DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera T

DICŢIONAR DE MITOLOGIE GREACĂ sI ROMANĂ - litera T

Tabulae Iguvinae. Placile din bronz descoperite la Gubbio (anticul Iguvium) în 1444, inscriptionate partial în alfabetul local si partial în cel latin, continînd descrie­rea liturghiei unei confrerii sacerdotale (Fratres Atiedii), constituie documentul cel mai important pentru studiul religiei italice din cîte s-au pastrat pîna la noi. Interesul lor din punctul de vedere al reli­giei si al mitologiei rezida în faptul ca în descrierea ceremoniilor sînt cuprinse nume­roase obiceiuri religioase si numele unor vechi divinitati. Dintre acestea se pot enu­mera: o triada comparabila cu cea capi-tolina, compusa din Iupiter Grabovius, Marte Grabovius si Vofionus Grabovius; o alta triada, alcatuita din Cerfus Martius (corespondentul masculin al zeitei Ceres) si cele doua fiice ale sale, Prestata Cerfia si Tursa Cerfia; înca o triada, constituita din Treba Iovia, Fisus Sancius si Tefrus Iovius (acesta din urma zeu al caminului); cîteva divinitati ce corespund, în forma oraculara, zeilor Iupiter si Marte : Dicam-nus Iovius, Ahtus Iupiter si Ahtus Marte; posibil un zeu htonian, Hordus Iovius; doua divinitati probabil ale vegetatiei, Pomo-nus Popdicus si Vesona Pomoni Popdici etc.

Tabulae Iliacae. Numele unor placi de piatra sculptate ce ilustreaza episoade din poemele homerice (îndeosebi din Iliada, de unde si numele lor) si ciclice, alaturi de alte scene cu subiect mitologic (odihna lui Heracle) sau istoric. Au fost realizate pro­babil la Roma (exista însa si ipoteza ori­ginii grecesti), în epoca imperiala. Nu se cunoaste cu certitudine destinatia lor, dar e posibil sa fi fost întrebuintate drept tablouri, atîrnate pe peretii caselor. Sînt deosebit de importante pentru mitologie datorita repertoriului de scene figurate cu subiect mitologic pe care ni l-au transmis.

Tacita. Zeita romana a tacerii, numita si Muta sau Mutea (Ovidiu, Fastele, 2.572). Era considerata mama larilor si era vene­rata în cadrul sarbatorilor Feralia (vezi).

Tafios (gr. Tacpioe;, -ou). Erou grec, eponimul insulei Tafos, considerat fiul lui Poseidon si al Hipotoei si tatal lui Pterelaos. Le-a dat locuitorilor din Tafos numele de teleboi.

► Prezente în literatura antica. Este prezen­tat succint de Apollodor în Biblioteca (2.4.5).

Tages (lat. Tages, -etis). Personaj mitic etrusc, cu înfatisare de copil dar cu înte­lepciune de batrîn. Potrivit traditiei, era fiul unui Genius Iovialis si nepotul lui Iupiter si se nascuse direct din pamînt, în Etruria, dintr-o brazda mai adînca decît cele obisnuite pe care Tarhon (sau un taran) o trasese pe un cîmp. El 1-a învatat mai întîi pe Tarhon însusi iar apoi pe etrusci arta haruspiciilor, dictîndu-le principiile si învataturile acestei arte ce au fost adu­nate în cartile de divinatie numite Libri Tagetici, despre care se credea ca ar fi fost la origine în numar de douasprezece. Nas­terea lui Tages este descrisa pe scurt de Ovidiu: un plugar etrusc "a vazut cum un bulgare de pamînt, în mijlocul araturii, mai întîi se misca singur fara sa-1 atinga nimeni, apoi, ia forma de om, si o pierde pe cea de pamînt si deschide gura de curînd formata, pentru a vesti viitorul. Localnicii l-au numit Tages, care cel dintîi a învatat neamul etrusc sa prevada evenimentele viitoare" (Ovidiu, Metamorfoze, 15.552 si urm.; alte informatii apar la Cicero, De divinatione, 2.50).

Taigete (gr. Tau'Ţern, -Tjt; lat. Taygete, -es). Una dintre Pleiade, fiica lui Atlas si a Ple-ionei. Se credea ca de la numele ei provine cel al muntelui Taiget din Laconia. De la

TAMBURINĂ

Zeus, Taigete i-a nascut pe Lacedemon si Eurotas.

Talaos (gr. TaXococ;, -ou; lat. Talaus, -i). Rege mitic al Argosului, fiul lui Bias si al lui Pero. Din casatoria sa cu Eurinome (sau Lisimaha, sau Lisianasa) s-au nascut Adrast, Partenopeos, Mecisteu, Aristoma-hos, Erifile. Adrast si Mecisteu sînt indi­cati uneori prin patronimicul Talaionizi.

Talaria (lat. talaria, -ium). încaltari îna­ripate ce constituie atributul diferitelor divinitati. Sînt înzestrati cu ele Hermes/ Mercur, Perseu, Atena/Minerva, potrivit descrierilor facute printre altii de Vergiliu, Ovidiu, respectiv Cicero. în limba latina a devenit idiomatica expresia talaria videa-mus, echivalenta cu "sa ne pregatim de fuga" (Cicero, Ad Attico, 14.21.4, 3).

Talassio (lat. Talassio, -onis; si Talas(s)ius, -ii, si Talassus, -i). Legendar camarad al lui Romulus, conducatorul unuia dintre grupurile de pastori care au participat la rapirea sabinelor, pentru a popula cu femei nou întemeiata cetate a Romei. Se spunea ca una dintre aceste sabine, foarte tînara si frumoasa, a fost rapita special pentru el si ca, în timp ce era condusa la noul ei stapîn, pastorii care o capturasera le repetau numele lui Talassio celor care îi întrebau cui îi era menita o prada atît de rîvnita. Se încerca sa se explice în acest mod, printr-o legenda etiologica si creînd un personaj altminteri obscur, originea stri­gatului "Talassio" repetat de obicei la Roma în timpul ceremoniilor nuptiale ; strigat de bun augur, se spunea, de vreme ce casato­ria lui Talassio fusese una foarte reusita. O alta explicatie a originii strigatului ritual excludea personajul cu acest nume, referindu-se în schimb la cuvîntul grecesc talasia, care înseamna "prelucrarea lînii" : se spunea ca între sabine si romani se con­venise ca femeile rapite sa nu fie supuse la munci servile, ci sa se limiteze la toar­cerea lînii; repetarea strigatului în timpul ceremoniilor nuptiale confirma solemni­tatea acelei vechi promisiuni si garanta implicit sotiei autoritatea si respectul. Pentru alte detalii vezi Sabine, rapirea, unde sînt indicate si principalele izvoare literare ale legendei.

Talo, vezi Hore.

Talofori (gr. #aXXo<popoi, -uiv). Purtatorii de ramuri de maslin în procesiunea Pana-

TENEELOR (vezi).

Talos (gr. TaXuig sau TaXog, -ai; lat. Talus, -i). Personaj mitologic socotit paznicul insulei Creta. Desi se poate presupune ca la origine a fost conceput ca o figura divina, izvoare mai tîrzii îl descriu ca pe o statuie vie din bronz, faurita de zeul Hefaistos. Pentru a proteja insula de eventualii dus­mani, Talos se folosea de bolovani enormi, pe care îi pravalea peste corabiile lor atunci cînd se apropiau; sau îi ardea, apropiindu-i de trupul sau de metal pe care îl aducea la starea de incandescenta. A fost ucis de Me-deea, care 1-a adormit cu ajutorul magiei si i-a sustras fluidul vital continut într-unui din picioare.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Apollonios din Rodos înArgonauticele (4.1638 si urm.) si, cu unele variante, de Apollodor (1.9.26) si Platon (Minos, 320c).

Talpios (gr. GaXmot, -ou). Fiul lui Euritos si al Terefonei si fratele lui Antimahos, a participat la razboiul troian în calitate de fost pretendent la mîna Elenei. Aici a con­dus un contingent de epeeni originar din Elida, numarîndu-se printre luptatorii alesi sa intre în pîntecele calului de lemn pentru dezlantuirea atacului final asupra Troiei. Pausanias (5.1.11 si 3.3 si urm.) consem­neaza venerarea mormîntului sau în Elida.

Prezente în literatura antica. în afara de pasajul citat din Pausanias, Talpios este mentionat în Iliada (2.618 si urm.) si în Biblioteca lui Apollodor (3.10.8).

Taltibios (gr. TocX-ftuPiog, -ou; lat. Talthy-bius, -i). Crainic al lui Agamemnon în raz­boiul troian (Iliada, 1.320). în Sparta si Argos i se aduceau onoruri divine. Numele lui se traduce prin "cu viata înfloritoare".

Talus, vezi Perdix.

Tamasus (lat. Tamasus, -i). Localitate din Cipru consacrata zeitei Afrodita. Potrivit relatarii lui Ovidiu (Metamorfoze, 10.644 si urm.), Tamasus era o cîmpie care con­stituia partea cea mai frumoasa a insulei, în mijlocul ei crestea "un arbore stralucitor cu frunzisul galben, cu ramurile rasunînd de aur galben".

Tamburina. Instrument muzical utili­zat în special de discipolii zeitei Cybele si

TAMFANA

alaiurile dionisiace, unde acompaniaza dansurile specifice. Cu referire la cultul Mamei zeilor este amintita în Imnul home­ric 14.1-4: "Pe mama ce-a nascut toti zeii si oamenii din lumea-ntreaga/ S-o prosla­vesti, maiastra muza, copila falnicului Zeus!/ îi place zvonul de crotale si de tim­pane, cîntecul de fluier". în limbile mo­derne este indicata uneori prin termenul "timpan", din grecescul T6|iiravov, desi difera de timpanul modern, iar sunetele sale sînt produse prin lovirea usoara cu degetele sau cu palma, asa cum fac mena­dele în descrierea lui Catul (64.261): "ba­teau în tamburine cu palmele desfacute".

Tamfana. Numele unei divinitati femi­nine venerate de vechii germani. Era zeita principala a unei importante federatii reli­gioase.

Tamiris (gr. ©ajiupig, -log ; lat. Thamyras,

-ae sau Thamyris, -idis). Legendar poet si

cîntaret trac, fiul lui Filamon si al nimfei

Argiope. Considerîndu-se inegalabil în arta

sa, a îndraznit sa le provoace la întrecere pe

muze; învins, a fost lipsit atît de abilitatile

sale artistice, cît si de vedere. O marturie

a esecului sau se pastreaza în iconografie,

unde este reprezentat cu lira sparta.

r Prez'!"*⁰ în literatura antica. Personajul

este mentionat în Iliada, 2.594 si urm. si

în tragedia Resos a lui Euripide ; este citat

în mai multe rînduri de Platon (Ion, 533c ;

Republica, 620a ; Legile, 829e) si a inspirat

o drama a lui Sofocle.

► Prezente In literatura contemporana. K. Gjellerup, Tamiris, drama.

Tanagra (gr. TavaŢpo, -aq; lat. Tanagra, -ae). Fiica lui Eol, zeul vînturilor, devenita eponima cetatii Tanagra din Beotia.

Tanais (gr. Tccvcx'ic, -c£l"5og; lat. Tanais, -idis). Zeu fluvial, fiul cuplului Oceanos--Tethys. Initial fiinta umana, fiul lui Be-rosos si al unei amazoane pe nume Lisipa, acesta era pasionat de îndeletnicirile mili­tare, respingînd în schimb iubirea; mîniata de dispretul pe care Tanais i-1 arata, Afro-dita a hotarît sa-1 pedepseasca, stîrnind în el o dragoste nebuneasca pentru propria-i mama. Disperat si incapabil sa-si domine altfel pasiunea, Tanais s-a aruncat într-un fluviu, în ale carui ape s-a transformat. Fluviul respectiv era identificat cu actua­lul Don.

Prezente în literatura antica. Legenda este mentionata de Hyginus si de unele izvoare tîrzii.

Tanaquil. Numele unei femei etrusce de origine nobila, considerata în mitologie sotia regelui Romei Tarquinius Priscus. Ea a fost cea care si-a îndemnat sotul sa cucereasca tronul Romei. Dupa asasinarea lui Tarquinius, Tanaquil a contribuit cu abilitate la urcarea pe tron a lui Servius Tullius (vezi). Mitul lui Tanaquil are pro­babil la baza întîmplari si personaje reale; potrivit altor relatari, Tanaquil era cunos­cuta si sub numele Gaia Cecilia.

Raspîndirea cultului. Desi nu facea obiec­tul unui cult divin propriu-zis, personajul s-a bucurat de un mare respect în istoria romana. Veneratia cu care era înconjurata Tanaquil este atestata de traditia potrivit careia o mantie pe care o tesuse cu mîinile ei pentru Servius Tullius era pastrata ca o relicva pretioasa în templul Fortunei, iar furca sa de tors - în templul lui Sancus.

Prezente în literatura antica. Principala sursa de informatii referitoare la regina o reprezinta Livius (1.34.4 si urm., 39.3, 41.1-4, 47.6). Identificarea sa cu Gaia Ce­cilia este sugerata de Pliniu (Naturalis his-toria, 8.194).

Tanit. Numele prin care cartaginezii o indicau pe zeita feniciana Astaete (vezi).

Tantal (gr. TdvTaXog, -ou; lat. Tantalus, -i). Personaj mitic din Lidia, fiul lui Zeus (sau al muntelui lidian Tmolos) si al nim­fei Pluto. Potrivit unei versiuni a mitului, sotia sa era Dione, potrivit altora - Taigete, Clitia, Eurianasa ori Euprito, iar fiii sai erau Broteas, Niobe si Pelops (vezi schema de la rubrica Atreu). Rege extrem de bogat (la aurul si bogatiile Lidiei pare sa faca aluzie si faptul ca mama sa era o nimfa al carei nume înseamna "cea bogata"), era asociat, datorita sonoritatii numelui, cu termenul grecesc xaXavTa, "talant", care reprezenta cea mai mare unitate de masura a greutatii utilizata pentru aur: numele Tantal a devenit proverbial în acest sens înca din Antichitate. El înseamna însa de fapt "îndraznetul, cel care cuteaza", izvoa­rele atribuind în general personajului ac­tiuni temerare, aflate la originea pedepsei divine eterne pentru care a devenit celebru. Dintre faptele sale temerare, a caror în­drazneala se apropia de pacat pîna la a se

TANTALIZI

confunda cu el, anticii aminteau în primul rînd sacrificiul pe care îl oferise zeilor pre-gatindu-le mîncare din carnea propriului sau fiu, Pelops. Tantal fusese la un ban­chet în cer, în compania zeilor; îi invitase apoi la el, în cetatea Sipilos (întemeiata chiar de el si care era prima cetate din Lidia, poate si din lume), pe zeii olimpieni. Poate din dorinta de a le oferi la ospat ceva cu totul iesit din comun, care sa fie demn de asemenea invitati de seama, sau poate pentru a le pune la încercare omni­scienta, el si-a taiat fiul în bucati si 1-a gatit, servindu-le zeilor mîncarea astfel preparata. Zeii nu s-au atins însa de ea, stiind prea bine ce se ascundea în spatele acelei mîncari în aparenta delicioase; dim­potriva, l-au pedepsit pe Tantal cu faimosul supliciu (pentru alte detalii vezi Pelops).

Din povestea sacrificarii lui Pelops apa­reau de obicei doar vagi indicii la poetii greci, care au oferit si alte explicatii ale chinului vesnic la care a fost supus Tantal. Potrivit unora dintre ei, acesta a fost pe­depsit pentru ca furase de la masa zeilor nectarul si ambrozia (facîndu-se vinovat de un pacat similar, în unele privinte, celui comis de Prometeu); sau pentru ca pas­trase cîinele de aur pus de Rhea sa-i stea de paza lui Zeus si pe care îl furase Panda-reos. Printre numeroasele acte îndraznete atribuite lui Tantal figura, potrivit unei versiuni, si rapirea lui Ganimede, pusa de obicei pe seama lui Zeus.

Oricare ar fi fost cauza, si poate pentru ca divulgase oamenilor secretele ce-i fuse­sera încredintate de Zeus, Tantal a primit o pedeapsa care avea sa devina proverbiala înca din Antichitate. Homer (Odiseea, 11.582 si urm.) povesteste ca acesta a fost cufundat într-un lac a carui apa îi ajungea pîna la barbie. Atunci cînd, cuprins de o sete de nestapînit, se apleca sa bea, apa se retragea instantaneu din fata lui, lasîndu-i pamîntul gol în jurul picioarelor. Deasu­pra capului sau atîrnau crengi încarcate de fructe ; dar daca schita numai gestul de a ridica bratul sa apuce vreunul, ele se înaltau pîna la cer, cu neputinta de ajuns, în plus, deasupra lui era suspendat un bolovan imens, care ameninta sa se prabu­seasca si sa-1 striveasca în orice moment, supunîndu-1 la chinul poate cel mai cum­plit dintre toate : frica eterna.

în alta parte (Euripide, Oreste) se spune ca Tantal, la fel ca Prometeu, a fost con­damnat sa ramîna pentru totdeauna sus­pendat în gol, legat de mîini si atîrnat de o stînca; deasupra capului sau statea o piatra fierbinte, gata sa cada în orice clipa.

Epitete. Temerarul (este tocmai semnifi­catia numelui sau); Navigatorul aerului (cu referire la pedeapsa mentionata de Euripide, suspendarea în gol de marginea unei stînci).

Atribute. Mai mult decît atributele indivi­duale, la recunoasterea lui Tantal în iconografie contribuie detaliile scenei reprezentate, care reproduce deseori în detaliu pedeapsa sa.

Raspîndirea cultului. Tantal era venerat în special în Lidia si în regiunea muntelui Sipilos, unde acesta întemeiase, potrivit traditiei, cetatea omonima. Un lac din apro­piere purta numele lui Tantal, iar mormîn-tul sau se afla, din cît se spune, pe muntele Sipilos; un herbon îi fusese ridicat si în Argos, care îsi disputa cu Sipilos onoarea de a-i fi primit osemintele; Tantal facea obiectul unui cult eroic si în insula Lesbos.

Prezente în literatura antica. Homer, Odi­seea, 11; Pindar, Olimpice, 1; Frinihos, Tan­tal ; Euripide, Oreste ; Aristarh din Tegeea, Tantal (tragedie pierduta); Seneca, Tiest.

Prezente în literatura moderna si contem­porana. Supliciul lui Tantal a ramas pro­verbial în multe limbi moderne, în unele dintre ele dînd nastere la vocabule si expre­sii particulare (cf. englezescul tantalize, "a administra supliciul lui Tantal" etc. ). Per­sonajul mitologic a inspirat povestirea Tantal a lui K. Weiss.

Iconografie. Imaginile lui Tantal care ni s-au pastrat sînt inspirate direct din textele dramatice al caror protagonist era, în special din piesa lui Frinihos. Izvoarele consemneaza reprezentarea lui Tantal în Nekyia lui Polignot de la Delfi; imagini ale personajului apar si în ceramica ita-liota, precum si pe sarcofagul lui Prote-silaos din Galeria Candelabrelor, Vatican.

Tantalida (gr. TavxaXfg, -ihoq). în aceasta forma de feminin singular este patronimul Niobei, fiica lui Tantal.

Tantalizi (gr. TovxaXiSai, -uiv). Nume indi-cîndu-i uneori pe Agamemnon si Menelaos, în calitatea lor de urmasi ai lui Tantal.

TARANIS SAUTARANN

Taranis sau Tarann. Zeu celtic, consi­derat stapînul cerului, al fulgerului si al tunetului. Este mentionat de Lucan (Phar-salia, 1.446).

Taranucus. Divinitate celtica asociata de romani cu Iupiter.

Taras (gr. Tapat, -avcot). Legendar erou grec, socotit întemeietorul orasului Tarent. Se spunea ca s-ar fi nascut din unirea lui Poseidon cu Satiria, una dintre fiicele lui Minos (pentru povestea careia vezi Satiria). Personajul a fost legat si adesea confundat cu Falantos, fondatorul istoric al orasului (pentru care vezi rubrica respectiva). în reprezentarile sale apare deseori si un delfin, figurat si pe monedele tarentine si despre care legenda spune ca l-ar fi condus pe Taras în locul unde a aparut orasul ce-i poarta numele.

► Prezente în literatura antica. Este men­tionat de Pausanias (10.10.8).

Taraxipos (gr. Tapa"Jnnrog, -ou). "Sperie­torul de cai", nume dat de greci demonilor 747y2417h despre care se credea ca speriau caii de curse în timpul întrecerilor. Legendele spuneau ca un Taraxipos ar fi salasluit în hipodromul din Olimpia, iar altul în cel din Corint. Daca pentru acesta din urma exista o traditie univoca, potrivit careia demonul respectiv ar fi fost spiritul fiului lui Sisif, Glaucos, care fusese devorat de propriii cai (vezi Glaucos, 1), în legatura cu Taraxipos din Olimpia circulau legende diferite. întrucît se întîmpla frecvent ca, ajunsi în dreptul unei curbe unde se afla un altar, caii sa devina agitati si sa para înspaimîntati (probabil, asa cum încerca­sera unii sa explice înca din Antichitate, pentru ca lînga curba si altarul cu pricina crestea un laur ale carui frunze miscate de vînt stîrneau teama cailor), s-a emis ipo­teza ca în preajma altarului se ascundea, sub numele conventional de Taraxipos, sufletul chinuit al unui erou. Unii spuneau ca ar fi vorba despre Ischenos, sacrificat pentru a pune capat unei foamete cum­plite (vezi Ischenos) si al carui mormînt era venerat chiar în spatiul hipodromului; potrivit altora, era vorba despre Dameon, însotitorul lui Heracle în actiunea legata de grajdurile lui Augias si care fusese ucis împreuna cu propriul cal de catre Cteatos: animalul fusese îngropat alaturi de stapîn

chiar în acel punct al hipodromului; altii îl identificau cu Olenios, faimos vizitiu din Olimpia; legendele cele mai raspîndite erau însa cele care îl asociau pe Taraxipos mitului lui Pelops si al lui Enomaos, plasat în contextul curselor de cai (vezi Pelops pentru detalii). Potrivit acestor tra­ditii, Taraxipos era sufletul lui Alcatoos, fiul lui Portaon, ucis de Enomaos în timpul întrecerii al carei cîstigator urma sa o pri­measca de sotie pe Hipodamia; alta ver­siune sustinea ca în apropierea altarului si a curbei respective fusese înmormîntat însusi Pelops, care, asa cum facuse odini­oara cu Enomaos, tulbura si dupa moarte cursele de cai; în sfîrsit, se mai spunea ca în acel loc Pelops ar fi îngropat o amuleta magica primita de la un egiptean si care, în timpul cursei cîstigate în dauna lui Enomaos, îl ajutase sa repurteze victoria speriind caii adversarului.

► Prezente în literatura antica. Legenda lui Taraxipos (atît a celui din Corint, cît si a celui din Olimpia) este mentionata în principal de Pausanias (6.20.15 si 19) si Licofron (Alexandra).

Tardipes (lat. Tardipes, -edis). Epitet atri­buit uneori lui Vulcan, zeul schiop (termenul se traduce prin "greoi la mers"). Apelativul este folosit de Catul (36.7).

Tarentum, vezi Saeculares ludi.

Targelia (gr. td TapY^Xia sau xa OapŢri-Xia). Sarbatori religioase grecesti care se celebrau în diverse localitati din Grecia propriu-zisa si din Ionia, precum si în unele colonii din Apus (Marsilia), în cinstea lui Apollo. La Atena, Targelia se desfasurau în zilele 6 si 7 din luna Targelion, al carei nume provenea tocmai de la aceste sar­batori si care corespundea perioadei ime­diat precedente culesului. Desi divinitatea centrala a sarbatorii era Apollo, în cadrul ei i se aduceau jertfe si zeitei Artemis (de exemplu în Delos, unde pe data de 6 se aniversa nasterea lui Apollo, iar pe data de 7 cea a Artemisei) si, la Atena, Deme-trei. Tot la Atena, lui Apollo îi erau oferite primele roade ale cîmpului si în special pîini facute din spice neajunse înca la maturitate: nu numai la Atena, sarbatoa­rea avea drept scop asigurarea protectiei divine asupra recoltelor iminente, precum si îndepartarea contaminarii si a pericolelor

TARPEIA

de orice fel care ar fi putut ameninta ceta­tea si ogoarele. în acest context poate fi interpretat stravechiul ritual de purificare a cetatii în centrul caruia se afla, asa-numi-tul pharmakos (vezi Pharmakon) sau tapul ispasitor. Era vorba despre un obicei cu caracter evident apotropaic, ce prevedea alegerea unui om (sau doi, ca în cazul Atenei) asupra caruia se concentrau sim­bolic toate culpele cetatii; bine hranit în prealabil, acesta era condus apoi într-o procesiune solemna pe drumurile cetatii, batut cu crengi de smochin si manunchiuri de ceapa, uneori lovit cu pietre si chiar ucis (cum se întîmpla din cît se pare la Marsilia si Clazomene, unde, potrivit unor izvoare, cenusa lui era aruncata în mare); la Atena, pharmakos-vil era alungat din cetate. Sarbatoarea se încheia cu dansuri si cîntece ale corurilor de adulti si copii.

Targelion (gr. TapynXiuni, -uivoc;; si Xlojv). A unsprezecea luna din calendarul atic (mai-iunie). Numele sau provenea de la cel al sarbatorilor Targelia (vezi), cele­brate în zilele a 6-a si a 7-a în onoarea lui Apollo si a Artemisei (în cadrul lor se înde­plineau sacrificii si în cinstea Demetrei, fiind probabil vorba de o sarbatoare legata de fertilitatea ogoarelor). în aceeasi luna se desfasurau si Calinteria, în ziua a 18-a, în cinstea zeitei Atena, precum si Plin-teria, în ziua a 25-a, dedicate tot Atenei si în cursul carora se evoca mitul lui Erih-tonios.

Tarhetios (gr. TapxeTioc;, -oo). Rege legen­dar al albanilor, prezent într-o varianta a povestii lui Romulus si Remus. Suveran crud si lipsit de orice urma de respect fata de legi, Tarhetios a asistat într-o zi la un miracol incredibil: în casa lui a aparut un falus, care a iesit din vatra si a ramas acolo mai multe zile. Oracolul zeitei Tethys din Etruria, interpelat, i-a raspuns regelui ca trebuia ca o fecioara sa se îm­preuneze cu acea aparitie: din aceasta unire avea sa se nasca un fiu care se va remarca prin virtutea si destinul sau stralucit. Tarhetios i-a poruncit atunci uneia dintre fiicele sale sa se împreuneze cu fantasma, dar aceasta, indignata, a refuzat, trimitînd în locul ei o servitoare. înfuriat, regele a vrut sa le ucida pe amîndoua, dar a fost oprit de Vesta, care i s-a aratat în vis;

Tarhetios s-a marginit sa le întemniteze, condamnîndu-le sa teasa o pînza si spu-nîndu-le ca doar cînd vor fi sfîrsit lucrul le va îngadui sa se marite. Dar tot ce teseau ele ziua desfaceau noaptea sclavele lui Tarhetios, din ordinul acestuia, asa încît noaptea nuntii ramînea la fel de îndepar­tata, între timp, sclava care se împreunase cu fantasma a adus pe lume doi gemeni; Tarhetios i-a încredintat unui anume Teratios, poruncindu-i sa-i ucida; acesta i-a abandonat însa pe malul unui rîu, unde au fost alaptati de o lupoaica si hraniti de pasari care le aduceau farîme de mîncare; asa au reusit sa supravietuiasca pîna cînd au fost gasiti si adoptati de un pastor. Deve­niti adulti, cei doi gemeni, numiti Romulus si Remus, l-au ucis pe Tarhetios si i-au luat în stapînire tronul.

Prezente în literatura antica. Mitul este relatat de Plutarh (Romulus, 2), fiind pre­luat, potrivit afirmatiei acestuia, dintr-o Istorie a Italiei a lui Promation, scriitor grec altminteri necunoscut noua.

Tarhon (lat. Tarchon, -onis sau -ontis). Rege etrusc, fiul lui Tirenos, si celebru pre­zicator. Vergiliu îl mentioneaza în Eneida ca aliat al lui Enea împotriva lui Turnus. Este considerat fondatorul Tarquiniei si, potrivit unor izvoare, al grupului de cetati etrusce Dodecapolis.

Iconografie. Apare pe o oglinda etrusca pas­trata la Florenta, unde este reprezentat asistînd la citirea auspiciilor prin inter­mediul examinarii unui ficat de animal.

Tarpeia (lat. Tarpeia, -ae). Celebru per-. sonaj legendar roman, era fiica lui Spurius Tarpeius, guvernator al micii cetati de pe colina numita ulterior Capitoliu (vezi). Potrivit traditiei, Tarpeia fusese fascinata de bijuteriile ce straluceau pe bratele sabi­nilor, carora le-a promis ca le va deschide portile cetatii în schimbul acelor podoabe. Ţinîndu-si fagaduiala, le-a deschis larg portile cetatii invadatorilor; acestia n-au rasplatit-o însa cu bratarile, ci cu scutu­rile pe care le purtau pe brat, îngropînd-o sub ele si sufocînd-o. La originea legendei este posibil sa se afle o statuie ce repre­zenta divinitatea tutelara a colinei iesind dintr-un maldar de scuturi si arme; se pare ca Tarpeia era initial zeita protec­toare a colinei. Mons Tarpeius era vechiul

TARQUINIA

nume al Capitoliului, iar în epoca istorica abruptul sudic al colinei, de unde erau aruncati asasinii si tradatorii, a pastrat numele de Stînca Tarpeiana.

într-o versiune a legendei ce tinde sa înnobileze figura Tarpeiei, tradarea sa era pusa pe seama iubirii care o lega de con­ducatorul sabinilor.

> Prezente în literatura antica. Legenda este frecvent mentionata de istoricii si poetii latini, în special de Livius (1.11), Ovidiu (Metamorfoze, 14.775-777), Propertiu (4.4), precum si de Plutarh (Romulus, 17).

Tarquinia (lat. Tarquinii, -orum). Princi­pala cetate (în limba etrusca Tarch(u)na ; în vechime era numita si Corneto) din grupul asa-numitului Dodecapolis etrusc, prezent în mitologie prin doi dintre suve­ranii Romei, Taequinius Priscus si Tarqui­nius Superbus (vezi), potrivit traditiei nascuti în Tarquinia. întemeietorul mitic al orasului era Tarhon (vezi).

Tarquinius Priscus (lat. Tarquinius Priscus, -i). Numele celui de-al cincilea rege al Romei (616-579 î.Hr.), caruia traditia îi atribuie calitati si fapte în parte legendare, în parte greu de distins de cele atribuite altui rege din aceeasi familie, Tarquinius Superbus (vezi). în orice caz, este atestata istoric existenta în aceasta perioada a unor suverani de origine etrusca, Tarquinii, putîndu-se identifica un sîmbure de adevar istoric în cadrul complexelor mi­turi si legende transmise de povestirile populare privitoare la cei doi Tarquinius. Traditia îl considera pe Tarquinius Priscus fiul lui Demaratus, nobil descen­dent al familiei Bachiazilor din Corint, care se mutase în Etruria, la Tarquinia (se crede totusi ca legaturi mai strînse existau în perioada respectiva între Tarquinii si orasul Cerveteri). Demaratus a murit aici, lasîndu-si imensa avere fiului sau Lucu-mon, casatorit cu întreprinzatoarea Tana-quil. în pofida bogatiei sale, Lucumon avea sa joace un rol secundar în viata cetatii, pentru ca era strain; impulsionat de Ta-naquil, s-a mutat la Roma, unde, pe colina Ianiculum, s-a produs un miracol anun-tînd gloria viitoare a personajului: un vultur s-a apropiat de el, i-a luat boneta si i-a pus-o înapoi pe cap numai dupa ce a rotît-o multa vreme în zbor în înaltul

cerului. Tanaquil, care potrivit traditiei era experta în arta haruspiciilor, i-a prezis sotului ei un viitor stralucit: într-adevar, acesta a fost întîmpinat la Roma cu toate onorurile, primind numele Tarquinius, dupa cel al orasului de origine. Intrat în gratiile lui Ancus Martius si ale poporului roman, a fost ales de locuitori ca succesor al lui Ancus. în calitate de suveran este amintit atît pentru activitatile sale raz­boinice, cît si pentru promovarea operelor edilitare (fundarea templului Triadei Capi-toline, a celebrului Circus Maximus, asa­narea Forului etc.) si pentru importarea unor obiceiuri si ritualuri din Etruria. Chiar daca actiunile sale militare nu pot fi nici reconstituite cu precizie, nici clar distinse de cele ale lui Tarquinius Superbus, cert este ca în aceasta perioada a avut loc o intensificare a raporturilor dintre Roma si Etruria. Dupa moartea sa, Tanaquil 1-a ajutat pe Servius Tullius sa devina regele Romei.

► Prezente în literatura antica. Este mentio­nat în principal în operele istoricilor cu precadere în cea a lui Livius (1).

Tarquinius Superbus (lat. Tarquinius Superbus, -i). Potrivit traditiei, a fost al saptelea rege al Romei (534-510 î.Hr.); la fel ca în cazul altor suverani amintiti de traditie, este posibil ca unui sîmbure de adevar istoric sa i se fi suprapus în timp, în traditia populara si literara, numeroase legende: atît în ceea ce priveste distin­gerea sa de Tarquinius Priscus (vezi), nu întotdeauna clara, astfel încît unele ac­tiuni militare îi sînt atribuite cînd unuia, cînd celuilalt rege, cît si referitor la alun­garea sa din Roma, pe care traditia încerca poate sa o învaluie într-o aura de legenda, prin povestea Lucretiei, pentru a da o jus­tificare poetica faptului istoric al caderii monarhiei. în plus, nu este exclus ca Tar­quinius sa fi fost doar un apelativ comun membrilor dinastiei suveranilor etrusci care au domnit în Roma, legat de numele orasului datorita asonantei cu acesta (vezi si Tarquinius Priscus).

Cea mai cunoscuta traditie consemnata de analistii antici cu referire la Tarquinius - cu exceptia frecventelor relatari ale actiu­nilor sale razboinice, care au constituit o sursa continua de cruzime si aroganta si

TATĂ

i-au adus regelui apelativul ce 1-a facut celebru - este legata de matroana Lucretia, sotia varului sau Tarquinius Collatinus, care, violata de fiul regelui, Sextus, s-a sinucis. Episodul a provocat o rascoala, condusa de Iunius Brutus, în urma careia Tarquinii au fost expulzati din Roma. Ten­tativa lui Tarquinius Superbus de a reveni în Roma, cu sprijinul regelui Porsenna (vezi) si al cetatilor latine, a condus la o serie de evenimente militare culminînd cu faimoasa batalie de la lacul Regillus, cîstigata de romani datorita interventiei Dioscurilor, Castor si Pollux. Potrivit traditiei, ireme­diabil învins, Tarquinius Superbus s-a refugiat la Cumae, unde a murit.

Pentru legenda cuceririi cetatii Gabii, în stapînirea careia Tarquinius a reusit sa intre printr-o înselatorie, vezi Mac.

► Prezente în literatura antica. Principala sursa de care dispunem pentru reconsti­tuirea faptelor lui Tarquinius Superbus (unde legenda si informatiile istorice se contopesc adesea) o constituie prima carte a Istoriilor lui Livius.

► Prezente în literatura moderna. Dintre reluarile moderne ale mitului ultimului Tarquinius poate fi amintita drama The Râpe of Lucretia a lui Ronald Duncan, transpusa muzical de B. Britten.

Tarsos (gr. Tapoâg, -ou; lat. Tarsus, -i). Capitala Ciliciei, cu presupuse origini mi­tice : unele legende atribuiau întemeierea sa lui Triptolem, lui Perseu sau lui Heracle.

Tartar (gr. TapTcxpog, -ou; lat. Tartarus, -i). Termenul, utilizat de poetii din perioada tîrzie ca sinonim pentru Hades (vezi), in­dica la origine o divinitate, fiul Eterului si al Geei; împreuna cu propria sa mama, Tartar a zamislit gigantii, pe Tifon si pe Echidna. Numele este atribuit si unui loc, potrivit Iliadei aflat în infern, la o adîn-cime sub pamînt egala cu distanta dintre acesta si cerul de deasupra; accesul aici era barat de un grilaj de fier.

Potrivit descrierii lui Hesiod, "O nico­vala de arama, cazînd din ceruri noua nopti/ si noua zile, va atinge pamîntul în a zecea zi./ Ci tot atît de departata e glia de Tartarul negru,/ Caci nicovala de arama, cazînd de pe pamînt, va face/ Tot noua nopti si noua zile si-a zecea zi va fi-n Tartar". Acesta era învaluit într-o "noapte

întreita", iar "stearpa mare si pamîntul/ Deasupra lui îsi împlîntara temeinicele radacini" (Teogonia, 624 si urm.).

în Tartar erau aruncati cei care se facu­sera vinovati de cele mai grave delicte, precum si diverse creaturi monstruoase. Este mentionat si de Vergiliu ca temnita a damnatilor.

Vezi si Lumea de dincolo.

Tasos (gr. Qdaoq, -ou; lat. Thasos sau Thasus, -i). Insula din Marea Egee, situata în largul coastei Traciei, prezenta în mito­logie prin personajul cu acelasi nume, fiul lui Poseidon si al Agenorei: originar din Orient, acesta plecase în cautarea Europei (vezi), iar în peregrinarile sale condusese pe insula un grup de fenicieni, atrasi de bogatia minelor de aur de aici.

Tata. Rolul patern, central în societatea patriarhala a lumii clasice, este prezentat în mitologie în legatura cu unii zei si eroi si în diverse contexte care evidentiaza fie autoritatea tatalui (exercitata cînd în mod just, cînd cu aroganta si în consecinta cînd acceptata, cînd negata si respinsa de fii, care pot ajunge pîna la paricid), fie puter­nica legatura afectiva dintre el si fiii sai. în lumea divina sînt prezentate doua ge­neratii de zei, personificate de Uranos si Cronos, pentru care fiii reprezentau o ame­nintare ; amîndoi încearca sa evite peri­colul de a fi detronati de descendentii lor, recurgînd la diverse sisteme (Uranos în­chide în pîntecele Geei fiii pe care îi naste aceasta; Cronos îi înghite imediat dupa nastere), dar amîndoi sînt în cele din urma învinsi de generatia mai tînara. Zeus este tatal unui sir nesfîrsit de progenituri, pe care le concepe nu numai cu sotia sa Hera, ci cu un mare numar de alte divinitati si femei muritoare: sînt nenumarati eroii care pretind ca s-au nascut ca urmare a îmbratisarilor lui Zeus cu vreo eroina. Zeus este numit în epos tatal tuturor zeilor, titlu care îi sporeste si îi subliniaza autorita­tea : "Parinte-al nostru, tu, Saturniene,/ Mai mare peste domnitorii lumii", îl invoca Atena în Odiseea (1.45,1.81). Fii numerosi au si Poseidon, Apollo, Hermes, Ares, care adesea îsi zamislesc urmasii unindu-se cu femei muritoare. în fata atîtor stirpe de fii, mitologia descrie însa rareori, la zeii care i-au adus pe lume, sentimente de profunda

TATĂ

afectiune paterna. Mai frecvent se întîmpla ca astfel de sentimente sa apara cînd tatal este un muritor (întrucît exista si uniuni între un muritor si o zeita, de pilda Peleu si Thetis: în acest caz, încercarile mamei de a-i face nemuritori pe propriii fii, arzîn-du-le partile muritoare, trezeste instinctul patern al lui Peleu, care reuseste sa-1 sus­traga periculosului ritual pe micul Ahile. Coborînd din lumea zeilor în cea a oame­nilor, povestirile ce au drept protagonisti tati profund atasati de fiii lor sînt extrem de numeroase. Este cazul celebru al lui Hector, eroul troian tata al micului Astia-nax sau Scamandrios. Pasajul în care eroul îsi ia ramas bun de la fiul sau este unul dintre cele mai emotionante din Iliada (6.404 si urm.): "Cum îl vazu pe copil, zîmbi si-1 privi pe tacute"; iar cînd vrea sa-1 îmbratiseze pe micut, "spre fiul sau bratele-ntinse/ Falnicul Hector, dar el cu tipat se-ntoarse la sînul/ Fetei cu brîul frumos, de spaima lovit la vederea/ Hainei de arama si a crestei facute din coama/ Lunga de cal care-n chivara tot fîlfîia în­grozitoare./ Rîse privind pe copil si tatal si mama-i cinstita./ Coiful îndata si-1 scoase din cap dupa asta maretul/ Hector si-1 puse jos, de-a stat orbitor de sclipire./ Dupa ce-apoi îsi saruta copilul si-1 lea-gana-n brate, [...] întinse pe prunc la nevas-ta-sa-n brate". Printre cuplurile tata-fiu cele mai celebre din mitologie figureaza si cel reprezentat de Ulise si Telemah. Intîl-nirea lor si recunoasterea tatalui de catre fiu, descrisa în cîntul 16 din Odiseea, are loc în coliba porcarului Eumeu, care îl recu­noscuse deja pe eroul întors de la Troia; Telemah se întorsese la rîndul sau dintr-o expeditie în timpul careia încercase sa afle vesti despre tatal sau, iar cîntul începe cu scena emotionantei îmbratisari dintre Eumeu si Telemah, care anticipeaza si prefigureaza astfel, prin forta afectelor si sentimentul patern al batrînului servitor fata de tînarul stapîn, îmbratisarea ulte­rioara dintre Ulise si Telemah: .....cum

un duios parinte/ Primeste dupa zece ani de zbucium/ Pe fiul sau venit din tari straine,/ Pe fiul singur si nascut tîrziu, tot astfel/ Pe Telemah îmbratisa porcarul/ si-1 saruta mereu" (16.17 si urm.); iar scena ajunge la punctul culminant cînd Ulise îi

dezvaluie identitatea sa lui Telemah, care nu-1 recunoscuse: "«...Eu sînt bietul tau parinte,/ Acela dupa care-oftezi si suferi/ Asa de mult napastuit de oameni/ Necru­tatori». Asa vorbi, si fiul/ îsi saruta ;-i curgeau pe fata lacrimi" (ibidem, 188 si urm.). O alta imagine emblematica a dra­gostei paterne provine din poezia latina: este vorba despre Enea, care paraseste Troia mistuita de flacari cu tatal sau Anhise în spinare si cu micul Ascaniu de mina, scena descrisa de Vergiliu în cîntul 2 al Eneidei: trei generatii se reunesc pe fundalul ceta­tii distruse.

Mai frecvente decît scenele de dragoste parinteasca sînt însa în mitologie epi­soadele în care tatii exercita fata de fiii lor o autoritate absoluta: uneori, avertizati de un oracol care le prevesteste mari neno­rociri din partea urmasilor, ei hotarasc sa-si abandoneze propriii fii abia nascuti, ca în cazul lui Laios cu Oedip sau al lui Priam cu micul Paris; adesea ei impun conditii greu de satisfacut pretendentilor la mîna propriilor fiice, ca în cazul lui Eno-maos, tatal Hipodamiei, sau îi constrîng printr-un juramînt, ca în cazul lui Tindar, tatal Elenei. Siliti de imperative pe care le considera superioare, ei pot ajunge pîna acolo încît sa decida sacrificarea propriilor fii, ca în cazul lui Agamemnon, dispus sa-si jertfeasca pe rug fiica, pe Ifigenia, doar ca sa obtina de la Artemis vînturile prielnice pentru ca flota ahee sa poata ridica anco­rele si sa plece spre Troia (vezi Ifigenia) ; Ovidiu exprima cît se poate de sugestiv aceasta idee (Metamorfoze, 12.29-30): "interesul obstesc a învins mila si tatal s-a supus datoriei sale de rege". în unele legende deosebit de sumbre se povesteste despre parinti care ofera zeilor drept prînz propriii fii, ca în cazul lui Tantal, tatal lui Pelops, sau care se razbuna pe dusmani facîndu-i sa-si manînce, fara stirea lor, propriii fii, ca în cazul lui Atreu, care îi pregateste un astfel de macabru festin fra­telui sau Tiest. Episoadele de paricid sînt frecvente printre eroi. Instigate de Medeea, care le convinge ca în felul acesta îi vor reda tatalui lor tineretea, fiicele lui Pelias îsi ucid parintele, taindu-1 în bucati pe care le pun sa fiarba într-un cazan; potri­vit legendei, Telegonos, fiul lui Ulise si al vrajitoarei Circe, este responsabil de

TAUR

moartea tatalui sau. Cazul cel mai celebru si mai dramatic de paricid pe care îl amin­teste mitologia este însa cel al lui Oedip, care, fara sa-si recunoasca tatal, pe Laios, îl ucide provocînd o serie de evenimente tragice (vezi Oedip). Paricidelor produse ca urmare a unor conjuncturi nefericite li se adauga altele savîrsite în deplina cunos­tinta de cauza, cum este cel comis de Ciane (vezi), violata de propriul sau tata (relatiile incestuoase între parinti si fii nu sînt deloc rare în mitologie), sau cel al Scilei, îndra­gostita de Minos, care pentru a-si ajuta iubitul sa-1 învinga în razboi pe tatal ei nu ezita sa-i reteze acestuia firul de par pur­puriu care îl tine în viata (vezi Nisos, 1).

Respectul aratat în genere vîrstei sau binefacerilor atribuite parintilor deter­mina apelativul "parinte" prin care este indicat cîteodata vreun erou (de pilda Enea : Eneida, 5.348 si passim) si titlul de "parinte al patriei", care avea valoare ono­rifica la Roma. în lumea romana pater este utilizat adeseori de poeti ca epitet al unor divinitati; de exemplu, în afara de Iupiter, erau numiti astfel zeii Tibru (Tiberinus pater) si Vulcan (Lemnius pater). La Roma, capetenia Fetialilor (vezi) era numita Pater patratus.

în traditiile celtice, asa cum ne-au parve­nit ele prin filtrul reprezentat de romani, întreaga populatie se considera descendenta unui stramos unic, identificat de romani cu Dis (Dis pater) si considerat parintele rasei, zeu suprem si stapîn al viilor si al mortilor: "Galii spun ca se trag cu totii din parintele Dis si ca acest lucru le-a fost transmis de catre druizi" (Cezar, De bello gallico, 6.18.1).

Taumas (gr. 0au;j.as, -ocvto£ ; lat. Thau-mas, -antis). Fiul lui Pontos si al Geei si sotul oceanidei Electra, care a nascut de la el harpiile si pe Iris. în calitate de fiica a sa, Iris este indicata uneori prin patro-nimul Taumantida.

Taur. în întregul bazin mediteranean taurul a ocupat în Antichitate o pozitie importanta, fiind principalul animal sim­bolic al societatilor agrare : în Egiptul antic era venerat în figura lui Apis, taurul sacru din Memfis; era obiect al adoratiei sacre la popoarele egeo-anatoliene si în general în Orientul Apropiat; apare cu semnificatii

complexe în pictura etrusca (de exemplu, în Mormîntul Taurilor din Tarquinia); dar în primul rînd, se afla în centrul unui mare numar de mituri referitoare la lumea greaca.

în spatiul cretan, începînd din epoca mi-noica, taurul apare indisolubil legat de vici­situdinile lui Minos, regele insulei: pentru ca nu a vrut sa-i sacrifice lui Poseidon cel mai frumos taur pe care îl avea, a fost pedepsit de zeu, care a trezit în sotia Ivii, Pasifae, o dragoste nefireasca pentru acel taur. Din împreunarea lor, devenita posi­bila gratie vacii de lemn construite pentru regina de genialul inventator, arhitect si sculptor Dedal, s-a nascut monstruosul Minotaur, cu un trup reunind trasaturile omenesti si pe cele ale taurului, la care se adaugau habitudini antropofage; Dedal va primi sarcina sa-1 ascunda, fruct rusinos al unei iubiri interzise, în meandrele labi­rintului ; lui Tezeu îi va reveni misiunea de a-1 ucide, eliberînd cetatea Atenei de obligatia de a trimite tineri virgini drept hrana pentru monstru. Taurii apar frecvent în arta figurativa minoica, în scene care atesta si practicarea unor veritabile tauro-mahii, sub forma unor concursuri de agili­tate si voltija practicate de tineri atleti pe crupa taurului: marturii ale acestor între­ceri se pastreaza în frescele de la Cnosos si în diverse statuete, despre care nu stim pîna în ce punct reproduc scene de gen, reflectînd un obicei practicat pe scara larga, si în ce masura se inspira direct dintr-un episod anume al legendei. Cert este ca, în mitologie, taurul din Creta are parte de lungi peregrinari: dupa ce zamis­leste Minotaurul cu Pasifae, îl regasim, potrivit unor izvoare, devastînd cîmpurile insulei, salbaticit de Poseidon; capturarea lui constituie una dintre muncile lui Heracle (vezi, a saptea munca). Lasat în libertate, poate acelasi taur - sau, în orice caz, unul la fel de puternic si feroce - de­vasteaza cîmpurile Maratonului si este înfruntat de Tezeu, care reuseste la rîndul lui sa-1 prinda si sa elibereze regiunea de sub teroarea sa, sacrificîndu-i-1 lui Apollo Delfinios, dupa ce îl duce în cetate si îl arata tuturor (vezi Tezeu).

Legatura dintre Poseidon si taur, stabi­lita prin povestea lui Minos, este întarita de mitul lui Hipolit: în timp ce tînarul

TAUROBOLION

strabate plaja în carul sau, un taur înfuriat iese din mare, trimis de Poseidon, sperie caii, care rastoarna carul si îl tîrasc ast­fel pe Hipolit pîna ce acesta moare (vezi Hipolit). Taurul este legat însa si de regele zeilor: luîndu-si înfatisarea unui splendid taur alb, Zeus reuseste sa o seduca pe fru­moasa Europa, care se juca la malul marii cu prietenele si, vazîndu-1, urca încreza­toare în spinarea lui (vezi Europa). Ca sa se împreuneze cu Io, transformata în ju-ninca, Zeus îsi va lua din nou înfatisarea unui taur (vezi Io).

Taurul este jertfa cea mai agreata de zei. Descriind obiceiurile din mitica Atlantida (posibila reflectare a unor amintiri înde­partate ale vechilor cutume cretane), Pla-ton relateaza ca cei zece regi ai insulei îi sacrificau zeului Poseidon taurul pe care reuseau sa-1 prinda folosind doar laturi si bîte, iar cu sîngele lui faceau stropiri ri­tuale si libatii la fiecare stela pe care erau gravate legile insulei (Critias, 119e-120). Sacrificarea unui taur lui Zeus este des­crisa în Iliada (2.402 si urm.): "Craiul Atrid a trimis sa aduca de jertfa un mare/ Taur cincar încalat prea-tarelui fiu al lui Cronos,/ si a poftit pe batrîni, mai-marii ostirii ahee,/ [.,.] Ca sa-1 ajute. [...] Dupa rostirea rugarii si-a orzului sfînt presa­rare,/ Vitele-njunghie grumazul sucindu-le si le jupoaie,/ Coapsele taie din trunchi, în prapuri apoi le-nfasoara/ împaturindu-le-n doua, deasupra pun carnea cea cruda,/ Fo­curi aprind si le ard pe despicaturi rete­zate/ si maruntaiele-nfipte-n frigare le frig pe jeratic./ Carnea ramasa taind-o felii în frigari o trecura/ si rumenita frumos o trasera de pe jeratic". Stravechea traditie a sacrificarii de tauri zeilor îsi are originea în primul ritual sacrificial: jertfirea tau­rului pentru Zeus, desfasurata în prezenta titanului Prometeu; cu acel prilej s-au stabilit partile din animalul sacrificat care trebuiau oferite zeilor si cele care puteau fi consumate de oameni; pentru ca 1-a înselat pe Zeus, favorizîndu-i pe oameni în aceasta distribuire, Prometeu a stîrnit mînia regelui zeilor, care a restabilit echi­librul privîndu-i pe oameni de foc (vezi Prometeu). De atunci, taurul este anima­lul sacrificat zeilor în cadrul ceremoniilor solemne. Consacrat în special lui Zeus si lui Poseidon, la Roma taurul este oferit,

împreuna cu un porc si o oaie, în sacrificiul numit Suovetaurilia (vezi). în Grecia, potrivit lui Euripide, menadele sfîsiau cu mîinile goale taurul sacrificat si îi mîncau carnea cruda.

Taurul nu reprezinta doar cel mai pre­tios sacrificiu, prin frumusetea, maretia si puterea sa; el este si un simbol al vigorii, al fortei vitale, al fertilitatii. îl gasim, prin urmare, în mod firesc asociat cultului Artemisei din Efes, zeita asiatica legata de ritualurile fecunditatii si ale pamîntului, indicata prin epitetul Tauro-polos, "îmblînzitoarea de tauri". si tot din Orient provine mai tîrziu, în epoca romana, cultul taurului asociat zeului Mithra. în centrul istoriei acestei divinitati persane a soarelui, prezentata în Avesta ca aliat al binelui, se afla uciderea taurului: din sîngele animalului înjunghiat de Mithra rasar spice de grîu si se nasc serpi si un cîine, într-o simbologie complexa ce atesta rolul central al taurului ca sursa de viata.

La antici era însa raspîndita si credinta ca sîngele de taur este otravitor si pro­voaca, daca este baut, o moarte rapida, deoarece se coaguleaza foarte repede si blocheaza toate functiile vitale. De o astfel de moarte au avut parte unele personaje din mitologie (de pilda Eson sau regele Midas), dar si, din cît se spunea, personaje istorice precum Temistocle si Hannibal.

Pentru povestea referitoare la taurul lui Falaride, amestec de adevar istoric si le­genda, vezi Perilaos. Vezi si Bou, uneori greu de distins în traditie de taurul pro-priu-zis; vezi, de asemenea, Vaca.

Taurobolion (gr. xaupofioXiov, -ou; lat. taurobolium, -i). Numele dat în special în lumea elenistica si romana unui sacrificiu purificator desfasurat de obicei în cadrul ritualurilor de initiere în Misterele Cybe-lei si ale lui Attis. Consta în sacrificarea unui taur deasupra unei gropi acoperite cu un gratar; în groapa respectiva statea novicele, care era astfel stropit cu sîngele animalului. Se credea ca în acest mod se obtinea identificarea neofitului cu divinita­tea. Provenit din Orient, ritualul a cunos­cut cea mai mare raspîndire în Africa si Galia începînd cu secolul al II-lea î.Hr. O varianta a sacrificiului prevedea uci­derea unui tap, în acest caz ritualul nu-mindu-se Criobolion (vezi).

TĂMÎIE

Tauromahie. Lupta cu taurul este o prac­tica raspîndita în lumea mediteraneana începînd din mileniul al II-lea î.Hr. si bogat atestata în civilizatia minoico-miceniana prin numeroase picturi si statuete. Exista

0 relatie evidenta între tauromahie si acele ritualuri si sarbatori religioase - probabil în onoarea lui Poseidon - din sfera cultuala si mitologica cretana în care taurul detine un rol important (vezi Minos). Tauroma-hiile cretane constau, potrivit informatiilor furnizate de documentele iconografice, în urmarirea unui taur, prinderea sa de coarne si executarea unei sarituri în spinarea lui, urmata de revenirea în picioare în spatele animalului sau asezarea pe crupa. în epoca elenistico-romana acestui tip de exercitiu

1 se asocia, în cadrul întrecerilor sportive care îsi mentineau într-o oarecare masura valentele rituale si religioase, o urmarire a taurului de catre un concurent calare, proba numita taurocatapsie.

Tauros (gr. Tocupog, -ou; lat. Taurus, -i). 1) Rege mitic din Cnosos, tatal lui Minos si întemeietorul cetatii cretane Gortina. Potrivit unei interpretari euhemeriste (vezi Euhemerism) a mitului Europei, în urma unui razboi cu tirienii, Tauros a luat-o pri­zoniera pe tînara printesa Europa, adu-cînd-o cu el în Creta.

2) Ofiter legendar al armatei cretane, ale carui fapte sînt legate de mitul lui Tezeu, al labirintului si Minotaurului (vezi rubricile respective ; vezi si Minos). Minos, regele Cretei, organizase o competitie atle­tica în memoria fiului sau Androgeu, ofe­rind învingatorului un premiu constituit din tinerii atenieni tinuti prizonieri în labirint, o temnita foarte sigura din care evadarea era imposibila. Tauros a fost pri­mul cîstigator al întrecerilor; bucurîndu-se de o mare autoritate la curtea lui Minos, Tauros avea însa un caracter antipatic si dur; el îi trata plin de trufie si cruzime pe prizonierii atenieni, motiv pentru care Tezeu a organizat expeditia împotriva Cretei, cu intentia de a-i elibera pe tinerii din Atena. Potrivit unei versiuni a mi­tului, acesta 1-a ucis pe Tauros într-o lupta desfasurata în port, chiar înainte de a pleca în larg. O traditie diferita plasa înfruntarea în timpul jocurilor funebre, unde victoria lui Tauros era vazuta ca sigura. Urît de toti ceilalti concurenti, nu numai pentru

aroganta lui, dar si pentru ca era iubit de regina Pasifae, fapt ce-i sporea autoritatea si puterea, Tauros a fost provocat de Tezeu, care 1-a învins. Multumit ca a scapat de un rival atît de obraznic, Minos 1-a rasplatit pe Tezeu eliberîndu-i pe tinerii prizonieri din Atena. întreaga povestire se stradu­ieste în mod evident sa rationalizeze ve­chiul mit al lui Tezeu si al Minotaurului, atribuindu-i acestuia din urma înfatisare umana si o cruzime care sa justifice defor­marea sa mitica în monstru.

într-o interpretare diferita a aceleiasi legende, Tauros era un tînar de o frumu­sete extraordinara de care s-a îndragostit Pasifae. Regina a avut cu el un fiu, numit Minotauros, prin contopirea celor doua nume, al lui Tauros si al regelui Minos, caruia zadarnic a încercat aceasta sa-i atri­buie paternitatea progeniturii. Minos si-a dat seama ca a fost înselat si a abandonat copilul în munti. Aici, devenit adult, Mino­taurul traia ascuns într-o caverna adînca, Labirintul, unde pastorii îi aduceau de mîncare iar Minos îi trimitea criminalii condamnati la moarte. Printre acestia s-a aflat într-o zi si Tezeu, care, cu ajutorul unei sabii primite de la Ariadna, 1-a ucis.

► Prezente în literatura antica. Mitul ne-a parvenit prin intermediul lui Plutarh (Tezeu, 15 si 19), care îi citeaza ca surse pe Filocoros, Aristotel (în Constitutia botiei-lor, pierduta) si Damon. Aceasta traditie a fost ulterior preluata de Primul Mitograf al Vaticanului (1.43).

Tamîie. Mitologia clasica povestea ca planta din care se extrage tamîia a aparut din metamorfoza frumoasei Leucoteea sau Leucotoe. Leucoteea era fiica reginei Euri-nome, iar frumusetea sa a atras atentia Soarelui, care s-a îndragostit de ea; pentru a-i fi alaturi, Soarele a luat chipul mamei sale, Eurinome, si a intrat în camera Leu-coteei pe cînd aceasta torcea. Cînd au ramas singuri, Soarele i-a dezvaluit cine era, marturisindu-si dragostea. Intîlnirea lor a fost facuta publica de Clitia, o nimfa îndragostita de Soare care, vazîndu-se înse­lata, a dezvaluit secretul celor doi. Pedeapsa divina s-a abatut asupra Clitiei, care a fost transformata în Heliotrop (vezi), iar tatal Leucoteei si-a pedepsit fiica îngropînd-o de vie sub un morman de pietre. Disperat, Soarele, dupa ce a încercat în zadar sa

TEAGENES

readuca la viata trupul mort al iubitei, a presarat deasupra lui un parfum delicat: "îndata trupul patruns de nectarul ceresc s-a topit si a umplut pamîntul cu mirosul sau. Pe nesimtite, înfigîndu-si radacinile în pamînt, o tulpina de tamîie s-a ridicat si a rasarit strapungînd cu vîrful ei mor-mîntul" (Ovidiu, Metamorfoze, 4.252 si urm.). Tamîia era folosita din abundenta în riturile religioase antice, în special la Roma, unde un preot, camillus, avea sarcina de a o aduce la altar într-o cutie speciala, numita acerra ; cîteva bucati de tamîie erau aruncate direct în focul ce ardea pe altar sau erau arse într-un vas cu jeratic.

Teagenes (gr. OecxŢevric;, -oue;). Atlet mitic din Tasos, de douasprezece ori victorios la jocurile' olimpice. Pentru meritele sale concetatenii i-au ridicat o statuie, fapt ce i-a displacut unui invidios, care în fiecare noapte o lovea si o biciuia. Loviturile au fost însa o data prea violente, astfel ca statuia a cazut peste flagelatorul ei si 1-a strivit, omorîndu-1. Parintii defunctului au dat în judecata statuia, care, gasita vino­vata, a fost condamnata sa fie aruncata în mare. Dupa executarea acestei condam­nari asupra cetatii s-a abatut o foamete cumplita. Interpelat, oracolul a raspuns ca foametea nu se va sfîrsi cîta vreme sta­tuia va ramîne pe fundul marii. Locuitorii s-au grabit atunci sa o recupereze si sa o reinstaleze pe soclul ei cu toate onorurile, iar din acel moment Teagenes a fost vene­rat ca un erou.

► Prezente în literatura antica. Pausanias, 6.11.2.

Teanira (gr. ©eaveipa, -ag). Troiana luata prizoniera de Heracle la cucerirea Troiei si data apoi lui Telamon, de la care a avut un fiu, Trambelos. A reusit sa fuga de la Telamon, ajungînd în Milet; aici a fost gazduita de regele Arion, care s-a casatorit cu ea si 1-a crescut pe Trambelos ca pe propriul sau fiu.

► Prezente în literatura antica. Este mentio­nata în Alexandra lui Licofron si în izvoare tîrzii.

Teano (gr. Gecxvwc,, -out ; lat. Theano, -us). Preoteasa troiana a zeitei Atena; era fiica lui Ciseu si s-a casatorit cu Antenor.

Teatrica (lat. Theatrica, -ae). Divinitate venerata la Roma ca protectoare a teatre-

lor. Templul ei a fost distrus de Domitian dupa ce prabusirea tribunelor unui teatru a provocat moartea mai multor oameni.

Teatru. Locul unde în lumea greaca si romana este pus în scena mitul, teatrul nu este doar spatiul destinat spectacolului tragediei si al comediei, ci înainte de toate cel al desfasurarii unui eveniment religios. Tragedia, în special, era un fel de repre­zentatie sacra, o reflectie asupra mitului care îi conferea o semnificatie religioasa aparte. în timpul spectacolului tragic, tea­trul devenea un teritoriu sacru în sine, independent de altarul lui Dionysos aflat acolo si în jurul caruia se desfasurau cere­moniile religioase preliminare. Teatrul devenea un fel de monumental cadru sce­nografic al altarului, iar în el se conden­sau, dincolo de profundele efecte poetice ale textelor, acte care îsi pastrasera si în epoca clasica raporturile cu sfera reli­gioasa, în tragedie, în afara de reflectia asupra mitului propusa de texte, o anume legatura cu ceremoniile religioase ramîne vizibila în evolutiile corului, care concen­treaza în spatiul restrîns al orchestrei miscarea procesiunilor.

Pe de alta parte, reprezentarea trage­diilor si comediilor avea loc în strînsa lega­tura cu anumite sarbatori religioase, aceste aspecte fiindu-ne cunoscute în special în cazul Atenei. Tragediile si comediile se jucau în perioada sarbatorilor religioase dedicate lui Dionysos: Marile Dionisii, cele­brate la sfîrsitul lui martie si constituind una dintre cele mai importante sarbatori din calendarul religios grec, si Leneele, la sfîrsitul lui ianuarie. Teatrele erau folosite (pentru spectacole corale, potrivit Consti­tutiei atenienilor, 3.4, scriere atribuita lui Xenofon) si cu ocazia altor festivitati religioase, de pilda Targelia, Efestia sau Panateneele.

Aproape ca nu mai este nevoie sa amin­tim importanta fundamentala a literaturii teatrale pentru mitologie: textele trage­diilor reprezentate în teatrele grecesti si romane constituie una dintre principalele surse de informatie cu ajutorul carora putem reconstitui în caracteristicile sale mitologia clasica, urmarind evolutia diver­selor personaje si întîmplari mitice.

Teba (gr. 0r|Pai, -uiv; lat. Thebae, -arum). Capitala Beotiei, "Teba cea cu sapte porti"

TEI

este una dintre cetatile cele mai impor­tante din mitologia greaca: a fost scena principalelor evenimente descrise de poe­zia epica si patria unor celebre personaje ale mitului. Se spunea ca a fost întemeiata de Cadmos, care i-a înaltat fortareata numita în onoarea sa Cadmeea, inclusiv în epoca istorica. Constructia fortificatii­lor ce înconjurau cetatea le era atribuita lui Amfion si Zetos ; potrivit legendei, cînd Amfion cînta din lira, pietrele formau sin­gure zidul, asezîndu-se în straturi ordo­nate. Eponima cetatii era o anume Teba, fiica lui Asopos si a Metopei.

Traditia sustinea ca Teba ar fi fost pri­mul loc unde s-a utilizat scrierea, impor­tata din Orient. La Teba s-au nascut doua dintre cele mai importante personaje divine din mitologie, Dionysos si Heracle, precum si celebrul prezicator Tiresias si mai sus citatul Amfion. Cetatea a constituit fundalul tragicei povesti a lui Oedip si al evenimen­telor reunite sub semnul asa-numitului razboi al celor sapte împotriva Tebei (vezi Adrast). Cîtiva ani mai tîrziu, epigonii, urmasii eroilor implicati în acest razboi, au pornit împotriva Tebei pentru a razbuna moartea tatilor lor; ei au cucerit cetatea si au ras-o de pe fata pamîntului.

Vezi si Beotia.

Tebe (gr. QtjPti, -t^ ; lat. Thebe, -es). Cetate din Misia, situata pe muntele Placos. în traditia mitica era considerata patria An-dromacai si a Chriseidei. A fost distrusa de Ahile.

Tecmesa (gr. Tex;iT|<T<Ta, -tic ; lat. Tec-messa, -ae). Printesa frigiana, fiica regelui Teleutas. în timpul razboiului troian armata greaca a întreprins o incursiune de jaf în Frigia, Tecmesa fiind luata prizo­niera si oferita lui Aiax Telamonianul, de la care a avut un fiu, Eurisaces.

► Prezente în literatura antica. Homer, Iliada; Sofocle, Aiax.

Tectafos (gr. Te'xTacpoc, -ou). Print indian capturat de inamicul sau Deriade si închis într-o carcera subterana, unde trebuia sa ramîna prizonier pîna va fi murit de foame. Fiica lui, Eeria, care tocmai nascuse un copil, i-a convins pe temniceri sa o lase sa mai intre o data în celula tatalui sau pen­tru a-si lua ramas-bun, reusind astfel sa-i astîmpere foamea cu lapte de la sînul ei.

Vestea a ajuns la urechile lui Deriade, care, impresionat, a eliberat prizonierul.

Prezente în literatura antica. Mitul este relatat de Nonnos din Panopolis, Dioni­siacele (26.101 si urm.).

Tectamos (gr. Texta^oq, -ou). Fiul lui Doros si urmas al lui Hellen si al lui Deucalion. S-a stabilit în Creta, invadînd insula cu o armata de eolieni si pelasgi. S-a casatorit cu fiica regelui Creteu si a avut de la ea doi fii, Asterios si Asterion.

Prezente în literatura antica. Legenda lui Tectamos si a ocupatiei doriene a insulei Creta este mentionata de Diodor din Sicilia (4.60; 5.80). Vezi si Pero.

Tegeates (gr. TefecxTrig, -ou; lat. Tegeates, -ae). Erou din Arcadia, fiul lui Licaon si sotul uneia dintre fiicele lui Atlas, Mera. Printre fiii sai erau amintiti Scefros, Leimon, Catreu, Cidon, Arhedios, Gortis, legati într-un fel sau altul de insula Creta, unde erau considerati eponimii diferitelor cetati. I se atribuia întemeierea Tegeei.

Tegeea (gr. Teyia, -aq; lat. Tegea, -ae; si Teferi, respectiv Tegee). Cetate din Arcadia, a carei întemeiere îi era atribuita eroului eponim Tegeates sau lui Aleos. Era un im­portant loc de cult, în special prin splen­didul templu al Atenei Alea, opera a lui Scopas. Sanctuarul, fondat potrivit tradi­tiei în secolul al Xl-lea î.Hr. de Aleos, a devenit un loc de refugiu pentru multe per­sonaje ilustre persecutate. Legenda spune ca printre preotesele Atenei Alea s-a numa­rat si Auge, eroina a ciclului heraclean: de la ea Heracle a avut un fiu, Telefos.

Tegirios (gr. Tefupiog, -ou). Rege trac legat în mitologie de Eumolpos si Ismaros, fiul acestuia (vezi Eumolpos). Cînd Eumolpos, exilat, a ajuns în Tracia, Tegirios i-a dat-o de sotie lui Ismaros pe una din fiicele sale ; ulterior Eumolpos a conspirat împotriva lui Tegirios, încercînd sa-1 detroneze, dar complotul a fost descoperit, iar Eumolpos, alungat. Dupa moartea lui Ismaros cei doi s-au reconciliat, Tegirios lasîndu-i lui Eumolpos propriul regat.

Prezente în literatura antica. Apollodor, Biblioteca, 3.15.4.

Tei. în mitologia greaca originea teiului era legata de povestea nimfei Filira, fiica

TEIA

lui Oceanos: iubita de Cronos metamor­fozat în cal, 1-a nascut de la el pe centaurul Chiron si s-a transformat în tei de rusine pentru aspectul monstruos al progeniturii, care s-a dovedit totusi a fi cel mai întelept dintre centauri, înzestrat si cu virtuti iesite din comun. Se spunea ca acesta îi datora priceperea sa în arta medicinei tocmai mamei sale, care se transformase într-un arbore cu bine cunoscute calitati curative. Exista si alta legenda de meta­morfoza în care un personaj se transforma în tei: aceea a lui Filemon si Baucis, inse­parabilul cuplu de tarani care cer sa nu fie despartiti de moarte si sînt transformati în stejar (sotul) si în tei (sotia). Datorita parfumului dulce al florilor sale, teiul a devenit în mitologia greaca arborele sacru al Afroditei, iar în cea germana - al zeitei fertilitatii, Freia. La limita dintre istorie si mitologie se situeaza relatarea lui Hero-dot cu privire la o populatie stranie, cea a enareilor, descrisi ca androgini: pentru ca au jefuit templul Afroditei din Ascalon, zeita i-a pedepsit, pe ei si pe urmasii lor, cu o boala degenerativa care îi priva pe barbati de unele caractere masculine (1.105). Exploatîndu-si caracteristicile fizice derivate din aceasta boala, enareii sustineau ca fusesera înzestrati de Afro-dita cu darul profetiei: "ei practica divi­natia cu o scoarta de tei: împartind-o în trei fîsii, dau raspunsul înfasurînd-o si desfasurînd-o cu degetele" (4.67).

Teia, vezi Tia.

Teias (gr. Geiag, -avxoc;). Rege al asirieni-lor, avea o fiica numita Smirna. Afrodita, mîniata ca tînara nu o cinstea, a facut-o sa se îndragosteasca de propriul ei tata; cu complicitatea doicii, Smirna a petrecut douasprezece nopti cu Teias, fara ca acesta sa-i cunoasca adevarata identitate. Cînd a descoperit adevarul, regele a vrut sa-si ucida fiica, dar înainte de a apuca sa-si puna în aplicare pedeapsa, Smirna, disperata, i-a implorat pe zei sa o faca nevazuta. îndu­iosati, acestia au transformat-o într-un ar­bore, cel din scoarta caruia picura smirna (Commiphora myrrha - n.t.). Dupa noua luni din arborele respectiv s-a nascut Ado­nis (pentru alte detalii vezi Adonis ; pentru o identificare diferita a tatalui Smirnei vezi si Ciniras).

► Prezente în literatura antica. Apollodor, Biblioteca (3.14.4); Antoninus Liberales, Transformationes (34).

Teiodamas sau Teodamas (gr. OeioSocjmg, -<xmto£ sau GeoSajiag, -avroc;). 1) Tatal lui Hilas, tînarul iubit de Heracle si rapit de nimfele fascinate de frumusetea lui. Pen­tru detalii cu privire la mit vezi Hilas. O prezentare succinta a lui Teiodamas apare în Biblioteca lui Apollodor (1.9.19). Este posibil ca personajul sa fie unul si acelasi cu cel prezent în alt episod referitor la Heracle: trecînd prin tinutul driopilor, eroul, înfometat, a întîlnit un om - Teio­damas - care conducea un car tras de doi boi, 1-a oprit, a ucis unul din animale si 1-a mîncat (Apollodor, Biblioteca, 2.7.7).

2) Unul dintre giganti, fiul lui Cronos si al Geei.

Telamon (gr. TeXajiuv, -uivoc; lat. Tela­mon, -onis). Erou grec, tatal lui Aiax, de la numele caruia deriva apelativul Telamo-nianul al acestuia. Era fiul lui Eac si al Endeisei si fratele lui Peleu. Ucigîndu-1 împreuna cu acesta din urma pe Focos, fratele lor vitreg (vezi Peleu pentru de­talii), Telamon a fost alungat din Egina, cetatea sa de origine. Stabilit în Salamina, s-a însurat cu Glauce, fiica regelui insulei, Cicreu, dupa moartea caruia a urcat pe tron. Din casatoria sa ulterioara cu Peri-beea sau Eribeea, fiica lui Alcatoos, s-a nascut Aiax.

Telamon s-a numarat printre protago­nistii unor celebre episoade mitice în care au fost prezenti majoritatea eroilor greci: a participat la expeditia argonautilor si a fost unul din membrii grupului de vînatori care au urmarit mistretul din Calidon. Mitologia îl prezinta si ca prieten credin­cios al lui Heracle, alaturi de care a luat parte la expeditia împotriva lui Laome-don, fiind primul care a pus atunci piciorul în cetatea Troiei. Drept rasplata pentru credinta si sprijinul sau, Heracle i-a dat-o pe Hesione, fiica lui Laomedon, sau pe Tea-nira, cu care s-a casatorit si a avut doi fii: Teucros si Trambelos. De la el si-a luat numele cetatea Telamo din Etruria, pe care se spunea ca ar fi întemeiat-o la întoar­cerea din expeditia argonautilor.

Numele lui Telamon apare si în arhitec­tura, fiind mentionat înca din Antichitate

TELEDAMOS

(Vitruviu, 6.7) ca sinonim pentru atlant si corespondent masculin al cariatidei, gigan­ticele statui cu rol de sustinere verticala a edificiilor. în realitate, legatura dintre Tela-mon si Atlas nu este foarte clara. Potrivit anticilor, cele doua nume aveau în comun radacina ti-, care înseamna "a purta, a sustine". Telamoni celebri se aflau la Agri-gent, în tepidariumul termelor din Forul pompeian si în alte monumente unde aveau uneori mai mult rol decorativ decît structural.

Rdspîndirea cultului. Telamon facea obiec­tul unui cult eroic în Egina si în Salamina.

Iconografie. Este prezent în special în cera­mica, unde apare în scene din Amazonoma-hie, din vînatoarea mistretului calidonian si în unele episoade ale muncilor lui Hera-cle. Este reprezentat într-un mozaic din Vila Albani si în diverse picturi pompeiene. Figura probabil si printre sculpturile frontonului estic al templului Atenei Afaia din Egina, dar identificarea sa în acest caz este dificila.

Telchin (gr. TeXxiv sau TeXx^C, -î^ot). Unul dintre regii legendari ai Sicionului, fiul Europei si tatal lui Apis. Apollodor (Bi­blioteca, 2.1.1) prezinta o versiune diferita a mitului, potrivit careia Apis era fiul lui Foroneu si un crud opresor al populatiei din Pelopones; Telchin, împreuna cu alt personaj mitic, Telxion, 1-a ucis, eliberînd tinutul de sub tirania sa.

Telchini (gr. TeXxivet, -ojv ; lat. Telchines, -um). Divinitati ale marii, identificabile în vechime cu Cabirii (vezi) si constituind pro­babil la origine un mic grup de discipoli ai Marii Mame; în epocile ulterioare erau prezentati ca o familie, un trib sau un întreg popor ai carui stramosi erau considerati Thalassa (divinitate a marii) sau Poseidon. Erau descrisi în moduri si cu trasaturi uneori foarte diferite. Se credea ca erau originari din Creta si ca s-au mutat mai tîrziu în Cipru, apoi în insula Rodos, unde li se atribuia întemeierea cetatilor Cami-ros, Ialisos, Lindos. Ulterior au parasit insula, prevazînd apropiata ei distrugere ca urmare a unei inundatii.

Potrivit unor traditii, telchinii primisera de la Rhea sarcina de a-1 creste pe copilul Poseidon, lucru pe care l-au facut cu aju­torul Cafirei, fiica lui Oceanos. Pe de alta

parte, Hera, Apollo si Zeus sînt prezentati uneori ca divinitati ostile telchinilor. Apollo, transformat în lup, i-a devorat, iar Zeus le-a inundat pamînturile.

Prerogativele telchinilor erau multiple. Considerati asistenti ai zeilor si divinitati legate de cultivarea pamîntului, erau descrisi însa si ca demoni sau vrajitori, a caror privire putea avea efecte devastatoare. Aveau capacitatea de a provoca ploaia si ninsoarea si de a lua orice forma doreau; se spunea ca ar fi aruncat pucioasa în apa Styxului pentru a distruge plantele si ani­malele care îl populau.

Pe lînga aceste prerogative nelinisti­toare, telchinii aveau însa si capacitati artistice deosebite: erau socotiti creatorii unor mestesuguri de mare utilitate prac­tica, atribuindu-li-se, printre altele, plas­muirea celor dintîi imagini ale zeilor si, ca maestri în prelucrarea metalelor, produce­rea tridentului lui Poseidon si a cosorului lui Cronos.

► Prezente In literatura antica. Sînt men­tionati de Strabon, Diodor din Sicilia si Ovidiu, care le descrie sfîrsitul: "Iupiter, urîndu-i pentru ca infectau totul cu privirile lor, i-a scufundat în apele fratelui sau" (Metamorfoze, 7.365-366).

Telchinia (gr. TeXxivCoc, -aq). Epitet atri­buit unor divinitati, în special Herei si Atenei, carora le fusesera realizate statui de catre Telchini (vezi).

Teleboas (gr. T-nXcpoocg, -avtog). Erou epo­nim al populatiei teleboilor. Initial suve­ran al insulei Tafos, si-a extins ulterior domnia si asupra Leucadiei. Era consi­derat cînd fiul, cînd tatal lui Pterelaos, regele teleboilor.

Telecleia (gr. TT)XlxXeia, -aq). Fiica lui Ilos si sotia lui Ciseu; potrivit unei traditii era mama reginei troiene Hecuba, sotia lui Priam.

Teledamos (gr. Ti-|XeSap.o£, -ou). 1) Identi­ficabil poate cu Telegonos, este mentionat ca fiu al lui Ulise si al nimfei Calipso.

2) Fiul Casandrei si al lui Agamemnon si fratele geaman al unui Pelops. Cei doi frati au murit înca de copii, înjunghiati de Egist. Mormîntul lui Teledamos se afla în Micene (Pausanias, 2.16.6).

TELEFASA

Telefasa (gr. TriXecpacrcra, -T15). Sotia lui Age-nor si mama lui Cadmos, Cilix, Phoenix si a Europei. Cînd aceasta din urma a fost rapita de Zeus transformat în taur, Tele­fasa a pornit disperata în cautarea ei; ne­reusind sa o gaseasca, s-a stabilit în Tracia cu fiul sau Cadmos.

► Prezente în literatura antica. Povestea Tele-fasei este relatata de Apollodor (Biblioteca, 3.1.1. si urm.).

Telefoa (gr. TfîXetpot, -ou; lat. Telephus, -i). Cunoscut si sub numele Telefanes, "cel care straluceste de departe", era fiul lui Heracle si al Augei, preoteasa a templului Atenei Alea din Tegeea si fiica regelui local Aleos. Nasterea eroului era învaluita în mister, legata fiind de un templu si de preoteasa lui; se spunea ca Heracle o întîl-nise pe Auge la întoarcerea din Sparta. O alta versiune pretindea ca Telefos a fost conceput în Asia Mica, la curtea regelui misian Teutras.

în orice caz, nasterea lui Telefos s-a produs în secret, iar Auge 1-a tinut ascuns într-un sanctuar al Atenei (Apollodor, Bi­blioteca, 3.9.1). Ca urmare a acestui sacrile­giu, asupra regiunii s-a abatut o epidemie de ciuma; Aleos a descoperit adevarul si a abandonat copilul, care a fost alaptat de o ciuta, iar pe Auge a trimis-o în Misia, la regele Teutras (Apollodor, 2.7.4).

Devenit adult, Telefos, vrînd sa afle poves­tea nasterii sale si cine îi erau parintii, a apelat la oracol, care 1-a îndrumat spre Misia; a ajuns astfel la curtea regelui Teu­tras, care i-a dat-o de sotie pe Auge, neba-nuind legaturile ce-i uneau. în acest punct povestea devine similara celei a lui Oedip ; înainte însa ca incestul sa se fi produs, în patul nuptial a aparut pe neasteptate un sarpe, iar mama si-a recunoscut fiul.

Potrivit unor versiuni ale mitului, Telefos 1-a ucis pe Teutras; potrivit altora, a urcat doar pe tronul Misiei la moartea acestuia. S-a casatorit cu Argiope (Diodor din Sicilia, 4.33.12) si a avut patru fii, Euripilos, Tarhon si Tirenos, eroi venerati de etrusci, si Ciparisos, care, iubit de Apollo, a fost transformat în chiparos. în alte versiuni sotia lui Telefos era Laodice sau Astiohe, una dintre fiicele lui Priam.

Traditia sustinea ca grecii, crezîndu-se ajunsi în fata Troiei, au debarcat într-o zi în Misia si au vrut sa distruga cetatea lui

Teutras. Telefos a încercat sa-i respinga, dar în timpul luptei Dionysos 1-a facut sa se încurce în corzile unei vite-de-vie; în timp ce încerca sa se elibereze, Ahile 1-a strapuns cu lancea, provocîndu-i o rana adînca, imposibil de vindecat. Un oracol i-a indicat lui Telefos singura cale de sal­vare : vindecarea i-o putea aduce aceeasi persoana - sau aceeasi arma - care îl ranise. Plecînd în cautarea eroului grec, dupa multe peripetii, Telefos a fost în cele din urma vindecat de Ahile, care i-a uns rana cu leacul luat în vîrful lancii.

Telefos s-a reconciliat astfel cu grecii, iar potrivit unei versiuni i-a ajutat chiar sa cucereasca Troia, aratîndu-le drumul spre cetate.

Raspîndirea cultului. Telefos era venerat ca erou în Pergam, unde i se aduceau jertfe si, în sanctuarul lui Asclepios, i se cîntau imnuri speciale.

Prezente în literatura antica. Culeasa de diversi mitografi tîrzii, povestea lui Telefos 1-a inspirat si pe Euripide în crearea trage­diei omonime, pastrata fragmentar, unde regele Misiei era prezentat în tabara greaca, în cautarea eroului care-1 putea vindeca; aparea aici îmbracat în zdrente, ca un cer­setor, lucru ce a produs senzatie în rîndu-rile publicului atenian, neobisnuit sa vada personaje regale în situatii atît de deplo­rabile. Tragedia lui Euripide este avuta în vedere si de Aristofan în Aharnienii: pentru a se face ascultat, Diceopolis ia un cos de carbune si ameninta ca-1 face bucati daca nu i se acorda atentie, aluzie evidenta la Telefos, unde eroul îl ameninta pe micul Oreste pentru a fi ascultat de greci. Mitul era amintit si de alte izvoare: în Cipriile se vorbea despre rana provocata de Ahile lui Telefos, iar alte aspecte apareau proba­bil în tragediile pierdute Misienii a lui Eschil, Aleazii si Misienii ale lui Sofocle. In Casandra, Licofron îl prezinta pe Tele­fos în relatie cu miturile din spatiul etrusco--italic, atribuindu-i paternitatea lui Tarhon si a lui Tirenos, eroi venerati în Etruria. Exista si o traditie potrivit careia Telefos a fost tatal Romei, eponima cetatii, care s-a casatorit cu Enea (vezi Roma, zeita).

Iconografie. Cea mai cunoscuta transpu­nere iconografica a povestii lui Telefos o constituie asa-numita friza a lui Telefos de pe Altarul din Pergam; subiectul, si în spe­cial episodul conceperii eroului, a inspirat si diverse picturi pompeiene.

TELESFOROS

Telegonos (gr. TtiXIyovoq, -ou ; lat. Tele-gonus, -i). Fiul lui Ulise si al vrajitoarei Circe. Numele sau înseamna "cel nascut departe". Devenit adult, Telegonos a fost trimis de mama sa în cautare de vesti despre Ulise; a plecat pe mare, însa o furtuna i-a aruncat corabia tocmai pe coastele Itacai, unde nestiutorul naufragiat, înfometat, a început sa fure de pe cîmpuri ca sa se hra­neasca. Vestea ca un strain prada ogoarele si chiar turmele insulei i-a fost adusa de îndata lui Ulise, care s-a dus împreuna cu Telemah sa-1 opreasca pe tarm, în locul unde îi fusese semnalata ultima oara pre­zenta. Vazîndu-se în primejdie, Telegonos s-a aparat si, nerecunoscîndu-si tatal, 1-a lovit cu lancea daruita de Circe, al carei vîrf era facut dintr-un spin de vulpe-de--mare. Astfel, dupa nenumaratele încer­cari prin care trecuse, cînd credea ca a scapat în sfîrsit de orice pericol, Ulise a fost rapus de propriul lui fiu. La porunca Atenei, Telegonos, însotit de Telemah si Penelopa, s-a întors în insula Circei, Eea, unde 1-a înmormîntat pe Ulise. O traditie consemneaza casatoria lui ulterioara cu Penelopa si a lui Telemah cu Circe. De la Telegonos si Penelopa avea sa se nasca Italos, eroul eponim al Italiei. Ca dovada a legaturilor lui Telegonos cu Italia, i se atribuia întemeierea oraselor Tusculum si Frascati. La finele a numeroase vicisitudini, Telegonos si Penelopa ajung, împreuna, în Insula Fericitilor.

Epitete. Eeos (vezi Eea).

Prezente în literatura antica. Hesiod, Teo-gonia; Eugammon din Cirene, Telegonia; Sofocle, Odysseus Akanthoplex (pierduta).

Telemah (gr. TTiXer|axoc, -ou; lat. Tele-machus, -i). Fiul lui Ulise si al Penelopei. Cînd Ulise a plecat în razboiul troian, Tele­mah, copil înca, a ramas în Itaca împreuna cu mama sa. Dupa douazeci de ani de la plecarea lui Ulise, a plecat sa afle vesti despre soarta tatalui sau, ajungînd la Pilos si apoi la Sparta ; la Pilos a fost întîmpinat cu bunavointa de Nestor, care 1-a încre­dintat fiului sau, dîndu-i acestuia sarcina sa-1 însoteasca pe Telemah în Sparta, în cautare de alte vesti. si Menelaos 1-a pri­mit binevoitor, spunîndu-i ca s-a întors la rîndul lui de putina vreme în patrie, dupa o calatorie pe mare ce durase opt ani, si

relatîndu-i profetia lui Proteu în legatura cu Ulise. Parasind Sparta, Telemah a reve­nit în Itaca (pe alt drum decît cel de la plecare, pentru ca, dupa cum îl avertizase Atena, petitorii Penelopei îi întinsesera o cursa, cu intentia de a-1 ucide), unde si-a regasit tatal, întors între timp, si 1-a ajutat sa scape de pretendentii la mîna Penelopei si la tronul Itacai.

O traditie posthomerica, mentionata de Eugammon din Cirene în Telegonia, rela­teaza ca Telemah a asistat la uciderea accidentala a lui Ulise de catre Telegonos, fratele lui vitreg, pe care 1-a însotit apoi la Circe, în insula Eea, unde Ulise a fost înmor­mîntat, iar el s-a însurat cu vrajitoarea. O alta legenda posthomerica este cea po­trivit careia Palamede, pentru a-1 demasca pe Ulise, care se prefacea nebun ca sa nu fie nevoit sa plece în razboiul troian, i 1-a pus în fata plugului pe micul Telemah, peste trupul caruia Ulise n-a putut trece, dovedind astfel ca era perfect sanatos min­tal (vezi Palamede).

Prezente în literatura antica. Homer, Iliada si Odiseea ; Eugammon din Cirene, Telego­nia ; Sofocle, Odysseus Akanthoplex (tra­gedie pierduta); Hyginus, Fabule (95.2); Apollodor, Epitome (7.32-33).

Prezente în literatura moderna si contem­porana. F. de Fenelon, Aventurile lui Tele­mah ; N. Kazantzakis, Odiseea.

Telemos (gr. TfjXejioc, -ou; lat. Telemus, -i). Fiul lui Eurimos; era un prezicator faimos, pe care, potrivit lui Ovidiu, "nici o pasare nu-1 înselase în prevestirile sale", într-o zi, "purtat spre siciliana Etna", în tinuturile locuite de ciclopi, s-a dus la Poli-fem si i-a prezis ca va fi orbit de Ulise. Acesta nu 1-a crezut, spunîndu-i ca este "cel mai prost dintre ghicitori". Telemos a trait pîna la sfîrsitul vietii printre ciclopi.

Prezente în literatura antica. Scurte refe­riri la Telemos apar în Fabulele lui Hyginus (125). Prezentari mai ample ale persona­jului sînt cele oferite de Homer (Odiseea, 9.508 si urm.), Ovidiu (Metamorfoze, 13.770 si urm.), Teocrit (Idile, 6, 23: "ghicitorul Telemos, care profeteste nenorociri, în casa lui sa le duca si sa le pastreze fiilor sai!").

' Telesforos (gr. TT)Xe<T<popo£, -ou; lat. Teles-phorus, -i). Divinitate cu aspect de copil, a carei figura se contureaza în Grecia în

TELETUSA

jurul anului 100 î.Hr., legata de cultul lui Asclepios, zeul medicinei. Marturiile dis­ponibile referitoare la personaj sînt cu pre­cadere iconografice si epigrafice, Telesforos fiind rareori atestat în literatura. Monu­mentele în care este reprezentat, majori­tatea datînd din secolele II-III d.Hr., ofera imaginea unui copil, mic de statura si înfasurat de obicei într-o pelerina, purtînd pe cap o gluga de croiala considerata uneori celtica, alteori tracica. în religia etrusca, asa cum se poate deduce din con­textele iconografice în care este prezent, Telesforos era probabil o divinitate tute­lara a calatoriei în lumea de dincolo; la gali aparea si în rolul de însotitor în calatoriile nuptiale.

Teletusa (gr. TeXe#ou<ra, -cec;; lat. Tele-thusa, -ae). Eroina greaca, mama lui Ifis. Pentru detalii vezi Ifis, 6.

Telfusa (gr. TeXcpoucra, -ac;). Nimfa unui izvor situat la marginea unui recif din regiunea Beotiei, între Haliartos si Alal-comene. Deosebit de frumoasa, zona i-a placut lui Apollo, care, la întoarcerea din tinuturile hiperboreenilor, umbla în cauta­rea unui loc unde sa-si instaleze oracolul. Temîndu-se ca în felul acesta cultul ei va fi înlocuit de cel al puternicului zeu, Telfusa 1-a convins pe Apollo sa-si ridice în alta parte templul, motivînd ca huruitul care­lor si tropotul cailor ce veneau sa se adape la izvor ar fi tulburat desfasurarea ritua­lurilor. Tot la sugestia ei, Apollo a decis sa-si stabileasca oracolul la Delfi. Aici se afla însa oracolul sarpelui Python (vezi Delfi), iar Apollo, întîmpinînd dificultati serioase în a-1 elimina, a înteles ca fusese înselat de nimfa si, plin de furie, a hotarît sa o pedepseasca: s-a întors la izvorul Tel-fusei si a pravalit peste el o stînca uriasa, îngropîndu-1; a ridicat apoi un altar în mijlocul padurii, unde a fost venerat de atunci cu epitetul Telfusianul, în amin­tirea izbîndei sale asupra Telfusei.

► Prezente In literatura antica. Mitul este amintit în Imnul homeric catre Apollo.

Tellumo (lat. Tellumo, -onis). Straveche divinitate romana legata de cultul Gliei. Constituia personificarea fortei generatoare masculine a pamîntului si facea obiectul unui cult în care era venerat alaturi de zeita Tellus (vezi).

Tellus (lat. Tellus, -uris). Divinitate romana arhaica a pamîntului, personificarea fecun­ditatii si a fortei generatoare feminine. Miturile referitoare la ea corespund celor ale zeitei grecesti Geea, cu care a fost iden­tificata ; exista totusi cîteva particularitati ale cultului care o disting de respectiva divinitate elina. Unele dintre numele divi­nitatilor ce îi sînt asociate în cadrul cultu­lui sînt extrem de obscure: izvoarele îi mentioneaza pe Tellumo, Altor, Rusor -termeni legati de lumea agrara ai de anu­mite activitati agricole. Exista probabil o relatie între cultul zeitei si unele ceremo­nii si sarbatori precum feriae sementivae sau Fordicidia.

► Iconografie. Cea mai cunoscuta imagine a zeitei o constituie un relief de pe Ara Pacis, opera din epoca lui Augustus, care în plan iconografic simbolizeaza programul ideo­logic si propagandistic al împaratului (reinstaurarea pacii, a fertilitatii ogoarelor si a bogatiei), iar în plan stilistic repre­zinta unul dintre cele mai remarcabile pro­dus ale asa-numitului clasicism augustean.

Telxion (gr. ©eX^Lwv, -uivot). 1) Rege al Sicionului, urmas al lui Egialeu.

2) Participant, împreuna cu Telchin (vezi), la uciderea tiranului Apis.

Temenos (gr. TtJjicvoc;, -ou ; lat. Temenus, -i). 1) Fiul lui Aristomahos si unul dintre Heraclizii invadatori ai Peloponesului. Dupa cucerirea regiunii a luat în stapînire Argosul si zona înconjuratoare. Se spunea ca urmasii sai, alungati din Argos, s-au stabilit în Macedonia, motiv pentru care regii Macedoniei se autointitulau Teme-nizi (Herodot, 8.137-138).

2) (gr. TEjievos, -eoq, -oue;). Termen gre­cesc indicînd împroprietarirea cu un teren a unei persoane private, rege sau erou, în semn de recunoastere a meritelor si cu titlu de posesiune inalienabila. întrucît la autorii antici termenul era utilizat pentru a indica împartirea mostenirii lui Cronos - lumea întreaga - între Zeus, Poseidon si Pluton, notiunea a sfîrsit prin a fi atasata în mod mai explicit dimensiunii religioase (în textele latine, acolo unde se refera la aceasta împartire, temenos este tradus prin templum), temenos ajungînd sa desemneze zona sacra în interiorul careia se înalta un templu; era echivalent cu "sanctuar", uneori si cu "templu" în sensul propriu, si

TEMPLU

implica ideea împrejmuirii, izolarii, deli­mitarii (de la t£p.ei.v, "a taia", care sta si la originea latinescului templum) unei por­tiuni de teren de lumea înconjuratoare pentru a-i sublinia caracterul sacru, de loc rezervat divinitatii. Uneori izolarea teri­toriului sacru de mediul vietii cotidiene era accentuata de prezenta unor pietre de hotar sau a unor ziduri ce înconjurau sanc­tuarul ; existau si cazuri, cum este cel al Acropolei ateniene, cînd acelasi rezultat era obtinut gratie configurarii terenului, mult înaltat fata de cîmpia din jur; ideea împrejmuirii si a caracterului sacru al acestui temenos putea fi sugerata si meta­foric, de exemplu prin tragerea unei brazde care marca hotarul dintre pamîntul zeilor si cel al oamenilor.

Temis (gr. Qep.it; lat. Themis, -idis). Fiica lui Uranos si a Geei si sotia lui Zeus, de la care a nascut numeroase divinitati, printre care Horele, Eunomia, Dike (Astreea), Irene si Moirele. într-o grota din apropierea rîu-lui Eridan traiau niste nimfe considerate la rîndul lor fiicele cuplului Zeus-Temis; printre fiicele aceluiasi cuplu divin erau mentionate si Hesperidele. într-o traditie urmata doar de Eschil, Temis este si mama lui Prometeu.

0 legenda referitoare la nasterea lui Zeus o prezinta pe Temis în calitate de tutore a copilului divin, pe care îl încredinteaza Amalteei. Numele ei semnifica norma, ordi­nea firii, legea convietuirii oamenilor si a acestora cu zeii.

în poemele homerice Temis reprezinta personificarea ordinii lucrurilor, stabilita prin intermediul legii si justitiei; este pre­zenta în adunarile oamenilor si le conduce, din ordinul lui Zeus, si pe cele ale zeilor. Locuieste în Olimp, unde întretine bune raporturi cu toti zeii, inclusiv cu Hera.

1 se atribuiau si virtuti profetice si era considerata predecesoarea lui Apollo în cultul oracolului de la Delfi.

Atribute. Imaginea zeitei apare frecvent pe monede, atributele tipice fiind cornul abun­dentei si talerele balantei. Este deseori re­prezentata cu caracteristici analoage celor ale Atenei (vezi Atena, zeitA).

Raspîndirea cultului. Printre principalele centre de cult al zeitei figureaza Ramnus, în Atica, unde Temis, în ipostaza materna, era venerata alaturi de Nemesis. Cultul

arhaic al zeitei este atestat si în Delfi, unde figurii acesteia i se suprapune uneori cea a Pythiei.

Prezente în literatura antica. Un pasaj din Pindar se refera la nunta lui Zeus cu Temis, iar în Iliada era amintita prietenia dintre Temis si Hera. Zeita era mentionata si de Hesiod în Teogonia, de Eschil în Pro­meteu, iar dintre mitografi - de Apollodor si Hyginus.

Iconografie. O imagine celebra a zeitei o constituie atatuia realizata de sculptorul Cairestrat, descoperita la Ramnus, în Atica. Este reprezentata si în ceramica, neexistînd însa imagini ale sale din peri­oada arhaica.

Temisto (gr. ©ejiio-rui, -oue;). Fiica lui Hipseu si a Creusei si sotia lui Atamas, fiul lui Eol, de la care a avut patru fii: Leucon, Eritrios, Scheneu si Ptoos. Legenda spune ca Temisto, geloasa pe Ino, care îi luase locul ca sotie a lui Atamas, a vrut sa-i ucida pe cei doi fii ai acesteia, dar si-a ucis din greseala doi dintre propriii fii; dispe­rata, s-a sinucis.

► Prezente în literatura antica. Se numara printre protagonistii tragediei Ino a lui Eu-ripide, opera din care ni s-au pastrat doar fragmente.

Tempe (gr. Tejiirn, -uv; lat. Tempe). Nu­mele unei superbe vai din Tesalia, aflata nu departe de muntele Olimp si strabatuta de rîul Peneu. Frumusetea sa era cîntata de poeti, iar mitologia o lega de Apollo, Tempe fiind unul dintre locurile preferate ale zeului, de unde acesta, potrivit legen­dei, ar fi luat laurul, plantîndu-1 apoi în Delfi. Celebritatea locului era atît de mare, încît numele Tempe a ajuns sa fie folosit de poeti pentru a indica orice vale deosebit de frumoasa : printre cele mai cunoscute - valea rîului Elorum, în Sicilia, si Velinus, de pe teritoriul sabinilor.

Templu. Casa a divinitatii si spatiu rezer­vat cultului, templul nu este doar locul privilegiat unde se desfasoara ceremoniile religioase, ci si teatrul a numeroase epi­soade mitologice care au drept protago­nisti zei si eroi. Totusi, el îsi face intrarea în textele literare clasice relativ tîrziu. în perioadele mai îndepartate, în special în Grecia minoico-miceniana, nu este ates­tata prezenta templelor; cultul se practica

TEMPLU

în aer liber, pe munti, în paduri, în grote, sub arborii sacri. si în epoca istorica se mentine traditia grotelor si a padurilor sacre, atît în'Grecia, cît si la Roma, si se pastreaza obiceiul de a celebra ritualurile religioase colective si publice în aer liber, nu în interiorul templului, ci în jurul alta­rului - aflat în afara acestuia. Nici în scrierile homerice nu pare sa existe un loc specific pentru practicarea cultului. Epi-faniile divine si celebrarea sacrificiilor au loc peste tot, în tabere sau lînga corabii, în paduri sau pe plaja. Atunci cînd apare, în epoca arhaica, înainte de a fi un loc de cult, templul este salasul zeului pe pamînt si are rolul de a-i adaposti statuia (ter­menul grecesc pentru templu, vaog, este legat de verbul mcuu>, "a locui"); doar oca­zional, si foarte rar în Grecia propriu-zisa, templul gazduieste ceremonii religioase publice (cu exceptia ritualurilor misterice, care, dat fiind caracterul lor rezervat si secret, se desfasoara într-un mediu inacce­sibil neinitiatilor). Plasat în interiorul unui teritoriu sacru delimitat de zona înconju­ratoare (asa-numitul Temenos, vezi, 2), în care se patrunde dupa îndeplinirea unor ritualuri de purificare si urmînd de obicei un parcurs bine stabilit, cu o singura cale de acces, templul este adesea înconjurat de alte edificii specifice cultului si ritualu­rilor religioase, în fata lui aflîndu-se alta­rul pe care se aduc sacrificiile. în interior, aproape întotdeauna în axa cu intrarea, era asezata statuia divinitatii, care putea în acest fel sa asiste la ceremoniile reli­gioase si sa savureze jertfele pe care cre­dinciosii le aduceau pe altarul exterior si ofrandele nesîngeroase care erau depuse pe o masa înauntrul templului. Interiorul edificiului, cella, era frecvent împartit în doua sectoare: cella propriu-zisa, cu adyton-ul - acea sancta sanctorum strict prohibita credinciosilor -, uneori subte­ran, si atriumul cellei, pronaosul (cu even­tualul opistodom care în templele grecesti constituia spatiul simetric opus pro­naosului, situat în spatele cellei, deseori absent în templele etrusce si romane), unde accesul era permis tuturor. In pro­naos erau tinute de obicei darurile votive si ofrandele; opistodomul avea functii ase­manatoare sacristiei.

Numeroase temple au facut obiectul unor legende privitoare la întemeierea lor si

care le asociau diverse personaje mitologice. Este în primul rînd cazul templelor celor mai faimoase, de pilda sanctuarele din Olimpia si Delfi, sau al celor în care se concentrau culte de origine straveche, pre­cum Erehteionul de pe Acropola Atenei. Miticului arhitect Agamede (vezi), conside­rat, împreuna cu Trofonios, autorul unor edificii hipogeice din epoca miceniana, îi era atribuita construirea primului templu al lui Apollo din Delfi, a templului lui Poseidon de pe drumul dintre Mantineea si Tegeea, a cladirii tezaurului lui Augias din Elida si a altor temple legendare. si în Magna Grecia, în Sicilia si în lumea romana fondarea unor temple era pusa pe seama diferitilor eroi din mitologie si legata de traditii stravechi: Dedal (vezi) a ridicat templul lui Apollo din Cumae si a sculptat pe el povestea Minotaurului (Vergiliu, Eneida, 6.14-33). Iason a fondat un templu în cinstea Herei la gurile Selei, Tarquinius Superbus a înaltat pe colina Capitoliului templul dedicat triadei formate din Iupiter, Iunona si Minerva (numele colinei se da­tora, potrivit traditiei, faptului ca în timpul sapaturilor pentru constructia templului, aici a fost gasit un cap de om, în latina caput). O lista a întemeierilor mitice ale celor mai importante temple din Antichi­tate, pastrata însa doar fragmentar, se regasea în Fabulele (225) lui Hyginus.

In interiorul sau în apropierea unor tem­ple au loc episoade mitologice singulare. Legendele posthomerice relateaza tragica agresiune suferita dupa caderea Troiei de Casandra, violata de Aiax, fiul lui Oileu, în templul Atenei; pe altarul lui Apollo 1-a ucis Neoptolem pe regele troian Priam, stîrnind mînia zeului, care 1-a împiedicat sa se întoarca în patrie dupa caderea ceta­tii ; potrivit traditiilor referitoare la moartea lui Ahile, eroul a fost ucis - prin tradarea lui Paris - pe altarul templului lui Apollo Timbreos, unde se dusese, dezarmat, pentru ca i se fagaduise mîna Polixenei în schimbul trecerii lui de partea troienilor (vezi Polixena) ; într-un templu al lui Zeus s-a consumat episodul amoros dintre Atalanta si Milanion, în urma caruia cei doi tineri sacrilegi au fost transformati de Zeus în lei (vezi Atalanta) ; casuta batrî-nilor Filemon si Baucis se transforma miraculos în templu (Ovidiu, Metamorfoze, 8.700-703). Acestora si multor altor exemple

TENSA

de felul lor li se poate adauga o relatare care, bazata pe date istorice, a fost înca din Antichitate transfigurata în legenda: este vorba de povestea templului Artemisei din Efes, distrus de foc în noaptea nasterii lui Alexandru Macedon. Casta Artemis, protectoare a nasterilor, scapase de sub supraveghere templul, preocupata sa asiste la extraordinarul eveniment (Plutarh, Ale­xandru, 3.6).

Templum. Termen latin desemnînd, potri­vit lui Varro (De lingua latina, 7.8), orice loc delimitat prin formule religioase spe­cifice, în interiorul caruia se desfasurau observatiile augurilor. Termenul se putea referi si la cer, împartit în acest scop de etrusci în saisprezece, iar de latini în patru sectoare, numite antica, postica, dextera si sinistra, respectiv sud, nord, vest si est. Etimologia propusa pentru acest cuvînt (de la grecescul rejiveiv, "a taia") confirma ideea divizarii spatiului; s-a presupus însa si ca termenul ar avea legatura cu bîrna de lemn taiata ce servea drept grinda prin­cipala de sustinere a acoperisului, refe-rindu-se deci la acea constructie, la origine din bîrne de lemn taiate, în interiorul careia augurii îsi îndeplineau functiile sacre. Ter­menul avea sa desemneze apoi acele edi­ficii, în general cu destinatie religioasa, definite conform ritualului augurilor si, prin aceasta, templele în sens restrîns. Pen­tru teritoriul sacru al unui templu care nu fusese definit potrivit ritualului si formu­lelor augurilor, latinii foloseau termenul aedes; dimpotriva, templum putea indica si spatii cu destinatie publica, nu neaparat religioasa, unde erau însa luate auspiciile: de exemplu, în cazul Romei, curia (cladirea senatului - n.t.) sau rostra (tribuna de la care vorbeau oratorii - n.t.).

Tenaros (gr. Tai vapog, -ou; lat. Taenarum, -i). Actualul cap Matapan, promontoriu din Laconia care formeaza extremitatea sudica a Peloponesului. Importanta sa pentru mi­tologia si religia greaca se datoreaza pre^ zentei aici a unui templu al lui Poseidon, constituind un loc de azil inviolabil, pre­cum si numeroaselor legende referitoare la el. în Tenaros se afla o pestera pe unde se spunea ca Heracle l-ar fi adus pe Cerber din infern. De asemenea, aici a fost lasat Arion de delfinul care îl salvase în mod

miraculos de la înec (vezi Arion), în amintirea întîmplarii fiind ridicata în locul respectiv o statuie.

Tenedos (gr. TeveSog, -ou; lat. Tenedos sau Tenedus, -i). Mica insula din Marea Egee, situata în largul coastei Troadei. Poezia epica greaca o prezinta drept locul unde si-au retras grecii flota în timpul razbo­iului troian, pentru a-i face pe inamici sa creada ca au renuntat la asediu si se întorc spre Grecia, determinîndu-i astfel sa aduca în cetate faimosul cal de lemn. Numele insulei provenea de la cel al lui Tenes (vezi).

Teneros (gr. Tfjvepog, -ou). Fiul nimfei Melia si al lui Apollo si fratele lui Ismenos. Era un vestit prezicator si preot al lui Apollo Ptoos.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Pausanias si de Licofron (Alexandra).

Tenes (gr. Trjvog, -ou sau Tevnc;; lat. Tenes sau Tennes). Fiul lui Cicnos (sau al lui Apollo) si al Procleei si fratele Hemiteei. A doua sotie a tatalui sau, Filonome, s-a îndragostit de el, dar pentru ca Tenes i-a respins avansurile, s-a razbunat aducîndu-i false acuzatii în fata lui Cicnos. Acesta i-a închis pe Tenes si pe sora lui într-un cufar si i-a aruncat în mare; purtat de valuri, cufarul s-a oprit în cele din urma pe tar­mul insulei Leucofris, ai carei locuitori i-au salvat pe cei doi si l-au ales apoi pe Tenes rege, insula numindu-se de atunci Tenedos. Cînd a descoperit cum se petre­cusera cu adevarat lucrurile, Cicnos s-a dus în insula lui Tenes, încercînd sa se împace cu fiul sau; acesta i-a taiat însa cu o secure odgoanele corabiei, refuzînd dia­logul. Episodul sta la originea expresiei "securea lui Tenes", utilizata de greci pentru a indica un gest nechibzuit. Tenes a fost ucis de Ahile în timp ce-si apara cetatea de asediul acestuia sau, potrivit altei ver­siuni, încercînd sa-si protejeze sora, pe He-miteea, de agresiunea eroului grec.

> Prezente în literatura antica. Diferitele versiuni ale mitului lui Tenes sînt con­semnate de Pausanias, Diodor din Sicilia, Plutarh si Apollodor (Epitome, 3.23 si urm.).

Tensa (lat. Tensa, -ae). Carele pe care erau duse în circ imaginile zeilor, în procesiunile desfasurate la Roma cu ocazia asa-numi-telor ludi circenses.

^r

TEOCLIMENOS

Teoclimenos (gr. OeoxAujievoc;, -ou; lat. Theoclymenus, -i). Faimos prezicator, fiul lui Polifides si urmas al lui Melampus.

Teodesia (gr. ta Qeo&aCoia). Sarbatori religioase grecesti celebrate în diverse localitati si în onoarea diferitelor divini­tati (în special Dionysos, Heracle, nimfele), comemorînd epifaniile acestora.

Teofane (gr. Seocpavr), -Tig; lat. Theopha-nes, -is si -i). Eroina din Tracia; din unirea ei cu Poseidon s-a nascut berbecul cu lîna de aur, protagonist al mitului Helei si al lui Frixos, precum si al celui al argonau­tilor. Teofane, fiica regelui trac Bisaltes, era o tînara de o frumusete extraordinara, la mîna careia aspirau numerosi pretendenti, îndragostit de ea si vrînd sa o îndeparteze de multimea pretendentilor, Poseidon a ascuns-o în misterioasa insula Crumissa; pentru ca acestia le-au dat însa de urma, i-a transformat pe toti locuitorii insulei în oi, inclusiv pe Teofane, iar el s-a preschim­bat în berbec. în aceasta ipostaza a avut loc împreunarea celor doi, în urma careia s-a nascut berbecul cu lîna de aur. Pe pre­tendenti, care între timp hotarîsera sa ucida o oaie ca sa o manînce, Poseidon i-a transformat în lupi.

► Prezente în literatura antica. Mitul este relatat de Hyginus (Fabule, 188) si men­tionat de Ovidiu (Metamorfoze, 6.117).

Teogamia (gr. ra ^eoŢajua, -uiv). Sarba­tori religioase grecesti în cadrul carora erau evocate nuntile zeilor, îndeosebi cea a lui Zeus cu Hera, iar în Sicilia si în Lidia cea a lui Hades cu Persefona.

Teogonie (gr. fleoŢovCa, -aq; lat. theo-gonia, -ae). Naratiune mitologica în care este descrisa nasterea zeilor. Divinitatile din mitologia clasica nu exista dintot-deauna, ele au o origine si o genealogie, prezentate pentru prima data în literatura greaca de Hesiod în poemul intitulat chiar Teogonia, unde se succeda trei generatii de zei. Prima o constituie Cerul si Pamîn-tul (Uranos si Geea), împreuna cu fiii lor; a doua este generatia lui Cronos si a des­cendentilor sai, iar ultima, cea a lui Zeus si a stirpei sale. Din aceste divinitati pro­vin toti zeii din mitologia clasica, iar din unirea lor cu fiinte muritoare se nasc eroii. Schema genealogica ilustreaza continui­tatea lumii, careia Hesiod îi stabileste ca

punct de origine Haosul primordial ("La început de începuturi fu Haosul"), defi­nind-o în succesiunea neîntrerupta de gene­ratii divine. Dupa Haos urmeaza Geea, Pamîntul, si Eros, Iubirea. Din Haos se nasc Erebos (întunericul) si Noaptea, iar din unirea lui Erebos cu Noaptea se nasc opusele corespunzatoare: Eterul si Ziua. Din Noapte provin Eris (Discordia), Bla­mul, Indignarea, Nenorocirea, Batrînetea, Amagirea, Moartea, Somnul, Hesperidele. Din Pamînt se nasc Cerul, Muntii si Marea, iar Cerul si Pamîntul zamislesc zei pre­cum Cronos, ciclopii, Gies, Cotos si Briareu. Tot din Pamînt se nasc eriniile si gigantii.

Din Cronos descind Zeus si divinitatile Olimpului; din generatia urmatoare, cea a lui Zeus, fac parte printre altii Horele, fiice ale titanidei Temis, Gratiile, precum si cele noua muze, fiicele Memoriei.

în interiorul acestei scheme structurate pe trei generatii divine, Hesiod propune în Teogonia sa si o serie de descendente ale unor divinitati colaterale, de pilda Nereu (tatal nereidelor), Forcus (fiul lui Ocea-nos), Echidna si Tifon, Iapet, Climenos si multi altii.

► Prezente în literatura antica. Istoria gene­ratiilor divine narata de Hesiod este cea mai veche atestata în spatiul grecesc, dar nu e singura: poetii au abordat frecvent tema, lasîndu-ne diferite versiuni ale genea­logiei zeilor. înca din Antichitate circulau mai multe Teogonii, atribuite lui Orfeu (vezi Orfism), Musaios, Homer. Lui Eudemos, discipol al lui Aristotel, i se atribuia o Istorie a teologiei în care erau reunite si comentate diverse teogonii: doar cea egip­teana lipsea, fiind prezente în schimb cele ale babilonienilor, fenicienilor, cea a magi­lor din Persia, pe lînga cele traditionale ale lui Homer, Hesiod, Epimenide, Fere-cide, Acusilaos. Poemele Ciclului epic se deschideau cu o Titanomahie a lui Eumelos din Corint, a carei prima parte o constituia o teogonie ce a inspirat-o probabil partial pe aceea a lui Apollodor din Biblioteca. Tema teogoniei a fost abordata si de Platon si Aristotel, asupra ei oprindu-se multi alti poeti si filosofi greci si latini (dintre aces­tia din urma în special Ovidiu), care au propus la rîndul lor diverse genealogii ale zeilor. Cunoasterea mai aprofundata a civi­lizatiilor din Orientul Apropiat a permis stabilirea unor interesante puncte de con­tact cu teogoniile hititilor: în cîteva dintre

TEREU

tablitele de la Bogazkoy se vorbeste despre o teogonie cuprinzînd trei generatii, ai carei protagonisti, cu povesti foarte asemana­toare celor descrise de Hesiod, sînt Anu (Cerul), Kumarbi (echivalentul lui Cronos), Teshub (divinitate atmosferica similara lui Zeus): acesta din urma, dupa o lupta în care se regasesc mai multe puncte comune cu cea a lui Zeus, intra în posesia puterii supreme.

Teonoe (gr. OeovoT), -r\q; lat. Theonoe, -es). "Inteligenta divina", fiica lui Proteu si a Psamatei; este mai cunoscuta sub numele Idoteea (vezi Proteu).

Teoxenia (gr. tcc Oeotevicc). Sarbatori reli­gioase grecesti desfasurate în onoarea diferitelor divinitati si al caror moment culminant îl reprezenta un banchet la care se credea ca participa si zeii, în calitate de oaspeti. Teoxenia puteau fi publice sau private. Dintre cele publice, deosebit de importanta era sarbatoarea din Delfi, în cinstea lui Apollo si a lui Dionysos, cele­brata în luna Teoxenion (martie-aprilie). Teoxenia private se celebrau la Agrigent în onoarea Elenei si a Dioscurilor (Pindar, Olimpice, 3).

Terambos (gr. Tep<xji|3og, -ou; lat. Teram-bus, -i). Fiul lui Eusiros si al nimfei Idoteea si descendent al lui Poseidon, Terambos era un tînar pastor foarte frumos, care traia pe muntele Otris si îsi petrecea timpul cîntînd din gura si din fluier. Cîntecul sau era atît de fermecator, încît nimfele se opreau sa-1 asculte, ba chiar si Pan era impresionat de maiestria lui; se bucura de faima de a fi fost inventatorul cîntecu-lui în acompaniament de lira. La sfirsitul verii însa, cînd Pan i-a sugerat sa coboare cu turmele la cîmpie, la adapost de vremea rea ce urma sa se instaleze, el nu numai ca nu 1-a ascultat, dar a început chiar sa ia în rîs nimfele si s-a comportat atît de obraznic si de jignitor fata de ele, încît acestea l-au pedepsit: primele îngheturi si ninsoarea timpurie i-au decimat tur­mele, iar el a fost transformat într-un zmeu de jucarie pe care copiii se amuzau sa-1 decapiteze, privindu-i coarnele mari ce imita forma unei lire.

► Prezente în literatura antica. Mitul ne-a parvenit în versiunea lui Antoninus Libe-rales (Transformationes, 22); pentru o legenda diferita a zmeului vezi Cerambos.

Terapne (gr. Gepairvn, -r\q; lat. Therapnae, -arum). Asezare din Laconia, situata la mica distanta de Sparta, pe malul stîng al rîului Eurotas. Este prezenta în mitologie ca loc al nasterii gemenilor Castor si Pollux (vezi Dioscuri). în Terapne erau venerati Menelaos si Elena, despre care se spunea ca ar fi fost înmormîntati aici.

Teras (gr. ©fjpctc;, -o). Erou spartan, fiul lui Autesion si descendent al lui Cadmos. Avea o sora, Argia, care s-a casatorit cu Aristodemos, unul dintre Heraclizi, si a avut cu el doi fii, Procles si Euristene. Aristodemos a murit pe cînd acestia erau copii, iar Teras, în calitate de tutore al lor, a ocupat temporar tronul Spartei. Cînd nepotii lui, deveniti adulti, au preluat puterea, Teras, nesuportînd sa fie condus de altii dupa ce simtise gustul suveranita­tii depline, a preferat sa paraseasca Sparta si sa plece în cautarea altui regat. A ajuns, cu trei corabii si cîtiva minieni, urmasi ai argonautilor, în insula Tera, numita pe atunci Kalliste, "preafrumoasa", care fusese deja colonizata de Phoenix, cama­rad al lui Cadmos; Teras s-a instalat aici, dînd insulei numele sau.

► Prezente In literatura antica. Legenda colo­nizarii insulei Tera este relatata de Hero-dot (4.147-148); alte referiri la povestea lui Teras apar la Pausanias (3.1 si 15), în Argonauticele lui Apollonios din Rodos si la Pindar, în Pythice (4, 5).

Tereu (gr. Tipeuc;, -iuiq; lat. Tereus, -eos sau -ei). Erou grec, fiul lui Ares si rege al tracilor. Domnea în Daulis, la poalele muntelui Parnas, dar în afara de Tracia avea legaturi si cu Atena, prin casatoria sa cu fiica regelui atic Pandion. Potrivit legendei, Pandion îi solicitase sprijinul lui Tereu în razboiul purtat de Atena împo­triva regelui Tebei, Labdacos ; în semn de recunostinta, i-a dat-o de sotie pe una din cele doua fiice ale sale, Procne.

Tereu o dorea însa pe cealalta fiica a lui Pandion, Filomela; din acest punct poves­tea lui capata conotatii infernale. Pentru a-si atinge scopul, Tereu s-a întors în Atena, dîndu-i lui Pandion vestea ca Procne a murit si cerîndu-i-o în loc pe Filomela. Acesta a consimtit, iar Tereu a dus-o pe femeie în desisul unei paduri, unde a tinut-o din acel moment prizoniera, împiedicîndu-i orice contact cu exteriorul si tinînd-o exclusiv

TERMEROS

la dispozitia sa, iar ca sa nu poata vorbi i-a taiat limba. Pentru a-si desavîrsi însce­narea, a mintit-o pe Procne ca Filomela a murit.

Desi izolata de lume, Filomela a reusit sa teasa o pînza pe care înfatisase scenele propriei povesti si sa i-o trimita surorii sale. Procne a aflat în felul acesta ca Filo­mela traia si a gasit o cale de a o elibera.

Cu prilejul sarbatorilor în cinstea lui Dio-nysos, un cortegiu bahic a ajuns în mijlocul padurii, condus de regina, care s-a putut apropia astfel de Filomela, strecurînd-o în multime fara sa fie observata. Cele doua femei au gasit apoi si modalitatea de a se razbuna pe Tereu. Procne îi nascuse aces­tuia un fiu, Itis; împreuna cu Filomela, a taiat copilul în bucati si 1-a fiert într-o oala, dîndu-i-1 lui Tereu sa-1 manînce. Regele a aflat cumplitul adevar abia cînd femeile i-au aratat capul copilului. Furi­bund, s-a napustit spre ele cu sabia scoasa si le-ar fi ucis, de buna seama, daca n-ar fi intervenit Zeus, care a transformat toate cele trei personaje în pasari. Identificarea lor exacta este problematica; se pare totusi ca Tereu a fost transformat în soim sau în pupaza, iar cele doua surori în rîn-dunica si în privighetoare.

Prezente în literatura antica. Aristofan, Pasarile ; Ovidiu, Metamorfoze, 6; Apollo-dor, Biblioteca, 3.193.

Prezente în literatura moderna. Printre cele mai cunoscute evocari ale vechii legende, interpretata cu precadere prin intermediul versiunii lui Ovidiu, figureaza Procne si Filomela a lui F. de Rojas Zorrilla; intere­santa este si evocarea Filomelei din poe­mul lui T.S. Eliot The Waste Land.

Iconografie. Cea mai celebra opera figu­rativa inspirata de acest mit era o statuie realizata de Alcamene, mentionata de izvoare si recognoscibila poate într-o sculptura foarte degradata provenind de pe Acropola ateniana, reprezentînd-o pe Procne cu micul Itis.

Termeros (gr. Tepjiepos, -ou). 1) Tîlhar care ucidea drumetii zdrobindu-le capul, ucis în cele din urma în acelasi fel de catre Tezeu.

Prezente în literatura antica. Este men­tionat în principal în legatura cu Tezeu (Plutarh, Tezeu, 11.2).

2) Erou eponim al cetatii Termera din Caria. I se atribuiau numeroase acte de tîlharie si piraterie si se spunea ca a fost ucis de Heracle. Este posibil totusi ca perso­najul sa fie unul si acelasi cu Termeros 1.

Terminalia (lat. Terminalia, -ium si -iorum). Sarbatori religioase romane des­fasurate în fiecare an la 23 februarie, în cinstea zeului Terminus (vezi). Cuprin­deau ritualuri cu caracter public si privat, oficiate lînga pietrele de hotar care deli­mitau proprietatile. în cazul ceremoniilor publice, locul de celebrare îl reprezenta punctul ce indica granita statului roman, identificat cu a sasea borna miliara de pe Via Laurentina; în cazul celor private -stîlpii de hotar dintre o proprietate si alta. Ritualul public prevedea sacrificarea unei oi, iar cel privat, a unui miel sau a unui purcel.

Terminus (lat. Terminus, -i). Zeu roman, ocrotitor al hotarelor. Potrivit traditiei, cultul sau a fost instituit de Numa Pom-pilius: el a impus delimitarea fiecarei pro­prietati prin pietre consacrate lui Iupiter, unde se aduceau ofrande în timpul sar­batorilor Terminalia (vezi), desfasurate în fiecare an la 23 februarie. Terminus a ajuns ulterior sa indice însesi pietrele de hotar; un stîlp de hotar public era pastrat în templul lui Iupiter de pe Capitoliu, iar altul se afla pe drumul dintre Roma si Laurentum, în localitatea Festi. Vezi si Quadratus.

Termos (gr. 0epp.6g, -oo). Important cen­tru religios grecesc din Etolia. Principalele culte practicate aici erau cele ale lui Apollo Thermios, Apollo Lyseios si Arte-mis, atestate de descoperirea în zona a ruinelor templelor acestor divinitati.

Tero (gr. ©T)pw, -otic;) Eroina din neamul lui Ificle, fratele geaman al lui Heracle. Iubita de Apollo, a nascut de la acesta un fiu, Cheron, eponimul cetatii Cheroneea din Beotia.

► Prezente în literatura antica. Este mentio­nata de Pausanias (9.40.5).

Terpsihore (gr. Tepi|Hx6pa, "°S ^sau Tepipi-Xopn, -tis > l^at- Terpsichore, -es sau -ae). Fiica lui Zeus si a Mnemosinei (Memoria), este una din cele noua Muze (vezi). Numele ei

TESMOFORIA

înseamna "cea care se desfata în dans". Era considerata protectoarea dansului si a cîntecului coral, dar la origine rolul ei, la fel ca al celorlalte muze, nu era definit în mod particular. Iubita de zeul rîului Aheloos, era potrivit unor izvoare mama lui Linos, a sirenelor si a lui Resos.

Terracina (lat. Terracina, -ae). Celebra localitate din Latium, situata pe Via Appia, la sud-est de Roma, si cunoscuta în vechime sub numele Anxur. în fortareata de aici se afla în Antichitate un faimos templu al lui Iupiter. Anxurus era un epi­tet al lui Iupiter.

Tersandros (gr. QepcravSpog, -au; lat. Ther-sander, -dri). Unul dintre Epigoni (vezi), fiul lui Polinice si al Argiei. A participat la razboiul troian alaturi de Agamemnon si a fost ucis de Telefos.

Tersiloh (gr. GepcriXoxog, -ou). Razboinic peon, fiul lui Antenor si aliat al troienilor. A fost ucis de Ahile în razboiul troian. Se spunea ca era atît de pasionat de razboi, încît a continuat sa mînuiasca armele si dupa moarte, în lumea de dincolo.

Prezente In literatura antica. Iliada, 21.209.

Tersites (gr. Qtpa(ir\q, -ou; lat. Thersites, -ae). Personaj homeric, diform si extrem de insolent. S-a numarat printre grecii par­ticipanti la razboiul troian, unde a murit nu pe cîmpul de lupta, ci ucis de Ahile, înfuriat pentru ca acesta îndraznise sa-si bata joc de iubirea lui pentru amazoana Pentesileea.

In contrast cu virtutile eroilor, urîtenia, josnicia si insolenta sa fac din Tersites un antierou prin excelenta.

în timp ce în Iliada este considerat de origine modesta, traditia posthomerica îl prezinta drept fiul lui Agrios si fratele lui Oeneu, deci înrudit cu Diomede.

Prezente în literatura antica. în afara de Homer, caruia i se datoreaza crearea perso­najului, Tersites este amintit mai ales de poetii greci. Apare în diverse opere teatrale si în Etiopida; în unul dintre Dialogurile lui Lucian se vorbeste despre un concurs de frumusete între Tersites si Nireu, eroul grec cel mai frumos dupa Ahile, cei doi concurenti redusi aici la ipostaza de sche­lete. Pausanias mentioneaza o reprezen­tare a lui Tersites în Nekyia lui Polignot (10.31.1).

Tesalos (gr. Oea<!a\6q, -ou; lat. Thessalus, -i). Erou eponim al regiunii grecesti Te-salia. Unele traditii îl prezentau drept fiul lui Hemon (vezi), în timp ce în altele Tesa­los trecea drept fiul Medeei si al lui Iason, care, izbutind sa scape de tentativa mamei sale de a-1 ucide, s-a refugiat la Iolcos, unde a cucerit puterea si a dat regiunii numele sau. O alta traditie lega perso­najul de mitul lui Heracle, considerîndu-1 fiul acestuia si al Chalciopei sau al Astio-hei. Rege al insulei Cos, Tesalos si-a trimis fiii, pe Fidipos si Antifos, sa lupte în razbo­iul troian. întorsi în patrie dupa termina­rea razboiului, cei doi s-au stabilit ulterior în regiunea pe care în memoria tatalui lor au numit-o Tesalia. Unele izvoare latine îl prezinta pe Tesalos drept fiul lui Graicos, care a cucerit Tesalia, unde a întemeiat propriul regat caruia i-a dat numele sau.

► Prezente In literatura antica. Diferitele ver­siuni ale mitului lui Tesalos apar în Iliada (2.677), la Hyginus (Fabule, 97), Apollodor (Epitome, 5.15), Strabon (9.5.23) si Diodor din Sicilia (4.34 si 5.54). Sursele latine mentionate sînt Pliniu (Naturalis historia, 4.28) si Velleius Paterculus (1.3.2).

Tesmoforia (gr. t& ©eorp.o(p6pioc). Sarba­tori religioase grecesti celebrate în onoarea Demetrei, într-un mare numar de orase din patria-mama si în multe colonii. Cele despre care cunoastem mai multe detalii sînt Tesmoforiile din Atena, desfasurate între 11 si 13 Pianepsion, adica spre sfîrsi-tul lunii octombrie (vezi Calendar). Erau destinate celebrarii Demetrei Thesmo-phoros, "legislatoarea", venerata nu doar ca zeita a fecunditatii pamîntului (si a fe­meilor), ci si ca divinitate care a instituit, o data cu agricultura, regulile convietuirii civilizate, fundamentele familiei si legile vietii sociale. Sarbatoarea era rezervata exclusiv femeilor, numite thesmophoria-zousai; potrivit izvoarelor, acestea tre­buiau sa faca parte din categoria femeilor libere si sa fie casatorite. Numele sarba­torii pare sa fie legat de verbul grecesc Tf-friiju, "a pune", sugerînd interpretarea sa ca "sarbatoarea transportarii de thes-moi", unde thesmoi s-ar traduce prin "obiecte depozitate", cu evidenta valoare magica si simbolica. în ritualurile speci­fice acestor sarbatori, asa cum se poate deduce din descrierea celor ateniene, par

TESPIADE

sa se contopeasca aspecte ale stravechilor culte agrare legate de fecunditate si reevo-cari ale mitului Persefonei si al Demetrei. Dupa o noapte de veghe, participantele la ritual evocau anodos-vl Persefonei, adica revenirea sa pe pamînt din regatul morti­lor, urcînd pe colina Pnix din Atena. Urma o zi de post, dedicata lamentatiilor funebre pentru disparitia Persefonei rapita de Hades si desfasurarii unor ritualuri ale caror detalii si semnificatie exacta ne scapa: boabe de grîu erau amestecate c« ramasitele purceilor care fusesera sacrifi­cati într-o groapa cu cîteva luni înainte, în timpul sarbatorilor Sciroforia (vezi). Ajunsi în stare de putrefactie, acestia aveau pro­babil rolul de a asigura semintelor o forta generatoare deosebita; la respectivele ramasite se adaugau obiecte "de nenumit" (arreta), plamadite din aluat în forma de serpi si falusuri. Scopul ritualurilor era acela de a asigura deopotriva fecunditatea solului si a femeilor. în ultima zi a sarba­torii, plînsetele si doliul erau înlocuite de o atmosfera de veselie: aveau loc sacrificii si banchete, se dansa si se cînta. Sarba­torile Tesmoforia au inspirat o celebra come­die a lui Aristofan, Thesmophoriazousai.

Tespiade (gr. QeaiuaSeg, -wv; lat. Thes-piades, -anini). Epitet prin care sînt indi­cate muzele. Provine de la numele cetatii Tespiai din Beotia, unde acestea aveau un cult foarte vechi.

Tespius (gr. ©eomeug, -iutq; lat. Thespius, -i). Fiul lui Erehteu, considerat întemeie­torul cetatii Tespiai din Beotia, ai carei suverani erau numiti Tespiazi.

Tesprotos (gr. SecirpoiTog, -ou; lat. Thes-protus, -i). Fiul lui Licaon si eponimul populatiei tesprotilor, stabilita în Epir. Mitul sau este legat de cel al lui Atreu si Tiest (vezi Atreu pentru detalii).

Testios (gr. QioTioq, -ou; lat. Thestius, -i). Fiul lui Ares si al Demonicei sau, potrivit altor izvoare, fiul lui Agenor si nepotul lui Pleuron, rege al Etoliei. Printre fiii sai se numarau Ificlos, Evipos, Plexipos, Euripilos, Leda, Alteea si Hipermestra, precum si Idas si Linceu. Era considerat întemeietorul cetatii Testia din Etolia si al unei alte Testia, în Laconia. Sotia sa era Pantieidia, "atotstiutoarea". De la

numele lui provine patronimul Testiad(a) atribuit descendentilor sai, în special fiicei Alteea si nepotului Meleagru.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Pausanias (3.13.8), Apollodor (Bi­blioteca, 1.7.7) si Ovidiu (Metamorfoze, 8).

Testor (gr. Georup, -opot; lat. Thestor, -oris). Fiul lui Idmon si al Laotoei, era tatal celebrului prezicator Calhas, indicat frecvent cu patronimul Testoridul; alti fii ai sai erau Teoclimenos, Leucip si Teonoe.

Tethys (gr. T-ntfug, -uog; lat. Tethys, -yos). Fiica lui Uranos si a Geei si sotia lui Ocea-nos; era mama oceanidelor, a rîului Styx si a numeroase alte divinitati fluviale.

Prezente în literatura antica. Homer, Iliada, 14; Hesiod, Teogonia ; Eschil, Prometeu în­lantuit si Prometeu eliberat.

Teucri (gr. Teuxpoi, -uv; lat. Teucri, -orum). Termen utilizat frecvent de poeti pentru a-i indica pe troieni, numiti astfel cu refe­rire la Teucros (vezi, 1).

Teucros (gr. Teuxpoc, -ou; lat. Teucer, -cri). 1) Stramosul stirpei regale din Troia, fiul nimfei Idea si al zeului fluvial Scamandru. De la numele lui provine apelativul teucri prin care sînt indicati uneori succesorii sai si, în general, troienii.

2) Erou grec, fiul lui Telamon si al Hesionei si fratele vitreg al lui Aiax Tela-monianul. Se spunea despre el ca ar fi fost cel mai bun dintre arcasii greci care au participat la razboiul troian. A întemeiat cetatea Salamina din Cipru; s-a casatorit cu Eune, fiica lui Cipros, si a avut o fiica, Asteria.

Prezente în literatura antica. Este amintit în principal în Iliada si în tragedia Aiax a lui Sofocle. în calitate de întemeietor al Salaminei cipriote apare la Horatiu (Ode, 1.7.27 si urm.).

Teutamos (gr. TeuTocjiog, -ou). Rege asi­rian, s-a numarat printre aliatii regelui Priam împotriva grecilor, participînd la razboiul troian cu un contingent condus de Memnon.

Prezente în literatura antica. Rolul sau în razboiul troian este consemnat de Diodor din Sicilia, 2.22.

Teutaros (gr. TeuTotpoc;, -ou). Pastor de ori­gine scitica aflat în slujba lui Amfitrion.

TEZAUR

Arcas iscusit, 1-a initiat în arta sa pe Hera-cle, caruia i-a daruit arcul si sagetile sale.

► Prezente în literatura antica. Referiri la personaj apar în Alexandra lui Licofron.

Teutates (lat. Teutates, -ae). Zeu venerat de gali, considerat parintele tuturor oame­nilor. I se sacrificau cîini si cai; exista infor­matii potrivit carora i se aduceau si jertfe umane. Ritualurile din cadrul cultului sau aveau loc în paduri si pe munti, de obicei noaptea. Teutates forma o triada divina împreuna cu Taranis (vezi) si Hesus (vezi).

► Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Lucan, care îi subliniaza trasaturile terifiante (Pharsalia, 1.441-445).

Teutis (gr. Teuxig, -i5og sau Teirrog, -uog). Protagonist al unui mit din Argos. Se pre­gatea sa-1 loveasca pe Agamemnon cu o sageata, dar a ranit-o în coapsa pe zeita Atena, care, încercînd sa-1 opreasca de la acest gest, i se aratase sub înfatisare ome­neasca. Prin intermediul unui vis revela­tor, Teutis a aflat ca victima sa era o fiinta divina si, chinuit de remuscari, a murit. O data cu moartea lui, întreaga regiune a devenit arida; la sugestia oracolului, pentru a pune capat foametei locuitorii i-au ridi­cat o statuie zeitei ranite.

Teutras (gr. Teu-frpac, -ocvtoc;; lat. Teu-thras, -antis). Rege mitic al Misiei, urmat la tron de Telefos (pentru detalii vezi Tele-fos). Pseudo-Plutarh (De fluminibus, 21) povesteste ca într-o zi, în timpul unei partide de vînatoare, regelui i-a iesit în cale un mistret enorm: era gata sa-1 ucida, cînd animalul, implorîndu-1 sa-1 crute, a încercat sa scape refugiindu-se în templul Artemisei Ortosia. Mistretul era unul dintre animalele sacre ale zeitei; Teutras însa, ignorîndu-i natura divina si ruga­mintile, 1-a ucis. Mîniata, Artemis 1-a facut sa se îmbolnaveasca de lepra pe regele sacrileg, care a fost în cele din urma salvat de mama sa, Leucipe, cu ajutorul unor pietre cu puteri vindecatoare. în semn de multumire pentru îngaduirea acestei vin­decari, Leucipe a pus sa i se construiasca un altar zeitei si, de asemenea, un mistret mecanic din aur care cerea îndurare, în amintirea celui ucis de rege.

Tezaur. Deseori prezente în legende ca simbol al cunoasterii, al puterii, al bogatiei

sau al nemuririi, tezaurele, comorile din mituri si basme sînt întotdeauna ascunse în locuri îndepartate si inaccesibile, pentru gasirea lor impunîndu-se depasirea unor obstacole dificile. O comoara ascunsa este lîna de aur pe care o cauta argonautii; si merele de aur ale hesperidelor, ascunse în îndepartatul Apus, reprezinta o comoara pe care trebuie sa o procure Heracle, iar o comoara pentru obtinerea careia este nece­sara trecerea unei probe dificile este inelul de aur aruncat în mare de Minos, pe care Tezeu trebuie sa-1 recupereze scufundîn-du-se în abisurile acvatice si demonstrînd astfel ca este fiul lui Poseidon. Comorile sînt vegheate de obicei de monstri si paz­nici de temut, înfruntarea lor constituind un fel de proba initiatica. Prin toate aceste elemente, comorile din mitologia clasica nu difera prea mult de cele care apar în diverse contexte în literatura si în traditiile populare din toate timpurile si locurile.

In lumea clasica termenul "tezaur" indica si un edificiu special construit pentru a adaposti daruri, aur, bogatii de tot felul. Asemenea tezaure se înaltau în spatiul sanctuarelor importante, iar în marile centre de cult panelenice exista cîte un tezaur unde se depozitau ofrandele aduse oracolului de fiecare dintre principalele cetati. Potrivit mitologiei, primul tezaur de acest fel i-a apartinut lui Minias, boga­tul rege al cetatii Orhomehos din Beotia, care 1-a construit pentru a-si depune în el propriile averi.

Un caz particular de tezaur legat indi­rect de mitologie este cel reprezentat de asa-numitul "tezaur al lui Priam", consti­tuit dintr-un mare numar de obiecte pre­tioase descoperite de arheologul amator german Heinrich Schliemann în timpul sapaturilor efectuate la Troia: convins ca se afla în prezenta dovezilor materiale ale vietii si ale personajelor cîntate în poe­mele homerice, el a conchis entuziast ca aceste obiecte reprezinta tocmai tezaurul regelui troian aflat pe tron în momentul caderii cetatii. Povestea complicata si obscura a acelor obiecte, disparute si rega­site în cele din urma, dupa ce decenii întregi nu s-a stiut absolut nimic de soarta lor, face din "tezaurul lui Priam", în ciuda legaturilor sale foarte vagi cu mitologia, un fel de mit modern.

TESPIADE

sa se contopeasca aspecte ale stravechilor culte agrare legate de fecunditate si reevo-cari ale mitului Persefonei si al Demetrei. Dupa o noapte de veghe, participantele la ritual evocau anodos-ul Persefonei, adica revenirea sa pe pamînt din regatul morti­lor, urcînd pe colina Pnix din Atena. Urma o zi de post, dedicata lamentatiilor funebre pentru disparitia Persefonei rapita de Hades si desfasurarii unor ritualuri ale caror detalii si semnificatie exacta ne scapa: boabe de grîu erau amestecate cu ramasitele purceilor care fusesera sacrifi­cati într-o groapa cu cîteva luni înainte, în timpul sarbatorilor Sciroforia (vezi). Ajunsi în stare de putrefactie, acestia aveau pro­babil rolul de a asigura semintelor o forta generatoare deosebita; la respectivele ramasite se adaugau obiecte "de nenumit" (arreta), plamadite din aluat în forma de serpi si falusuri. Scopul ritualurilor era acela de a asigura deopotriva fecunditatea solului si a femeilor. în ultima zi a sarba­torii, plînsetele si doliul erau înlocuite de o atmosfera de veselie: aveau loc sacrificii si banchete, se dansa si se cînta. Sarba­torile Tesmoforia au inspirat o celebra come­die a lui Aristofan, Thesmophoriazousai.

Tespiade (gr. OecjmdSec, -u>v; lat. Thes-piades, -arum). Epitet prin care sînt indi­cate muzele. Provine de la numele cetatii Tespiai din Beotia, unde acestea aveau un cult foarte vechi.

Tespius (gr. ©eomeut, -iuq; lat. Thespius, -i). Fiul lui Erehteu, considerat întemeie­torul cetatii Tespiai din Beotia, ai carei suverani erau numiti Tespiazi.

Tesprotos (gr. Qecrnpwioq, -ou; lat. Thes-protus, -i). Fiul lui Licaon si eponimul populatiei tesprotilor, stabilita în Epir. Mitul sau este legat de cel al lui Atreu si Tiest (vezi Atreu pentru detalii).

Testios (gr. Georiog, -ou; lat. Thestius, -i). Fiul lui Ares si al Demonicei sau, potrivit altor izvoare, fiul lui Agenor si nepotul lui Pleuron, rege al Etoliei. Printre fiii sai se numarau Ificlos, Evipos, Plexipos, Euripilos, Leda, Alteea si Hipermestra, precum si Idas si Linceu. Era considerat întemeietorul cetatii Testia din Etolia si al unei alte Testia, în Laconia. Sotia sa era Pantieidia, "atotstiutoarea". De la

numele lui provine patronimul Testiad(a) atribuit descendentilor sai, în special fiicei Alteea si nepotului Meleagru.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Pausanias (3.13.8), Apollodor (Bi­blioteca, 1.7.7) si Ovidiu (Metamorfoze, 8).

Testor (gr. ©latuip, -opot; lat. Thestor, -oris). Fiul lui Idmon si al Laotoei, era tatal celebrului prezicator Calhas, indicat frecvent cu patronimul Testoridul; alti fii ai sai erau Teoclimenos, Leucip si Teonoe.

Tethys (gr. Tîi*ug, -uog; lat. Tethys, -yos). Fiica lui Uranos si a Geei si sotia lui Ocea-nos; era mama oceanidelor, a rîului Styx si a numeroase alte divinitati fluviale.

Prezente în literatura antica. Homer, lliada, 14; Hesiod, Teogonia ; Eschil, Prometeu în­lantuit si Prometeu eliberat.

Teucri (gr. Teuxpoi, -uiv; lat. Teucri, -orum). Termen utilizat frecvent de poeti pentru a-i indica pe troieni, numiti astfel cu refe­rire la Teucros (vezi, 1).

Teucros (gr. Teuxpog, -ou; lat. Teucer, -cri). 1) Stramosul stirpei regale din Troia, fiul nimfei Idea si al zeului fluvial Scamandru. De la numele lui provine apelativul teucri prin care sînt indicati uneori succesorii sai si, în general, troienii.

2) Erou grec, fiul lui Telamon si al Hesionei si fratele vitreg al lui Aiax Tela-monianul. Se spunea despre el ca ar fi fost cel mai bun dintre arcasii greci care au participat la razboiul troian. A întemeiat cetatea Salamina din Cipru; s-a casatorit cu Eune, fiica lui Cipros, si a avut o fiica, Asteria.

Prezente în literatura antica. Este amintit în principal în lliada si în tragedia Aiax a lui Sofocle. în calitate de întemeietor al Salaminei cipriote apare la Horatiu (Ode, 1.7.27 si urm.).

Teutamos (gr. TeuTocjios, -ou). Rege asi­rian, s-a numarat printre aliatii regelui Priam împotriva grecilor, participînd la razboiul troian cu un contingent condus de Memnon.

Prezente în literatura antica. Rolul sau în razboiul troian este consemnat de Diodor din Sicilia, 2.22.

Teutaros (gr. Teuxapoc, -ou). Pastor de ori­gine scitica aflat în slujba lui Amfitrion.

TEZAUR

Arcas iscusit, 1-a initiat în arta sa pe Hera-cle, caruia i-a daruit arcul si sagetile sale.

Prezente în literatura antica. Referiri la personaj apar în Alexandra lui Licofron.

Teutates (lat. Teutates, -ae). Zeu venerat de gali, considerat parintele tuturor oame­nilor. I se sacrificau cîini si cai; exista infor­matii potrivit carora i se aduceau si jertfe umane. Ritualurile din cadrul cultului sau aveau loc în paduri si pe munti, de obicei noaptea. Teutates forma o triada divina împreuna cu Taranis (vezi) si Hesus (vezi).

Prezente In literatura antica. Este mentio­nat de Lucan, care îi subliniaza trasaturile terifiante (Pharsalia, 1.441-445).

Teutis (gr. Teuxic;, -C8oq sau Teuruc;, -uoc;). Protagonist al unui mit din Argos. Se pre­gatea sa-1 loveasca pe Agamemnon cu o sageata, dar a ranit-o în coapsa pe zeita Atena, care, încercînd sa-1 opreasca de la acest gest, i se aratase sub înfatisare ome­neasca. Prin intermediul unui vis revela­tor, Teutis a aflat ca victima sa era o fiinta divina si, chinuit de remuscari, a murit. O data cu moartea lui, întreaga regiune a devenit arida; la sugestia oracolului, pentru a pune capat foametei locuitorii i-au ridi­cat o statuie zeitei ranite.

Teutras (gr. Teutfpac;, -avtoc;; lat. Teu-thras, -antis). Rege mitic al Misiei, urmat la tron de Telefos (pentru detalii vezi Tele-fos). Pseudo-Plutarh (De fluminibus, 21) povesteste ca într-o zi, în timpul unei partide de vînatoare, regelui i-a iesit în cale un mistret enorm: era gata sa-1 ucida, cînd animalul, implorîndu-1 sa-1 crute, a încercat sa scape refugiindu-se în templul Artemisei Ortosia. Mistretul era unul dintre animalele sacre ale zeitei; Teutras însa, ignorîndu-i natura divina si ruga­mintile, 1-a ucis. Mîniata, Artemis 1-a facut sa se îmbolnaveasca de lepra pe regele sacrileg, care a fost în cele din urma salvat de mama sa, Leucipe, cu ajutorul unor pietre cu puteri vindecatoare. în semn de multumire pentru îngaduirea acestei vin­decari, Leucipe a pus sa i se construiasca un altar zeitei si, de asemenea, un mistret mecanic din aur care cerea îndurare, în amintirea celui ucis de rege.

Tezaur. Deseori prezente în legende ca simbol al cunoasterii, al puterii, al bogatiei

sau al nemuririi, tezaurele, comorile din mituri si basme sînt întotdeauna ascunse în locuri îndepartate si inaccesibile, pentru gasirea lor impunîndu-se depasirea unor obstacole dificile. O comoara ascunsa este lîna de aur pe care o cauta argonautii; si merele de aur ale hesperidelor, ascunse în îndepartatul Apus, reprezinta o comoara pe care trebuie sa o procure Heracle, iar o comoara pentru obtinerea careia este nece­sara trecerea unei probe dificile este inelul de aur aruncat în mare de Minos, pe care Tezeu trebuie sa-1 recupereze scufundîn-du-se în abisurile acvatice si demonstrînd astfel ca este fiul lui Poseidon. Comorile sînt vegheate de obicei de monstri si paz­nici de temut, înfruntarea lor constituind un fel de proba initiatica. Prin toate aceste elemente, comorile din mitologia clasica nu difera prea mult de cele care apar în diverse contexte în literatura si în traditiile populare din toate timpurile si locurile.

In lumea clasica termenul "tezaur" indica si un edificiu special construit pentru a adaposti daruri, aur, bogatii de tot felul. Asemenea tezaure se înaltau în spatiul sanctuarelor importante, iar în marile centre de cult panelenice exista cîte un tezaur unde se depozitau ofrandele aduse oracolului de fiecare dintre principalele cetati. Potrivit mitologiei, primul tezaur de acest fel i-a apartinut lui Minias, boga­tul rege al cetatii Orhomerios din Beotia, care 1-a construit pentru a-si depune în el propriile averi.

Un caz particular de tezaur legat indi­rect de mitologie este cel reprezentat de asa-numitul "tezaur al lui Priam", consti­tuit dintr-un mare numar de obiecte pre­tioase descoperite de arheologul amator german Heinrich Schliemann în timpul sapaturilor efectuate la Troia: convins ca se afla în prezenta dovezilor materiale ale vietii si ale personajelor cîntate în poe­mele homerice, el a conchis entuziast ca aceste obiecte reprezinta tocmai tezaurul regelui troian aflat pe tron în momentul caderii cetatii. Povestea complicata si obscura a acelor obiecte, disparute si rega­site în cele din urma, dupa ce decenii întregi nu s-a stiut absolut nimic de soarta lor, face din "tezaurul lui Priam", în ciuda legaturilor sale foarte vagi cu mitologia, un fel de mit modern.

TEZEU

Doar aparent înrudita cu mitologia este si expresia "tezaurul lui Atreu", utilizata conventional pentru a indica, alaturi de altele asemenea ("tezaurul Clitemnestrei", "tezaurul lui Egist" etc), marile morminte de tip tholos descoperite la Micene de ace­lasi Heinrich Schliemann: definitia, tribu­tara si ea entuziasmului descoperitorului, care era convins ca a scos la lumina mor­mintele marilor eroi homerici, a intrat în uzul curent.

Tezeu (gr. 0T]<reuc> -eiug; lat. Theseus, -eos sau -ei). Cel mai important erou al mito­logiei atice. Era fiul lui Egeu, regele Atenei, si al Etrei, la rîndul ei fiica lui Piteu, regele Trezenei (vezi schema de la rubrica Atreu). Tatal sau divin era considerat Poseidon. Legenda spune ca Tezeu a fost conceput la Trezena, în timpul vizitei lui Egeu la regele Piteu; înainte de a parasi cetatea si pe fiica regelui, care îi fusese sotie pentru o noapte, Egeu i-a încredintat acesteia sabia si sandalele sale, ascunzîndu-le sub un bolovan imens. Daca fiul nascut din unirea lor va fi devenit atît de puternic încît sa ridice bolovanul si sa ia sabia si sandalele, trebuia sa se duca la Atena cu ele, în acest fel Egeu putîndu-si recunoaste fiul.

Tezeu a copilarit în Trezena, remar-cîndu-se de timpuriu prin forta si curajul lui: la sapte ani 1-a întîlnit pe Heracle, oaspete în palatul lui Piteu, si vazînd blana de leu de pe umerii acestuia, convins ca era vorba despre un leu viu, a încercat sa-1 ucida cu o bîta; mai tîrziu s-a dus la Delfi sa-si sacrifice pletele lui Apollo (si le-a taiat numai în dreptul fruntii, lasîn-du-si restul parului sa creasca: a aparut astfel tunsoarea tipica numita "a lui Tezeu"). La saisprezece ani a ridicat bolo­vanul sub care erau ascunse sabia si san­dalele tatalui sau (Pausanias, 1.27.8).

Purtînd aceste semne de recunoastere, a plecat spre Atica. Drumul i-a fost presarat de primejdii, pe care le-a înfruntat plin de curaj, în dorinta de a egala faptele eroice ale lui Heracle. Printre aventurile al caror protagonist a fost de-a lungul acestei cala­torii se numara uciderea lui Sinis si a lui Sciron, monstruosii tîlhari care terorizau drumetii (vezi Sinis si Sciron); lupta cu Cercion (vezi), desfasurata între Megara si Eleusis, Tezeu învingîndu-1 pe tiran la fel cum facuse Heracle cu Anteu: 1-a ridicat

în aer si 1-a lasat sa cada, zdrobindu-1; înfruntarea lui Procust (vezi), pe care 1-a ucis în acelasi mod în care acesta îsi uci­dea propriile victime. Toate aceste perso­naje reprezentau forme de manifestare a mortii pe care Tezeu a învins-o sistematic.

Ajuns la Atena, Tezeu s-a înfatisat tata­lui sau cu sabia si sandalele; Egeu si-a recunoscut fiul si 1-a proclamat mostenitor al tronului, excluzîndu-i astfel de la dom­nie pe Palas si pe cei cincizeci de fii ai sai, care aspirau la stapînirea Aticii. Acestia au încercat sa-1 elimine pe primejdiosul pretendent atragîndu-1 într-o cursa, dar Tezeu le-a dejucat planurile, înfrîngîndu-i. Urmatoarea lui actiune a fost lupta cu tau­rul din Maraton, care devasta regiunea. Potrivit unei traditii, era vorba despre ace­lasi taur cretan capturat de Heracle si lasat apoi liber pe pamînturile grecilor; chiar si detalii ca acesta pun în evidenta paralelele dintre traditiile mitice referi­toare la Tezeu si cele cu privire la Heracle. Taurul din Maraton a fost învins de erou, care 1-a îmblînzit fi 1-a adus apoi în ceta­tea Atenei, unde 1-a sacrificat în onoarea lui Apollo Delfinios. Expeditia împotriva acestui taur fusese provocata de Medeea, care devenise între timp sotia lui Egeu (vezi Medeea) ; vrajitoarea spera ca în urma confruntarii Tezeu va fi ucis; cînd acesta s-a întors însa viu si nevatamat în Atena, s-a vazut nevoita sa caute alta solutie pen­tru a scapa de el: a încercat sa-1 otra­veasca, dar a fost oprita la timp de Egeu.

Printre victimele taurului de la Maraton se numarase si fiul lui Minos, Androgeu. Potrivit unei versiuni a mitului, acesta fusese trimis de Egeu sa se lupte cu ani­malul ; potrivit altora, Androgeu însusi a vrut sa provoace fiara, pentru a-si demon­stra curajul. Daca în privinta cauzelor dusmaniei dintre Minos si cetatea Atenei versiunile difera, rezultatul acesteia este prezentat în schimb în mod unic: Minos a pretins un tribut constituit din sapte baieti si sapte fete din Atena, care tre­buiau trimisi în fiecare an (sau o data la noua ani) în Creta, unde erau sacrificati Minotaurului (vezi). Tezeu a fost unul din­tre tinerii ce urmau sa fie jertfiti: Minos însusi, potrivit unei legende, s-a dus la Atena sa ia victimele; în alta versiune, Tezeu a plecat cu propria corabie, hotarît sa puna capat îngrozitorului tribut, aventura

TEZEU

care avea sa reprezinte cea mai glorioasa dintre ispravile sale. în timpul calatoriei pe mare - în versiunea care îl plasa pe Tezeu împreuna cu victimele destinate sacrificarii pe corabia lui Minos -, regele cretan, refuzînd sa creada ca Tezeu era fiul lui Poseidon, a aruncat în apa un inel de aur si i-a cerut sa-1 convinga de contrariu recuperînd obiectul. Episodul, mentionat în mai multe rînduri, constituie o tema aparte în cadrul legendei mai ample a aventurilor lui Tezeu: acesta s-a aruncat curajos în valuri, a ajuns pe fundul marii, unde a vazut miraculoasele creaturi care o populau si, în cele din urma, spre groaza lui Minos, s-a întors pe corabie perfect uscat, cu inelul de aur în mîna.

La sosirea în Creta, Tezeu a fost întîm-pinat de fiica lui Minos, Ariadna, care s-a îndragostit de el si a avut o contributie decisiva la victoria sa împotriva Minotau­rului : i-a dat o sabie si acel faimos ghem cu ajutorul caruia Tezeu, desfasurîndu-1, a putut gasi iesirea din labirint, întorto­cheatul palat-închisoare în care traia Mino­taurul.

Atingîndu-si scopul, Tezeu, învingatorul Minotaurului, a pornit înapoi spre Atena, luînd-o cu el pe Ariadna ; potrivit versiunii celei mai raspîndite a mitului, a aban­donat-o însa pe tînara cretana în insula Naxos (pentru alte detalii vezi Ariadna). Din unirea lui cu Ariadna s-au nascut Enopion si Stafilos.

Tezeu si-a continuat calatoria pe corabia sa, pe catargele careia fluturau pînze negre. La plecarea în expeditia cretana Egeu îi daduse însa si o pînza alba (sau rosie), care trebuia arborata la întoarcere daca actiunea va fi fost încununata de succes, în asa fel încît regele sa stie la ce sa se astepte de îndata ce va vedea corabia profilîndu-se la orizont. Ajuns deja aproape de coasta Aticii, Tezeu a uitat sfatul parin­telui sau; Egeu a vazut pînzele negre si, crezînd ca expeditia esuase si fiul lui era mort, s-a sinucis, aruncîndu-se în marea care de atunci îi poarta numele (vezi Egeu). Dupa aceasta tragica întîmplare, Tezeu i-a luat locul tatalui sau pe tronul Atenei.

Urmatoarele aventuri ale lui Tezeu con­stau în diverse rapiri de zeite sau eroine, într-o ordine variabila de la o traditie antica la alta. Rolul de seducator i se potrivea

unui personaj ca Tezeu, fiul unui zeu, Poseidon, la rîndul lui mare cuceritor de tinere zeite si muritoare. împreuna cu prietenul sau Piritoos, Tezeu a rapit-o pe Elena din Sparta: frumoasa fiica a lui Zeus, înca foarte tînara, a fost dusa în Afidna si lasata aici în grija Etrei. în semn de recunostinta pentru sprijinul oferit, Tezeu 1-a ajutat la rîndul lui pe Piritoos în tentativa sa de a o rapi pe Persefona din Hades. întreprinderea se anunta - iar Te^eu stia acest lucru - extrem de periculoasa: în urma ei Piritoos si-a gasit sfîrsitul; eroul n-a ezitat totusi sa-si ajute prietenul, în-fruntînd soarta si asumîndu-si consecin­tele cutezantei sale : a fost facut prizonier în Hades si a ramas aici pîna cînd a fost eliberat de Heracle. Prietenia pe care Tezeu a dovedit-o în aceasta împrejurare fata de Piritoos era proverbiala, cei doi eroi deve­nind într-un fel echivalentii atici ai altor doua personaje nedespartite din mitologie, Castor si Pollux (vezi Dioscuri; pentru alte detalii cu privire la rapirea Elenei si a Persefonei si la prietenia celor doi vezi si Piritoos). Legaturile strînse dintre Tezeu si Piritoos au determinat si prezenta celui dintîi la nunta prietenului sau; în lupta iscata aici între lapiti si centauri, Tezeu li s-a alaturat imediat lapitilor, înfrun-tîndu-i curajos pe centauri (vezi Centauri). Printre celelalte aventuri ale lui Tezeu, a caror succesiune cronologica prezinta dife­rente chiar si în cadrul acelorasi izvoare antice, figura o isprava demna de Heracle, lupta împotriva amazoanelor. si Heracle a înfruntat miticul popor al eroinelor ce res­pingeau barbatii, potrivit versiunii tradi­tionale una dintre muncile sale constînd în obtinerea cingatorii Hipolitei. în alte versiuni, Tezeu a fost cel care a furat res­pectiva cingatoare, dîndu-i-o apoi lui Heracle; versiunea traditionala mentio­neaza însa doua Amazonomahii distincte : cea a lui Heracle, unde acesta apare drept protagonist alaturi de regina Hipolita (vezi Heracle), si cea ulterioara a lui Tezeu, care a rapit-o pe regina amazoanelor, Antiope. Drept razbunare pentru afrontul suferit si totodata pentru a-si recîstiga re­gina rapita, amazoanele au invadat Atica, patrunzînd pîna în inima Atenei; batalia finala, cîstigata de Tezeu, a avut loc în plin centrul cetatii. Tezeu a avut de la Antiope

TEZEU

doi fii, Hipolit si Demofon, iar dupa moar­tea reginei amazoanelor s-a casatorit cu Fedra (vezi Hipolit, Fedra).

în afara acestor aventuri, lui Tezeu îi erau atribuite roluri de prim-plan în toate principalele episoade mitice ale traditiei grecesti; îl regasim printre participantii la vînatoarea mistretului din Calidon si la expeditia argonautilor; apare alaturi de Adrast în saga celor sapte împotriva Tebei; îl gazduieste ospitalier pe Oedip; ucide fioroasa scroafa din Cromion (vezi Porc) ; se lupta cu Dioscurii care îsi recupereaza sora, Elena, rapita de Tezeu si Piritoos.

în paralel, Tezeu era mentionat în rolul specific de rege al Aticii, în aceasta cali­tate fiind considerat autorul unor legi si institutii fundamentale pentru viata ceta­tii. Cea mai cunoscuta actiune a sa în acest sens a fost unificarea diverselor suburbii ale Aticii în statul atenian; o realizare similara îi era atribuita si lui Cecrops, cu deosebirea ca atunci trebuie sa fi fost vorba de reunirea locuitorilor unor zone disper­sate, în timp ce pentru epoca lui Tezeu tra­ditia mentiona unirea unor comune si mici centre deja existente, care au constituit în jurul Atenei o unica mare politeia. Poate datorita acestei pluralitati de centre care o constituiau, Tezeu a preferat atunci sa dea cetatii numele plural Athenai. Tot lui Tezeu, si tot în legatura cu aceasta uni­ficare, i se atribuia fondarea sarbatorilor Panatenee, festivitati deschise tuturor ate-nienilor, în sensul etimologic al termenu­lui, deci inclusiv locuitorilor comunelor din jurul cetatii (potrivit traditiei celei mai cunoscute, Panateneele au fost instituite de Erihtonios).

împotriva lui Tezeu se pregatea însa ras­coala. O traditie relateaza ca Menesteu, urmas al lui Erehteu, a îndemnat poporul la revolta împotriva lui Tezeu, care, nereu­sind sa faca fata situatiei, a parasit Atena, refugiindu-se în insula Sciros, la regele Licomed. Aici si-a gasit sfîrsitul ca urmare a tradarii regelui însusi, care 1-a împins de pe o stînca. Osemintele lui au ramas multa vreme pe insula, fara sa li se aduca onoruri, aproape nestiute, pîna cînd au fost transportate la Atena si înmormîntate cu mare fast într-un sanctuar, Theseionul, la poalele Acropolei (trebuie sa fie vorba de alt edificiu decît splendidul si bine con-

servatul templu care poate fi admirat si astazi la Atena). Legatura lui Tezeu cu Atena nu s-a stins nici dupa moartea erou­lui : se spunea ca umbra lui li s-a aratat atenienilor spre a-i încuraja în batalia de la Maraton împotriva persilor. Un ecou al extraordinarei veneratii cu care era încon­jurat în Atica îl reprezinta convingerea, înradacinata la unii autori tîrzii, ca Tezeu nu a fost un personaj mitic, ci un rege care a existat în realitate, si certitudinea ca lui i se datorau unele dintre cele mai vechi si mai importante institutii ale statului atenian.

> Raspîndirea cultului. La origine probabil divinitate solara, Tezeu s-a bucurat de o veneratie enorma în întregul spatiu atic. Numele lui a fost dat celebrului Theseion din Atena, în realitate probabil un templu al lui Hefaistos. Avea statui de cult în gim­nazii si palestre, al caror protector era con­siderat, iar principalele sarbatori în cadrul carora era comemorat trebuie sa fi fost Panateneele. Cultul lui Tezeu este atestat în Tesalia, Eubeea, Locrida, Beotia, Sciros, Naxos, Delos si îndeosebi la Maraton. în cinstea lui se desfasurau la Atena sarbato­rile numite Theseia (vezi); unei ceremonii de multumire oficiata de Tezeu în Delos, la întoarcerea din expeditia împotriva Mino­taurului, i se atribuia originea asa-numi-tului "dans al cocorului" (vezi Geranos).

> Prezente în literatura antica. Unul dintre cei mai populari eroi ai mitologiei grecesti, Tezeu este citat frecvent în textele istori­cilor si poetilor antici. Primii s-au straduit sa dea credibilitate istorica personajului; cei din urma au dezvoltat nenumaratele subiecte oferite de multiplele sale aven­turi. Nu tocate izvoarele poetice care au elaborat mitul lui Tezeu ne sînt cunoscute : unul dintre acestea îl constituie o anume Theseis ce relata vizita submarina a erou­lui la Poseidon si Amfitrita, poveste ale carei ecouri ne-au parvenit doar prin inter­mediul marturiilor figurative. Principalele texte ce cuprind tratarea continua si ordo­nata a aventurilor sale li se datoreaza lui Plutarh (Viata lui Tezeu) si Apollodor, 3.16.1 si urm. Lupta cu taurul de la Mara­ton 1-a inspirat pe Calimah. Semnificativa este si prezenta lui Tezeu în opera marilor lirici (în special la Bachilide, care în Diti­rambul al 17-lea se refera la legenda inelu­lui aruncat în mare de Minos) si a tragicilor

THANATOS

(mai ales la Sofocle, în Oedip la Colonos, si Euripide, în Hipolit si Rugatoarele). în literatura latina miturile lui Tezeu sînt mentionate îndeosebi de Ovidiu, Metamor­foze, Seneca, Fedra si Hercule furios, Statiu, Tebaida.

> Prezente în literatura moderna si contem­porana. Tezeu este prezent în mai multe opere ale literaturii postclasice. Printre cele mai cunoscute evocari se numara cele apartinîndu-le lui Boccaccio, Tezeida nuntii Emiliei, Chaucer, Povestirile din Canterbury, Shakespeare, Visul unei nopti de vara, Racine, Fedra, iar în perioada mai recenta, A. Gide, Tezeu, A. Provelenghios, cu poemul epic Tezeu, si C. Pavese, Dia­loguri cu Leuca.

Iconografie. In cea mai mare parte a sa, iconografia antica referitoare la Tezeu provine din spatiul atic. în epoca arhaica, potrivit marturiei lui Pausanias, 5.19.1, personajul fusese probabil reprezentat pe Cufarul lui Cipselos, pierdut; din aceeasi epoca dateaza placutele din bronz desco­perite la Olimpia, cu scena coborîrii în Hades, precum si un skyphos al Pictorului lui Tezeu si o cupa înfatisînd scena uciderii Minotaurului, pastrata la Biblioteca Natio­nala din Paris. Scene ale mitului lui Tezeu au pictat si ceramografi celebri precum Exekias, Epictet, Lydos, Glaukythes. Un subiect frecvent în ceramica l-au constituit episoadele luptei lui Tezeu cu diversii tîlhari din golf. Desigur, figura lui Tezeu era prezenta si în marile cicluri pictoriale ale lui Polignot si Micon care decorau templul Theseion si Stoâ Poikile (Porticul pictat - n.t.) din Atena. Documentatia din domeniul sculpturii este reprezentata în special de frontonul templului lui Apollo Daphnephoros din Eretria, metopa Tezau­rului atenienilor de la Delfi, Theseionul din Atena; fragmentara sau dificil de recu­noscut este figura eroului pe frontonul vestic al templului lui Zeus de la Olimpia, într-o scena din Centauromahie, în meto-pele templului de la capul Sunion; în metopele Partenonului, unde, în scenele Centauromahiei, personajul nu a putut fi identificat cu precizie; era reprezentat pro­babil si pe scutul statuii Parthenos a lui Fidias. De asemenea, aparea pe friza tem­plului din Figalia, pe frontonul templului Atenei Alea din Tegeea, pe friza Mauso­leului din Halicarnas. în spatiul roman, figura lui Tezeu era reprodusa în diverse picturi vezuviene, pastrate în prezent la

Muzeul National din Napoli. în epoca tîrzie atributele sale au sfîrsit prin a fi confundate cu cele ale lui Heracle; Tezeu este reprezentat deseori purtînd ghioaga.

Thalia (gr. 0aX(a, -aq; lat. Thalia, -ae). 1) Una din cele noua Muze (vezi), conside­rata în epoca tîrzie protectoarea comediei.

2) Nimfa din Sicilia, fiica lui Vulcan. A fost iubita de Zeus, de la care i-a nascut pe fratii Palici (vezi).

3) Una dintre Charite sau Gratii.

Thalysia (gr. -ret -JaXucria). Termen grecesc desemnînd în Iliada (9.534) primele roade oferite zeilor si care într-un sens mai larg defineste sarbatorile recoltei (de la verbul .frcxXXeiv, "a înflori, a germina, a creste"), celebrate în onoarea diferitilor zei, în pri­mul rînd a Demetrei. Sarbatorilor Thalysia care se desfasurau în insula Cos în cinstea Demetrei le este dedicata a saptea dintre Idilele lui Teocrit.

Thanatos (gr. Ocxvcctoc, -ou). Personifica­rea mortii în mitologia greaca. Figura lui Thanatos se înscrie mai mult în traditia literara si poetica decît în spatiul mito­logiei propriu-zise ori al religiei: nu i se aduc ofrande (într-un fragment din tra­gedia pierdutaNiobe, Eschil spune ca Tha­natos este singura divinitate care nu primeste daruri) si nu face obiectul nici unui cult, în ciuda temerii pe care o inspira caracterul sau implacabil. Personaj mas­culin, Thanatos era considerat fratele Som­nului si fiul Noptii, iar Hesiod spune ca pîna si zeii îl urau pentru insensibilitatea lui. în Iliada, împreuna cu Somnul îl trans­porta pe Sarpedon în locul unde eroul va fi înmormîntat; în Trahinienele lui Sofocle, produce otrava ce-i va aduce moartea lui Heracle; în Alcesta lui Euripide, înarmat cu o spada si înfasurat într-o mantie întune­cata, înfricosator stapîn al mortii, se anga­jeaza într-o lupta furibunda cu Heracle, care îl va învinge, sustragîndu-i-o pe Al­cesta ; în tragedia Aiax a lui Sofocle este invocat de protagonist, care se pregateste sa se sinucida. Thanatos a fost înlantuit de Sisif si, cîta vreme i-a fost prizonier, nici un om n-a mai murit pe pamînt.

Pentru alte detalii vezi si Moartea. Pen­tru aspectele referitoare la conceptia despre tarîmul celalalt si despre ritualul funerar vezi Lumea de dincolo si Funeralii.

THESEIA

Theseia (gr. xa ©ncma). Sarbatori religi­oase grecesti celebrate în onoarea lui Tezeu, considerat de atenieni eroul lor national. Se desfasurau în fiecare an între 6 si 9 Pianepsion (vezi Calendar). Importanta lor a crescut sensibil dupa ce Cimon a adus la Atena, din insula Sciros, ceea ce traditia considera ramasitele lui Tezeu. Ceremoniile se încheiau cu un mare banchet sacrificial, la care luau parte locuitorii saraci ai cetatii.

Thetis (gr. Q^xig, -iSog; lat. Thetis, -idia). Divinitate marina, era una dintre nereide, fiicele lui Nereu si ale oceanidei Doris. Traia în mare alaturi de tatal ei si era una dintre cele mai importante divinitati marine din mitologia greaca. Pe Dionysos, urmarit de Licurg, 1-a adapostit în palatul ei de pe fundul marii, zeul daruindu-i în semn de recunostinta o urna de aur. La rîndul lui, Hefaistos, aruncat din cer, a fost gazduit de binevoitoarea zeita.

Thetis fusese crescuta de însasi regina zeilor, Hera; la vremea cuvenita, Hera si Zeus au decis, împotriva vointei sale, sa o marite cu Peleu. Traditia relata ca si Zeus si Poseidon ar fi vrut-o de sotie (Pindar, Istmice, 8-30); dar Temis prezisese ca din unirea unuia din cei doi cu zeita marii avea sa se nasca un fiu capabil sa rastoarne ordinea constituita, cu arme mai puternice decît fulgerul lui Zeus sau tridentul lui Poseidon. Alte versiuni ale mitului sus­tineau ca Thetis îi opusese rezistenta lui Zeus, de teama sau din respect fata de Hera, care o crescuse; Zeus a jurat atunci sa o pedepseasca dînd-o de sotie unui muri­tor (Apollodor, Biblioteca, 3.13.5), ceea ce s-a si întîmplat. Thetis a încercat pe toate caile sa scape de Peleu; ca si Proteu, ea avea capacitatea de a se metamorfoza, luînd orice înfatisare dorea. Ajutat de centaurul Chiron, Peleu a reusit s-o biruie însa în cele din urma, tinînd-o legata strîns pîna cînd, dupa o ultima transformare, în sepie, si-a reluat înfatisarea obisnuita. A urmat una dintre cele mai grandioase nunti din mitologie, la care au participat toti zeii. Numai o zeita, Eris, Discordia, nu a fost invitata; aceasta s-a razbunat aruncînd în mijlocul celor prezenti faimosul "mar al discordiei", care va declansa o serie în­treaga de evenimente în istoria mitica (vezi Paris).

Din casatoria lui Thetis cu Peleu s-a nascut un fiu, Ahile, ce avea sa devina faimos si pe care zeita 1-a înconjurat cu cea mai profunda afectiune.

Prezente în literatura antica. Mitul zeitei Thetis apare în numeroase izvoare poetice, cele mai importante fiind Iliada, Pindar (Istmice, 8, Pythice, 3, Nemeene, 4), Eschil (Prometeu înlantuit si Prometeu eliberat), Euripide (Ifigenia în Aulis si Andromaca), Apollodor (Biblioteca si Epitome), Ovidiu (Metamorfoze, 11), Apollonios din Rodos (Argonautice), Catul (poezia 64).

Iconografie. Personajul este frecvent re­produs în ceramica si reliefuri. Subiectele predilecte sînt cel în care Hefaistos îi da zeitei armele faurite pentru Ahile si scena psihostaziei legata de episodul duelului dintre Ahile si Memnon.

Pentru alte detalii vezi Peleu.

Thiasos (gr. #(a.ooq, -ou). Termen grecesc indicînd anumite grupuri care practicau ritualuri si ceremonii cu caracter comuni­tar, legate în special de Dionysos. Cuvîntul indica si procesiunile religioase, însotite de muzica si dansuri, care se desfasurau în onoarea zeului.

Thingsus sau Tiwaz. Numele unei divi­nitati germanice; venerat ca zeu suprem si al razboiului, este asociat în unele docu­mente epigrafice cu zeul roman Marte (cf. Tacitus, Germania, 9).

Thor. Nume dat de germani unui erou pe care latinii l-au identificat cu Hercule. Apare si în varianta Donar (vezi).

Thot. Zeu al lunii din mitologia egipteana, cu cap de ibis'sau de cîine. Era venerat îndeosebi la Hermopolis. Considerat zeul inventiilor, i se atribuia printre altele inventarea scrierii. Grecii i-au descoperit unele afinitati cu Hermes (vezi Hermes Trismegistul).

Thule (gr. OouXti, -tic, ; lat. Thule sau Thyle, -es). Insula mitica despre care se credea ca este tinutul cel mai nordic al lumii. Diferit plasata de antici, Thule s-ar fi aflat în Atlanticul septentrional, la sase zile dis­tanta de cea mai nordica insula din arhi­pelagul Orcadelor, si era identificata de scriitorii medievali fie cu Norvegia, fie cu Islanda sau cu cea mai mare dintre insulele Shetland. O puternica impresie

TIBRU

au exercitat asupra scriitorilor antici unele fenomene naturale specifice zonelor nordice, care au fost transfigurate în mitul insulei Thule. Astfel, insula este conside­rata "alba" datorita lungimii incredibile a zilelor de vara de aici, unde noptile ramîn la fel de luminoase ca zorii; apusul soarelui este însotit de o muzica divina, compara­bila cu sfîrîitul unui fier înrosit scufundat în apa, fapt consemnat de Tacitus, Germa­nia si Agricola. Albului zilelor nesfîrsite i se opune o noapte care dureaza sase luni; dupa cum noteaza Procopius în Razboiul gotic, "oamenii de acolo sînt foarte abatuti în tot acel timp, neavînd nici o posibilitate de a sta împreuna" (2.15). Descriind insula Thule, Strabon subliniaza ca agricultura si cresterea animalelor sînt foarte slab dezvoltate aici. Locuitorii se hranesc cu fructe de padure, tuberculi, radacini, iar daca se întîmpla sa aiba ceva cereale si miere, prepara din ele bauturi (4.5.5); peste se consuma doar în cantitati mici. Imaginea insulei Thule prezentata de scriitorii antici se înscrie într-un context pozitiv, spre deosebire de alte zone geo­grafice extreme (precum Scitia), descrise în nuante sumbre. Mitul acestei insule are într-adevar mai multe puncte comune cu cel al Insulelor Fericite din extremul Occi­dent, poate si în virtutea unei situari geo­grafice care le apropie. Oceanul întunecat este plasat mai la nord de Thule, iar locui­torii insulei sînt caracterizati de o blîndete pe care mitologia o asociaza constant cu populatiile de culegatori, ramase la un sta­diu de evolutie a civilizatiei comparabil cu cel al vîrstei de aur, cînd pamîntul oferea toata hrana necesara si nu exista nici lupta pentru supravietuire, nici agresivitate. Con­vingerea ca Thule reprezinta ultimul limb de pamînt la care se poate ajunge înainte de a patrunde- în departari inimaginabile se reflecta într-o scriere a lui Antonius Diogenes, Minunile de dincolo de Thule, poveste (rezumata în Biblioteca lui Fotios) a unei calatorii fantastice la extremele septentrionale ale lumii, unde legendara insula contribuie la definirea coordonate­lor geografice ale necunoscutului.

Thyia, vezi Tiade.

Thymele (gr. .frup.eÂ'n, -tic;). Termen grecesc desemnînd în general un loc destinat sacri-

ficiilor (templu sau altar) si care în sens mai restrîns se refera la altarul închinat lui Dionysos în spatiul teatrelor. Termenul era utilizat frecvent pentru a indica alta­rele aflate în afara templelor, de obicei în axa cu intrarea acestora, unde se desfasu­rau sacrificiile sîngeroase la care divini­tatea respectiva putea asista dinauntrul templului, prin statuia sa asezata în cella.

Tia sau Teia (gr. Oela, -aq ; lat. Thia, -ae). Titanida, fiica lui Uranos si a Geei. îm­preuna cu Hiperion a zamislit Soarele (Helios), Aurora (Eos) si Luna (Selene); era considerata zeita creatoare a luminii.

Epitete. Divina; Eurifaesa (cea care stralu­ceste de departe); Cea cu ochi de juninca.

Tiade (gr. dmdSeq, -ojv). Nume dat mena­delor sau bacantelor din cortegiul lui Dio­nysos (de la #uw, "a întarîta"). O legenda punea la originea acestui apelativ numele unei fiice a lui Cefisos, Thyia, preoteasa a lui Dionysos care a celebrat pentru prima oara Misterele Dionisiace si a instituit tra­ditionala participare feminina la ritualu­rile bahice.

Tiberide (lat. Tiberinides, -um). Epitet atribuit uneori nimfelor Tibrului, numit în latineste Tiberis.

Tiberinus (lat. Tiberinus, -i). Unul dintre regii mitici ai Albei, fiul lui Capetus si tatal lui Agrippa. Potrivit legendei, s-a îne­cat în timp ce traversa rîul Albula, numit de atunci Tibru în memoria sa.

Prezente în literatura antica. Livius, 1.3.8 ; Ovidiu, Metamorfoze, 14.614 si urm. (aici sînt mentionati si doi frati ai regelui, Remulus si Acrota). Indicat cu o grafie diferita (Thybris), o poveste similara are regele etrusc amintit de Vergiliu în Eneida (8.330).

Tibru (lat. Tiberis, -is). Celebrul fluviu din Roma are un rol important în nume­roase mituri. Pentru originea numelui sau vezi Tiberinus ; pentru principalul episod desfasurat pe malurile lui, cel al abando­narii gemenilor Romulus si Remus, vezi Romulus. Servius mentioneaza un anume Tiberis, tîlhar care prada în zona rîului, si sustine ca de la acesta ar proveni numele Tibrului. Potrivit lui Vergiliu Eneida, 8.330 si urm.), fluviul se numea initial

TIBURTUS

Albula. în Roma antica Tibrul era traver­sat de un pod celebru, Sublicius, legat de mitul lui Horatiu Cocles (vezi); cursul sau era divizat în doua brate de Insula Tibe-rina, sediu al unor importante culte (vezi Insula Tiberina).

Tiburtus (lat. Tiburnus sau Tiburtus, -i). Cunoscut si sub numele Tiburnus, este eponimul orasului Tivoli, anticul Tibur. Potrivit unei versiuni a mitului, era nepo­tul regelui Amfiaraos din Argos si avea doi frati, Catillus si Coras.

Prezente în literatura antica. Tiburnus este mentionat de Vergiliu în Eneida (7.670 si urm.) si de Pliniu în Naturalis historia.

Raspindirea cultului. îi era închinat un altar în celebrul sanctuar al lui Hercule din Tivoli.

Tideu (gr. TuSeuc;, -iwq; lat. Tydeus, -eos sau -ei). Fiul lui Oeneu, regele Calido-nului, si al Alteei sau al Peribeei; potrivit altei versiuni, era fiul lui Oeneu si al Gorgei, ea însasi fiica a lui Oeneu, si frate vitreg cu Meleagru. Pîngarindu-se prin savîrsirea unui omor, a fost silit sa para­seasca regatul Calidonului. S-a refugiat la Adrast, în Argos, unde a fost purificat si s-a casatorit apoi cu fiica lui Adrast, Deipile. Din aceasta unire s-a nascut Dio-mede, numit Tididul, unul dintre cei mai de temut eroi greci.

Despre Tideu se spune în Iliada (5.801) ca "mic de statur-a fost el, dar mare la suflet si-n arme", si ca a ucis 49 din cei 50 de tebani care îi întinsesera o cursa (4.384 si urm.).

L-a însotit pe Adrast în expeditia împo­triva Tebei; a fost ranit în lupta de Mela-nipos, pe care a reusit totusi sa-1 ucida. în timp ce Tideu, ranit, zacea la pamînt, a aparut Atena, cu un leac miraculos primit de la Zeus: luîndu-1, acesta nu numai ca s-ar fi vindecat, dar ar fi devenit chiar nemuritor. Amfiaraos, care îl ura pe Tideu, a recurs însa la un viclesug pentru a-i rapi eroului sansa imortalitatii: i-a taiat capul lui Melanipos si i l-a oferit lui Tideu, în-demnîndu-1 sa-1 crape si sa-i manînce creie­rul drept razbunare. Desi muribund, Tideu a acceptat, iar Atena l-a surprins tocmai în momentul, bine calculat de Amfiaraos, cînd se pregatea sa-si înceapa macabrul prînz. Dezgustata, zeita s-a îndepartat,

lasîndu-si protejatul în voia sortii. Tideu a murit si a fost înmormîntat de Macon. Vezi si Melanipos pentru alte detalii.

Prezente în literatura antica. Homer, Iliada, 4 si 5; Tebaida, poem ciclic; Eschil, Cei sapte împotriva Tebei.

Iconografie. Personajul era reprezentat îndeosebi în pictura pe vase. Scena cea mai cunoscuta în care apare este cea reprodusa pe asa-numita Amfora a lui Tideu.

Tididul (gr. Tu6eC6T]c;, -ou; lat. TydLdes^ -ae), Patronim al lui Diomede, fiul lui Tideu.

Tiela (gr. GueAXa, -ac;). Numele uneia dintre harpii, mentionat în cîteva izvoare, înseamna "furtuna".

Tiest (gr. ©uIottic;, -ou ; lat. Thyestes, -ae). Fiul lui Pelops si al Hipodamiei, fratele lui Atreu si tatal lui Egist. Pentru detalii vezi Atreu si Egist.

Tifis (gr, Tlcpvc;, -uoc;; lat. Tiphys). Fiul lui Agnate, originar din Sife, Beotia; era cîrmaciul corabiei Argo, cu care au plecat argonautii în cautarea lînii de aur (vezi Argonauti). învatase de la zeita Atena mersul stelelor pe cer si miscarile vîntu-rilor si ale curentilor marini. A murit pe pla­jele Pontului Euxin înainte de încheierea expeditiei.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Apollonios din Rodos în Argonau-tice, de Seneca în Medeea, precum si de Pausanias si de unii mitografî (Apollodor, Hyginus).

Tifon sau Tifeu (gr. Tuepwv, -oJvog; si Tucpweuc;, -ewg; lat. Typhon, -onis sau Typhoeus, -oeos sau -oei). Monstru primor­dial, descris fie ca o furtuna devastatoare, fie ca un balaur sau un gigant care scuipa foc. Versiunea homerica îl prezinta ca pe o creatura ascunsa în pamînt, în tinuturile locuite de arimi, pe care Zeus a înfrînt-o cu fulgerele sale (Iliada, 2.783). Versiunea lui Hesiod este diferita, Tifon si Tifeu apa-rînd aici ca doua fiinte distincte (Teogonia, 821 si urm. si 306 si urm.; vezi schema de la rubrica Geea). Tifon, considerat fiul lui Tifeu, este înfatisat ca un uragan înspai-mîntator si socotit parintele, împreuna cu Echidna, al unor monstri precum Cerber, Hidra din Lerna, Himera si Sfinxul. Tifeu este prezentat ca fiul mai mic al lui Tartar si al Geei, sau numai al Herei, care l-a

TIMEAS

zamislit fara participare masculina, indig­nata de nasterea Atenei (vezi Atena, zeita), pe care Zeus a adus-o pe lume de unul singur. Este descris de obicei ca un mon­stru înaripat, cu o suta de capete, ochi fiorosi si voci înspaimîntatoare scoase de cele o suta de guri; partea inferioara a corpului este alcatuita din doua gigantice spirale serpentiforme. Cînd monstrul a atacat Cerul, toti zeii au fugit îngroziti, luîndu-si diverse înfatisari ca sa se ascunda de el: Apollo s-a transformat într-un zagan, Ares într-un peste, Dionysos într-un tap, Hefaistos într-un bou s.a.m.d. In lupta cu Zeus pentru stapînirea lumii, Tifeu a fost foarte aproape de a-si învinge adversarul: a reusit sa-si încolaceasca spirele în jurul lui si i-a amputat nervii de la mîini si picioare, închizîndu-1 apoi într-o pestera din Cilicia. Cu ajutorul lui Hermes si al lui Egipan (sau al lui Cadmos), Zeus si-a revenit si a reluat lupta, înfrîngînd în cele din urma balaurul în Sicilia, unde 1-a stri­vit pravalindu-i în spinare muntele Etna. De atunci, periodic, vulcanul scuipa înapoi fulgerele care l-au lovit pe Tifeu (Apollo-dor, Biblioteca, 1.41 si urm.).

Monstrul este considerat tatal harpiilor si stapînul vînturilor, cu exceptia celor be­nefice : Notos, Boreas, Argeste si Zefirul.

Prezente în literatura antica. Homer, Iliada; Hesiod, Teogonia. Este mentionat si de Euripide, Plutarh, Apollodor, Nonnos din Panopolis. Alte versiuni ale mitului apar la Horatiu si la Vergiliu, Eneida, 9.

Iconografie. Descrierile facute persona­jului de diversele izvoare literare nu sînt lipsite de contradictii. De pilda, Euripide îl prezinta ca pe un monstru tricorporal, în timp ce în alte izvoare este înfatisat cu o suta sau doua sute de brate. în iconografie prevaleaza reprezentarea sa cu aripi si cu extremitati serpentiforme. Este reprezen­tat (în ipostaza de monstru tricorporal) pe micul fronton in poros de pe Acropola ate­niana (asa-numitul "Barba-Albastra"), pro­babil si pe friza Altarului din Pergam; este frecvent reprodus pe antefixe si teracote etrusce si în general în ceramica atica.

Tigillum sororium, vezi Horatii.

Tihios (gr. Tuxfoc;, -ou). Faimos cizmar grec originar din Hile, Beotia, expert în prelucrarea pielii. A fabricat pentru Aiax

Telamonianul un scut din bronz si piele, pentru realizarea caruia a folosit sapte piei de bou.

Prezente în literatura antica. Tihios este mentionat de Homer (Iliada, 7.220 si urm.).

Tihon (gr. Tuxwv, -ovog). Zeu al reusitei actiunilor, venerat mai ales în Atica în cadrul unui cult falie.

Timagoras (gr. TijiaŢopac;, -ou). Metec din Atena care s-a îndragostit de un tînar ate­nian, Meles, si s-a sinucis pentru a-i face pe plac acestuia, aruneîndu-se de pe stînca Acropolei. Pentru detalii vezi Meles.

Timalcos (gr. TijiaXxog, -ou). Primul fiu al lui Megareu, regele Megarei, si fratele lui Evipos. Li s-a alaturat Dioscurilor la tre­cerea acestora prin Megara, în cautarea surorii lor Elena care fusese rapita de Tezeu, si a participat împreuna cu ei la cucerirea Afidnei. A fost ucis de Tezeu.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Pausanias (1.41.3).

Timandra (gr. T(jj.cxvSpa, -aq). Fiica lui Tindar si a Ledei, sotia lui Ehemos si, potrivit traditiei, mama lui Evandru. Drept pedeapsa pentru ca nu i-a aratat veneratia cuvenita, Afrodita a facut-o sa înnebuneasca; a fost rapita apoi de Fileu, petreeîndu-si ultimele zile ale vietii în Dulichion.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nata în principal într-un fragment hesio-dic, unde îi este prezentata si genealogia, si în Biblioteca lui Apollodor.

Timarate (gr. TijiapatT), -T)g). Prezica­toare, alaturi de Nicandra si Promenia, a oracolului lui Zeus de la Dodona, pentru care vezi si Oracol si Dodona.

Timbra (gr. ©ujifipTi, -T)c; lat. Thymbra, -ae). Cetate din Troada, situata la nord de Troia. Aici se afla un celebru templu al lui Apollo, venerat cu epitetul Timbreos, de la numele orasului.

Timbreos (gr. 0ujj.ppouoc,, -ou; lat. Thym-braeus, -i). Epitet al lui Apollo, derivat de la numele cetatii Timbra din Troada, unde zeul facea obiectul unui cult important.

Timeas (gr. Tijieac;, -o). Erou grec, fiul lui Polinice. A fost unul dintre epigoni.

TIMESIAS

Timesias (gr. Tip.-n<Ti<xg, -ou). Erou grec, întemeietorul cetatii Abdera si venerat acolo ca divinitate.

Timetes (gr. 0ujj.offn£, -ou; lat. Thymoe-tes, -ae). Erou troian, prezentat de unele izvoare drept fiul lui Laomedon, deci frate cu Priam, iar de altele drept cumnat al acestuia din urma, în calitatea sa de sot al surorii lui Priam, Cila. în cîntul 3 al Iliadei, apare printre batrînii sfetnici ai Troiei care se aduna la Portile Scheene. Servius amin­teste o legenda, mentionata de Euforion, potrivit careia un oracol îi prezisese lui Priam ca într-o anumita zi se va naste un copil ce avea sa fie fatal pentru Troia; în ziua indicata de oracol s-au nascut doi copii: Paris, fiul lui Priam, si un altul, fiul lui Timetes si al Cilei. Priam i-a trimis la moarte pe Cila si pe copilul ei, fiind con­vins ca la acesta se referise oracolul (care îl viza de fapt pe Paris, asa cum avea sa se dovedeasca mai tîrziu). Timetes a jurat sa razbune moartea familiei sale si a fost, într-adevar, printre primii care s-au grabit sa aduca în cetate calul troian.

► Prezente în literatura antica. Figura lui Timetes si tragica poveste a familiei sale sînt mentionate de diverse izvoare, printre care Diodor din Sicilia, 3.67 si Vergiliu, Eneida, 2.32.

Timon (gr. Kjiwv, -uivog; lat. Timon, -onis). Personaj grec semilegendar, prezentat de numerosi scriitori antici ca întruchiparea mizantropiei. Se spunea ca a trait în vre­mea lui Pericle si ca a nutrit o ura profunda pentru tot neamul omenesc. Plutarh amin­teste "ciudatenia iesita din comun a firii lui", povestind ca "odata, întîlnindu-1 pe Alcibiade care pleca de la adunare înconju­rat de o multime vesela dupa ce repurtase un mare succes, nu 1-a ocolit, nici n-a apu­cat pe alt drum cum facea de obicei, ci s-a îndreptat spre el si i-a strîns mîna", ara-tîndu-se prietenos fata de el doar pentru ca îi adusese la ruina pe toti atenienii (Plutarh, Alcibiade, 16.9). Potrivit unei alte anecdote, într-o zi, pe cînd prînzea cu un atenian pe nume Apemantos, acesta i-a spus: "Ce placuta-i masa noastra, Timon". Iar Timon i-a replicat: "Ar fi, daca n-ai fi tu" (Plutarh, Antoniu, 70.3). "Se mai spune ca odata, pe cînd atenienii erau strînsi la adunare, Timon se urca la tribuna; datorita

caracterului neasteptat al împrejurarii se asternu o mare liniste plina de asteptare ; atunci Timon spuse : «Atenieni, am si eu o bucatica de pamînt pe care a crescut un smochin; de smochinul acesta s-au spîn-zurat o multime de cetateni. Cum am de gînd sa cladesc pe locul acela, am gasit de cuviinta sa anunt lucrul în mod public, pentru ca, daca mai sînt printre voi ama­tori, sa apuce sa se spînzure înainte ca smochinul sa fie taiat»" (ibidem, 70.4-5). în perfecta concordanta cu personajul este si anecdotica referitoare la moartea si la mormîntul lui Timon: "Cînd a murit, l-au înmormîntat la Hales, lînga mare si, cum o parte a promontoriului s-a surpat în mare si valurile au înconjurat mormîntul, nici un om nu mai putea sa ajunga acolo si nici sa se apropie" (ibidem, 70.6). Cei care se puteau apropia eventual de mormînt aveau ocazia sa citeasca un epitaf sinis­tru: "Timon, dusmanul omenirii, e-aici. Trecatorule, pleaca! Poti sa ma blestemi de vrei, doar sa te duci de aici" (ibidem, 70.7-8).

Prezente în literatura antica. Aluzii la per­sonaj si la mizantropia sa apar în Lysistrata si în Pasarile lui Aristofan, în comedia Monotropos a lui Frinihos, într-o comedie a lui Platon cel Tînar (la care face referire Plutarh, Antoniu, 70.1) si în dialogul lui Lucian intitulat Timon sau mizantropul. în acest din urma text, mizantropia lui Timon este explicata prin faptul ca acesta, dupa ce si-a coplesit cu generozitatea sa prietenii, a fost parasit de ei si lasat sa ajunga la ruina : cînd Zeus, miscat de ruga­mintile lui, i-a restituit bunastarea si boga­tia, iar prietenii si lingusitorii au început din nou sa-i bata la poarta, Timon i-a pri­mit cu lovituri de cazma, consfintindu-si astfel faima si epitetul. Lucian s-a inspirat probabil din comedia Timon a lui Antifa-nes sau dintr-o Viata a lui Timon scrisa de Neantes din Cizicos. Epitafurile de pe mor­mîntul lui Timon, atribuite lui Hegesippos sau lui Calimah, sînt citate în Anthologia Palatina (7.313; 7.317; 7.320).

Prezente în literatura moderna. Personajul este protagonistul dramei Timon din Atena a lui William Shakespeare, inspirata cu siguranta de scena primirii cu lovituri de cazma rezervata de Timon asa-zisilor sai prieteni.

Timp. în numeroase traditii mitice timpul este un instrument esential al crearii lumii.

TIMP

în dialogul platonic Timaios, de pilda, de­miurgul creeaza universul prin împartirea haosului inform într-o succesiune ordonata, ritmata de timp. Aidoma unui muzician, el tempereaza haosul divizîndu-1 dupa nu­mar si masura. Cuvîntul latinesc tempus, de la temperare, la rîndul sau din grecescul temnein, "a taia", pastreaza o urma a acestei functii a timpului. în Teogonia lui Hesiod, nasterea progresiva a zeilor este însotita de repetarea aproape obsesiva a adverbelor si determinarilor temporale: "Acestea depanati-mi, muze, [...] / Dar mai întîi de toate spuneti ce-a fost la prime-le-nceputuri"; "La început de începuturi fu Haosul, iar dupa-aceea/ Spatoasa Glie" ; "apoi Eros"; "apoi Eterul si Lumina zilei" (vv. 116 si urm.). Materia magmatica pe care poetul trebuie sa o domine, istoria originilor lumii, devine ordonabila si com­prehensibila doar daca i se confera o suc­cesiune temporala precisa.

Principalele figuri ale mitologiei clasice care personifica timpul sînt zeul grec Cro-nos si cel roman Saturn. Ambele divinitati sînt legate de mitul vîrstei de aur, al unei epoci de fericire, de beatitudine. Dupa ce este detronat de Zeus, Cronos devine suve­ran în Insula Fericitilor; numele lui Saturn este asociat perioadei celei mai fericite din istoria omenirii, vergiliana Saturnia regna. Mitologia latina asimileaza figura lui Cro­nos si sfîrseste prin a atribui caracteris­ticile acestuia lui Saturn. Cronos pare sa asume unele dintre semnificatiile recurente ale ideii de timp din mitul clasic (desi ter­menul grecesc pentru timp, chronos, si numele zeului, Cronos, sînt doar aparent înrudite, avînd în realitate etimologii dife­rite). Povestea lui sintetizeaza conceptia timpului ciclic proprie mitologiei clasice: aventura lui Cronos se prezinta ca o repe­tare, fie si cu variatii, a povestii predeceso­rului sau, Uranos. Ca si Uranos, Cronos se teme ca va fi înlocuit de fiii sai si, la fel ca acesta, împiedica nasterea lor. Singurele care se schimba sînt metodele adoptate de cele doua divinitati (vezi Uranos si Cronos pentru detalii). Povestea lui Uranos se repeta în cea a lui Cronos pentru ca în istoria zeilor, la fel ca în cea a oamenilor, timpul revine ciclic, mereu acelasi. Cronos este însa cel care îi razbuna pe fiii lui Ura­nos pentru nedreptatea comisa de tata,

castrîndu-1: astfel, conceptul timpului si cel al justitiei apar pentru prima data legate în istoria gîndirii occidentale. Asa cum spune si Anaximandru, "fiintele îsi platesc unele altora pedeapsa si ispasirea în ordinea timpului" (DKB1). Iar dimen­siunea timpului apare indisolubil legata, în mitologie si în general în conceptia cla­sica, de ideea culpei si a ispasirii ei: vina unui individ se repercuteaza generatie dupa generatie asupra descendentilor sai, iar responsabilitatea individuala se prelun­geste în timp, devenind responsabilitate colectiva.

Mitul lui Cronos nu este emblematic doar pentru un mod de concepere ciclica a timpului: el marcheaza si separarea inexo­rabila dintre timpul zeilor si cel al oame­nilor (în greceste exista cuvinte diferite ce desemneaza timpul în general si pe cel uman în particular: acesta din urma este frecvent numit aion, "durata"; vezi Eon). în ciclul generatiilor divine care se suc­ceda, trecerea de la domnia lui Uranos la cea a lui Cronos si apoi de la cea a lui Cronos la cea a lui Zeus reprezinta un progres. Este afirmarea unei stirpe divine evoluate, solare, în contrast cu întunecata lume titanica. Nu întîmplator "zeul cu gînduri ascunse", Cronos, este înlocuit de o divinitate în numele careia exista o rada­cina ce indica luminozitatea, ideea de stra­lucire. Zeus este înainte de toate luminos ; o spune însusi numele lui. Erele zeilor se succeda în directia afirmarii stirpei mai bune.

în cazul oamenilor timpul se scurge alt­fel, în mitul hesiodic al raselor, una dintre expunerile mitice fundamentale referitoare la timp, trecerea timpului este vazuta ca un vehicul al declinului în destinele ome­nirii : din vîrsta originara de aur se decade în cea întunecata si negativa a fierului. Se pare ca înrautatirea sortii umane nu are limite; dar pentru ca, deplîngînd asprimea vietii din vîrsta de fier, Hesiod îsi doreste sa se fi nascut înainte sau sa nu se fi nas­cut înca, sîntem poate îndreptatiti sa credem ca în conceptia succedarii raselor decaderea nu este inevitabila, secventa de bine si de rau putînd asuma forma ciclica, iar o vîrsta mai buna, daca nu chiar cea de aur, poate reveni; însa numai prin inter­mediul unei generatii cu totul aparte : cea

TIMP

a eroilor. Aceasta idee, proiectarea în viitor a unei licariri de speranta, apropie pozitia lui Hesiod de aceea adoptata secole mai tîrziu de Vergiliu, a carui celebra egloga a patra se va structura pe astep­tarea întoarcerii vîrstei de aur.

Timpul oamenilor nu difera de cel al zei­lor doar prin regresul specific generatiilor umane: discriminarea, distinctia funda­mentala este data de moarte. Spre deo­sebire de oameni, zeii au în fata un timp ce nu se va sfîrsi niciodata. Ei pot fi cu­prinsi de tristete, de suferinta chiar, ajung la inamicitii si razboaie, pot încerca toata gama sentimentelor umane; dar nu cunosc teama de moarte, fiindca pentru ei va exista întotdeauna o alta zi. Omul stie în schimb ca pentru el, ca individ, exista un punct final, fara cale de întoarcere. Pen­tru cei ce nu se numarau printre adeptii doctrinelor misterice - care le promiteau initiatilor un destin fericit în lumea de dincolo - sau ai metempsihozei (ciclul mortii si renasterii sufletelor), timpul in­dividual nu aparea ca un ciclu al respi­ratiei cosmice, repetîndu-se la infinit în mod identic, ci ca o sageata care se în­dreapta direct spre tinta si se opreste definitiv la capatul cursei, în întunecatul regat al lui Hades.

Un mare numar de personaje mitice vin sa umple prapastia cascata de moarte în tesatura timpului uman. Timpul omului si singularitatea destinului sau sînt rezu­mate în emotionantul si instructivul mit referitor la Eos si Titonos, unde Eos obtine de la zei anularea mortii iubitului ei, muri­torul Titonos, si posibilitatea de a-1 avea alaturi pentru totdeauna, într-o iubire fara sfîrsit; nu trebuie însa uitat ca, în virtutea acestui privilegiu, Titonos va continua sa îmbatrîneasca în eternitate, prizonier al unui destin ce se va dovedi mai rau decît moartea (vezi Titonos). Timpul vietii umane, atît de diferit de cel al marilor cicluri ale naturii si istoriei, este personi­ficat în mod plastic de figura lui Kairos, Momentul oportun, Ocazia, care devine, în special în Grecia cu începere din epoca clasica si elenistica, simbolul unei carac­teristici a timpului uman, aceea de a fi o clipa efemera, un moment ce se pierde defi­nitiv. Imaginea sa, în artele figurative, este codificata de marele sculptor grec Lisip

(motul de par din frunte, ceafa rasa, balanta în echilibru precar pe lama unui cutit: pentru aceste detalii vezi Ocazia).

împotriva efemeritatii timpului uman si a actiunii sale corozive remediile posibile sînt putine. Filosofie, religie, doctrine mis­terice, mitologie îsi propun sa ofere raspunsuri - linistitoare, consolatoare sau sceptice si resemnate. In scurgerea timpului se încearca, de pilda, sa se identifice un instrument necesar atingerii întelepciu­nii. "Se spune ca timpul e întelept", suna o maxima a lui Agaton (TrGF 39 F 19). Din­colo de aceasta consolare însa, omului îi ramîne doar posibilitatea de a nascoci o metoda abila pentru a contracara efectele timpului: actiunea rîului uitarii, Lethe, în apele caruia îsi astîmpara setea sufle­tele mortilor, este neutralizata de eficaci­tatea Mnemosinei, zeita Memoriei (vezi). Mnemosine este mama tuturor artelor, dar în special a celor care implica memoria, transmiterea amintirii de la o generatie la alta: "Aceasta este expunerea încercarii facute de Herodot din Halicarnas pentru ca faptele omului sa nu cada cu timpul în uitare", scrie primul mare istoric grec la începutul operei sale. Istoria, arta, mitul si poezia îi ofera astfel imagini consola­toare omului care îsi vede risipindu-se averea zilelor vietii. îndeosebi mitologia îi sugereaza posibile rasturnari ale ordinii firesti a lucrurilor - prin metamorfoza, acea miraculoasa transformare a unei crea­turi în alta ce pare sa sugereze ca totul e posibil, chiar si depasirea granitelor naturii si a degradarii pe care timpul o aduce cu sine. Timpul conduce în mod firesc la trans­formare ; dar transformarea implicata de metamorfoza învinge timpul. Ea îl sus­trage pe om de la destinul mortii: asa se întîmpla cu Filemon si Baucis, trans­formati în arbori înainte ca moartea sa-i distruga, iar exemplele de acest fel sînt nenumarate (vezi si Metamorfoza).

Un alt antidot pentru scurgerea timpului uman îl reprezinta sarbatoarea. Desi con­stituie pivotul în jurul caruia se articu­leaza calendarul si calcularea timpului (vezi Calendar), ea se situeaza în afara timpului si într-o anumita masura îl opreste, pentru ca în cursul ei toate regu­lile vietii cotidiene, rolurile, uzantele, însesi legile cetatii sînt suspendate. Ritmurile

TIRENIENI

zilei si noptii se modifica în succesiunea neîntrerupta de ritualuri si festivitati, mortii trec pe strazi în mijlocul celor vii iar timpul lumii de dincolo si al zeilor se confunda cu cel al cetatii si al oamenilor (vezi Sarbatoare).

Calendarul, cu revenirea ciclica a date­lor sarbatorii care se repeta în fiecare an, organizeaza timpul omului scandîndu-1 pe ritmurile celui al naturii. si timpul naturii are miturile si zeii sai: este vorba în special de zeitele mame ale fertilitatii, Demetra si Persefona, dar si de Saturn, care înainte de a-i fi asimilat lui Cronos era o divinitate a ogoarelor. Mai ales în figura Persefonei -fiica Demetrei, rapita de Hades si devenita regina a umbrelor, careia în urma cauta­rilor disperate si a interventiei materne i se îngaduie în cele din urma sa petreaca o parte din timp printre zeii ceresti si o parte doar în regatul subpamîntean - sînt sin­tetizate admirabil imaginile succesiunii anotimpurilor si ale renasterii periodice a naturii. Prin mitul Persefonei, în care lumea infernala si cea solara se conciliaza, timpul omului, nemilos de scurt si limitat de punctul final reprezentat de moarte, se insereaza în respiratia mai cuprinzatoare a timpului natural. Persefona dispare, dar se va întoarce: în mit, timpul, ca un pre­zent etern, se repropune si se reînnoieste continuu.

Tin sau Tinia. Numele unei divinitati etrusce ; considerat capetenia zeilor Etru-riei, stapîn al fulgerului, a fost asimilat cu Zeus sau Iupiter.

Tindar (gr. TuvSccpeoc;, -ou sau -w ; lat. Tyndareus, -i). Erou grec cu genea­logie neclara. Era considerat fiul lui Perie-res si al Gorgofonei, la rîndul ei fiica lui Perseu, numita astfel în amintirea uciderii Gorgonei de catre tatal sau (vezi schema de la rubrica Perseu) ; alte traditii îl soco­teau în schimb fiul lui Ebalos si al nimfei Bateia sau al lui Ebalos si al aceleiasi Gor-gofone. împreuna cu fratele sau Icarios, Tindar a fost expulzat din Sparta, cetatea natala si regatul stramosilor sai, de catre fratele lor vitreg Hipocoon; s-a refugiat în Etolia, la Testios, luptînd alaturi de el îm­potriva popoarelor vecine si luînd-o de sotie pe fiica acestuia, Leda. Din casatoria sa cu Leda s-au nascut Timandra, Clitemnestra si Filopoe.

Este celebra legenda potrivit careia, în urma prezentei simultane în patul con­jugal a lui Tindar si a lui Zeus, Leda i-a nascut pe Pollux si Elena, fiii lui Zeus, si pe Castor si Clitemnestra, fiii lui Tindar. Dioscurii sînt numiti Tindarizi, iar Elena si Clitemnestra, Tindaride. Tindar a fost reinstalat pe tronul Spartei prin interven­tia lui Heracle; dupa înaltarea în cer a Dioscurilor, deveniti nemuritori, i-a cedat tronul lui Menelaos.

► Prezente în literatura antica. Hesiod; Alc-man (în ambele cazuri cu referiri în unele fragmente); Apollodor, Biblioteca, 1.9.5. si 2.7.3 si urm. în fragmentul hesiodic se povesteste ca Tindar a uitat sa-i aduca ofrande Afroditei, fapt pentru care zeita 1-a pedepsit facîndu-le pe fiicele sale sa devina sotii infidele.

Tinerete, vezi Iuventus sau Iuventas.

Tinga (gr. T(ttt), -T]e; > lat. Tinge, -ae). Sotia lui Anteu, gigantul ucis de Heracle. Dupa moartea lui Anteu, Tinga s-a unit cu Hera­cle si a avut de la el un fiu, Sofax, care a întemeiat orasul Tanger, dîndu-i numele mamei sale (vezi si Sofax).

Tiodamas (gr. ©eioSofymc;, -avxoc;; lat. Thiodamas, -antis). Celebru prezicator, fiul lui Melampus. I-a succedat lui Amfia-raos dupa uciderea acestuia în expeditia celor sapte împotriva Tebei.

Tione (gr. ©ugjvt), -t)s; lat. Thyone, -es). Apelativ primit de Semele dupa eliberarea sa din infern de catre Dionysos si intrarea în rîndul zeilor olimpieni. De la numele ei provine epitetul Tioneos al lui Dionysos (pentru detalii vezi Semele si Dionysos).

Tioneos (gr. 0uojvaîog, -ou; lat. Thyoneus, -i). Epitet al lui Dionysos, de la numele mamei sale (vezi Tione).

Tirenieni (gr. Tuppiivof, -wv ; lat. Tyrrheni, -orum). Nume dat de greci populatiilor din Lidia care, potrivit relatarii lui Herodot, calauzite de fiul regelui Tirenos, s-au trans­ferat de pe coastele Asiei Mici în Italia central-meridionala, alungate de foame­tea cumplita care se abatuse asupra tarii lor. Tirenienii si-au luat numele conducato­rului lor si, stabiliti în Occident, au devenit poporul etrusc. Acelasi cuvînt îi desemna si pe temutii pirati ai Marii Mediterane;

TIRENOS

dintre numeroasele rapiri de care, potrivit multor mituri si legende, s-au facut respon­sabili piratii tirenieni, cea mai cunoscuta este aceea a lui Dionysos. Rapirea cu pri­cina nu a fost însa nici pe departe un suc­ces : Dionysos a transformat într-un sarpe urias catargul corabiei pe care fusese luat prizonier si a facut sa creasca pe punte o iedera ale carei corzi s-au înmultit, inva-dînd în cele din urma în întregime ambar-catia; s-a transformat apoi în leu, iar pe tirenieni, care s-au aruncat îngroziti în mare, i-a transformat în delfini. Pentru alte detalii vezi Tirenos (în legatura cu originea etruscilor), Dionysos (pentru rapi­rea sa de catre tirenieni) si Pirati (pentru miturile referitoare la tîlharii marilor).

Tirenos (gr. TuppTyvoc;, -ou; lat. fyrrhenus, -i). Fiul regelui lidian Attys si al Caliteei si fratele lui Lidos. Numele lui se traduce probabil prin "constructor de turnuri sau fortarete" (de la xupaig). Potrivit unei tra­ditii (Herodot, 1.94), în timpul domniei lui Attys asupra Lidiei s-a abatut o foamete cumplita, împotriva careia regele a încer­cat sa gaseasca tot felul de remedii (printre altele, a inventat si raspîndit un mare numar de jocuri si distractii, în asa fel încît populatia, alternativ, sa fie antrenata cîte o zi întreaga în aceste manifestari ludice si sa se preocupe de hrana doar în ziua urmatoare); dupa optsprezece ani, pentru ca foametea facea în continuare ravagii, Attys a organizat o expeditie lidiana din­colo de mare, în cautare de noi pamînturi. în fruntea acestei expeditii 1-a numit pe fiul sau Tirenos, care si-a condus poporul în tinuturile umbrienilor; instalîndu-se aici, lidienii emigrati si-au luat, în onoarea lui, numele de tirenieni. Din identificarea aces­tui popor cu etruscii si din interpretarea literala a fragmentului din Herodot s-a nas­cut una dintre cele mai vechi si mai vehe­ment sustinute pozitii ale celebrei querelle asupra originii etruscilor, în care s-au im­plicat de-a lungul timpului numerosi isto­riografi si etruscologi.

Potrivit altor versiuni, Tirenos a fost fiul lui Heracle si al Omfalei, sau al lui Telefos, sau tatal lui Tarhon (vezi).

► Prezente în literatura antica. Herodot, 1.94, Dionysos din Halicarnas, 1.27.1 si 1.28.1. Valerius Flaccus (Argonautice, 4.715) îl

prezinta ca pe un zeu al Marii Tireniene; Hyginus g, -eog; lat. Thra-symedes, -is). Erou grec, fiul lui Nestor, regele din Pilos. Este amintit printre par-

ticipantii la razboiul troian, unde a luptat alaturi de fratele sau Antiloh. Cînd acesta a fost ucis (pentru detalii vezi Antiloh), Trasimede a luat parte la batalia din jurul trupului sau, luptînd împotriva lui Mem-non. De asemenea, s-a numarat printre razboinicii închisi în pîntecul calului de lemn. La sfîrsitul razboiului, s-a întors la Pilos, astfel ca se afla în cetate la sosirea lui Telemah, care voia sa afle vesti despre tatal sau, Ulise.

► Prezente în literatura antica. Trasimede este amintit în Iliada (cînturile 9, 10 si 16), în Odiseea (cîntul 3), în Biblioteca lui Apollodor (1.9.9) si în Fabulele lui Hyginus (97). Pausanias (4.31.11 si 36.2) aminteste ca în vremea sa mormîntul lui Trasimede putea fi înca vazut la Pilos.

Trasos (gr. Opdaoq, -ou; lat. Thrasus, -i). Preot al lui Apollo, responsabil de cultul zeului în marele sanctuar din insula Delos. A murit sfîsiat de propriii sai cîini; dupa acest episod, accesul cîinilor în insula a fost interzis cu strictete.

Travestire. în mitologia clasica, cei mai mari experti în arta travestirii sînt zeii. Ei iau cele mai variate înfatisari pentru a li se arata oamenilor, cu efecte uneori spec­taculoase, în cazul lor însa, numeroasele înfatisari sub care pot aparea reprezinta ceva mult mai complex si mai profund decît o simpla deghizare superficiala sau un truc bine realizat. Despre travestiri propriu-zise putem vorbi numai în cazul oamenilor, în special al eroilor ce recurg adesea la aceasta arta. Surprinzator, cei mai mari eroi din mitologie nu ezita sa se deghizeze în femei atunci cînd viata le este în pericol. Debarcînd în insula Cos, puter­nicul Heracle a fost atacat de bastinasi, care credeau ca venise sa-1 ucida pe regele lor, Antagoras; ca sa se puna la adapost, eroul s-a refugiat într-o casa unde locuia o femeie si, pentru a nu fi recunoscut, a îm­bracat straie femeiesti; mitul nu ne poves­teste însa daca a si reusit sa semene cu o femeie. O traditie foarte raspîndita poves­tea ca, pe cînd era sclavul Omfalei, regina Lidiei, Heracle, îmbracat într-o tunica lunga, îsi petrecea timpul torcînd in, în timp ce regina purta blana de leu si ghioaga eroului. Bine cunoscuta este si povestea lui Ahile, caruia un oracol i-a

TRAVESTIRE

prezis ca va muri în fata zidurilor Troiei. Pentru ca destinul sa nu se împlineasca, mama sa Thetis ori tatal sau Peleu l-au ascuns, deghizat în fata, printre fiicele regelui Licomed din Sciros. Aici, datorita pletelor sale aurii, a fost numit Pira, "blonda". Ahile a stat cu fetele lui Licomed noua ani, fapt nu lipsit de consecinte: el s-a unit cu Deidamia, împreuna cu care 1-a avut pe Neoptolem, numit mai tîrziu Pirus. Nici cea mai buna deghizare nu a putut schimba însa destinul. Intrucît ora­colul prezisese ca numai prezenta lui Ahile avea sa aduca victoria în razboiul împo­triva Troiei, Ulise a pornit în cautarea sa. L-a gasit si a reusit sa-1 însele, deghi-zîndu-se la rîndul sau: a venit la curte dîndu-se drept negustor si a atras atentia fiicelor regelui, care s-au oprit încîntate în fata stofelor, bijuteriilor si pomezilor aduse de el. Printre aceste obiecte Ulise a ascuns si niste arme, care au tentat-o pe asa-zisa Pira; Ahile si-a dezvaluit astfel identita­tea, iar Ulise l-a învins cu usurinta. De altfel, spiritul razboinic al lui Ahile era atît de puternic, încît, potrivit unei alte versiuni a povestirii, a fost de-ajuns ca Ulise sa dea semnalul de razboi pentru ca fiicele lui Licomed sa fuga înspaimîntate, iar eroul sa-si ceara armele, gata de lupta. Ulise este un adevarat maestru al deghi­zarilor. Cea care îi reuseste cel mai bine si la care recurge frecvent este deghizarea în cersetor. Astfel transformat, cu vesminte zdrentuite si trupul plin de cicatrice, intra în cetatea Troiei ca sa fure Paladionul, miraculoasa statuie ce garanta inviolabi­litatea cetatii între zidurile careia se afla. Pentru ca înfatisarea lui sa fie si mai vero­simila, Ulise l-a convins pe Toas sa-1 des­figureze. Rezultatul a fost excelent. Ulise a reusit sa-i însele pe toti cei pe care i-a întîlnit, însa nu si pe Elena, care l-a recu­noscut imediat, dar nu l-a tradat, ci, dim­potriva, l-a ajutat sa fure statuia (traditia ne este transmisa de Apollodor). Mai tîrziu, întorcîndu-se în Itaca dupa aven­turile pe mare povestite în Odiseea, li se dezvaluie doar cîtorva (fiului sau Telemah, servitoarei Euricleea, care îl recunoaste dupa o cicatrice), prezentîndu-se dinaintea tuturor celorlalti, inclusiv a Penelopei, ca un cersetor vagabond, ajuns în mizerie dupa ce în tinerete fusese bogat; iar pre-

tendentii îl trateaza ca atare, insultîndu-1 si aruncîndu-i resturile de la masa lor.

Un aspect particular al travestirii îl reprezinta utilizarea ei în ceremoniile reli­gioase, în special în cele legate de cultul lui Dionysos. în ritualurile dionisiace, aparitia figurilor satirilor, caracterizati conventional prin nasul turtit, urechile de animal, barba scurta, coada de cal si falu-surile din piele, sugereaza o forma de deghizare rituala. De altfel, un vesmînt ritual ce constituie un soi de deghizare si de renuntare la identitatea de zi cu zi este adoptat de executantii ritualurilor si une­ori de credinciosi în numeroase sarbatori grecesti si romane, de pilda în cadrul Antesteriilor la Atena si al Lupercaliilor la Roma.

în deghizarea rituala, un rol important îl are masca. Din marturiile iconografice, mai mult decît din izvoarele literare, aflam ca înca din epocile vechi existau procesiuni si cîntece interpretate de muzicanti ce pur­tau masti. Muzicanti deghizati în animale apar, de pilda, pe tunica statuii Despoinei de la Licosura, unde predomina mastile de asini, vaci si porci. într-o serie de culte (cum este cel al Artemisei), preotesele erau numite ursoaice, cu referire la deghizarea lor în cadrul unor ritualuri; la Efes, tinerii care executau anumite ceremonii în cinstea lui Poseidon erau numiti tauri etc. Nu lip­sesc nici interpretarile care propun, în cazul unor figuri hibride precum Pan sau centau­rii, trimiteri la masca si la deghizare.

Mastile grotesti reproducînd trasaturile unor femei batrîne erau legate în special de cultul Artemisei, care, potrivit unei legende, ca sa scape de insistentele zeului fluvial Alfeu, si-a mînjit fata cu noroi; în sanctuarul Artemisei Ortia se aduceau ca daruri votive masti din lut ars. Masti din lut ars se ofereau si în sanctuarul Herei din Tirint. O masca folosita ca simbol apo-tropaic, capabila deci sa îndeparteze influ­entele nefaste, era capul Meduzei, asezat uneori în acest scop la intrarea în sanc­tuare ; cea mai veche masca a Gorgonei pe care o cunoastem le era atribuita ciclopilor si se afla în piata din Argos (Pausanias, 2.20.7).

Mastile erau folosite si în ritualurile funerare. Din acest punct de vedere, cele mai cunoscute sînt mastile de aur de la

TRĂDARE

Micene în care Heinrich Schliemann, des­coperitorul lor, a crezut ca poate identifica trasaturile marilor eroi din povestirile homerice. Utilizarea mastilor funerare era foarte raspîndita în lumea romana si, po­trivit unor interpretari, a contribuit la for­marea caracteristicilor de verosimilitate si fidelitate fata de original proprii por­tretului roman. Numite imagines, aceste masti, confectionate din ceara, erau conser­vate în atrium si erau dispuse, cu ajutorul unor inscriptii, astfel încît sa formeze un fel de arbore genealogic al familiei. La moar­tea unui membru al familiei, ele erau pur­tate de actori în cortegiul funerar. Acest obicei foarte vechi s-a mentinut pîna în epoca imperiala.

în fine, mastile aveau o importanta deose­bita în teatru; ele permiteau amplificarea vocilor actorilor si mai ales identificarea personajelor, deoarece corespundeau unor tipologii specifice. Masca devine astfel, înca din Antichitate, emblema teatrului si apare într-un mare numar de picturi, mozaicuri si reliefuri ce fac trimitere la lumea tea­trului. Un repertoriu singular de reprodu­ceri din lut ars a unor masti din tragedie si din comedie provine de la Lipari.

Tradare. Tema foarte frecventa în mito­logie, tradarea poate fi inspirata de dra­goste sau de dorinta de bogatie, de putere, dar poate aparea si ca solutia ultima pen­tru salvarea vietii în situatii de pericol extrem; asa cum si-a imaginat-o Dante în organizarea cercului tradatorilor din infern, ea se poate îndrepta împotriva familiei, a patriei, a oaspetilor, a autoritatii divine si umane. In mitologie, ratiunile tradarii se împletesc uneori cu cele mai generale ale înselaciunii, ale fraudei, astfel încît în rîn-durile tradatorilor ar putea fi incluse si personaje ca Ulise si Diomede.

Un capitol amplu îl constituie cel al tra­darii din dragoste : episoadele din aceasta categorie sînt, într-adevar, nenumarate. Unele dintre ele sînt mai putin cunoscute, de exemplu cel referitor la Chalcon, erou grec îndragostit de amazoana Pentesileea, careia îi sare în ajutor în confruntarea cu Ahile, luptînd, el, un grec, împotriva celui mai mare aparator al grecilor. Pentru aceasta tradare, Ahile îl va ucide. în aceeasi serie se înscrie si episodul cunos­cut drept "tradarea lui Ahile" : îndragostit

de Polixena, fiica lui Priam si a Hecubei, Ahile promite sa-i abandoneze pe greci, sa-si suspende participarea la razboiul troian sau chiar sa treaca de partea troie­nilor. Este ucis însa de Paris înainte de a apuca sa-si puna în aplicare planul. O tra­dare odioasa comite Scila împotriva pro­priului tata, Nisos: din dragoste pentru Minos, ea nu ezita sa-si ucida parintele, smulgîndu-i firul de par purpuriu care îl tinea în viata si predînd astfel cetatea în mîinile asediatorului Minos (vezi Scila). Mirtilos, vizitiul lui Enomaos, îsi tradeaza stapînul în favoarea lui Pelops, care îi pro­mite în schimb o noapte de dragoste cu frumoasa Hipodamia ; Pelops nu-si va res­pecta promisiunea si îl va ucide, tradîn-du-1 la rîndul sau (vezi Mirtilos si Pelops). Legat de tema dragostei este si episodul referitor la Enea si Dido relatat de Vergi-liu în Eneida : plecarea lui Enea din Car-tagina este în mod subiectiv interpretata de Dido ca o tradare a iubirii, care va avea pentru ea consecinte fatale.

Tradarea iubirii, înfaptuita împotriva celui iubit si diferita de tradarea pentru iubire din exemplele anterioare, apare frecvent în mitologie. Tradarile zeilor si eroilor, care nu ezita sa-si paraseasca sotiile pentru a trai noi aventuri, sînt nenumarate (sa ne gîndim la iubirile lui Zeus sau la cele ale lui Poseidon, la rapirea Elenei de catre Paris sau la Ariadna parasita de Tezeu); nu lipsesc însa nici sotii tradati de consoar­tele lor: printre cei mai cunoscuti se numara Apollo, tradat de Coronis, mama lui Ascle-pios, si Agamemnon, tradat de Clitemnes-tra; în contrast cu ele apare Penelopa, credincioasa iubirii pentru Ulise.

Tradarea patriei, a legilor si a îndatori­rilor sacre ale ospitalitatii gaseste, la rîn­dul ei, numeroase ilustrari. Ca sa citam doar cîteva cazuri, amintim traditia potri­vit careia Tezeu a fost ucis prin tradare de regele Licomed din Sciros, care, dupa ce i-a facut o primire aparent cordiala, 1-a condus pe vîrful unui munte ca sa admire insula si 1-a aruncat de pe o stînca, omo-rîndu-1. Sau povestea lui Minos, ucis prin tradare de fiicele regelui Cocalos din Sicilia, gazdele sale. Potrivit unei versiuni a mitului larg raspîndite în Evul Mediu, dupa caderea Troiei Antenor si-a salvat viata tradîndu-si patria si trecînd de partea grecilor; preluînd aceasta traditie, Dante

TRESTIE

da numele de Antenora celui de-al noualea cerc al tradatorilor din infern, mai precis zonei unde se afla tradatorii de patrie (.In­fernul, 32). O usoara suspiciune umbreste si figura lui Enea, întrucît, potrivit unor interpreti antici, grecii ar fi eliberat cu greu un erou atît de mare daca acesta nu ar fi dobîndit anumite merite în ochii lor, tradîndu-si tara. Din aceasta interpretare a figurii lui Enea nu se regaseste însa nici o urma la Vergiliu. Unul din tradatorii cel mai bine ilustrati în mitologie este Dolon, troianul care, facut prizonier de Diomede, nu ezita sa dezvaluie planurile secrete de lupta cu care este la curent, tradîndu-si astfel tara pentru a-si salva viata; tra­darea lui nu are însa nici o valoare, pentru ca Diomede, dupa ce afla ceea ce vrea, îl ucide: "Capul i-aluneca-n colb si bolbo­roseste din gura" (Iliada, 10.457). în socie­tatea eroica descrisa de epos, tradarea reprezinta una din cele mai grele culpe si nu merita mila.

în mitologia latina, cea mai cunoscuta poveste despre tradare este cea a tinerei Tarpeia (vezi); de pe stînca ce îi purta nu­mele erau aruncati cei vinovati de tradare.

Trestie. în mitologie, trestia apare în cîteva episoade celebre, care îi au ca protagonisti pe regele Midas si Apollo, pe Pan si Sirinx, pe eroul Calamos. Midas, faimosul si boga­tul rege al Frigiei, si-a capatat celebrele urechi de magar în urma verdictului dat în întrecerea muzicala dintre Apollo si Pan. în vreme ce zeul fluvial Tmolos i-a acordat victoria lui Apollo, Midas s-a pronuntat în favoarea lui Pan, fapt pentru care Apollo 1-a pedepsit facînd sa-i creasca urechile lungi si paroase ce trebuiau sa simbolizeze ignoranta în ale muzicii. Numai barbierul lui Midas stia despre urechile de magar, pe care regele le ascundea de lume sub un acoperamînt. Coplesit de aceasta taina, barbierul a soptit-o într-o crapatura din pamînt, de unde au rasarit niste trestii vorbitoare care au raspîndit vestea, deter-minînd condamnarea la moarte a necuge­tatului servitor (vezi Midas). în schimb, în figura lui Sirinx era personificata trestia în care s-a preschimbat o nimfa iubita de Pan; pentru a scapa de urmarirea zeului, ea a cerut sa fie transformata într-o trestie, din care Pan a confectionat apoi naiul (vezi Sirinx). O alta povestire îl are

ca protagonist pe Calamos, fiul zeului fluvial Meandros, care era îndragostit de un tînar pe nume Carpos, fiul lui Zefir si al uneia dintre Hore. Cînd Carpos a murit în timpul unei întreceri de înot în apele rîului Meandros, Calamos a fost preschim­bat într-o trestie, care este si întelesul numelui sau (vezi Calamos).

în religia romana, trestiile erau legate de cultul Cybelei si de evocarea mitului lui Attis. Adeptii cultului acestuia erau numiti Canapori (vezi).

Trezena (gr. Tpoit-rjv, -r\voq; lat. Troezen, -enis). Cetate din Argolida, la golful Saro-nic, fata în fata cu insula Egina. Numita initial Posidonia, datorita cultului lui Poseidon care avea aici un sediu impor­tant, era legata în traditia mitica de unul dintre fiii lui Pelops, Trezen, care a dat numele cetatii. în Trezena era venerat si Piteu, bunicul lui Tezeu pe linie materna, despre care se credea ca a trait în cetate; tot aici se nascuse însusi Tezeu.

Tria^ada (gr. Tpiaxccc;, -0605). Cu acest nume era indicata la Atena o ceremonie religioasa celebrata la treizeci de zile dupa moarte (sau dupa înmormîntare), pentru a-1 comemora pe defunct si în acelasi timp pentru a marca solemn sfîrsitul perioadei de doliu. Atunci se desfasura un banchet funerar la care participau rudele celui mort. Sacrificii în cinstea mortilor aveau loc în mod regulat în a treizecea zi a fie­carei luni, astfel încît este posibil ca ter­menul triacada (care înseamna "grup de treizeci") sa indice si acest obicei.

Triada Capitolina. Expresie indicînd ansamblul principalelor trei divinitati ale Romei, identificate în vechime cu Iupiter, Marte si Quirinus, iar ulterior, dupa asimi­larea divinitatilor locale cu cele grecesti, cu Iupiter, Iunona si Minerva. Ultimelor trei figuri divine le era închinat un templu pe Capitoliu, a carui cella era împartita în trei, cîte o parte pentru fiecare din cele trei zeitati: spatiul central era rezervat cultului lui Iupiter Optimus Maximus. Im­portanta templului si a cultului de pe Capitoliu explica adjectivul "capitolina" care indica triada divina.

Trica (gr. Tpixri, -t\q; lat. Tricca, -ae). Numita ulterior si Tricala; era o cetate

TRIPOD

din Tesalia, despre care Homer afirma ca era condusa de fiii lui Asclepios. Mai tîrziu aici s-a construit un templu celebru închi­nat zeului.

Tricefalos sau Triceps (gr. TpixecpaXot, -ou; lat. Triceps, -itis). Epitet prin care sînt indicate unele zeitati cu functii multiple. Astfel este numit Hermes, a carui activi­tate se desfasoara în cer, pe pamînt si în infern. într-un sens mai apropiat de cel propriu, epitetul putea fi atribuit unui zeu cu trei capete: este cazul Hecatei, repre­zentata cu un cap de om, unul de cal si unul de cîine (sau de cîine, de leu si de taur; sau de cîine, de mistret si de cal). Vezi si Hecate.

Trident. în mitologie, este atributul lui Poseidon, cu care zeul loveste pamîntul, provocînd cutremurele, si face sa tîsneasca izvoarele.

Trie (gr. 0piou, -uiv). Fiicele lui Zeus, trei surori care traiau pe muntele Parnas. Nu­mele lor înseamna "profetese"; erau consi­derate inventatoarele divinatiei practicate prin interpretarea semnificatiei unor pietri­cele asezate într-un lighean cu apa. Cuvîn-tul thriai indica si pietricelele utilizate în cleromantie (divinatia în care raspunsul zeului se obtinea prin extragerea unor pietre dintr-o urna; în latina aceste pietre erau numite sortes). Potrivit traditiei, triele l-au crescut pe Apollo si au ramas apoi în slujba lui. Exista obiceiul de a li se aduce ca ofranda miere.

► Prezente în literatura antica. Sînt amin­tite în Imnul homeric catre Hermes (v. 552) si în cel al lui Calimah dedicat lui Apollo

(v. 45).

Trieterice sau Trieterides (gr. TpuTipixcu sau Tpie-npiSec;). Sarbatori religioase ce aveau loc din trei în trei ani în Grecia, la Teba si în diverse alte locuri. Principalul centru unde se desfasurau era muntele Citeron. Sarbatorile comemorau calatoria lui Dionysos în India, care a durat trei ani.

Triopas (gr. Tpioirac;, -a ; lat. Triopas, -ae). Fiul lui Poseidon si al Canacei, la rîndul ei fiica lui Eol, sau, potrivit altor versiuni, fiul lui Helios, Soarele, si al nimfei Rode; a fost tatal Ifimediei si al lui Erisihton. De la numele sau deriva patronimele Triope

si Triopeida, utilizate de poeti pentru a-i indica pe fiul sau Erisihton si, respectiv, pe fiica acestuia, Mestra. Este amintit ca întemeietorul cetatii Cnidos {Imnul homeric catre Apollo, 211). Numele (care propriu--zis înseamna "cel cu trei ochi") a fost pus în legatura cu pasajul din Pausanias (2.24.3) unde se povesteste ca în templul Atenei de la Argos exista o statuie de lemn reprodu-cîndu-1 pe Zeus cu trei ochi si care odini­oara îi apartinuse lui Priam; Triopas ar putea indica deci o figura divina mai veche.

Triopios (gr. TpidiTeiog, -ou ; lat. Triopeios, -ii). Epitet al lui Apollo, cu trimitere la cetatea Triope din Caria, unde aveau loc sarbatori si jocuri în cinstea zeului, pre­miul fiind un tripod.

Tripod. Practic, termenul indica un suport cu trei picioare, care putea sa sustina vase mari, caldari sau lighene sau sa fie folosit ca scaunel. în mitologie, tripodul este men­tionat în legatura cu diferite personaje. Demne de amintit sînt tripodurile faurite pentru sala de banchete a zeilor de catre Hefaistos, care a facut în atelierul sau "douazeci de caldari cu picioare/ Vrînd la pereti sa le-aseze în sala cea bine zidita./ El fiecareia-i puse sub talpa o roata de aur,/ Ca la divanul zeiesc de la sine sa poata sa intre/ si sa se-ntoarca-napoi, o minune de maiestritura./ Ele mai gata erau, numai toartele mestesugite/ Nu le lipise si tinte batea si voia sa le prinda" (Iliada, 18.362-368). O importanta fundamentala are în mitologie tripodul de la Delfi, aflat în interiorul sanctuarului lui Apollo, de care se sprijinea Pythia atunci cînd rostea profetiile oracolului. Cel mai vechi tripod de la Delfi era probabil din lemn de dafin, planta sacra a zeului; ulterior a fost din bronz si, în cele din urma, din aur. Legenda povesteste ca tripodul originar, cel dintîi care a fost adus în templul lui Apollo si a marcat începutul traditiei, a fost gasit în mare de cîtiva pescari. Nestiind ce sa faca si uimiti de neobisnuita descoperire, ei au apelat la oracol, iar acesta le-a raspuns ca tripodul trebuia încredintat celui mai înte­lept om. Pescarii i-au vizitat pe rînd pe cei sapte întelepti, dar nici unul dintre ei nu a vrut sa primeasca tripodul, trimitîndu-i la ceilalti întelepti. în cele din urma, Tales sau, potrivit altor versiuni, Bias le-a sugerat

TRIPTOLEM

sa mearga la templul din Delfi si sa lase tripodul în sanctuarul zeului. Din acel mo­ment, tripodul a devenit simbolul sanctua­rului si al oracolului lui Apollo. El s-a aflat în centrul celebrei lupte dintre Heracle si Apollo, pe care o cunoastem din numeroase reprezentari în ceramica si sculptura; cei doi si-au disputat dreptul asupra tripodu­lui atunci cînd Heracle, bolnav si cuprins de nebunie, s-a dus la Delfi sa consulte oracolul (pentru detalii vezi Heracle, Fap­tele urmatoare). Heracle voia tripodul pen­tru a-si întemeia un oracol al lui în alta parte, folosind obiectul ca simbol al aces­tuia; el a fost însa învins de Apollo, iar tripodul a ramas la Delfi. Tripodul delfic apare si în povestirea mitica ai carei pro­tagonisti sînt Corebos si Poene. Pentru ca 1-a ucis pe Poene, monstrul trimis de Apollo, tînarul Corebos a trebuit sa se purifice în sanctuarul zeului de la Delfi. Oracolul i-a poruncit sa ia în spate tripodul si sa mearga pîna cînd tripodul avea sa cada; în acel loc trebuia sa se opreasca si sa întemeieze o cetate. Corebos a ascultat oracolul si în locul în care tripodul a cazut a întemeiat cetatea Megara, unde era venerat mormîntul sau.

> Iconografie. Tripodul apare adesea pe mo­nede, unde este însotit uneori de simboluri cum ar fi coroana de maslin sau de stejar, vulturul, un caduceu, cîteva spice, o lira sau un corb, ori capul unui zeu, de obicei al lui Apollo, dar si al Artemisei, al Herei sau al Atenei. Lupta dintre Heracle si Apollo pentru tripod este reprezentata pe friza tezaurului sifnienilor de la Delfi, într-o rafinata sculptura; de asemenea, apare frecvent în ceramica. Pictura pe vase pre­zinta uneori si imaginea unui tripod de care se sprijina Pythia sau chiar Apollo.

Triptolem (gr. TpiittdXejiog, -ou; lat. Tripto-lemus, -i). Erou grec, important protago­nist al Misterelor Eleusine si protejat al Demetrei. Traditia ne ofera mai multe va­riante pentru genealogia sa: este considerat uneori fiul lui Celeos, regele din Eleusis, si al Metanirei si fratele lui Demofon, alte­ori fiul lui Celeos si al Polimniei, al lui Eleusis si al Cotoneei, al lui Oceanos si al Geei sau al lui Trohilos si al unei femei din Eleusis.

Legatura sa cu zeita Demetra este foarte strînsa; potrivit celei mai raspîndite ver-

siuni a mitului, Celeos, tatal lui Triptolem si al lui Demofon, a gazduit-o pe zeita la Eleusis pe cînd aceasta cutreiera pamîntul în cautarea fiicei sale. Ca sa-i rasplateasca generozitatea, Demetra a vrut sa-1 faca nemuritor pe Demofon: a asezat copilul în foc, ca sa-i distruga partile muritoare ale trupului; actiunea a esuat însa din cauza Metanirei, mama lui Demofon, care s-a speriat si a început sa plînga, iar micutul a murit în flacari. Drept compensatie pen­tru Celeos, Demetra i-a daruit celuilalt fiu un car tras de dragoni înaripati si un pumn de seminte. Triptolem a început sa stra­bata pamîntul, învatîndu-i pe oameni sa cultive cîmpurile si facîndu-le cunoscute binefacerile agriculturii. Astfel, Triptolem a devenit inventatorul agriculturii, al plugu­lui si al civilizatiei în general, care apare ca o consecinta directa a agriculturii.

Cînd s-a întors în Atica, Celeos a încer­cat sa-1 ucida, însa datorita interventiei Demetrei Triptolem a ajuns sa stapîneasca acel tinut; ca urmare, cultul Demetrei a fost instituit si în Atica, iar Triptolem a inaugurat sarbatorile numite Tesmoforia, ce aveau loc în cinstea zeitei. Este sem­nificativa trecerea lui Triptolem de la rolul de razboinic, implicit în numele sau (care se traduce prin "de trei ori razboinic"), la cel de pacificator si propagator al civili­zatiei si al agriculturii. Etimologia nume­lui propusa de antici îl pune însa în relatie cu rp^TToXog, "cel ce ara de trei ori".

Atribute. De obicei, Triptolem este repre­zentat ca un barbat tînar, purtînd uneori pe cap asa-numitulpetasos, adesea într-un car tras de dragoni înaripati; în mîna tine un sceptru si un manunchi de spice.

Raspîndirea cultului. Triptolem era vene­rat împreuna cu Demetra si avea un rol însemnat în Misterele Eleusine. Pentru alte detalii vezi Eleusis si Demetra.

Prezente în literatura antica. Principala sursa de informatii în legatura cu Tripto­lem o reprezinta Imnul homeric catre Demetra. Sofocle a scris o tragedie despre Triptolem, care s-a pierdut; alte trimiteri la mitul sau gasim la Pausanias, Ovidiu (Fastele, 4.549 si urm.), Apollodor (1.4.5) si Platon (Apologia lui Socrate).

Iconografie. Triptolem este reprezentat ade­sea în ceramica, în special pe vasele atice cu figuri rosii. Este celebra reprezentarea

TRITON

sa dintr-un relief de la Eleusis (Atena, Muzeul National), alaturi de Demetra si de Persefona. De asemenea, apare pe sar­cofage romane si opaite.

Tripudium (lat. tripudium, -ii). 1) Dans ritual roman, executat în trei timpi (de unde si numele sau, de la ter sipes,pedis). Ritmul dansului era marcat de niste sabii mici cu care se batea în scuturi. De obicei era executat de salieni în timpul sarbato­rilor dedicate lui Marte.

2) Spre sfîrsitul epocii republicane, ter­menul desemna o modalitate de luare a auspiciilor bazata pe observarea compor­tamentului puilor sacri. Vointa zeilor si rezultatul unei actiuni ce urma sa fie întreprinsa puteau fi cunoscute din felul în care puii mîncau ceea ce li se dadea. Prezicerile erau formulate de asa-numitul pullarius.

Trismegistul (gr. TpKTjieficrTog, -ou; lat. Trismegistus, -i). Epitet al lui Hermes. Pentru detalii vezi Hermes Trismegistul.

Tritogenia sau Tritonia (gr. TpiTofeveia, -ac;; lat. Trito, -us sau Tritogenia, -ae). Epitet al Atenei, legat, în unele opinii, de traditia potrivit careia zeita se nascuse în apropierea rîului Triton; identificarea precisa a rîului sau lacului cu acest nume nu este însa posibila si, pe de alta parte, nici absolut necesara pentru a întelege apelativul, care ar putea însemna pur si simplu "cea nascuta din apa". De altfel, termenul este cu siguranta legat de apa (pentru legendele referitoare la nasterea Atenei vezi si Atena, zeitA).

Potrivit altor interpretari, epitetul este legat de termenul care în dialectele eolian si cretan denumea capul {trito), putînd fi tradus prin "cea nascuta din cap", cu referire la mitul nasterii zeitei din capul lui Zeus.

Triton (gr. TpCtuiv, -wvoe;; lat. Triton, onis). Fiul lui Poseidon si al Amfitritei sau al lui Celeno; locuia împreuna cu parintii sai înti un palat de aur aflat pe fundul marii, ori la Ege. Trecea pe dea­supra valurilor, calare pe monstri marini sau pe cai-de-mare, si sufla într-o scoica pentru a potoli furtunile, la porunca lui Poseidon. Este mentionat de Hesiod (Teo-gonia, 930 si urm.); scriitorii mai tîrzii vorbesc adesea despre tritoni, la plural,

prezenti si în iconografia elenistico-romana, unde constituie o categorie de creaturi ma­rine cu capul si bustul umane, iar partea inferioara a corpului în forma de peste sau de sarpe si terminata cu o coada de peste.

Caracteristicile lor devin preponderent decorative, iar rolul lor este cel de mijloc de transport pe mare al zeilor si eroilor sau al sufletelor celor morti catre Insulele Fericitilor, cu trimiteri la simbologia fune­rara, evidente în special în cazul sar­cofagelor romane. Daca în epoca tîrzie caracteristicile tritonilor sufera modificari progresive, în perioada arhaica si în cea clasica Triton (la singular) apare carac­terizat de o natura dubla: pe de o parte este o fiinta tenace, agresiva si de temut, pe de alta este o divinitate marina, timida si profetica, confundata de multe ori cu alte creaturi ale marii, ca Glaucos, Nereu sau Forcus.

Exista o povestire despre iubirea lui Triton pentru Hecate; i se atribuia o fiica pe nume Palas, care a devenit prietena Atenei si inspiratoarea Paladionului (Apollodor, Biblioteca 3.12.3); vezi Pala-dion si Palas, 6.

Triton este citat în mitul argonautilor, aparîndu-le acestora, cu înfatisare ome­neasca, din lacul Tritonis si daruindu-le un bulgare de pamînt, ca garantie a cuce­ririi cetatii Cirene si simbol al ospitalita­tii, si aratîndu-le drumul pe care trebuiau sa-1 urmeze. Tritonii erau buni cîntareti din trîmbita, iar unul dintre ei a fost provo­cat la întrecere de înfumuratul Misenum, trîmbitasul armatei troiene; Triton 1-a pedepsit pentru insolenta sa aruncîndu-1 în mare. Alta legenda povestea ca Triton se deda la jafuri pe malul lacului în care traia; pentru a-1 învinge, locuitorii au pus un burduf cu vin pe mal, iar Triton, atras de miros, s-a apropiat si a baut pîna cînd s-a îmbatat si a adormit. Atunci oamenii au putut sa-1 omoare cu usurinta. O va­rianta a legendei povesteste ca Triton ataca femeile care mergeau sa se scalde în lac si ca a fost ucis de Dionysos.

Epitete. Cel foarte puternic (eurybias).

Raspîndirea cultului. Triton avea un lac sacru (Tritonis) la Sirte; în Tanagra îi era închinat un sanctuar. Potrivit izvoarelor literare, argonautii au ridicat un templu în cinstea lui pe coastele Libiei.

TRIVIA

Prezente în literatura antica. Tritonii sînt mentionati frecvent în literatura clasica. Apar în Teogonia lui Hesiod, în Ciclopul lui Euripide, la Pindar, în Pythice, 4, la Herodot (4.179 si 188), înArgonauticele lui Apollonios din Rodos, în Heroidele lui Ovidiu, la Vergiliu {Eneida, 6.171 si urm., unde se povesteste episodul ce îl are ca protagonist pe Misenum). In doua pasaje surprinzatoare din Pausanias (9.20.4 si 21.1) citim ca autorul a vazut trupurile unor tritoni, probabil niste animale marine.

Iconografie. Triton apare în general în cor-tegiile zeilor marini, unde nu întotdeauna poate fi recunoscut cu usurinta. Adesea le poarta în spinare pe nereide sau alte divi­nitati ale marii. Este reprezentat ducîndu-i în spate pe Dioscuri în cele doua celebre sta­tui provenind din Locri; apare si în absida bazilicii de la Porta Maggiore, în scena sinu­ciderii lui Sappho; este prezent adesea pe sarcofagele romane, iar în epoca elenistico--romana - ca element decorativ al fîntîni-lor. Cele mai celebre reprezentari ale sale sînt cele de pe friza Altarului din Pergam.

Trivia (lat. Trivia, -ae). Epitet utilizat adesea în literatura clasica pentru a o desemna pe Hecate, venerata ca zeita a rascrucilor (lat. trivium, -ii, "raspîntie de unde se despart trei drumuri" - n.t.), unde i se aduceau ofrande. Cu acelasi epitet erau indicate uneori si alte zeite, ca Artemis, Diana si Selene. Epitetul Trivium, la mas­culin, îl indica pe Hermes, care, în calitate de mesager al zeilor, ocrotea drumurile.

Trîmbita. Mitologia îi atribuia inventa­rea trîmbitei lui Tirsenos, unul dintre fiii lui Heracle si ai Omfalei, regina Lidiei. Fiul lui Tirsenos, Egeleos, a introdus inven­tia tatalui sau în armata, în special în cea a Heraclizilor si în cea a dorienilor. La Argos el a ridicat un templu în cinstea Atenei Salpinx - Atena trîmbitei (Pausa­nias, 2.21.3). O versiune putin diferita a mitului atribuia utilizarea trîmbitei în armata lui Melas, si el fiul lui Heracle si al Omfalei, sau lui Tirenos, regele lidie-nilor, pe care o versiune a mitului îl con­sidera tot fiul lui Heracle si al Omfalei. în mitologia etrusca, inventarea trîmbitei îi era atribuita lui Piseos, erou nascut în cetatea Pisa (Pliniu, Naturalis historia, 7.57). în Eneida apare figura lui Misenum, camarad al lui Hector, pe care 1-a urmat în

razboiul troian cu trîmbita sa, îndemnîndu-i pe razboinici la lupta. Dupa moartea lui Hector, Misenum i s-a alaturat lui Enea si a participat la lunga calatorie a eroului troian; într-o zi, aducîndu-si aminte de pasiunea sa pentru trîmbita, a suflat într-o scoica si a îndraznit sa-1 provoace la între­cere pe zeul marin Triton, care 1-a ucis scufundîndu-1 în mare. Misenum a fost în-mormîntat cu trîmbita sa, iar promonto­riul pe care se afla mormîntul sau a fost numit capul Misene (Vergiliu, Eneida, 6.162 si urm.).

Trîmbitele erau folosite frecvent în cere­moniile religioase, mai ales la Roma; aici, de doua ori pe an, trîmbitele sacre erau purificate în timpul sarbatorii religioase numite Tubilustrium (vezi).

Trofonios (gr. Tpoq>ujviog, -ou; lat. Tro-phonius, -i). Fiul lui Erginos, regele din Orhomenos, si fratele lui Agamede. îm­preuna cu acesta a construit templul de la Delfi si tezaurul regelui Hirieu din Beotia (pentru detalii vezi Agamede). Dupa moarte, Trofonios a fost venerat ca erou; îi era închinat un celebru oracol la Lebadeea, în Beotia. Pentru detalii vezi Oracol si Pestera.

Trohilos (gr. Tpox^ot, -ou; lat. Trochilus, -i). Erou din Argos, fiul lui Io. Silit sa-si paraseasca cetatea pentru a scapa de per­secutia lui Agenor, s-a dus în Atica, unde s-a casatorit cu o femeie din Eleusis si a avut doi fii, Eubuleu si Triptolem. Toate elementele legendei sale îl asociaza cu Mis­terele Eleusine. Era considerat inventato­rul carelor, iar numele sau era legat în special de conceperea carului sacru din sanctuarul Herei de la Argos. Dupa moarte a fost asezat în cer, fiind identificat în con­stelatia Vizitiului (Pausanias 1.14.2; Hyginus, Astronomica, 2.13). Pausanias îl numeste "initiator în mistere" si utilizeaza cu referire la el termenul hierofant, care constituia cea mai înalta functie sacer­dotala din cadrul Misterelor Eleusine (vezi Sacerdot).

Troia (gr. Tpoioc, -aq; lat. Troia, -ae). Cetate din Troada, numita de greci Ilion; este una dintre cele mai cîntate din mito­logia clasica, datorita asediului ei si raz­boiului declansat de greci pentru a o aduce

TROIA

înapoi pe Elena, sotia lui Menelaos, care fusese rapita de Paris, fiul lui Priam. Chiar originea cetatii era pusa de scriitorii antici în legatura cu o serie de întîmplari mitice. Potrivit traditiei, primul rege al Troadei a fost Teucros, de la care locuitorii acelui tinut si-au luat numele de teucri; fiica lui s-a casatorit cu Dardanos, cu care a avut doi fii, Ilos si Erihtonios; cel din urma a fost tatal lui Tros, de la numele caruia au derivat cel al regiunii si ulterior al cetatii. Tros a avut un fiu, Ilos, înteme­ietorul cetatii Ilion sau Troia, cu trimitere la numele lui sau al tatalui sau. Lui Ilos i-au succedat Laomedon si apoi Priam; în timpul domniei celui din urma au loc eve­nimentele povestite în poemele homerice. Potrivit versiunii traditionale (relatata în Iliada, în Odiseea, în poemele ciclice si în operele legate de acestea, pîna la Eneida lui Vergiliu si, ulterior, pîna la diferitele reinterpretari medievale si moderne, ade­sea pline de fantezie), tragicul sfîrsit al cetatii a venit dupa zece ani de asediu, timp în care grecii si troienii s-au luptat, situatia ramînînd însa oarecum stabila, inclusiv datorita echilibrului dintre fortele divine aflate de partea unora sau a celor­lalti combatanti. în cele din urma, grecii au reusit sa cucereasca Troia printr-un siretlic; la sfatul lui Ulise (sau al coman­dantilor greci), s-au prefacut ca se retrag si s-au ascuns în Tenedos, lasînd pe plaja celebrul cal de lemn. Grecul Sinon, pre-tinzînd ca a dezertat, i-a convins pe troieni sa duca în cetate enorma statuie, pre-zentînd-o ca pe un dar votiv adus Atenei, o garantie sigura a victoriei împotriva dus­manului, în ciuda opozitiei lui Laocoon, preotul troian care a fost ucis împreuna cu fiii sai de un monstru marin (vezi Lao­coon), troienii au acceptat în cele din urma sa aduca în cetate darul votiv, care a impus, din cauza dimensiunilor sale, darîmarea Portilor Scheene si a unor portiuni din zidurile de aparare. Astfel a început cea din urma noapte a Troiei; din pîntecul calului au iesit razboinicii greci care, cu ajutorul tovarasilor lor, ce se întorsesera de la Tenedos si intrasera în cetate pe por­tile distruse si nepazite, au trecut prin foc si sabie capitala regatului lui Priam.

Cautarea locului unde se ridica odinioara cetatea Troiei si a unei confirmari istorice

si arheologice a evenimentelor povestite în poemele homerice 1-a determinat la sfîrsitul secolului al XlX-lea pe Heinrich Schliemann, arheolog amator german, sa efectueze sapaturi în zona corespunzatoare actualului Hissarlik. Descoperirile l-au convins ca gasise vechea Troie; cercetarile ulterioare au confirmat ipoteza sa si au precizat fazele si cronologia dezvoltarii cetatii si a sfîrsitului ei. Pentru episoadele legate de razboiul troian, vezi rubricile dedi­cate eroilor participanti, în special Agamem-non, Ahile, Aiax, Andromaca, Elena, Enea, Hector, Hecuba, Menelaos, Paris, Patroclu, Priam, Troilus, Ulise.

EROII GRECI PARTICIPANŢI LA RĂZBO­IUL TROIAN (dupa Hyginus, Fabule, 97; cf. Homer, Iliada, 2.484 si urm. = Catalogul corabiilor)

(JN-as putea eu sa-i însir si nici sa dau nume multimii, I Chiar dac-aveam înzecita din fire si limba si gura I si-mi era glasul de-otel si-n pieptu-mi plaminii de-aramal Daca zeitele olimpiene, ale lui Zeus copile, I Muzele, n-ar pomeni cîtd oaste venise sub Troia": Iliada,

Comandantul grec	Provenienta	Numarul de corabii
Agamemnon	Micene
Menelaos	Micene
Phoenix	Argos
Ahile	Sciros (Iliada,
	2.683: Ftia)
Automedon	Sciros
Patroclu	Ftia
Aiax	Salamina
Teucros
Ulise	Itaca
Diomede	Argos
Stenelos	Argos
Eurial	Argos
Aiax, fiul lui	Locrida
Oileu
Nestor	Pilos
Antiloh	Pilos
Trasimede	Pilos
Euripilos	Ormenion
Mahaon	Trica
Podalirios	Trica

TROILUS

Comandantul grec	Provenienta	Numarul de corabii
Tlepolemos	Micene (lliada.
	2.654: Rodos)
Idomeneu	Creta
Merion	Creta
Eumelos	Perrebia (lliada,
	2.711: Fere)
Filoctet	Melibeea
Peneleu	Beotia
Leitos	Beotia
Clonios	Beotia
Arcesilaos	Beotia
Protoenor	Tespiai
Ialmenos	Argos
Ascalafos	Argos
Schedios	Argos
Epistrofos	Argos
Elefenor	Argos
Menesteu	Atena
Agapenor	Arcadia
		(lliada,
Amfimahos	Elea
Talpios	Micene
Diores
Polixenos
Meges	Dulichium
Toas	Etolia
Protesilaos	Itonos
Podarces	Itonos
Protoos	Magnesia
Guneus	Argos (lliada,
	2.748: Cifos)
Nireu	Argos (lliada,
	2.671: Sime)
Antifos	Nisiros
Fidipos	Nisiros
Polipetes	Argos
Leonteu	Girton
Calhas,
prezicator
Focos,
arhitect
Euribates,
Taltibios,
crainici
Diaforos,
judecator

COMANDANŢI TROIENI sI ALIAŢII LOR (lliada, 2.816 si urm.)

Provenienta	Comandantii
troieni si dardani	Enea, Arhelohos,
	Acamas
Zeleia	Pandaros
Adrastia	Adrast, Amfios
Sestos, Abidos si	Asios
Arisba
pelasgi	Hiputuos, Pileos
Tracia	Acamas, Pirois
ciconi	Eufem
Peonia	Pirehmes
Paflagonia	Pilemenes
Alizonia	Epistrofos, Odios
Misia	Chromis, Enomos
Frigia	Forcis, Ascaniu
Meonia	Mestles, Antifos
Caria	Nastes, Amfimahos
Licia	Sarpedon, Glaucos

Troilus (gr. TpunXoc,, -ou; lat. Troilus, -i). Fiul lui Priam si al Hecubei sau, potrivit altora, al lui Apollo. A fost ucis de Ahile în timpul razboiului troian. Potrivit unei tra­ditii, moartea lui Troilus a fost impusa de zei ca o conditie necesara pentru caderea Troiei: daca el nu murea, nici Troia nu avea sa cada. Aflînd despre aceasta pro­fetie, Ahile s-a asezat la pînda lînga o fîn-tîna din apropierea Portilor Scheene si a sanctuarului lui Apollo Timbreos, de unde femeile troiene veneau sa ia apa; a astep­tat ca femeile sa plece si s-a aruncat asupra tînarului erou troian. în zadar a încercat acesta sa fuga de grecul "cel iute de picior"; Ahile 1-a prins si 1-a ucis pe altarul lui Apollo. Moartea lui Troilus a dobîndit valoarea unei jertfe aduse zeilor, aspect evidentiat mai ales în iconografie, unde episodul este frecvent reprezentat, în spe­cial în pictura pe vase: de obicei Troilus este înfatisat zacînd, asemenea unei vic­time proaspat sacrificate, pe altar.

► Prezente In literatura antica. Troilus este amintit în lliada, 24 (unde, printre altele, se spune ca îi placeau caii), în Cipriile si în Eneida, 1.474. Dictys din Creta (4.9) povesteste ca acesta a fost luat prizonier si sugrumat de Ahile. Servius ofera o ver­siune patetica a mortii lui Troilus : Ahile era îndragostit de Troilus si i-a daruit niste

TROPAEA, TROPAEUS

porumbei; pe cînd Troilus încerca sa-i apuce, Ahile 1-a prins si 1-a omorît în îmbratisarile sale. Frinihos subliniaza frumusetea lui Troilus ("stralucea pe obrajii sai îmbujo­rati lumina lui Eros")- Lui Troilus îi era dedicata si o tragedie a lui Sofocle.

Prezente In literatura moderna. O tragica poveste de iubire între Troilus si Chriseis, de elaborare tîrzie, a fost foarte raspîndita în Evul Mediu si a avut un succes enorm. Ea nu are însa nici o legatura cu mitul clasic. Subiectul este tratat în opere cele­bre, ca Filostrat al lui Boccaccio, poemul Troilus si Cressida al lui Chaucer, Troilus si Cressida a lui Shakespeare. Pentru alte informatii vezi si Chriseis.

Iconografie. Troilus apare frecvent în spe­cial în decoratiunile vaselor, unde predo­mina scena pîndei lui Ahile si cea a mortii eroului. Subiectul este reluat în Mormîntul Taurilor din Tarquinia, opera etrusca datînd din epoca elenistica. Vergiliu povesteste ca în templul de la Cartagina Dido asezase o pictura reprezentînd moartea lui Troilus (Eneida, 1.474 si urm.), ucis pe cînd se plimba în carul sau: "Tîrît de cai, fu rastur­nat pe spate/ Din carul gol, dar tine hatu­rile/ în mîna înca; pletele-i atîrna,/ Iar capul i se balabane; si lancea,/ Cu vîrfu-n jos, prin colb înscrie-o dîra".

Tron. Termenul, care înainte de a indica scaunul suveranilor si al zeilor se referea, în lumea clasica, la orice scaun bogat împo­dobit, ce putea fi rezervat si muritorilor de rînd, de pilda oaspetilor importanti, are un rol specific în mitologie si în religie. La Homer, pe tron stau suveranii, aezii, preo­tii si oaspetii; în cazul suveranilor, tronul indica rangul si simbolizeaza puterea. Tro­nul ca simbol prin excelenta al regalitatii apare în mitologia si în traditia clasica abia o data cu poetii tragici, care îl preiau probabil din unele obiceiuri orientale, în timp ce în epocile precedente însemnul puterii era, în Grecia, sceptrul. în toate epocile exista însa obiceiul de a-i repre­zenta pe tron pe zei; cea mai cunoscuta imagine a unui zeu pe tron era cea crisele-fantina (placata cu fildes si aur) realizata de Fidias pentru templul lui Zeus din Olim­pia, unde regele zeilor sta pe un tron ale carui ornamente prezinta un bogat conti­nut simbolic.

O tipologie singulara amintita de izvoa­rele clasice în legatura cu zeii este cea a

tronului gol. La Argos, dupa cum spune Pausanias (2.19.5), se pastra tronul lui Danaos ; la Amicle se gasea un tron monu­mental, cu numeroase decoratiuni sculp­tate, cu subiect mitologic; pe el se afla, în picioare, o statuie a lui Apollo. Pe muntele Sipilos era venerat tronul lui Pelops. în aceste cazuri si în altele asemanatoare, tronul era considerat un scaun pregatit pentru un zeu invizibil, a carui aparitie era asteptata. De aceasta semnificatie se leaga probabil realizarea unui tron de aur pentru Alexandru cel Mare, mort, coman­data de catre Eumenes din Caria: func­tionarii se prosternau în fata acestui tron înainte de a lua hotarîrile importante, ca si cum regele ar fi fost de fata (traditia este confirmata de Plutarh, Diodor si Cornelius Nepos). Tronul avea o functie specifica în anumite ritualuri religioase grecesti si romane ; de pilda, în cadrul sar­batorilor Teoxenia si la Sellisternium (vezi) erau pregatite tronuri pentru pri­mirea zeilor, iar în riturile de initiere ale coribantilor neofitul era asezat pe tron, în timp ce initiatii dansau în jurul lui.

Numeroasele reprezentari de tronuri în artele figurative din epoca clasica, în lega­tura cu personaje dintre cele mai diferite (de la preotii Branhizi din sculpturile omo­nime de la Milet pîna la zeii de pe friza Partenonului), dovedesc valoarea simbo­lica pe care o dobîndeste tronul, confirmata în multe cazuri de bogatia decoratiunilor figurate, foarte multe inspirate din mito­logie. Din acest punct de vedere, cele mai cunoscute descrieri de tronuri pe care ni le-au pastrat izvoarele literare constituie o sursa de informatii pretioase pentru re­constituirea a numeroase aspecte ale mi­tului. Printre tronurile cele mai celebre sub acest aspect (desi aici exista dubii mai mult decît îndreptatite chiar în legatura cu definitia de "tronuri") amintim Tronul lui Venus (mai cunoscut sub numele de Tripticul Ludovisi - n.t.) si Tronul de la Boston, la ale caror reprezentari se face adesea trimitere, independent de intens dezbatuta chestiune a cronologiei, a func­tiei reale si a amplasarii lor originare, da­torita scenelor cu subiect mitologic care le împodobesc.

Tropaea, Tropaeus (lat. Tropaea, Tropaeus sau Tropeucus). Epitet utilizat în lumea

TROS

romana cu referire la Iunona si la Iupiter, despre care se credea ca aduc victoria si carora li se ofereau trofeele obtinute în lupta.

Tros (gr. Tpuig, -uoq; lat. Tros, -ois). Urma­sul lui Dardanos, fiul lui Erihtonios si al Astiohei si sotul Calirhoei, cu care a avut trei fii: Ilos, Asaracos si Ganimede. A fost regele Frigiei si a dat numele tinutului Troada si cetatii Troia. Este amintit epi­sodul care îl are drept protagonist alaturi de Zeus, caruia i 1-a daruit pe fiul sau, Ganimede, în schimbul unei perechi de cai nemuritori (pentru detalii vezi Ganimede).

Trufia, vezi Hybris.

Tubilustrium. în latina, "purificarea trîm-bitelor". Sarbatoare religioasa care avea loc la Roma de doua ori pe an, la 23 martie si la 23 mai, în cursul careia erau purifi­cate trîmbitele (tubae) utilizate în riturile religioase.

Tuchulca. Numele unui zeu etrusc al

lumii infernale, care se alatura altor inferi

(cum ar fi Charon sau Manto).

► Iconografie. Este reprezentat ca o creatura înspaimîntatoare, cu parul zburlit si plin de serpi, în Mormîntul Balaurului din Tar-quinia.

Tuisto (lat. Tuisto, -onis). Divinitate a ger­manilor; era un zeu nascut din pamînt, stramosul a trei neamuri germanice occi­dentale, ingevonii, istevonii si erminonii (Tacitus, Germania, 2): cei din urma des­cindeau din cei trei fii ai fiului sau Mannus (vezi, de la Mann, "om").

Tullus Hostilius (lat. Tullus Hostilius, -i). Consemnat de traditie drept cel de-al treilea rege al Romei, a domnit între anii 673 si 642 î.Hr.; era considerat fiul lui Hostius Hostilius, care a cazut în razboiul împotriva sabinilor în vremea domniei lui Romulus. Istoriografia moderna tinde sa recunoasca în acest personaj o figura isto­rica reala, ce nu trebuie identificata cu Romulus, asa cum s-a propus în trecut. Faptele sale sînt învaluite într-o aura de legenda, iar portretul pe care ni-1 ofera traditia, de rege razboinic si feroce, dornic sa reînvie fastul militar al lui Romulus mai degraba decît domnia pasnica a lui Numa Pompilius, este îmbogatit de nenumarate ornamente literare si detalii imaginare.

Traditia îi atribuie supunerea Albei Longa, în cadrul careia se înscriu lupta dintre Horatii si Curiati (vezi Horatii) si razboiul împotriva cetatilor Veies si Fidene, care s-au aliat împotriva Romei si au fost în­vinse, nu fara dificultate (cu aceasta oca­zie suveranul a ridicat la Roma templele închinate lui Pallor si lui Pavor, Paloarea si Panica). Celebra este si tortura pe care i-a rezervat-o lui Metius Fufetius, regele sau dictatorul din Alba ce încercase sa tra­deze : acesta a fost legat de doua care si sfîsiat, iar cetatea a fost distrusa si locui­torii ei deportati pe colina Caelius (pentru alte detalii vezi Alba Longa).

Firea razboinica a suveranului pare sa se domoleasca, potrivit legendei, abia catre sfîrsitul vietii sale, cînd Tullus, satul de razboaie, amintindu-si vremurile linistite ale lui Numa, a vrut sa le reînvie. Dar zeii nu i-au primit darurile si promisiunile; el a fost distrus împreuna cu familia sa de focul lui Iupiter.

Dintre numeroasele legende si povestiri populare ce au în centru figura suvera­nului, o putem considera fondata pe cea despre sfîrsitul independentei cetatii Alba Longa; de asemenea, s-a confirmat atribui­rea construirii asa-numitei Curia Hostilia de la Roma, propusa de legende, unui rege pe nume Hostilius.

► Prezente în literatura antica. Cea mai com­pleta reconstituire a faptelor lui Tullus Hos­tilius i-o datoram lui Livius (1.22 si urm.).

Tunet, vezi Fulger.

Turan. Numele etrusc al unei divinitati feminine ce poate fi asimilata Afroditei grecesti sau Venerei romane. Numele a fost pus în legatura cu Tupovvo^ poate în sensul de "regina", "stapîna". In religia etrusca Turan apare ca zeita a fecunditatii, kourotrophos, vindecatoare. Este reprezen­tata frecvent în arta funerara si pe oglinzi. Pentru alte detalii vezi si Venus.

Turibulum (lat. turibulum, -i). în cere­moniile religioase romane, vasul în care se ardea tamîia. Ţinut în mîna sau atîrnat de lanturi, era miscat pentru a raspîndi mirosul de tamîie.

Turms. Numele etrusc al unui zeu iden­tificat cu Mercur (vezi).

Turnus (lat. Turnus, -i). Fiul lui Daunus si al Veniliei. Era regele rutulilor cînd Enea

TYCHE

a ajuns în Italia, la capatul peregrinarilor sale de dupa caderea Troiei, si a fost un aprig dusman al acestuia. Turnus era fra­tele Iuturnei si se înrudea cu Amata, sotia regelui Latinus; acesta i-a dat-o de sotie lui Enea pe fiica sa Lavinia, care îi fusese însa promisa lui Turnus. în Eneida, Ver-giliu îl prezinta ca pe un razboinic curajos, care este ucis însa de Enea.

Prezente în literatura antica. Turnus este o figura creata de Vergiliu. Faptele sale sînt povestite în cînturile 7-12 din Eneida.

Prezente în literatura moderna. Maffeo Veggio a adaugat un al 13-lea cînt la poe­mul vergilian, unde descrie funeraliile lui Turnus.

Turunda. în lumea romana, numele unei prajituri sacrificiale din faina si tarîte, care le era adusa ca ofranda zeilor.

Tusculum (lat. Tusculum, -i). Importanta cetate din vechiul Latium. Pentru a-i ex­plica numele, izvoarele antice tindeau sa o considere o cetate ce fusese initial etrusca. Traditia povestea ca a participat la batalia de la lacul Regillus, în care s-au implicat si Dioscurii, conducînd trupele latine împotriva celor romane.

Tutela (lat. tutela, -ae). Termen latin (în traducere "protectie, tutela", dar si "pro­tector, aparator, stapîn") indicînd imagi­nea zeului pusa pe o corabie, despre care se credea ca ocroteste corabia respectiva. Era reprezentata de obicei de o statuie sau de o imagine pictata asezata la pupa. De asemenea, termenul indica în general ge­niul sau divinitatea ocrotitoare a unui loc.

Tutilina (lat. Tutilina, -ae). Divinitate pro­tectoare pe care romanii o invocau în caz de necesitate. Era implorata mai ales ca divinitate agrara, fiind considerata ocro­titoarea griului.

Tyche (gr. Tuxti, -ric). în Grecia, zeita sortii si a norocului. în Teogonia lui Hesiod (360) este prezentata drept una dintre oceanide si constituie una dintre fortele primordiale anterioare afirmarii zeilor olimpieni; nu apare la Homer. Pindar o considera cea mai puternica dintre Parce. Importanta rolului si a cultului sau creste începînd cu secolul al IV-lea î.Hr., cînd Tyche devine o zeita omnipotenta ce tine în mîini destinele oamenilor si ale tarilor, în epoca elenistica devine zeita ocrotitoare a cetatilor si, ocazional, a destinului suve­ranului elen sau al împaratului roman. în lumea romana Tyche tinde sa se identifice cu Fortuna (vezi). Mai mult o abstractie decît o personalitate divina propriu-zisa, nu a determinat aparitia unor mituri spe­cifice în literatura.

Atribute. Zeita este reprezentata frecvent purtînd pe cap asa-numitul polos, o coroana ce simbolizeaza zidurile cetatilor, si tinînd în mîna o patera si sceptrul.

Raspîndirea cultului. Era venerata în toata lumea greaca, în special împreuna cu alti zei, ca Zeus, Atena, Artemis etc. Deosebit de important era cultul sau din diferite cetati. Uneori imaginea sa se putea supra­pune celei a altor divinitati feminine vene­rate ca zeite tutelare ale anumitor centre, precum Isis, Cybele, Astarte etc. Avem putine informatii despre sarbatorile care aveau loc în cinstea sa; stim ca în Lamp-sacos se desfasurau cu anumite ocazii între­ceri între copii, închinate zeitei.

Iconografie. Imaginile Tychei, pe care le cunoastem în special din statui si efigii pe monede, tind uneori sa se confunde cu cele ale personificarilor diferitelor cetati. în Antichitate, cea mai celebra reprezentare era cea a Tychei din Antiohia, realizata de Eutihides si reluata pîna tîrziu în epoca imperiala romana.

Ţap ispasitor, vezi Pharmakon.

Ţesere. Metafora teserii, a firului si fusului ocupa un loc important în mito­logia clasica. Facînd abstractie de cazurile în care poetii prezinta diverse eroine te-sînd sau torcînd, firul si fusul apar deseori ca simboluri ale vietii si ale destinului. Moirele sau Parcele hotarasc sfîrsitul omu­lui taindu-i pur si simplu firul vietii, fir ce simbolizeaza fragilitatea existentei umane, în Republica lui Platon, cele trei Moire, fiicele Necesitatii, Ananke, învîrt fusul, iar Atropos face ca "firele toarse sa nu mai poata fi desfacute" (620e). în traditia cea mai raspîndita, fiecare dintre Moire avea un rol specific : una tragea firul din furca, alta îl torcea, iar ultima îl taia.

Rolului atribuit în mitologie firului din mîinile Moirelor, prin care acestea pot decide asupra destinului si a momentului mortir omului, i se opune cel al firului Ariadnei, sinonim cu salvarea lui Tezeu. înainte de a intra în labirint pentru a în­frunta Minotaurul, eroul atic primeste de la Ariadna ghemul cu ajutorul caruia va putea iesi din întortocheata temnita, ac­tiune la fel de dificila ca si uciderea Mino­taurului : "condus de un fir a gasit iesirea grea si pe care nimeni dintre cei de mai înainte n-o gasise" (Ovidiu, Metamorfoze, 8.172-173). Firul, simbol al vietii domes­tice si al existentei cotidiene a femeii ce-si petrece timpul în fata razboiului de tesut, indica salvarea, punctul de referinta care trebuie avut mereu în vedere. Prin inter­mediul dublei imagini a Parcelor si a Ariad­nei, actul teserii devine astfel o metafora ce rezuma întreaga existenta umana.

Mitologia prezinta si alte figuri feminine care tes. Cînd camarazii lui Ulise s-au apro­piat de locuinta vrajitoarei Circe, "statura/

La poarta zînei cea cu mîndre plete./ Din casa se-auzea cîntînd zeita/ Cu viers fer­mecator, de unde dînsa/ Ţesea o pînza mare, maiestrita/ Ca orice lucru gingas si subtire,/ Dumnezeiesc tesut de vreo zeita" (.Odiseea, 10.220 si urm.; vezi si 10.226). si nimfa Calipso, pe încîntatoarea sa insula, îsi petrece timpul tesînd: trimis la ea ca mesager, Hermes o gaseste la razboiul de tesut: "La stative, lucrînd o pînzatura,/ Ţesea zeita-n casa c-o suveica/ De aur si cînta cu-atîta farirec" (.Odiseea, 5.61-62). Cea mai faimoasa tesatoare din mitologie este însa fara îndoiala Penelopa, a carei pînza a devenit proverbiala. Constrînsa sa se marite cu unul dintre pretendentii insta­lati în palatul din Itaca dupa plecarea lui Ulise, ea promite ca-si va alege viitorul sot numai dupa ce va termina de tesut giulgiul pentru socrul ei Laerte. Dar tot ce tese în timpul zilei desira peste noapte, astfel ca tesatura nu se termina niciodata: "Eu ziua tot lucram la pînzatura,/ Dar peste noapte, la lumina tortei,/ Eu desiram tot ce lucrasem ziua", povesteste Penelopa (Odiseea, 19.149-150 si 24.139-140). Mitul pînzei Penelopei, tesuta ziua si desirata noaptea, revine, chiar daca într-un context diferit, în legenda lui Tarhetios (vezi). si preafrumoasa Elena, mutata la Troia, lucreaza la razboiul de tesut, îndeletnicire ce nu constituie o munca demna doar de sclave si pe care cea mai frumoasa femeie din lume nu o dispretuieste: ea tese o pînza mare, "vesmînt porfiriu îndoit, unde ea-mbrebenase/ Alesaturi ce-aratau o gramada din luptele date/ între ahei si troieni si-ndurate de ei pentru dînsa" (Iliada, 3.125-128). si zeitele practica din cînd în cînd arta teserii; de pilda în mitul Arahnei, relatat de Ovidiu, unde acest mestesug devine prilej de întrecere între o

ŢINTAR

tînara lidiana, Arahne, si zeita Atena. Arahne "îsi cîstigase un nume foarte ras-pîndit în orasele Lidiei, prin iscusinta sa [...]. Adesea nimfele si-au parasit podgo­riile Timolului lor ca sa-i vada lucrul minu­nat. si nimfele Pactolului si-au lasat apele lor. Nu se multumeau numai sa priveasca pînzele terminate, ci si sa le vada cum se faceau, atîta frumusete era în arta sa. Fie ca potrivea lîna nelucrata în primele caiere, sau o rasucea între degete si, tragînd-o în fir lung, o facea subtire si moale asemenea norilor, fie ca învîrtea cu deget usor fusul cel sprinten, ori cosea cu acul, puteai crede ca arta o are de la Palas" (Ovidiu, Meta­morfoze, 6.11 si urm.). Pentru întrecerea dintre tînara tesatoare si Atena si metamor­foza celei dintîi în paianjen vezi Arahne ; povestirea lui Ovidiu este interesanta nu numai din punct de vedere mitologic si poetic, ci si pentru ca ne-a pastrat o des­criere destul de amanuntita a razboiului de tesut si a operatiunilor propriu-zise ale teserii, care constituia principala ocupa­tie a femeilor din vechime (în inscriptiile funerare romane apare frecvent, în semn de elogiu pentru o defuncta, expresia la-nam fecit).

Traditiile romane considerau teserea o activitate demna de regine: Tanaquil, sotia regelui Tarquinius Priscus, se îndeletni­cea cu acest mestesug. Mantia tesuta de ea pentru Servius Tullius era pastrata ca o relicva de pret la Roma, în templul For­tunei, iar furca sa de tors - în templul lui Sancus.

► Iconografie. Dintre diversele scene de tesere care apar în ceramica greceasca, deosebit de atragatoare este cea reprodusa pe un vas cabiric, adica provenit din sanc­tuarul cabirilor de la Teba (Oxford, Ashmolean Museum), unde este înfatisata Circe dîndu-i lui Ulise o cupa cu potiunea magica, în fundal aparînd razboiul de tesut la care lucra vrajitoarea. Penelopa la razboiul de tesut, cu Telemah alaturi, apare printre altele pe un vas cu figuri rosii din Chiusi (Muzeul National de Arheologie), probabil o ilustrare punctuala a unui pasaj din Odiseea (17.150).

Tipar. Un tipar cu înfatisare monstruoasa este protagonistul unui mit tîrziu, loca­lizat în insula Cos si amintit în lexiconul Suda, de Hesychios si de Fotios. Cea mai frumoasa oaie a lui Crisamis, regele insulei, a fost rapita de un monstru marin asema­nator cu un tipar mare. Crisamis a izbutit sa ucida monstrul, dar, uitînd de visul care îi poruncea sa-1 îngroape, a murit.

Ţîntar. Prezent în mitologie, dar mai ales în fabulistica, tîntarul este protagonistul unui mic poem atribuit lui Vergiliu, inti­tulat Culex, "tîntarul". E povestea unui pastor pe care întepatura unui tîntar îl salveaza de muscatura mult mai pericu­loasa a unui sarpe si care, dupa ce ucide insecta, are în vis revelatia faptului ca îi datoreaza viata; aparitia tintarului mort în vis este pretextul pentru o descriere a lumii de dincolo. La trezire, pastorul îi aduce un omagiu tintarului, ridicînd un tumul.