de Fotios. Cea mai frumoasa oaie a lui Crisamis, regele insulei, a fost rapita de un monstru marin asema­nator cu un tipar mare. Crisamis a izbutit sa ucida monstrul, dar, uitīnd de visul care īi poruncea sa-1 īngroape, a murit.

Ţīntar. Prezent īn mitologie, dar mai ales īn fabulistica, tīntarul este protagonistul unui mic poem atribuit lui Vergiliu, inti­tulat Culex, "tīntarul". E povestea unui pastor pe care īntepatura unui tīntar īl salveaza de muscatura mult mai pericu­loasa a unui sarpe si care, dupa ce ucide insecta, are īn vis revelatia faptului ca īi datoreaza viata; aparitia tintarului mort īn vis este pretextul pentru o descriere a lumii de dincolo. La trezire, pastorul īi aduce un omagiu tintarului, ridicīnd un tumul.













Document Info


Accesari: 9283
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )