IMPACTUL ADERARII LA UE ASUPRA EVOLUTIEI PRETURILOR IN TARILE MEMBRE

2.1.Influenta aderarii la UE asupra preturilor in economia internationala

Evolutia preturilor de consum in noile state membre ale Uniunii Europene si evolutii posibile in Romania.

Impactul aderarii asupra preturilor de consum in noile state membre Extinderea Uniunii Europene prin aderarea, la 1 Mai 2004, a celor 10 tari, a avut consecinte pozitive atat asupra economiei noilor state membre, cat si a Uniunii in ansamblu.

Ea a insemnat, in principal, iesirea din recesiune si revenirea la ritmuri de crestere economica mai ridicate. La nivelul Uniunii, acestea s-au concretizat in cresterea consumului, investitiilor, exporturilor, produsului intern brut si a gradului de ocupare a fortei de munca, dar si in consolidarea pozitiei sale in contextul economiei mondiale. Pentru noile state membre, extinderea Uniunii a marcat inceputul unei perioade de crestere economica, bazata, in principal, pe intensificarea cererii interne si pe investitii.

Unul dintre aspectele negative carora noile state membre au trebuit sa le faca fata a fost cresterea preturilor. Cu exceptia Slovaciei, Sloveniei si Ciprului, in care variatiile preturile de consum nu le-au depasit pe cele din anul 2003, celelalte state s-au confruntat, in 2004, cu cresterea semnificativa a inflatiei, care s-a atenuat partial in anul 2005. Cele mai ridicate rate ale inflatiei s-au inregistrat in Letonia (de la 2,9% la 6,2%), Polonia (de la 0,8% la 3,5%), Cehia (de la 0,1% la 2,8%), Lituania (de la -1,2% la 1,2%) si Ungaria (de la 4,7% la 6,8%).

Variatia indicelui preturilor de consum, armonizat conform clasificarii COICOP - % - 2002 2003 2004 2005 Ungaria 5,3 4,7 6,8 3,6 Estonia 3,6 1,3 3,1 4,1 Lituania 0,3 -1,2 1,2 2,7 Polonia 1,9 0,8 3,5 2,1 Letonia 1,9 2,9 6,2 6,7 Cehia 1,8 0,1 2,8 1, Slovacia 3,1 8,5 7,5 2,7 Cipru 2,8 4,1 2,3 2,6 Malta 2,2 1,3 2,8 3,0 Slovenia 7,5 5,5 3,6 2,5 Sursa: Institutele Nationale de Statistica

Principalele cauze care au stat la baza sporirii ratei inflatiei in noile state membre au fost:

. majorarea preturilor produselor alimentare peste nivele indicilor totali ai preturilor de consum, cu exceptia Ungariei, Slovaciei si Sloveniei, dar care au pierdut din amplitudine in anul urmator

. cresterea preturilor la bauturi alcoolice si tutun datorata obligativitatii alinierii accizelor la cerintele europene peste majorarile anului anterior, cu exceptia Sloveniei si Estoniei, tari in care efectul a fost in parte contrabalansat de un curs de schimb fix si a Slovaciei, care a beneficiat de aprecierea substantiala a monedei nationale;

. majorarea cheltuielilor de sanatate, cele mai mari cresteri fiind in Slovacia si Ungaria;

. cresterea preturilor pentru intretinerea locuintei, gaze si electricitate, in conditiile cresterii preturilor internationale la titei si gaze, precum si alinierii preturilor la energie electrica si termica la cele de pe piata europeana;

. cresterea preturilor in transporturi (cu exceptia Ciprului), tot ca efect al evolutiilor pe pietele petroliere internationale si, posibil, achizitionarii de automobile din import; in tari ca Estonia, Polonia, Slovacia si Slovenia majorarile au depasit modificarile indicelui total;

. armonizarea legislatiei fiscale 141j93b cu acquis-ul comunitar (TVA, taxe vamale, accize).

Pe de alta parte, e posibil ca preturile de import sa fi avut o influenta favorabila asupra preturilor interne, aprecierea monedelor nationale sau rata de schimb fixa reprezentand elemente de sustinere. Astfel, in majoritatea tarilor preturile la imbracaminte si incaltaminte, ca si cele la mobilier si echipament casnic au scazut fata de anul 2003 sau, chiar daca au crescut, cresterile au fost sub cele inregistrate in anul anterior si sub valorile IPC total.

Efectul scaderii cursului de schimb poate fi observat si in ceea ce priveste comunicatiile, in care au avut loc diminuari de pret in majoritatea tarilor analizate. O situatie aparte a avut loc in Cehia, in care preturile serviciilor postale si de telecomunicatii au crescut cu circa 15 puncte procentuale comparativ cu anul 2003, pe seama majorarii masive a tarifelor telefonice si telegrafice.

Bunurile si serviciile din categoria odihna, recreere si cultura au inregistrat cresteri si in anul 2004, dar de mai mica amploare decat in anul anterior sau decat indicele total al preturilor de consum. Aceeasi influenta au avut si costurile legate de educatie, cu exceptia Ungariei, Slovaciei si Ciprului. In anul aderarii la Uniunea Europeana, doar in trei din cele 10 noi state membre preturile de consum au crescut intr-un ritm mai redus comparativ cu anul dinaintea aderarii, respectiv in Slovenia, Slovacia si Cipru. Astfel, in Slovenia, desi majoritatea preturilor au crescut, cresterile s-au situat sub cele din anul 2003, contrabalansand majorarea cu 7,0% a preturilor reglementate, fapt ce a facut posibila diminuarea inflatiei de la 5,5% la 3,6% in 2004. Pe ansamblu, cheltuielile cu intretinerea locuintei, apa, electricitate, gaze si alti combustibili s-au marit cu numai 0,6 puncte procentuale fata de anul 2003.

Diminuarea inflatiei a fost sustinuta si de o rata de schimb fixa, stabilita de banca centrala. De asemenea, in Slovacia, cresterile preturilor au fost sub nivelul celor din anul anterior (7,5% comparativ cu 8,5% in 2003), desi preturile reglementate au fost ajustate in mod semnificativ, atat in 2003, cat si in anul aderarii, astfel incat cheltuielile cu intretinerea locuintei au crescut cu 17,4%, respectiv cu 13,3%, mult peste media inflatiei anuale.

Totusi, majorarile celorlalte categorii de preturi, care nu au atins nivelele din anul 2003, ca si aprecierea monedei nationale, au contribuit la diminuarea inflatiei. In Cipru, inflatia a coborat de la 4,1% la 2,3% in 2004, in conditiile scaderii semnificative a preturilor in comunicatii si transport si a unor cresteri ale celorlalte preturi sub nivelul celor din anul anterior. Putem afirma ca socul resimtit in 2004 a fost partial absorbit in anul urmator, cand evolutia ascendenta a preturilor a continuat, dar in 6 din cele 10 tari a avut o amploare mai mica decat in anul precedent. Aceasta s-a datorat majorarii in continuare a preturilor reglementate, la care s-au adaugat transporturile si cheltuielile de sanatate, in timp ce la celelalte categorii de preturi s-au inregistrat cresteri mai mici decat cele din anul anterior sau chiar scaderi de pret. In Estonia, Cipru, Letonia, Lituania si Malta inflatia a fost, totusi, peste nivelul din 2004. Datele disponibile reflecta ca in Estonia au contribuit la aceasta crestere, pe langa cele mentionate mai sus, bauturile alcoolice, tutunul si produsele alimentare, iar in Cipru - costurile legate de educatie.

Influenta aderarii asupra preturilor in Romania

Extinzand analiza in cazul Romaniei, apreciem ca este posibil sa ne confruntam cu un fenomen similar de crestere a preturilor odata cu aderarea la Uniunea Europeana, existand factori de risc, care pot actiona in directia franarii dezinflatiei. Astfel, printre factorii de risc, mai ales din perspectiva impactului lor asupra anticipatiilor inflationiste, pot fi amintiti calendarul si magnitudinea ajustarilor de preturi administrate, precum si modificarile politicii fiscale care vor avea loc in perioada urmatoare. Astfel, in perioada urmatoare, vor avea loc noi ajustari ale preturilor reglementate, in special la energie electrica, termica si gaze, care se vor regasi in cheltuielile cu intretinerea locuintei si, implicit, in indicele pretuluide consum.

Aceasta in conditiile in care a fost revizuit calendarul de majorare a pretului la gaze naturale, energie termica si electrica de catre autoritatile de reglementare. In acest sens, pretul gazelor naturale din productia interna ar urma sa se alinieze la cele din import pana la sfarsitul anului 2008. In ceea ce priveste energia electrica, va avea loc o liberalizare completa a acestei piete pana la inceputul anului 2007, concomitent cu liberalizarea partiala a pretului la energie termica si renuntarea la tariful de referinta de nivel national.

De asemenea, consideram ca armonizarea legislatiei fiscale 141j93b cu acquis-ul comunitar, in ceea ce priveste accizele, va afecta inflatia, odata cu aderarea Romaniei la UE. In domeniul accizelor armonizate, va avea loc majorarea acestora la principalele grupe de produse supuse acestui regim cu intrare in vigoare la data de 1 ianuarie 2007, potrivit calendarelor de crestere graduala a accizelor pana la atingerea nivelelor minime impuse (la benzina cu plumb, pacura, electricitate utilizata in scop comercial, electricitate utilizata in scop necomercial), precum si introducerea de noi produse in sfera de aplicare a accizelor (gazul natural utilizat drept combustibil pentru incalzire in scop comercial si necomercial).

In sprijinul procesului de dezinflatie ar putea veni si politica bugetara adecvata, care prin ritmicitatea cu care ar efectua cheltuielile (indreptate, in special, catre obiective productive) ar putea conduce la deficite echilibrate dea lungul anului si ar putea contribui la cresterea productivitatii muncii si, implicit, la crestere economica.

De asemenea, la incetinirea sau chiar stoparea dezinflatiei ar mai puteacontribui cresterea peste asteptari atat a preturilor internationale ale titeiului si gazelor naturale, cat si a preturilor unor produse alimentare. In Romania, alimentele si bauturile nealcoolice au o pondere mare, reprezentand circa 40% din cosul de consum, aproape dublu fata de ponderile celor trei state ale caror date au fost disponibile, respectiv 20% in Cehia, 17% in Slovacia si 21% in Ungaria .

In ceea ce priveste intretinerea locuintei, ponderea preturilor legate de aceasta in cosul de consum, desi relativ mica in comparatie cu celelalte tari,este a doua ca valoare, dupa produsele alimentare. Orice modificare a preturilor acestor grupe, datorita ponderilor mari pe care le detin in cosul de consum, conduce la cresterea indicelui total.

Pe baza presupunerii ca ar putea avea loc si in Romania, in anul aderarii, majorari de pret la nivelul cresterilor medii din cele 10 tari care au aderat in 2004, pornind de la valorile anuale pentru fiecare tara, atat ale IPC, cat si ale grupelor de marfuri si servicii, s-au calculat valorile medii ale acestor indici. In urma aplicarii acestor valori la ponderile grupelor respective (conforme cu clasificarea COICOP) din Romania (estimate de CNP), s-a incercat obtinerea unui indice mediu total. Astfel a rezultat o crestere ca medie anuala a preturilor de consum pentru anul 2007 de 4,2 %.

Aceasta presupunere se situeaza cu 0,8 puncte procentuale sub inflatia prognozata pentru anul 2007 (respectiv o medie anuala de 5%). Este putin probabil ca o medie a indicilor din noile tari membre sa se aplice Romaniei, mai ales in cazul grupei intretinerea locuintei, apa, electricitate, gaze si alti combustibili, unde estimam ca valorile vor fi considerabil mai mari.

Totodata, trebuie mentionat ca valorile medii anuale, datorita metodologiei de calcul, sunt foarte sensibile atat la distributia lunara, cat si la evolutiile din anul anterior. Astfel, aplicarea majorarilor de pret incepand cu 1 ianuarie 2007 pentru unele produse cu preturi administrate, asa cum este de asteptat, pot conduce la cresterea mediilor anuale in mod sensibil comparativ cu situatia in care aceleasi majorari de pret sunt aplicate la sfarsitul anului 2007.

Totusi, aceasta valoare constituie o certificare a faptului ca prognoza pentru anul 2007 este realizabila, daca nu intervin factori perturbatori, precum majorari exagerate ale unor preturi internationale, sau ajustari substantiale ale preturilor administrate.

2.1 Modalitati de calcul si exprimare a indicilor de pret

Indicii de preturi sunt marimi relative, ce caracterizeaza evolutia (dinamica) medie a preturilor in timp si raportul dintre preturi in spatiu (teritorial). Ei se exprima sub forma procentuala sau sub forma de coeficienti.

Indicii, care caracterizeaza dinamica preturilor, apar ca un raport intre preturile perioadei curente si preturile perioadei de baza, iar in cazul indicilor teritoriali rolul perioadei de baza il are localitatea, judetul sau tara cu care se face comparatia.

Exista un sistem de indici exprimati intr-o diversitate de forme cu ajutorul carora se caracterizeaza cat mai complex evolutia preturilor in diferite perioade. Acesti indici se pot grupa dupa mai multe criterii.

Dupa baza de raportare sunt:

indici cu baza fixa;

indici cu baza in lant.

Indicii cu baza fixa se obtin prin raportarea nivelului preturilor dintr-o serie cu mai multe perioade, la una si aceeasi perioada:

unde:

p₁, p₂,p_n = preturile din perioadele l,2,n;

q₁, q₂,q_n = cantitatile din perioadele l,2,.n;

p_o = preturile din perioada de baza.

Indici cu baza in lant se calculeaza prin raportarea nivelului preturilor din fiecare perioada la perioada precedenta. Ei se folosesc pentru a caracteriza dinamica preturilor de la o perioada la alta, de la un an la altul sau si pentru perioade mai scurte.

Acesti indici se calculeaza astfel:

Dupa sistemul de ponderare, indicii preturilor pot fi:

indici cu ponderi constante;

indici cu ponderi variabile.

Indicii cu ponderi constante se calculeaza pentru fiecare perioada, dintr-un anumit interval de timp. Ponderile sunt reprezentate de cantitatile unei singure perioade (de baza sau curenta). Astfel, indicii cu ponderi constante, luate din perioada de baza se calculeaza astfel:

Indicii de preturi cu ponderi constante, luate din perioada de baza sau din cea curenta, se pot calcula, atat cu baza fixa, cat si cu baza in lant.

Indicii cu ponderi variabile se calculeaza pentru diferite perioade, pe baza ponderilor care se schimba de la o perioada la alta.

Dupa structura, indicii de preturi pot fi:

indici cu structura fixa;

indici cu structura variabila.

Indicii cu structura fixa se determina mentinand neschimbate ponderile, atat in perioada curenta, cat si in perioada de baza. Formula de calcul este:

in cazul folosirii ponderilor din perioada de baza si

in cazul folosirii ponderilor din perioada curenta.

Indicele cu structuri variabile se calculeaza ca raport intre pretul mediu din perioada curenta si pretul mediu din perioada de baza. El reflecta, atat modificarile de preturi, cat si cele de structura.

Formula este:

In practica se foloseste atat indicele cu structura fixa, cat si indicele cu structura variabila. De exemplu, indicele cu structura fixa evidentiaza modul cum se realizeaza masurile de stat privind modificarea unor preturi si tarife a caror stabilire intra in competenta Guvernului. Indicele cu structura variabila masoara influenta tuturor factorilor ce determina o anumita evolutie a preturilor, evolutie cu influente pozitive sau negative asupra puterii de cumparare a populatiei.

2.2. Tipuri fundamentale de indici de pret

In teoria si practica economica, in functie de ponderile folosite (din perioada de baza sau curenta), precum si in functie de expresia matematica a indicilor, pana in prezent sunt cunoscute si aplicate trei tipuri fundamentale de indici purtand numele personalitatilor care le-au creat si anume: Laspèyres, Paasche si Fisher.

A. Indicele Laspèyres (IL) - este un indice agregat de preturi, care utilizeaza ca ponderi ale preturilor, cantitatile de produse vandute sau consumate in perioada de baza. Esential in aceasta conceptie este pastrarea bazei de comparatie (q) neschimbata. Formula de calcul este:

sau

in care:

= valoarea produselor vandute in anul de baza, in preturile anului de baza;

= valoarea cantitatilor de produse vandute in anul de baza in preturile anului curent;

= indicii individuali ai preturilor nominale ale produselor cuprinse in calcul

= valoarea recalculata a cantitatilor de produse vandute in perioada de baza in preturile anului curent.

Desi este usor de calculat, prin simplitatea si constanta bazei, acest tip de indice are o aplicabilitate limitata, deoarece foloseste pentru ponderarea preturilor aceleasi cantitati de produse, volumul si structura productiei din perioada de baza ramanand neschimbate. Dar, in conditiile introducerii rapide a progresului tehnic, structura indicelui se invecheste destul de repede, necesitand revizuirea sistemului de ponderare la perioade foarte scurte de timp. In tara noastra, acest tip de indice este aplicat, in special, la determinarea dinamicii volumului fizic al productiei, existand insa si tendinta utilizarii lui prin calcularea indicilor preturilor produselor ce fac obiectul productiei marfa agricole.

B. Indicele Paasche (Ip). Acest tip de indice utilizeaza pentru ponderare, intotdeauna, cantitatile produselor din perioada curenta. Fiind conceput a se determina cu ajutorul structurii noi a productiei si a consumului, el are o aplicabilitate mai mare fiind utilizat pe larg in tara noastra. Formula de calcul este:

sau  

in care:

= valoarea cantitatilor produse din anul curent, exprimata in preturile anului curent;

= valoarea cantitatilor produse din anul curent, exprimata in preturile anului de baza;

= modificarea preturilor nominale ale produselor in perioada curenta p₀ (1) fata de cea de baza (0).

Principalele avantaje ale acestui indice sunt: este simplu si usor de inteles; poseda proprietatea de agregare, adica indicii individuali (Ip) pot fi insumati; prin folosirea ponderilor din perioada curenta asigura actualizarea structurii productiei, precum si a consumului intermediar al populatiei si, totodata, da posibilitatea calcularii economiilor efective sau platilor suplimentare, pe care le realizeaza populatia ca urmare a reducerii sau majorarii preturilor.

Insa aplicarea acestui indice presupune schimbarea continua a ponderii de calcul, ceea ce complica acest calcul si-i restrange aplicabilitatea. Este necesara reinnoirea sa in fiecare an (fiind de fapt un indice agregat cu ponderi variabile), ceea ce conduce la un sistem informational complicat si la dificultati in calcularea lui. Principalul neajuns tine de continut. Ponderile perioadei curente care se folosesc in structura sa reflecta structura actuala a consumului. In aceasta structura, importanta si greutatea specifica a diverselor marfuri poate diferi substantial de cea existenta in structura consumului din anul de baza. Ponderand preturile perioadei de baza cu produsele in volumul si structura actuala, numitorul fractiei apare, in general, supraevaluat si, in consecinta, indicele va reflecta o miscare de preturi mai mica decat cea reala.

Cu ajutorul indicilor de pret de tip Laspèyres si Paasche se procedeaza la transformarea dinamicii veniturilor nominale ale populatiei in dinamica veniturilor reale ale acesteia, adica a puterii de cumparare, exprimata in indicele volumului fizic al consumului de bunuri si servicii:

in care:

I_E = indicele veniturilor reale in perioada curenta fata de perioada de baza;

VN₁ = veniturile nominale ale perioadei ale perioadei (1) care se cheltuiesc integral pentru bunuri si servicii exprimand cumpararile Q₁ la preturile p₁;

VN₀ = veniturile nominale ale perioadei ale perioadei (0) care se cheltuiesc integral pentru bunuri si servicii exprimand cumpararile Q₀ la preturile p₀;

= indicele de pret Laspeyres, notat cu I_PL.

Prescurtat, se poate scrie , ceea ce se interpreteaza astfel: daca preturile cantitatilor bunurilor si serviciilor consumate in perioada curenta cresc mai repede decat cresc veniturile nominale in acelasi interval de timp, puterea de cumparare scade, si invers.

Raportul dintre indicele veniturilor nominale si indicele preturilor de tip Paasche reprezinta indicele volumului fizic al consumurilor de tip Laspèyres:

C. Indicele Fisher (IF). Are cea mai mare aplicabilitate pe plan mondial. Formula sa de calcul reprezinta media geometrica a indicilor Laspèyres si Paasche, adica:

Fiind media geometrica a celor doi indici prezentati, acest indice inlatura, in buna masura, neajunsurile celorlalti. De asemenea, acest procedeu este cel mai elastic instrument de comparatie, deoarece media geometrica prezinta mai multa stabilitate, reflectand mai fidel evolutia reala a fenomenului economic.

2.3.Metodologia de calcul a indicilor armonizati HICP

Indicele preturilor de consum (IPC) masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a tarifelor serviciilor utilizate de catre populatie intr-o anumita perioada (denumita perioada curenta), fata de o perioada anterioara (denumita perioada de baza sau de referinta). Indicele preturilor de consum se calculeaza numai pentru elementele care intra in consumul direct al populatiei, fiind excluse: consumul din resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investitii si acumulare, dobanzile platite la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele etc., precum si cheltuielile aferente platii muncii pentru productia agricola a gospodariilor individuale. Inregistrarea preturilor si a tarifelor practicate de unitatile comerciale sau prestatoare de servicii se realizeaza printr-o cercetare selectiva organizata de Institutul National de Statistica. Colectarea datelor este asigurata de personal statistic specializat si se efectueaza pe baza inregistrarii preturilor/tarifelor corespunzatoare grupelor de marfuri (alimentare, nealimentare) si servicii.

Esantioane folosite:

Esantionul de localitati - stabilit cu respectarea restrictiilor de reprezentativitate in functie de numarul de locuitori si de volumul desfacerilor de marfuri si al prestarilor de servicii. Acesta cuprinde 42 de localitati din mediul urban din care au fost selectate 68 centre de cercetare.

Esantionul unitatilor de observare - cuprinde magazine si unitati prestatoare de servicii catre populatie din centrele de cercetare. Selectia s-a bazat pe necesitatea asigurarii reprezentativitatii din punct de vedere al volumului desfacerilor de marfuri si al prestarilor de servicii. Unitatile in care se inregistreaza preturile/tarifele sunt mentinute in esantion, pe cat posibil, o perioada mai mare pentru a asigura continuitatea si comparabilitatea in timp a seriilor de date. 
Esantionul cuprinde circa 6000 de unitati din care 80% sunt proprietate privata. Preturile/tarifele unice pe tara stabilite prin acte normative sau note de negociere (energie electrica si termica, gaz metan, transport pe calea ferata, aeriana si fluviala, servicii de corespondenta si curierat, abonamente radio-TV) sunt inregistrate pe baza informatiilor primite de la unitatile care le practica.

Esantionul de marfuri si servicii - cuprinde 1597 sortimente care au o pondere semnificativa in consumul populatiei. Nomenclatorul utilizat este structurat pe 3 nivele de agregare: grupe, posturi si sortimente. Sortimentele se individualizeaza prin varietati de marfuri si servicii. Informatiile colectate prin aceasta cercetare sunt completate cu cele provenite din cercetarea privind preturile produselor vandute de producatorii agricoli particulari in pietele agroalimentare urbane, asigurandu-se astfel acoperirea principalelor surse de aprovizionare a populatiei.

Metoda de calcul

Indicele preturilor de consum se calculeaza ca un indice de tip Laspeyres cu baza fixa. In calculul indicilor lunari se utilizeaza preturile medii din anul 2001 si ponderile din acelasi an, determinate pe baza cheltuielilor medii din Ancheta Bugetelor de Familie. Indicele preturilor de consum se determina prin agregari succesive, pe baza preturilor/tarifelor inregistrate pentru bunurile care fac obiectul consumului direct al populatiei (varietati). Indicii preturilor calculati pentru fiecare sortiment (pe baza mediei geometrice a indicilor la nivel de varietate) se agrega la nivel de post de cheltuieli, grupe de marfuri si servicii si la nivel de indice general, prin aplicarea ponderilor constante corespunzatoare anului de baza 2001.

Utilizarea ponderilor constante permite masurarea evolutiei preturilor in timp, evitandu-se influenta modificarilor structurale. Pentru asigurarea continuitatii seriilor de indici construiti cu baze diferite s-a utilizat un 'coeficient de racordare' care permite legarea (racordarea) seriei de indici lunari din anul 2003 cu baza 2001 = 100 la seria de indici cu baza 2000 = 100. Coeficientul de racordare s-a determinat ca raport intre un indice de tip Laspeyres calculat pentru luna decembrie 2002 in vechea baza (2000 = 100), si un altul de acelasi tip si pentru aceeasi luna in noua baza (2001 = 100). Compararea a doi indici calculati in baze diferite se face raportand indicele de comparat, in noua baza, multiplicat cu coeficientul de racordare la indicele cu care se compara, calculat in vechea baza. Metodologia de calcul al IPC in Rominia este armonizata cu metodologia utilizata de Oficiul de Statistica al Comunitatilor Europene (Eurostat) la nivel de clasificari, nomenclatoare, metode de esantionare si de calcul. Clasificarea COICOP (Clasificarea Consumului Individual pe Destinatii) convenita de CEE/ Eurostat/OECD asigura comparabilitatea indicilor la nivel european. Ultima versiune a acestei clasificari, adoptata in iulie 1999, este structurata pe 12 diviziuni, detaliate in 39 grupe si 93 clase de marfuri si servicii. Indicii preturilor de consum pe grupe de marfuri si servicii, conform clasificarii Eurostat, rezulta prin regruparea sortimentelor si a posturilor cuprinse in Nomenclatorul privind calculul Indicelui Preturilor de Consum la nivel national in structura si la continutul prevazut COICOP.

Indicele preturilor productiei industriale (IPPI) masoara evolutia de ansamblu a preturilor produselor/serviciilor industriale fabricate si livrate de producatorii interni intr-o anumita perioada (denumita perioada curenta) fata de o perioada anterioara (denumita perioada de baza sau de referinta), in primul stadiu de comercializare a produselor/serviciilor. Indicele preturilor productiei industriale acopera aproape in totalitate sectoarele industriilor extractiva si prelucratoare, precum si sectorul energetic.

In calculul indicelui nu se cuprind:

extractia si prepararea minereurilor radioactive;

productia de armament si munitie;

productia industriala cu ciclu lung de fabricatie;

productia de nave si aeronave;

productia de unicate din ramurile constructoare de masini;

productia fabricata si livrata in cadrul aceleiasi intreprinderi (consumul intern).

Nomenclatoare folosite:

A)    Nomenclatorul agentilor economici Principala sursa de date pentru construirea esantionului de agenti economici o constituie cercetarea statistica Ancheta Statistica Anuala (structurala) in intreprinderi (ASA) din anul 2000. Pe baza datelor din aceasta cercetare Statistica, agentii economici sunt ordonati descrescator dupa cifra de afaceri in cadrul fiecarei clase de activitate CAEN Rev. 1, retinandu-se in esantion agentii economici a caror cifra de afaceri reprezinta e cel putin 60% din totalul clasei CAEN Rev. 1. Gradul de acoperire obtinut este cuprins intre 60% si 100%;

Nomenclatorul de produse Urmarirea si inregistrarea preturilor sortimentelor fabricate si livrate de agentii economici din esantion se va face pe baza unui nomenclator unic de produse industriale - PRODROM ce caracterizeaza activitatile C, D si E din CAEN Rev. 1. Produsul cuprins in nomenclator reprezinta primul nivel de agregare a sortimentelor componente ce caracterizeaza miscarea preturilor productiei industriale;

Nomenclatorul de sortimente Sortimentul este un bun material care rezulta dintr-un proces tehnologic de fabricate bine definit, avand caracteristici tehnico-functionale specifice. Sortimentul reprezinta nivelul elementar la care se urmareste pretul asociat tranzactiilor

Construirea sistemului de ponderare si algoritmul de calcul

Indicele preturilor productiei industriale este de tip Laspeyres, utilizandu-se un sistem de ponderi constante pentru agregarea succesiva a datelor aferente valorii productiei industriale tranzactionata, pe destinatii, din anul 2000. Sistemul de ponderi utilizat in calculul indicelui preturilor productiei industriale se stabileste separat pe destinatii, dupa cum acesta serveste la calculul indicelui preturilor productiei industriale livrata pietei interne sau indicelui preturilor productiei industriale livrata la export. Valorile de ponderare pe destinatii pentru toate nivelele de agregare s-au determinat din Ancheta Statistica Anuala (structurala) in intreprinderi din anul 2000.

Preturile medii la principalele produse vandute de catre producatorii agricoli particulari in pietele agroalimentare se determina pe baza preturilor inregistrate in pietele reprezentative din 95 localitati urbane. Inregistrarea preturilor se face in perioadele: 1-7, 11-17 si 21-27 ale fiecarei luni, pentru un nomenclator de 121 produse agroalimentare.

Preturile medii ale produselor agricole achizitionate in vederea comercializarii si/sau prelucrarii se determina pe baza informatiilor privind cantitatile si valorile de achizitie inregistrate la circa 1000 de agenti economici cuprinsi in esantion (unitati cu activitate de comercializare a produselor agricole sau de intermediere in comertul cu ridicata a acestora, unitati cu activitate de industrializare a produselor agricole, societati comerciale de crestere a pasarilor, alte societati comerciale agricole). Inregistrarea datelor se face trimestrial, pentru un nomenclator de 180 produse/sortimente.

Preturile medii au urmatoarele caracteristici:

sunt valori unitare;

reflecta prima etapa de comercializare a produselor;

nu includ costuri de transport, stocare etc;

nu cuprind subventii pe produs;

nu cuprind TVA.;

Indicii preturilor produselor agricole achizitionate masoara evolutia preturilor de cumparare ale produselor agricole direct de la producatorii agricoli intr-o anumita perioada (denumita perioada curenta) fata de o perioada anterioara (denumita perioada de referinta). Indicii preturilor produselor agricole achizitionate sunt indici de tip Laspeyres, perioada de referinta fiind anul precedent.

Calcularea ICP in Uniunea Europeana

In Uniunea Europeana, Banca Centrala Europeana publica Indicele Preturilor de Consum. Acesta se calculeaza ca medie ponderata a indicilor statelor membre. In urma acestei metode, rezulta un Indice al Preturilor de Consum Armonizat, unde bunurile sunt divizate dupa consumul final; este un indice ajustat sezonier cu baza in lant.

Utilizari ale datelor furnizate de ICP

ca si indicator economic, este folosit cel mai adesea pentru calcularea ratei inflatiei, ICP fiind un indicator al eficientei politicii guvernamentale - mai ales in ceea ce priveste evaluarea politicilor monetare;

ca deflator economic, ICP este folosit pentru a ajusta alte serii economice pentru schimbarile de preturi si a le transforma in serii de bani neinflationisti;

ca modalitate de indexare, fiind folosit pentru a ajusta salarii, pensii, etc

2.4 Analiza comparativa a evolutiei HICP in corelatie cu indicatorul de inflatie

Analiza comparativa intre indicele armonizat si cel national al preturilor de consum in cazul Romaniei Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana implica o crestere a importantei acordate indicelui armonizat al preturilor de consum (IAPC), intrucat criteriul de convergenta nominala privind inflatia ce trebuie indeplinit pentru intrarea in zona euro este exprimat in termeni de IAPC, iar Banca Centrala Europeana defineste stabilitatea preturilor ca fiind data de o crestere anuala a IAPC sub 2 la suta, dar apropiata de acest nivel. Astfel, este necesar sa prezentam o analiza succinta a acestui concept si a diferentelor fata de definitia nationala (IPC).

Definitie

IAPC masoara modificarile survenite in nivelul preturilor si tarifelor aferente bunurilor si serviciilor care fac obiectul comertului cu amanuntul pe teritoriul Romaniei, coeficientii de ponderare fiind derivati din structura cheltuielilor realizate in acest scop de consumatorii romani si straini. Prin urmare, indicele armonizat se bazeaza pe principiul "intern" al conceptului de consum, luand in calcul consumul tuturor gospodariilor de pe teritoriul economic al tarii, indiferent de venit, nationalitate, statut rezidential sau social, cu exceptia ambasadelor straine aflate in Romania. Concret, definitia acestui indice impune nu numai luarea in considerare a consumului rezidentilor, ci si a cheltuielilor efectuate de vizitatorii straini in Romania. Din punct de vedere conceptual, aceasta este o diferenta majora fata de IPC, care utilizeaza principiul "national" al consumului, respectiv urmareste cheltuielile de consum ale rezidentilor indiferent daca sunt efectuate in interiorul sau in afara granitelor tarii. Includerea acestora din urma se bazeaza pe datele oferite de balanta de plati si se refera, practic, la consumul de servicii turistice si de transport din strainatate (limitele sistemului informational nu permit decelarea cheltuielilor externe de alta natura).

Sfera de cuprindere

Ca regula generala, IAPC acopera numai consumul monetar al populatiei, consecintele practice ale utilizarii acestui concept fiind:

A) excluderea taxelor catre stat care nu reprezinta contravaloarea unor bunuri sau servicii;

B) excluderea platilor de dobanzi si comisioane aferente creditelor (se considera ca acestea constituie mai curand costuri de finantare, decat cheltuiala de consum);

C) inregistrarea acelui nivel al preturilor platite efectiv de consumator (de exemplu, se include taxa pe valoarea adaugata si se iau in considerare preturile reduse din timpul sezonului de solduri).

In principiu, acelasi concept guverneaza si IPC national1, in conditiile in care se exclud: consumul din resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investitii si acumulare, dobanzile platite la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele etc., precum si cheltuielile aferente platii muncii pentru productia agricola a gospodariilor individuale. O alta diferenta intre metodologia IAPC si definitia nationala consta in utilizarea de catre IAPC a conceptului de "cheltuieli nete de rambursari" in cazul medicamentelor (se deduc sumele compensate) si al primelor de asigurare (se deduc despagubirile).

Mod de calcul

In ceea ce priveste modul de calcul, atat IAPC, cat si IPC sunt indici Laspèyres cu baza fixa, diferente existand totusi la nivelul sistemelor de ponderare. Pe de o parte, acestea rezulta din disjunctia intern/national descrisa anterior, iar pe de alta parte din agregarea diferita la nivelul grupelor si subgrupelor.Astfel, IAPC utilizeaza clasificarea COICOP (Clasificarea Consumului Individual pe Destinatii)

- convenita de CEE/Eurostat/OECD pentru a asigura comparabilitatea indicilor la nivel european -, care cuprinde 12 diviziuni detaliate in 39 de grupe si 93 de clase de marfuri si servicii. De precizat faptul ca ponderile folosite nu reprezinta media unui "cos european", ci sunt specifice Romaniei, fiind astfel respectat principiul asigurarii reprezentativitatii cheltuielilor pentru fiecare economie in parte.

In cazul IPC, nomenclatorul utilizat este structurat pe 3 nivele de agregare (grupe, posturi si sortimente) si anume: (i) grupa marfurilor alimentare, care cuprinde 54 de posturi si 360 de sortimente; (ii) grupa marfurilor nealimentare (112 posturi si 947 de sortimente) si (iii) grupa serviciilor (56 de posturi si 423 de sortimente). In ambele cazuri, sistemele de ponderare utilizate in anul t se bazeaza in principal pe rezultatele Anchetei bugetelor de familie realizate in anul t-2 si se actualizeaza in fiecare an. Pentru calculul IAPC, acestea sunt completate cu informatiile referitoare la consumul turistilor straini in Romania furnizate de Institutul National de Cercetare si Dezvoltare in Turism. Asa cum s-a precizat anterior, datele suplimentare cu privire la cheltuielile cetatenilor romani in exteriorul tarii necesare la calculul IPC sunt obtinute din balanta de plati (balanta serviciilor). Referitor la disponibilitatea datelor privind IAPC, acestea sunt calculate de catre Institutul National de Statistica si transmise Oficiului de Statistica al Comunitatilor Europene (Eurostat) conform metodologiei agreate de acesta inca din 2001; datele pentru perioadele precedente sunt estimate pe baza IPC national.

Singura diferenta este aceea ca IAPC include cheltuielile de asigurare pentru mijloace de transport. Pentru celelalte categorii de asigurari (locuinta, sanatate etc.) ponderile sunt inca nule.

Intre definitia nationala a IPC si IAPC exista o serie de diferente la nivel conceptual, insa influenta acestora asupra rezultatului final este marginala - sub 0,1 puncte procentuale la nivelul ratelor anuale in perioada 2002-2006 (Tabelul 1). Motivatia acestui fapt consta in ponderea nesemnificativa detinuta de cheltuielile turistilor straini in Romania si respectiv ale cetatenilor romani in strainatate, un element explicativ fiind probabil insuficienta informatiilor statistice referitoare la cele doua componente.

Statutul celor doi indici nu se modifica esential dupa aderarea la Uniunea Europeana decat, probabil, in sensul utilizarii in mai mare masura a IAPC in analizele economice, in special pentru compararea performantelor privind inflatia cu celelalte state membre. Scopul IAPC nu este acela de a se substitui definitiei nationale, ci doar de a conferi comparabilitate la nivel european.

2.5. Aspecte privind evolutia preturilor in principalele state ale UE.

In sedinta din data de 2 august 2007, Consiliul guvernatorilor a hotarat ca, pe baza analizelor economice si monetare periodice, ratele dobanzilor reprezentative ale BCE sa ramana nemodificate. Informatiile care au devenit disponibile dupa sedinta Consiliului guvernatorilor din data de 5 iulie sustin in continuare evaluarea anterioara a situatiei. Evolutiile economice recente si indicatorii din sondaje confirma continuarea cresterii economice sustinute in zona euro in trimestrul II. Majorarea preturilor petrolului, aparitia unor constrangeri legate de capacitatile de productie si posibilitatea accelerarii dinamicii salariilor si a costurilor se numara printre factorii care sprijina evaluarea anterioara a Consiliului guvernatorilor in legatura cu existenta pe termen mediu a riscurilor in sensul cresterii la adresa stabilitatii preturilor. Existenta riscurilor in sensul cresterii la adresa stabilitatii preturilor pe termen mediu si lung este confirmata de ritmul accelerat al expansiunii masei monetare.

O atitudine vigilenta este esentiala pentru a evita materializarea riscurilor la adresa stabilitatii preturilor pe termen mediu. Aceasta va asigura si in viitor ancorarea puternica a anticipatiilor inflationiste pe termen mediu si lung din zona euro la niveluri compatibile cu stabilitatea preturilor. Dupa cum s-a mentionat si cu alte ocazii, aceasta ancorare constituie premisa pentru ca politica monetara sa contribuie permanent la realizarea unei cresteri economice sustenabile si la crearea de locuri de munca in zona euro. Avand in vedere actualul context economic favorabil din zona euro, politica monetara a BCE are inca un caracter acomodativ. Se mentin conditiile generale de finantare favorabile, expansiunea puternica a creditului si a agregatelor monetare, precum si volumul ridicat al lichiditatii. Asadar, privind in perspectiva, adoptarea unor masuri ferme si prompte in vederea asigurarii stabilitatii preturilor pe termen mediu este in continuare justificata.

In ceea ce priveste analiza economica, estimarile Eurostat cu privire la cresterea PIB real in trimestrul I 2007 au fost revizuite recent in sens ascendent la 0,7%, confirmand mentinerea unui ritm accelerat al cresterii economice in zona euro. De asemenea, cele mai recente date si sondaje publicate indica faptul ca, in trimestrul II 2007, activitatea economica a inregistrat in continuare ritmuri inalte de crestere, sustinand astfel scenariul de baza al Consiliului guvernatorilor. Perspectivele pe termen mediu privind cresterea economica se mentin favorabile. Exista premise pentru continuarea cresterii economice in zona euro intr-un ritm sustinut. In ceea ce priveste mediul extern, expansiunea economiei mondiale a devenit mai echilibrata la nivel regional si se mentine puternica. Prin urmare, conditiile pe pietele internationale continua sa favorizeze exporturile zonei euro. Totodata, se anticipeaza persistenta ritmului relativ alert de crestere a cererii interne in zona euro. Se estimeaza ca investitiile vor ramane dinamice, fiind stimulate de conditiile generale de finantare favorabile, de nivelul ridicat al profiturilor acumulate si al celor prezente, de restructurarea bilanturilor companiilor, precum si de castigurile obtinute in planul eficientei economice pe parcursul unei perioade indelungate.

Consumul va fi sustinut de evolutiile la nivelul venitului real disponibil, in contextul mentinerii unei cresteri puternice a gradului de ocupare a fortei de munca. Riscurile la adresa acestei perspective favorabile privind cresterea economica sunt relativ echilibrate pe termen scurt. Pe termen mediu si lung, persista riscurile in sensul decelerarii, generate mai ales de factori externi. Acestia vizeaza in special posibilitatea aparitiei unor modificari substantiale ale perceptiei pietelor financiare internationale, ceea ce ar conduce la reevaluarea riscurilor, posibilitatea unor noi scumpiri ale petrolului, preocuparile legate de eventuale corectii abrupte determinate de dezechilibre la nivel mondial si temerile privind accentuarea presiunilor protectioniste.

In ceea ce priveste evolutia preturilor, estimarea preliminara a Eurostat indica plasarea ratei anuale a inflatiei IAPC la nivelul de 1,8% in luna iulie 2007, comparativ cu 1,9% in luna iunie. Privind in perspectiva, profilul pe termen scurt al ratelor anuale ale inflatiei continua sa fie determinat in principal de evolutiile pretului energiei, in conditiile in care volatilitatea consemnata de acesta in anul precedent genereaza efecte de baza semnificative. Tinand seama de preturile actuale si de cotatiile futures ale petrolului, este probabil ca, in lunile urmatoare, ratele anuale ale inflatiei sa se mentina la niveluri apropiate de cele actuale, pentru ca, spre sfarsitul anului, sa inregistreze o crestere semnificativa, in mare parte datorata efectelor de baza mentionate.

In cadrul orizontului pe termen mediu relevant pentru politica monetara, perspectivele privind stabilitatea preturilor sunt in continuare supuse unor riscuri in sensul cresterii. Evolutiile recente ale pretului petrolului reprezinta o atentionare imediata asupra eventualelor riscuri la adresa stabilitatii preturilor generate de dinamica preturilor materiilor prime. Pe ansamblu, riscurile in sensul cresterii sunt determinate insa, in mare masura, de factori interni. Astfel, intrucat gradul de utilizare a resurselor in cadrul economiilor din zona euro este unul ridicat, iar gradul de ocupare a fortei de munca inregistreaza o crestere accelerata, apar constrangeri legate de capacitatile de productie, care ar putea conduce mai ales la o dinamica peste asteptari a salariilor si a costurilor. Mai mult, intr-un asemenea context, capacitatea firmelor de a stabili preturile pe segmentele de piata cu concurenta scazuta ar putea spori marjele de profit. Asemenea evolutii ar putea genera riscuri semnificative in sensul cresterii la adresa stabilitatii preturilor.

Prin urmare, este imperios necesar ca partenerii sociali sa manifeste un comportament responsabil. Mai precis, acordurile salariale trebuie sa fie suficient de diferentiate astfel incat sa tina seama de competitivitatea preturilor, de nivelul inca ridicat al somajului in multe dintre economii si de evolutiile sectoriale ale productivitatii. Consiliul guvernatorilor subliniaza importanta evitarii cresterilor salariale care, in cele din urma, ar conduce la presiuni inflationiste, afectand puterea de cumparare a tuturor cetatenilor din zona euro. In plus, riscurile in sensul cresterii la adresa stabilitatii preturilor provin din majorarea preturilor administrate si a impozitelor indirecte peste nivelurile anticipate pana in prezent, precum si din posibila orientare prociclica a politicii fiscale in unele state.

Data fiind persistenta ritmului ridicat al expansiunii creditului si a masei monetare in contextul unui volum deja semnificativ al lichiditatii, analiza monetara confirma existenta riscurilor in sensul cresterii la adresa stabilitatii preturilor pe termen mediu si lung. Amploarea continua a expansiunii masei monetare se reflecta in persistenta ritmului ridicat de crestere al M3, care a consemnat in luna iunie 2007 o rata anuala de 10,9%, precum si in mentinerea dinamicii alerte a creditului. Ritmul persistent al expansiunii masei monetare si a creditului este partial atribuit conditiilor de finantare favorabile si cresterii economice robuste.

In demersul de identificare si evaluare a tendintelor in evolutia agregatelor monetare si a creditului, care prezinta relevanta pentru politica monetara, este important sa se priveasca dincolo de volatilitatea pe termen scurt, de efectele modificarilor de panta in cazul curbei randamentelor si de alti factori care pot avea un caracter temporar. Adoptand aceasta perspectiva pe termen mediu, exista unele indicii cu privire la influenta exercitata in prezent de ratele mai ridicate ale dobanzii pe termen scurt asupra dinamicii masei monetare, desi acestea nu au atenuat inca semnificativ robustetea de ansamblu a expansiunii monetare si a creditului.

De exemplu, majorarile ratelor dobanzilor pe termen scurt au contribuit la moderarea expansiunii agregatului monetar in sens restrans, M1, in ultimele trimestre. De asemenea, ritmul anual de crestere a volumului creditelor acordate sectorului privat a prezentat unele semne de stabilizare incepand cu mijlocul anului 2006, desi s-a mentinut la niveluri exprimate prin doua cifre. Stabilizarea dinamicii creditului se observa cu precadere la nivelul imprumuturilor contractate de populatie, reflectand o oarecare atenuare a cresterii preturilor locuintelor in zona euro, aceasta ramanand totusi, in medie, la niveluri ridicate.

Tinand seama de expansiunea persistenta si robusta a masei monetare si a creditului, exista semnale clare cu privire la riscurile in sensul cresterii la adresa stabilitatii preturilor pe termen mediu si lung. Dupa mai multi ani de crestere monetara puternica, volumul lichiditatii se mentine ridicat in zona euro. In acest context, evolutiile monetare continua sa necesite o monitorizare foarte atenta, in special in conditiile expansiunii activitatii economice si ale mentinerii unei dinamici puternice a pietei imobiliare.

In concluzie, este important ca analiza tendintei preturilor sa excluda volatilitatea pe termen scurt a ratelor inflatiei. Orizontul de timp relevant pentru politica monetara este cel mediu. Pe termen mediu, se mentin riscurile in sensul cresterii la adresa stabilitatii preturilor, generate de evolutia preturilor petrolului si, mai cu seama, de factori interni. Avand in vedere nivelul ridicat al gradului de utilizare a resurselor si imbunatatirea continua a conditiilor pe pietele fortei de munca, apar constrangeri legate de capacitatile de productie care ar putea conduce mai ales la o dinamica peste asteptari a salariilor si a costurilor, precum si la cresteri ale marjelor de profit pe fondul consolidarii pozitiei firmelor in procesul de stabilire a preturilor. Coroborarea rezultatelor analizei economice cu cele ale analizei monetare sustine concluzia privind existenta unor riscuri in sensul cresterii la adresa stabilitatii preturilor pe termen mediu si lung.

Prin urmare, Consiliul guvernatorilor va avea o atitudine deosebit de vigilenta pentru a evita materializarea acestor riscuri si pentru a asigura ancorarea puternica a anticipatiilor inflationiste pe termen mediu si lung din zona euro la niveluri compatibile cu stabilitatea preturilor. Asadar, privind in perspectiva, adoptarea unor masuri ferme si prompte in vederea asigurarii stabilitatii preturilor pe termen mediu este in continuare justificata.

In ceea ce priveste politica fiscala, este esential ca, in actualul context economic favorabil, autoritatile guvernamentale din zona euro sa evite politicile prociclice si sa accelereze ritmul consolidarii fiscale. Obiectivele bugetare, care in unele state membre UE nu sunt ambitioase, nu trebuie relaxate, iar veniturile exceptionale trebuie utilizate in vederea reducerii deficitului. Programele bugetare pentru anul 2008 trebuie sa reflecte nevoia permanenta de consolidare fiscala prin adoptarea unor masuri concrete de reducere a deficitului, de preferat pe partea de cheltuieli. Statele care isi relaxeaza programele de consolidare fiscala ca urmare a rezultatelor fiscale surprinzator de pozitive, risca sa repete experienta anilor 2000 si 2001, cand, in decursul unei perioade scurte de timp, s-au inregistrat deficite excesive din cauza pregatirilor insuficiente pentru un declin economic.

Dupa cum s-a mentionat si cu alte ocazii, este de asemenea foarte important ca guvernele nationale sa implementeze cu fermitate propriile reforme structurale in vederea imbunatatirii functionarii si flexibilitatii pietelor si a cresterii concurentei. Respectarea principiului 'unei economii de piata deschise, in care concurenta este libera' este fundamentala pentru stimularea expansiunii economice pe termen lung si pentru crearea de locuri de munca. Continuarea liberalizarii pietelor, cu precadere in agricultura si in sectorul serviciilor, intensificarea concurentei si reducerea barierelor transfrontaliere vor fi benefice pentru consumatori, avand drept rezultat scaderea preturilor, majorarea salariilor reale si diversificarea gamei de produse. Acestea vor fi totodata in avantajul firmelor, conducand la cresterea eficientei, accentuarea dinamismului si sporirea capacitatii de a face fata socurilor economice, provocarilor si oportunitatilor create de globalizare.

Finalizarea Pietei unice trebuie sa reprezinte prin urmare o prioritate, mai ales in ceea ce priveste integrarea continua a pietelor financiare, realizarea unei concurente eficiente in industria energetica, in sectorul serviciilor de transporturi si telecomunicatii, si aplicarea prevederilor Directivei privind serviciile.

Pietele financiare traverseaza in prezent o perioada de turbulente marcata de sporirea volatilitatii si de reevaluarea riscurilor. Aceasta evolutie manifesta semne de normalizare la nivelul evaluarii riscurilor. Se impune o monitorizare atenta a modificarilor la nivelul perceptiei pietei. Consiliul guvernatorilor va continua sa acorde o atentie deosebita evolutiilor pietei in perioada urmatoare.