Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ANALIZA DIAGNOSTIC

Marketing












ALTE DOCUMENTE

Metode si tehnici decizionale(cert/incert.risc)
Analiza structurii indicatorilor de gestiune
Analiza comparativa a calitatii marfurilor ( A.C.Q.M.)
ESTETICA SI EXPRIMAREA UNUI MAGAZIN
MARKETING ; DEFINITII; CONCEPT
MIXUL DE MARKETING
Mixul promovarii
Cum se realizeaza o campanie de marketing prin email
PUBLICITATEA
Exercitii si probleme marketing

1. ANALIZA DIAGNOSTIC

Daca se compara o societate comerciala cu un organism, diagnosticul acesteia urmareste determinarea starii generale, defectele, conditiile necesare si procedurile de aplicat pentru implementarea acestor corectii: pornind de la simptome, se ajunge la tratament[1].



Deci diagnosticul are drept scop descrierea functionarii si a tendintelor de evolutie a activitatii organismului economic, luand in considerare mediul dinamic in care acesta isi desfasoara activitatea si factorii perturbatori interni sau externi. Vom trata analiza diagnostic pentru evaluare prin metoda SWOT (puncte forte, puncte slabe, oportunitati, amenintari).

Intreprinderea este un sistem deschis spre mediul general cu care intretine doua categorii de relatii - de piata, adica cu clientii, furnizorii, firmele concurente, consumatorii finali si in afara pietei cu puterea publica, organizati 757e43h i financiare, grupari sociale.

Agentii economici, ca elemente ale mediului global, se afla in relatii de interconditionare, mediul global fiind definit ca ansamblul factorilor si fortelor externe intreprinderii in masura sa-i afecteze maniera de dezvoltare.

Primul nivel de structurare al mediului reda impactul imediat al intreprinderii cu furnizorii, clientii, consumatorii finali, firmele concurente; cel de-al doilea, mai indepartat influenteaza agentii economici din primul nivel si indirect asupra intreprinderii.

Analiza - diagnostic poate avea grade diferite de detaliere, se poate referi la perioade diferite (pe termen scurt, mediu sau lung) si poate avea diferite finalitati:

- constatarea deficientelor de functionare si a cauzelor acestora (puncte slabe), minimizarea riscurilor la care este supusa intreprinderea tinandu-se seama de acestea;

- constatarea avantajelor competitive ale intreprinderii (punctele tari), utilizarea acestor avantaje in fructificarea oportunitatilor oferite de mediul societatii comerciale;

- identificarea directiilor de crestere a profitabilitatii;

- orientarea strategica a dezvoltarii;

- estimarea impactului modificarilor din intreprindere.

In cele ce urmeaza vom analiza diagnosticul in special din punct de vedere al evaluarii. Cunoscand o intreprindere, se stabilesc premizele evaluarii si un set de valori ale sale, functie de diferite scenarii de dezvoltare ulterioara sau de diferite scopuri, carora aceasta evaluare trebuie sa le raspunda.

Acest set de valori va permite negociatorilor - vanzatori sau cumparatori - in functie de premizele proprii, necunoscute evaluatorului sau inspirate din raportul acestuia, sa ajunga la un pret.

Pentru evaluare vom distinge:

  • diagnosticul general, care urmareste analiza principalelor functii ale intreprinderii: comercial, operational (de exploatare), resursele umane, organizarea si conducerea (management);
  • diagnosticul special, care urmareste analiza de detaliu a situatiei juridice a intreprinderii si a situatiei financiar-contabile.

Concluziile diagnosticului nu isi propun sa acorde clientului consultanta manageriala. Ele au ca scop fundamentarea cat mai precisa a evolutiei intreprinderii respectiv a previziunilor din cadrul metodelor de randament.

Pentru evaluarea intreprinderii este necesar ca mai intai aceasta sa fie foarte bine cunoscuta, sa i se detecteze punctele slabe si cele forte, sensibilitatea entitatii, ca un intreg, la factorii din afara. In succesiunea activitatilor legate de evaluare atentia acordata diagnosticului intreprinderii depinde:

·        de timpul disponibil,

·        de acordul vanzatorului de a furniza date pentru diagnostic (cantitate, calitate, accesibilitate la serii de date),

·        de nivelul de experienta al evaluatorului.

1.1. FAZELE DIAGNOSTICULUI

Principalele faze ale realizarii unui diagnostic orientat spre evaluare sunt:

·        pregatirea diagnosticului;

·        analiza documentelor si informatiilor;

·        elaborarea concluziilor diagnosticului.

a.       Pregatirea analizei-diagnostic urmareste:

1.      stabilirea documentelor necesare:

·        bilantul si contul de profit si pierderi intocmite pe ultimii (trei) ani. Examinarea acestora de catre un evaluator experimentat permite formarea unei opinii generale asupra climatului din intreprindere;

·        chestionare specifice, care permit atat pregatirea discutiilor, cat mai ales participarea directa si activa a personalului din intreprindere la culegerea datelor;

2.      colectarea de informatii sectoriale, zonale sau general-economice care au influenta asupra intreprinderii sau se refera la aceasta.

b.      Analiza documentelor si informatiilor este partea cea mai importanta a unui diagnostic, care permite evaluatorului sa cunoasca cat mai exact posibil functionarea detaliata a intreprinderii si a situatiei acesteia.



Pe aceasta baza se pot considera cele mai veridice scenarii de evaluare si se pot calcula valorile asociate acestora.

c.       Concluziile diagnosticului trebuie elaborate in scris. Este posibila elaborarea unui raport intermediar caruia, dupa prezentarea si analizarea impreuna cu clientul, i se poate da forma finala.

1.2. METODE DE ABORDARE

Principalele metode cu ajutorul carora evaluatorul obtine un diagnostic competent asupra unei intreprinderi sunt:

1)      vizitarea si inspectia la fata locului;

2)      studierea documentelor financiar-contabile si juridice;

3)      interviu cu factorii de decizie care isi desfasoara activitatea in cadrul diferitelor compartimente, pe baza unor chestionare anterior pregatite;

4)      analiza structurii organizationale si a fluxului de informatii;

5)      analiza comparativa cu alte intreprinderi.

In functie de specificul sarcinii si de evaluator, acesta din urma isi defineste o anumita

combinatie de metode de abordare.

Analiza documentelor financiar-contabile este, in general, a doua etapa in cunoasterea unei intreprinderi, care precede interviurilor. Scopurile acestei analize sunt:

  • formarea unei imagini generale prin sustinerea acestor documente;
  • compararea indicatorilor prelucrati din aceste documente cu indicatori similari ai unor unitati similare.

Interviurile au drept scop:

- cunoasterea factorilor de raspundere din intreprindere si a opiniilor acestora despre societate;

- cunoasterea activitatii fiecarei functii a intreprinderii (comerciala, de productie, resurse umane, financiar-contabil, etc.);

- primirea opiniilor si culegerea detaliilor asupra acestor functii si relatiile cu celelalte functii in evolutia acestora (trecut, prezent si viitor).

Studiul documentelor financiar-contabile permite deja orientarea interviurilor si cuantificarea opiniilor exprimate.

Structura generica a interviurilor este, in cazul fiecarei functii:

- definirea misiunii si rolului acesteia;

- organizarea functiei;

- resurse umane si tendinta pe termen scurt;

- resurse materiale si tendinta pe termen scurt;

- sistemul de relatii cu alte functii;

- elemente specifice functiei.

Analiza structurala si a circuitului informational este orientata spre cunoasterea:

- sarcinilor fiecarui responsabil;

- listei functiilor si operatiilor din intreprindere, a schemei de functionare si armonizarea acestora.

Structura organizatorica, pe baza careia se efectueaza aceasta analiza, se compune ca urmare a interviurilor. Este de preferat o abordare de tip logistic pornind de la functia de proiectare-dezvoltare, prin cele de aprovizionare, productie, calitate, intretinere, financiar -contabila la cea de resurse umane.

De o importanta vitala este ca evaluatorul sa nu considere intreprinderea ca un mecanism rupt de factorul uman - intotdeauna in spatele cifrelor, se regasesc oamenii.

In mod uzual, abordarea incepe cu vizita amplasamentului, luarea primului contact cu factorii delegati de catre societatea comerciala, impartirea chestionarelor si explicarea intrebarilor din acestea, colectarea documentelor. Dupa ce chestionarele sunt completate, evaluatorul discuta cu angajatii societatii aspectele cuprinse in acestea, investigheaza alte elemente de interes care i-au atras atentia pe parcurs si pregateste analiza. Pe masura ce evaluatorul cunoaste mai bine intreprinderea, pot aparea o serie de intrebari noi, de noi directii de analizat.

In cadrul acestor metode se poate apela la compararea cu alte societati, pentru determinarea pozitiei actuale si viitoare a societatii, in relativitatea acesteia. Dificultatea acestei metode este alegerea intreprinderilor comparabile.

Componenta a activitatii de evaluare, diagnosticul isi propune evidentierea ­intr-o maniera cat mai corecta si cat mai completa - a punctelor forte si a punctelor slabe ale intreprinderii. Elaborarea strategiei firmei se fundamenteaza in aproape toate cazurile pe o profunda analiza a tuturor componentelor ce concura la desfasurarea activitatii intreprinderii[2].

1.3. ANALIZA SWOT (STRENGHT - PUNCTE TARI, WEAKNESESS - PUNCTE SLABE, OPORTUNITIES ­- OPORTUNITATI, THREATS - AMENINTARI (RISCURI))

Exista trei nivele de analiza:

1. Analiza mediului extern

2. Analiza industriei (ramurii)

3. Analiza firmei

Din analiza mediului extern si a ramurii, adica a mediului politic, socio-cultural, tehnologic se identifica amenintarile (pericolele) si oportunitatile ce influenteaza evolutia firmei ca factor extern (tot factori externi sunt si cei proveniti din mediul concurential al ramurii).

Scopul analizei diagnostic prezentat este analizarea firmei la nivel functional, in urma careia se identifica partile forte (puncte tari) si partile slabe (puncte slabe) ale fiecarui comportament functional.




Importanta acestei analize consta in determinarea oportunitatilor si amenintarilor din mediu, a partilor tari si slabe, managementul trebuind sa armonizeze partile tari si oportunitatile, incercand sa minimizeze efectul amenintarilor si a punctelor slabe.

1.4. PREZENTARE GENERALA

Acest prim capitol al diagnosticului poate fi privit ca o introducere care situeaza societatea comerciala in timp si spatiu, prezentand totodata si cateva aspecte legate de obiectul sau de activitate, rezumand foarte pe scurt unele elemente legate de activitatea societatii. Astfel, aspectele la care se pot face referiri in acest capitol introductiv sunt:

- date de identificare a societatii: denumire, adresa, telefon/fax, numarul de amplasamente

- date succinte privind infiintarea: scurt istoric al societatii (poate cuprinde date privind bazele istorice ale societatii - intreprinderea din care provine, transformarile succesive care au avut loc, schimbari importante ale obiectului de activitate de-a lungul timpului, fuzionari, divizari, retehnologizari, etc.), temeiul legal in care functioneaza, fondatorii, capitalul social la infiintare

- obiectul de activitate actual (pe scurt)

- capitalul social actual, actionarii si cotele de capital detinute de catre acestia

- date succinte despre accesul la amplasamentele societatii, asigurarea cu utilitati, probleme de mediu, numarul de angajati, evolutia cifrei de afaceri.

Scopul acestui capitol este ca, in urma parcurgerii sale, cititorul sa aiba deja o prima imagine asupra societatii descrise si a activitatilor sale. Datele prezentate pot varia in functie de reprezentativitatea pe care considera evaluatorul ca o au pentru un prim contact.


1.5. DIAGNOSTIC JURIDIC

            

             Diagnosticul juridic implica investigarea unor aspecte juridico - legale privind activitatea intreprinderii, in general, si a capitalului ce urmeaza a fi evaluat si vandut, in special. Stabilirea diagnosticului juridic parcurge doua etape, care insa contin elemente de intrepatrundere:

             A. Solicitarea documentelor legale care, in prima faza, conditioneaza declansarea evaluarii, iar in cea de a doua faza, permite efectuarea propriu-zisa a evaluarii intreprinderii.                  B. Analiza documentatiei puse la dispozitie, sub indoitul aspect al posibilitatii declansarii si respectiv al efectuarii evaluarii intreprinderii sau activului, precum si al stabilirii punctelor tari si slabe ale societatii comerciale.

                       

                        A. Lista documentelor necesare sau utile pentru efectuarea diagnosticului si a evaluarii propriu-zise ce privesc unitatea detinatoare.

                        - actul de infiintare a societatii comerciale (hotararea guvernului, pentru unitatile de       interes republican si decizia organului administratiei locale de stat, pentru cele de     interes local);

- bilantul, contul de profit si pierderi;

                        - titlurile de proprietate sau dovada dreptului de folosinta asupra terenurilor, planurile terenurilor si ale cladirilor;

- situatia creditelor contractate si a garantiilor constituite;

- situatia altor sarcini care greveaza activul de baza al unitatii detinatoare;

- contractele de inchiriere, locatie de gestiune, concesiune si leasing;

- contractele de asigurare incheiate;

- principalii indicatori economico-financiari ai societatii comerciale;

- forta de munca utilizata, calificarea si competenta acesteia;

- documentele ultimului control fiscal;

- ultimul raport al comisiei de cenzori;

- lista marcilor si brevetelor apartinand societatilor detinatoare si cele apartinand unor salariati;

- alte documente legale sau cu caracter juridic pe care societatea detinatoare le considera necesare sau utile pentru evaluarea in cauza, referitor la elementele corporale sau necorporale, dotarea tehnica si nivelul tehnologic, uzura sa fizica si morala, marca, vadul comercial, clientela, licente, patente, calitatea produselor si serviciilor furnizate, elemente legate de personalul activului si de concurenta etc.;

- situatia stocurilor de materii prime, materiale, productie neterminata, produse finite si alte mijloace circulante aferente.

B. Modul de lucru

Chestionarul de diagnostic juridic va cuprinde analiza documentatiei puse la dispozitie, precum si a indeplinirii conditiilor legale privind declansarea evaluarii si efectuarea propriu-zisa a acesteia.

Concret, analiza va viza urmatoarele aspecte:

a) Existenta documentelor necesare sau utile pentru intocmirea propriu-zisa a diagnosticului si a evaluarii, care da posibilitatea trecerii la executarea contractului de evaluare incheiat. Raspunderea pentru nepunerea la dispozitie a acestor documente, ca si celor din prima categorie, revine unitatii detinatoare sau cumparatorului, dupa caz.

b) Efectuarea propriu-zisa a diagnosticului juridic - operatie care comporta analiza unor elemente in domeniile (disciplinele) juridice urmatoare:

1.5.1 Dreptul comercial

Fondul de comert reprezinta ansamblul bunurilor corporale si necorporale pe care industriasul sau comerciantul le grupeaza si le afecteaza pentru desfasurarea unei activitati specifice, in conditii de competitivitate si rentabilitate. El este, deci, compus din doua categorii de elemente:

- bunuri corporale (adica bunuri mobile) cu drepturi mobiliare (utilaje, mobilier, etc.) si bunuri imobile: constructii si terenuri, precum si drepturile imobiliare asupra acestora. Reglementarea juridica a bunurilor imobile si a drepturilor imobiliare excede dreptului comercial, intrand sub incidenta dreptului civil (art.3 pct. l si 2 com. refuza sa califice drept acte comerciale pe cele care opereaza transmiterea unor bunuri imobile);

-   bunurile necorporale, care se refera in primul rand la clientela, ce poate fi definita ca fiind valoarea pe care o reprezinta relatiile stabilite dintre fondul de comert si persoanele care apeleaza la produsele sau serviciile lui in sens larg; clientela este sinteza unui complex de factori (interni si externi):



a)      numarul, calitatea si fidelitatea clientilor;

b) vadul comercial, care este legat in principal de afacerea in cauza, clientela permanenta dar si de amplasament. Mai intra in categoria bunurilor necorporale drepturile privative asupra firmei, (numele sau denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul), emblemei (semnul distinctiv al comerciantilor), marcilor de fabrica, de comert si de serviciu, brevetelor de inventie, desenelor si modelelor industriale.

· Dreptul la contractul de inchiriere (locatie), daca este cazul, care confera comerciantului folosinta localului destinat activitatii comerciale, cu obligatia platii unei chirii. Valoarea lui este configurata de o serie de elemente de ordin economic, in principal de amplasament. Desi este un drept de creanta asupra bunului altuia, contractul de inchiriere constituie un element activ, nu numai in patrimoniul proprietarului, ci si al chiriasului. De exemplu, in dreptul francez, contractul de locatie in beneficiul unui comerciant, incheiat in conditiile legii, nu poate fi reziliat decat cu suportarea unor daune interese echivalente cu prejudiciul cauzat. In dreptul nostru, contractul de locatie este opozabil cumparatorului activului.

· Dreptul la contractul de locatie de gestiune. Acest contract este o varianta comerciala a contractului de inchiriere (locatie). El este opozabil dobanditorului activului, in chip identic ca si contractul de inchiriere.

· Concesiunea este contractul prin care o persoana numita concesionar, dobandeste dreptul de a exploata anumite bunuri sau servicii publice.

1.5.2 Dreptul civil

· Situatia juridica a constructiilor.

Se verifica daca societatea comerciala detinatoare exercita asupra acestor bunuri imobile, un drept de proprietate sau un drept real corespunzator dreptului de proprietate publica sau un drept real rezidual al fostului drept de proprietate de stat (numai pentru perioada de tranzitie).

· Situatia juridica a terenului.

Se verifica titlul translativ al dreptului pe baza caruia este detinut terenul: drept de proprietate, drept real corespunzator dreptului de proprietate publica, contract de inchiriere, etc.

· Proprietatea intelectuala detinuta de societatea comerciala (brevete, certificate de inventator, certificatul de autor). Verificarea priveste stabilirea titularului dreptului de inventator sau autor, inregistrarea inventiei, inovatiei, existenta certificatului de autor si inventator, etc.

· Situatia imprumuturilor.

Se verifica situatia creditelor acordate, a garantiilor constituite, modul in care au fost

rambursate, platile restante, eventualitatea declararii in stare de faliment, etc.

· Asigurari.

Se verifica asigurarea societatii prin efectul legii (imobiliara si de raspundere civila) si in temeiul unor contracte de asigurare, impotriva unor riscuri, precum calamitati naturale, incendii, inundatii, furt, etc., situatia achitarii primelor de asigurare si a platii indemnizatiilor datorate de asigurat.

1.5.3 Drept fiscal

Se verifica:

· inregistrarea societatii comerciale la administratia financiara si daca s-au achitat impozitele, taxele, contributiile, prelevarile si varsamintele legal datorate; de asemenea, situatia platilor restante in raport cu termenele exigibile.

· data ultimului control fiscal si rezultatele sale.

1.5.4 Dreptul muncii

Se verifica:

· daca exista:

- un regulament de ordine interioara;

- contractul individual de munca tip;

- contractul colectiv de munca.

De asemenea, se verifica:

· plata salariilor si contributiilor la fondul de pensie si asigurari sociale;

· existenta unor conflicte de munca si a unor revendicari ale salariatilor sau sindicatelor;

· implicatiile vanzarii asupra fortei de munca aferenta intreprinderii ce urmeaza a fi vanduta.

1.5.5 Dreptul mediului

Se verifica daca activitatea societatii comerciale detinatoare a contaminat terenurile agricole invecinate si daca exista obligatia decontaminarii lor sau platii unor daune interese.

1.5.6 Dreptul comertului exterior

Se verifica:

· daca activitatea desfasurata de societate necesita licente (de exemplu, licenta pentru vanzarea de produse farmaceutice);

- daca marcile si brevetele de inventie sunt folosite in baza unor contracte de licente sau cesiune.

1.5.7 Dreptul societatii comerciale

Se verifica actele juridice ale societatii vanzatoare privind:

- infiintarea societatii;

- filialele si sucursalele acesteia din tara;

- documentele consiliului de administratie si ale adunarii generale.

1.5.8 Litigii

Se verifica daca societatea comerciala detinatoare este implicata in litigii, aflate pe rolul instantelor judecatoresti sau a Arbitrajului de pe langa Camera de Comert si ce perspectiva de rezolvare exista.

De asemenea, existenta si stadiul de rezolvare al litigiilor de munca.



[1] ANEVAR, Evaluarea intreprinderilor, 1995

[2] Allaire Yvan, Firsirotu Mihaela, "Management strategic", Editura Economica, 1998.












Document Info


Accesari: 6841
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )