Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































AFECTAREA RENALA IN MIELOMUL MULTIPLU

medicina












ALTE DOCUMENTE

Otita medie supurata
SCALA DE APRECIERE A DIZABILITATII LA BOLNAVUL VASCULAR (RANKIN)
Bronsita cronica. Emfizemul pulmonar. Obstructia cailor respiratorii.
PROIECTUL UNITATII DE INVATARE - NUMERE RATIONALE
Angina pectorala tratata homeopat
TULBURǍRI METABOLICE IN SOC
Trombopatii ereditare
Bronsita cronica
Bolile incurabile - o realitate alarmanta a secolului XXI
IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE SI DE IMBOLNAVIRE PROFESIONALA

Afectarea renala īn mielomul multiplu

Consideratii generale

Boala renala

Patogeneza

Rinichi mielomatos

Precipitarea intratubulara de lanturi usoare

Cilindri hialini

Degenerescenta celulelor tubulare

Amiloidoza

Depozite extracelulare de material amorf hialin

Coloratie cu rosu de Congo pozitiva

Boala cu depunere de lanturi usoare(LCDD)

Depunere de lanturi usoare de-a lungul membranei bazale cu glomeruloscleroza 656i84g nodulara

Boala cu depunere de lanturi grele(HCDD)

Depunere de lanturi grele

Disfunctii tubulare

Sindromul Fanconi


Acidoza tubulara proximala






Toxicitatea tubulara a lanturilor usoare



Insuficienta renala cauzata de :

Hipercalcemie

Hipervāscozitate




Hiperuricemie


Resorbtie osoasa accentuata

Concentratie crescuta a imunoglobulinelor monoclonale

Precipitarea tubulara a acidului uric secundara lizei tumorale

Glomerulonefrita membranoproliferativa

Depozite de crioglobuline


Infiltrate plasmocitare

Cauza rara de disfunctie renala, descoperita frecvent la autopsie

Pielonefrita/septicemie

Imunodeficienta cu infectii frecvente

Boala renala se observa la aproximativ 50% din pacientii cu mielom multiplu, 20% dezvoltānd īn final insuficienta renala. Disfunctia renala are o cauzalitate multifactoriala: depozitele glomerulare de amiloid, infiltratii cu celule mielomatoase la nivel renal, hiperuricemia, hipercalcemia, deshidratarea, efectul nefrotoxic al unor medicamente, infectiile recurente, dar excretia renala de lanturi usoare are un rol central īn patogeneza, atāt prin efectele toxice directe pe celulele tubulare, cīt si prin obstructia tubulara prin material proteic.


Patogeneza bolii renale


Studiile biochimice au identificat anomalii structurale specifice ale imunoglobulinelor, dar mecanismul prin care aceste anomalii determina o patologie specifica nu a fost pe deplin elucidat. De asemenea, proprietatile fizico-chimice ale lanturilor usoare difera, astfel cele care cauzeaza sindrom Fanconi pot fi digerate de catepsina B. Alte forme sunt rezistente la proteoliza indusa de tripsina sau pepsina. Unele lanturi usoare nefrotoxice au capacitatea de autoagregare, cu formare de polimeri la nivelul tubilor renali

Studiile experimentale efectuate la cobai au demonstrat ca inocularea de lanturi usoare purificate de la pacienti cu insuficienta renala poate induce nefropatie tubulara. Incidenta afectarii renale a fost mai mica la animalele tratate cu lanturi usoare de la pacienti fara boala renala evidenta.

La persoanele sanatoase, limfocitul B sintetizeaza lanturi grele (LG) si lanturi usoare (LU), cu un usor exces al LU fata de LG. Astfel, concentratii scazute de LU sunt filtrate regulat la nivel glomerular si apoi reabsorbite la nivelul tubilor proximali, unde pot fi metabolizate. Īn mielom īnsa, pāna la 85 g de LU monoclonale sunt sintetizate zilnic, comparativ cu 0,9 g LU policlonale la persoanele sanatoase. Īn consecinta, creste foarte mult cantitatea de LU care ajunge la nivelul tubilor renali, celulele tubulare sunt supraīncarcate cu material proteic si capacitatea lor de reabsorbtie si metabolizare este depasita. LU neabsorbite īn tubii proximali ajung īn segmentul distal al nefronului, unde se pot combina cu mucoproteina Tamm-Horsfall si precipita, formānd cilindri obstructivi. Precipitarea depinde de tipul de LU, afinitatea pentru proteina Tamm-Horsfall, concentratia LU (influentata de rata de filtrare glomerulara) si de functia tubulara. Ruptura membranei bazale secundara obstructiei determina scurgerea continutului tubular īn interstitiu, cu fibroza interstitiala consecutiva.

Atrofia tubulara si fibroza interstitiala determina aspectul caracteristic de rinichi mielomatos.

Pacientii se pot prezenta cu insuficienta renala severa, de obicei forma acuta, favorizata de deshidratare, infectii, hipercalcemie, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene sau de substante de contrast iodate. Proteinuria este caracteristica, dar de obicei nu depaseste 3g/24ore. Aproximativ 10% din bolnavi dezvolta sindrom nefrotic.

Diagnosticul de "rinichi mielomatos" se bazeaza pe demonstrarea prezentei de material proteic obstructiv īn nefronul distal, format din LU identice cu cele din ser si urina; la coloratia cu hematoxilina si eosina, cilindrii sunt intens eozinofili si par fragili, datorita structurii lamelare; sunt īnconjurati de macrofage si celule gigante, multinucleate. Tubii renali sunt atrofici, cu epiteliu aplatizat, iar interstitiul fibrozat cu infiltrat plasmocitar.

Amiloidoza (AL) renala este prezenta la 15-30% din pacientii cu mielom multiplu. LU ale imunoglobuluinelor monoclonale sau fragmente de LU alcatuiesc depozite extracelulare sub forma de fibrile insolubile, īn diferite tesuturi ale organismului. Pacientii cu depozite glomerulare de amiloid dezvolta sindrom nefrotic, iar cei cu depunere vasculara de material fibrilar prezinta o scadere a perfuziei renale si insuficienta renala severa. Proteinuria este cea mai frecventa manifestare renala la debut, fiind prezenta la 80% din pacienti. Sindromul nefrotic este prezent la 30-50% din acestia. Insuficienta renala cronica se instaleaza la 70% din bolnavi. La biopsia renala, se evidentiaza material amorf hialin (difuz sau nodular), de-a lungul membranei bazale glomerulare, dar si īn interstitiu, peritubular si perivascular. Īn medulara renala se observa dilatatii tubulare cu cilindri numerosi sub forma de aglomerare. Amiloidul se deosebeste de alte depozite hialine (colagen, fibrina) prin afinitatea crescuta pentru coloratia cu rosu de Congo. Examinate la microscopul cu lumina polarizata, sectiunile colorate astfel au o fluorescenta verde. La microscopul electronic, depozitele de amiloid apar ca niste fibrile liniare, rigide, cu diametrul de 90-110 A.

Amiloidul infiltreaza si alte tesuturi si organe, determinānd manifestari de insuficienta cardiaca congestiva, tulburari de ritm, tulburari de conducere, la nivelul sistemului nervos periferic neuropatie, iar la nivelul sistemului nervos central este implicat īn patogenia bolii Alzheimer.

Prognosticul este rezervat. Insuficienta renala cronica este, alaturi de afectarea cardiaca, o cauza majora de deces la pacientii cu amiloidoza.

Boala cu depunere de imunoglobuline monoclonale (MIDD) apare la 25% din pacientii cu mielom multiplu. Depozitele izolate de lanturi usoare (kappa sau lambda), lanturi usoare si lanturi grele sau depozitele de lanturi grele definesc spectrul imunopatologic. Histologic aspectul caracteristic este cel de glomeruloscleroza 656i84g nodulara. Patogeneza acesteia depinde de interactiunea dintre imunoglobulinele monoclonale fibrogenice si celulele mezangiale. Sub actiunea citokinelor fibrogenice, celulele mezangiale sintetizeaza o matrice proteica care formeaza noduli multipli, acelulari. Tubii renali prezinta īngrosarea membranei bazale; depozitele de la acest nivel sunt fine, liniare la microscopia cu fluorescenta.




Manifestarile renale domina tabloul clinic. Aproximativ 80% din pacienti prezinta proteinurie >1g/24 ore, 40% dezvolta sindrom nefrotic si 1/3 au microhematurie.


Prognostic. Este cunoscut faptul ca asocierea insuficientei renale determina un prognostic nefavorabil la pacientii cu mielom multiplu, reducānd supravietuirea de la 36 la 18 luni. Prognosticul este si mai rezervat la pacientii la care nu se restabileste functia renala ca raspuns la masuri simple, cum ar fi rehidratarea, corectia hipercalcemiei, administrarea de glucocorticoizi, īntreruperea medicatiei nefrotoxice. Mortalitatea precoce (īn 60 zile de la debut), se datoreaza īn primul rānd infectiilor (45% din cazuri) si insuficientei renale (28% din cazuri).

Reducerea rapida sau īnlaturarea lanturilor usoare prin chimioterapie agresiva sau plasmafereza poate preveni instalarea insuficientei renale ireversibile si poate reduce gradul disfunctiei renale.


Tratamentul se va adresa atāt mielomului, cāt si bolii renale.

Se face corectia factorilor reversibili care contribuie la reducerea ratei de filtrare glomerulara prin hidratare agresiva (2-3litri/zi), alcalinizarea urinii, administrarea de bifosfonati pentru reducerea hipercalcemiei, antibiotice pentru eradicarea infectiilor, medicatie uricozurica pentru scaderea nivelului acidului uric.

Studiile efectuate la pacientii cu mielom multiplu si insuficienta renala, au aratat o rata de raspuns la terapie de 39%, comparativ cu 56,4% la cei cu functie renala pastrata.

Rata de raspuns la pacientii cu insuficienta renala tratati cu un agent alchilant (Melphalan sau Ciclofosfamida), asociat cu Prednison a fost de 24%, iar la cei care au primit regimul VAD (Vincristina, Adriamicina, Dexametazona) a fost de 50%. Nu exista un consens īn ceea ce priveste dozarea Melphalanului la pacientii cu insuficienta renala. Unele studii sugereaza ca dozele ar trebui ajustate īn functie de clearance-ul la creatinina, altele nu au demonstrate diferente īn farmacocinetica dozelor mari la pacientii cu insuficienta renala comparativ cu pacientii fara disfunctie renala.. Regimul VAD este foarte eficient si poate fi instituit la pacientii cu boala renala, fara a fi necesara reducerea dozelor. La pacientii nou diagnosticati, abordarea optima este administrarea de Dexametazona īn monoterapie sau īn asociere cu Thalidomida sau (Vincristina, Ciclofosfamida, Doxorubicina), urmata de transplant.

Transplantul autolog de celule stem este urmat, la pacientii cu insuficienta renala, de rate de raspuns similare cu cele observate la cei cu functie renala indemna, dar mortalitatea postransplant este mai mare. La pacientii dializati o perioada scurta de timp reusita transplantului a determinat recuperarea functiei renale si īntreruperea dializei īn 24% din cazuri. Ca urmare, transplantul de celule stem este terapia preferata chiar si la pacientii cu mielom care au insuficienta renala avansata.



2. Prezentare de caz


Prezentam cazul unui pacient īn vārsta de 68 ani, din mediul rural, transferat īn decembrie 2006 īn Clinica de Hematologie Oradea din sectia de terapie intensiva a Spitalului Marghita, pentru investigarea unei pancitopenii severe.

Motivele internarii au fost: starea generala profund alterata, vertij, cefalee occipitala, epistaxis repetat.

Din antecedentele personale patologice, retinem hipertensiunea arteriala, tratata īn acel moment cu inhibitori de enzima de conversie si un ulcer duodenal depistat la vārsta de 28 ani, iar īn ceea ce priveste consumul de toxice, pacientul este un fumator īnrait (un pachet de tigari pe zi).

Examenul obiectiv pe aparate si sisteme a evidentiat: tegumente si mucoase palide, candidoza bucala, tesut celular subcutanat slab reprezentat, murmur vezicular īnasprit, cu raluri bronsice diseminate bilateral, abdomen sensibil la palpare īn epigastru si hipocondrul drept, usoara hepatomegalie confirmata ecografic.

Investigatiile biologice efectuate confirma pancitopenia: leucopenie (1700/microL), anemie (hemoglobina 5,7 g/dl, hematocrit 18,2%), trombocitopenie (66000/microL) si pun īn evidenta valori crescute ale creatininei serice (1,85mg/dl) si ale vitezei de sedimentare a hematiilor (118/145mm/h)..

Medulograma evidentiaza o maduva osoasa bogata, formata īn exclusivitate de plasmocite izolate si īn sincitii, cu aspect mielomatos.

Electroforeza proteinelor serice arata hipergamaglobulinemie (34,79g/dl) cu aspect monoclonal. Radiografia de craniu evidentiaza multiple zone de osteoliza cu dimensiuni cuprinse īntre 0,5 si 2 cm, diseminate la nivelul īntregii calote craniene.

Se instituie īn acel moment o prima cura citostatica tip VMCP (Vincristina, Melphalan, Ciclofosfamida, Prednison), initial bine tolerata, dar postterapeutic se instaleaza o pancitopenie severa, sindrom febril (40 grade Celsius), frisoane, tuse cu expectoratie mucopurulenta. Radiografia pulmonara pune īn evidenta o colectie lichidiana pleurala bazal dreapta, cu voalarea īntregului hemitorace drept si multiple opacitati micronodulare flu conturate, unele confluente, diseminate īn ambii cāmpi pulmonari. Se face terapie cu antibiotice tip Cefalosporine de generatia a III a si concomitent, se administreaza Dexametazona 40 mg/zi timp de 4 zile, cu pauza de 2 zile, apoi din nou 40 mg/zi īnca 4 zile. Asociat, se instituie tratament de substitutie, reprezentat de transfuzii de sānge integral si masa eritrocitara, cu evolutie favorabila.

Urmeaza o noua internare, la un interval scurt de timp, pacientul acuzānd astenie marcata, dureri osoase generalizate, inapetenta, scadere ponderala, oligoanurie.

Paraclinic: leucocite 2100/microL, hemoglobina 8,7g/dl, trombocite 74000/microL, hiperpotasemie (5,7mmoli/L), alterari ale timpilor de coagulare.

Pe parcursul internarii se constata o crestere rapida a parametrilor de retentie azotata: creatinina serica de la 1,56mg/dl pāna la 2,46mg/dl, ureea serica de la 96mg/dl la 180mg/dl.

Datorita pancitopeniei severe si alterarilor clinice si biologice, se renunta la o noua cura citostatica, se face doar terapie de substitutie cu sānge integral, se administreaza antibiotice, antimicotice, diuretice, uricozurice si Dexametazona 40mg/zi, timp de 4 zile.

Ultima internare īn Clinica de Hematologie, īn februarie 2007, ne aduce īn prim plan un pacient astenic, cu dureri osoase marcate si dispnee inspiratorie de repaus; biologic, pancitopenie marcata, probe renale alterate. S-a instituit de urgenta terapie perfuzabila, diuretice, bifosfonati, transfuzii de sānge integral, antibiotice īn dubla asociere. Dupa reechilibrarea clinicobiologica, se īncearca o noua cura citostatica, de aceasta data monochimioterapie de tip Alkeran, initial bine tolerata de pacient, urmata de o alterare brusca a starii generale, bolnavul acuzānd junghi toracic drept, tuse cu expectoratie purulenta, febra, frisoane. Radiografia pulmonara efectuata de urgenta evidentiaza colectie pleurala dreapta si opacitate de intensitate medie, flu conturata, de 8/9 cm, infrahilar drept. S-a modificat terapia antibiotica, instituind o asociere de Tazocin si Metronidazol, factori de crestere, dar evolutia este nefavorabila, cu agravare continua a tabloului clinic si biologic.


Concluzii


Asocierea insuficientei renale determina un prognostic nefavorabil la pacientii cu mielom multiplu. La acest pacient, insuficienta renala a fost interpretata ca fiind rezultatul modificarilor patologice induse de afectiunea hematologica la nivel renal, la care au contribuit si factori extrarenali (procesul infectios pulmonar, deshidratarea indusa de hipertermie).


Bibliografie


  1. Goldschmidt H., Lannert H.- Multiple Myeloma and renal failure, Nephrol. Dial. Transplant, 2000
  2. Solomon A., Weiss DT., Kattine A. - Nephrotoxic potential of Bence Jones protein, NEJM, 1991
  3. Alexanian R., Barlogie B. - Implications of renal failure in multiple myeloma, Williams Hematology
  4. Nephrology Dialisis Transplantation - Myeloma, new approaches to combined nephrological-hematological management, 2006
  5. Arch. Intern. Med - Renal failure in multiple myeloma, 1998   



loading...











Document Info


Accesari: 5708
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )