Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































NOŢIUNI DE ORGANOGENEZĂ

medicina


II. NOŢIUNI DE ORGANOGENEZĂ

II. 1. Stadiile Carnegie



Stadiile Carnegie sunt un sistem folosit de embriologi pentru a descrie aparenta maturitate a embrionului. Unui embrion i se atribuie un stadiu Carnegie (un număr de la 1-23) pe baza caracteristicilor lui exterioare. Acest sistem de stadii nu e dependent de vârsta cronologică si nici de mărimea embrionului. Stadiile sunt nivele arbitrare de matur 20320q1622u itate bazate pe caracteristicile fizice ale embrionului. Embrionii pot avea vărste si dimensiuni diferite, dar sunt încadrati în aceleasi stadiu Carnegie pe baza aspectului exterior.

Vârsta postovulatorie-e frecvent utilizată de clinicieni pentru a descrie maturitatea embrionului. Ea se referă la timpul scurs de la ultima ovulatie dinainte de sarcină. Vârsta postovulatorie e un bun indicator al vârstei embrionului deoarece momentul când a avut loc ovulatia poate fi determinat iar fertilizarea trebuie să fi avut loc în apropierea ovulatiei.

Stadiul 1

Vârsta-1 zi

Dimensiune-0,1-0,15 mm

Evenimente-ovocitul a fost fecundat în 1/3 laterală a trompei uterine si prin miscări peristaltice ale trompei uterine este împins către uter. Imediat după fecundare se initiază segmentarea totală, aproape egală a oului, în două blastomere.


 

Stadiul 2

Vârsta-2-3 zile

Dimensiunea-0,1-0,2 mm

Evenimente-apare masa celulelor interne (embrioblast, buton embrionar) si masa celulelor externe (trofoblast), în stadiul de 12-16 celule constituie morula, care pătrunde prin ostiul uterin în cavitatea uterină. Segmentarea continuă până când indicele nucleocitoplasmatic devine unitar.

Stadiul 3

Vârsta-4-5 zile

Dimensiunea-0,1-0,2 mm

Evenimente-se formează cavitatea unică, blastocel, care împreună cu butonul embrionar si trofoblastul alcătuiesc blastocistul, care colindă liber în cavitatea uterină.

Stadiul 4

Vârsta 5-6 zile

Dimensiunea -0,1-0,2 mm

Evenimente- începe încuibărirea, blastocistul devine atasat mucoasei uterine.

Stadiul 5

Vârsta-7-12 zile

Dimensiunea -0,1-0,2 mm

Evenimente-continuă implantarea blastocistului

Stadiul 6

Vârsta-13-15 zile

Dimensiunea-0,2 mm

Evenimente-apar mezodermul extraembrionar si linia primitiva

Stadiul 7

Vârsta-15-17 zile

Dimensiunea-0,4 mm

Evenimente-are loc gastrulatia; apare notocordul


Stadiul 8

Vârsta-17-19 zile

Dimensiunea-1-1,5 mm

Evenimente-se formează nodul primitiv si canalul notocordal


 

Stadiul 9

Vârsta-19-21 zile

Dimensiunea-1,5-2,5 mm

Număr somite-1-3

Evenimente-apar plicile neurale, plicile cefalice si proeminenta cardiacă


Stadiul 10

Vârsta-22-24 zile

Dimensiunea-2-3,5 mm

Număr somite-4-12

Evenimente-fuzionează plicile santului neural.


Stadiul 11

Vârsta-23-26 zile

Dimensiunea-2,5-4,5 mm

Număr somite-13-20

Evenimente-se închide neuroporul anterior


Stadiul 12

Varsta-26-30 zile

Dimensiunea-3-5 mm

Număr somite-21-29

Evenimente-se închide neuroporul posterior


Stadiul 13

Vârsta-28-32 zile

Dimensiunea-4-6 mm

Număr somite-30

Evenimente-apar mugurii membrelor, placoda cristalinului


Stadiul 14

Vârsta-31-35 zile

Dimensiunea-5-7 mm

Evenimente-apar foseta cristalinului si cupa optică


Stadiul 15

Vârsta-35-38 zile

Dimensiunea-7-9 mm

Evenimente-apar vezicula cristalinului, foseta olfactivă, segmentul distal al mâinii


Stadiul 16

Vârsta-37-42 zile

Dimensiunea-8-11 mm

Evenimente-fosele nazale se deplasează ventral, apar proeminentele auriculare si paleta piciorului


                            



Stadiul 17

Vârsta-42-44 zile

Dimensiunea-11-14 mm

Evenimente-apar razele degetelor


               

Stadiul 18

Vârsta-44-48 zile

Dimensiunea-13-17 mm

Evenimente-începe osificarea


           

Stadiul 19

Vârsta-48-51 zile

Dimensiunea-16-18 mm

Evenimente-îndreptarea trunchiului


               

Stadiul 20

Vârsta-51-53 zile

Dimensiunea-18-22 mm


Evenimente-membrele superioare se alungesc si apare articulatia cotului

Stadiul 21

Vârsta-53-54

Dimensiunea-22-24 mm

Evenimente-mâinile si picioarele se rotesc spre interior


Stadiul 22

Vârsta-54-56 zile

Dimensiunea-23-28 mm

Evenimente-apar pleoapele, urechea externă


Stadiul 23

Vârsta-56-60 zile

Dimensiunea-27-31 mm

Evenimente-capul are aspect rotund, se individualizează corpul si membrele.


 

II. 2. Dezvoltarea intra-uterină în primele săptămâni de viată

Multe din celulele corpului uman sunt celule "somatice", fiecare continând în nucleul său 46 de cromozomi. Spermatozoidul si ovulul sunt "gameti", fiecare cu câte 23 de cromozomi. Unirea acestor gameti într-o singură celulă care contine 46 de cromozomi dispusi în 23 de perechi, se petrece în procesul fecundării. Spermatozoizii ejaculati în vaginul femeii străbat mucusul secretat de colul uterin (care în perioada ovulatiei devine mai putin dens si dispus într-un strat mai subtire), trec prin uter si ajung în trompa uterină unde pot supravietui maximum 48 de ore. După fenomenul ovulatiei, ovocitul II, blocat în metafaza celei de a 2-a diviziuni a meiozei, este atras de către trompa uterină, înaintează datorită miscărilor ondulatorii ale trompei si ajunge în treimea ei externă, locul unde are loc fecundatia.

Săptămâna I-a


(după L. Nilsson)

Spermiile depuse în tractul genital feminin ajung în 5-45 minute în 1/3 externă a tubei uterine, locul de electie al fecundării. Viabilitatea si în special puterea fecundantă a spermiei este în medie de 24 ore dar poate dura 3-4 zile, deoarece multe spermii sunt stocate în mucusul cervical. Fecundarea cuprinde: fuzionarea spermiei cu ovocitul secundar si activarea ovocitului. Pentru ca o spermie să devină aptă de fecundare trebuie să sufere două procese: capaciatatia si reactia acrozomică. Capacitatia are loc la trecerea spermiei prin tractul genital feminin. Reactia acrozomică are loc în momentul trecerii spermiei prin corona radiata; ea constă în fuzionarea membranei acrozomului cu membrana capului spermiei si eliberarea unor enzime: hialuronidaza, acrozina, lisina necesare pentru erodarea si străbaterea zonei pellucida.

Fecundarea durează în medie 24 ore si cuprinde mai multe faze:

-străbaterea coronei radiata,

-perforarea zonei pellucida,

-contactul dintre capul spermiei si ovocit,

-reactia ovocitului,

-formarea pronucleilor si fuzionarea lor.

După ce enzimele depozitate în acrozom sunt eliberate, spermatozoidul penetrează peretele extern al ovulului (zona de protectie reprezentată de corona radiata si zona pellucida).

O dată ce primul spermatozoid a pătruns prin zona pellucida se initiază un chemotactism negativ si nici un alt spermatozoid nu mai poate pătrunde în ovul; la specia umană un singur spermatozoid este necesar si în acelas timp suficient pentru a fecunda ovulul.

Capul spermatozoidului odată ajuns în interiorul ovocitului II determină reactia acestuia cu terminarea celei de a doua diviziuni de maturatie si formarea ovotidei care devine pronucleu femel. Capul spermiei devine pronucleu mascul si are loc fuziunea celor doi pronulclei (amfimixia) în urma căreia rezultă o singură celulă, zigotul unicelular sau celula ou, o individualitate unică din punct de vedere genetic. În timpul fecundării au loc un fenomen de crossing over, transmiterea caracterelor ereditare si totodată mentinerea heterogenitătii speciei, stabilirea sexului genetic, restabilirea garniturii cromozomiale diploide. Din acest moment, prin aranjamentul unic al materialului genetic (ADN) este determinat sexul si toate celelalte caracteristici ale dezvoltării somatice (culoarea părului, a ochilor, fizionomia, etc).

Imediat după terminarea fecundării se initiază segmentarea. La om segmentarea zigotului este totală, aproape egală si are loc prin planuri de clivaj perpendiculare. Procesul începe cu mitoza zigotului în urma căreia se obtin două celule noi, blastomere, aproape egale: un micromer si un macromer; urmează o nouă mitoză si la 50 ore din momentul fecundării se obtin patru blastomere, apoi o nouă mitoză, opt blastomere etc.; diviziunea din cadrul segmentării progresează prin multipli de 2 (8, 16, 32, etc); la 72 ore se observă 12-16 blastomere, care alcătuiesc o morulă. Sub această formă pătrunde în cavitatea uterină si în următoarele 2-3 zile segmentarea continuă cu viteze inegale pentru micromere si macromere. Laq 96 ore prezintă 58 blastomere din care 5 macromere situate central formând embrioblastul si restul micromere situate periferic alcătuind trofoblastul. In a 4-a zi de la fecundare în interiorul morulei se evidentiază o cavitate unică, blastocelul, embrioblastul fiind împins la unul din poli. Aceste modificări duc la aparitia blastocistului. Celulele sale vor forma pe viitor două grupe: învelisul periferic (trofoblastul) care va da nastere structurilor nutritive, inclusiv placentei, si masa internă (butonul embrionar sau embrioblastul) care constituie viitorul embrion.

Ziua a cincea

(după L. Nilsson)

În ziua a 5-a zona pellucida dispare si la începutul zilei a 6-a blastocistul se alipeste de endometrul uterin pe care începe să-l erodeze. Embrionul a ajuns deja în cavitatea uterină, si mai rătăceste încă 24 de ore, căutându-si locul ideal de implantare. Sub influenta hormonală, endometrul uterin se transformă decidual. Implantarea se face mai frecvent în mucoasa fundului uterin deoarece, la acest nivel, tonusul muscular este mai scăzut în săptămâna care urmează ovulatiei.

Săptămâna a II a

Săptămâna a doua este caracterizată prin două mari procese:

-sfârsitul nidatiei;


-transformarea embrioblastului (buton embrionar) în disc embrionar bilaminar.




(după L. Nilsson)

Embrioblastul ia o formă turtită, circulară, devenind disc embrionar în care se disting 2 straturi: unul formează planseul cavitătii amniotice, fiind alcătuit din celule înalte, cu mare activitate proliferativă, ectodermul primitiv; al doilea strat, care formează plafonul cavitătii blastocelului, constituie endodermul primitiv. La finele săptămânii a doua discul embrionar are dimensiunea între 0,1-0,2 mm.

În această perioadă are loc, printr-un proces enzimatic, erodarea tesutului uterin superficial, se trece de la modul de nutritie autotrof la cel heterotrof. Pe tot parcursul acestei săptămâni oul se afundă progresiv în endometru, până când va fi acoperit total de acesta, proces numit nidatie (încuibărire). In paralel, prelungiri pornite din stratul extern al embrionului (trofoblast) încep să pătrundă în endometru, pentru a se forma ulterior placenta. În această periodă are loc contactul propriu-zis între organismul matern si embrion, stabilindu-se toleranta imunitară a mamei vis-a-vis de acest "corp străin".

În timpul perioadei anterioare nidatiei are loc fenomenul impropriu denumit "pierdere". Se estimează că între 20% si 50-60% dintre ovulele fertilizate sunt eliminate din uter. Ele nu reusesc să se implanteze si sunt "pierdute" datorită unor dezechilibre chimice în sistemul reproductiv sau datorită unoranomalii cromozomale sau genetice purtate de embrion.

Expunerea discului embrionar la egenti teratogeni în timpul acestor două săptămâni poate distruge blastocistul sau determină avort spontan.

Săptămâna a III a


(după L. Nilsson)

După ce embrionul se nidează cu succes, suferă o restructurare sau diferentiere a celulelor componente. Procesul prin care discul embrionar didermic devine trilaminar se numeste "gastrulatie". Procesele care caracterizează gastrulatia sunt:

-aparitia liniei primitive,

-formarea notocordului.

Are loc o rearanjare a celulelor care se dispun în 3 straturi: ectoderm, mezoderm si endoderm embrionar. Tot acum din mezodermul axial se conturează notocordul (coarda dorsală) care determină dezvoltarea initială a sistemului nervos si a coloanei vertebrale a embrionului.

În ziua a 17-a mezodermul prezintă 3 segmente: paraaxial (somite), intermediar, lateral. Din materialul somitelor vor încep să se formeze cea mai mare parte a scheletului capului, trunchiului si musculatura respectivă precum si dermul. Din cordoanele nefrogene se vor dezvolta ulterior aparatele excretor si genital.


Pe seama mezenchimului plăcii cardiogene se formează tubul cardiac primitiv care este animat de contractii începând cu ziua a 20-a; inima pompează cantităti tot mai mari de sânge prin sistemul circulator. Aparatul circulator este primul aparat care devine functional (la 21 zile). Se dezvoltă reteaua vasculară si au loc primele schimburi de substante între circulatia embrionară si sângele matern; se trece la un mod de nutritie hemotrof.

(după L. Nilsson)

II. 3. Perioada embrionară (săptămânile 4 - 8 de dezvoltare)

Caracterele generale ale acestor săptămâni sunt:

-stabilirea formei generale a corpului,

-aparitia primordiilor de organe.

De asemenea este perioada critică în care expunerea la agenti teratogeni determină aparitia malformatiilor congenitale.

Săptămâna a IV a

Sub influenta inductorie a notocordului, ectodermul situat dorsal de notocord formează placa neurală. Pe suprafta spatelui embrionar se observă proeminentele somitelor. Tubul neural este închis numai în dreptul lor, prezentând neuroporul anterior si posterior ca se închid la 24 respectiv 28 zile de viată intra-uterină. Tubul neural va da nastere sistemului nervos central iar zona de jonctiune dintre placa neurală si restul ectodermului va forma crestele neurale. Celulele crestei neurale vor da nastere ganglionilor spinali si autonomi, partial ganglionilor nervilor V, VII, IX, X, tecii Schwann, leptomeningelui, celulelor pigmentare, medulosuprarenalei, sistemului APUD si unor componente musculare si scheletice ale regiunii capului.

În ziua a 24-a îsi fac aparitia primele două din cele sase perechi de arcuri branhiale iar cordul proemină ventral.. La vârsta de 26 zile devin vizibile primordiile membrelor superioare si placodele otice. În ziua a 28- a apar primordiile membrelor inferioare si placodele cristaliniene. În această săptămână apar primele organe de simt: ochii, urechea internă si gura.

Se observă intestinul cu cele trei segmente: anterior, mijlociu si posterior. Din intestinul anterior se dezvoltă primordiul aparatului respirator. 

Are loc formarea celomului intraembrionar care împarte mezodermul lateral în două foite mezoteliale: una dorsală, parietală sau somatică ce formează somatopleura si una ventrală, viscerală sau splanhnică, ce formează splanhnopleura.

Oul se scaldă deja într-o cavitate amniotică voluminoasă.


Săptămâna a V a

(după L. Nilsson)

Este caracterizată prin ritmul accelerat de crestere al capului. În ziua a 29 -a mugurii membrelor sunt bine formati, alcătuiti din cele trei segmente: proximal, medial, distal. Ochii se închid la culoare pe măsură ce se produce pigmentarea. Încep să se formeze emisferele cerebrale (telencefalul). Apar placodele olfactive care, înfundându-se în tesutul subiacent determină formarea foselor nazale. În partea terminală a intestinului anterior apar mugurele hepatocistic si cei doi muguri pancreatici (ventral si dorsal). Intestinul mijlociu comunică cu restul sacului vitelin prin canalul vitelin care progresiv se închide, intestinul mijlociu devine intestin subtire, cec, colon ascendent si 2/3 din colonul transvers; intestinul posterior formează restul colonului, rectul  si partiunea superioară a canalului anal.

Săptămâna a VI a


(după L. Nilsson)

Apare pavilionul si metaul acustic extern. Membrele sunt lungi, se diferentiază cotul si genunchiul, în segmentul distal al membrelor apar santurile digitale.

Începind cu ziua a 40 a se pot deosebi si înregistra undele cerebrale; de acum creierul începe să coordoneze miscarea muschilor. 

Săptămâna a VII a


(după L. Nilsson)

Se formează maxilarele, iar rădăcinile celor 20 de dinti de lapte apar în gingii. Intestinul mijlociu herniază în celomul extraembrionar al cordonului ombilical. Embrionul începe să se miste spontan iar aceste miscări sunt vizibile la examen ecografic. Initial miscările sunt reduse dar pe măsura dezvoltării sistemului muscular si osos se amplifică. Mama va simti primele miscări abia în luna a patra (cele care sunt la primasarcină) sau cel mai devreme la sfârsitul lunii a treia (mame multipare). Această sensibilitate tardivă este datorată faptului că în săptămânile VII - XIV embrionul nu este destul de puternic pentru a efectua miscări ample; miscările sale sunt amortizate de lichidul amniotic în care se scaldă; dimensiunilor sale sunt reduse si nu presează încă asupra peretelui uterin.



Săptămâna a VIII a


(după L. Nilsson)

Capul embrionului este rotund, deflectat, reprezintă ˝ din lungimea sa. A apărut regiunea nucală, pleoapele s-au schitat, ochii sunt încă descoperiti dar spre finele săptămânii, pleoiapele fuzionează. Pavilionul urechii are formă definitivă, dar este situat în pozitie joasă. Degetele membrelor superioare sunt scurte dar încep să se diferentieze si degetele membrelor inferioare; articulatiile sint bine individualizate.

Înfătisarea generală începe să fie umană si începând cu săptămâna a 9-a de viată intra-uterină embrionul devine făt. Acum măsoară cca 2 cm si cântăreste aproape un gram, toate organele interne există, fata are aspect uman, regiunea codală dispare. Inima bate de mai bine de o lună, stomacul produce sucuri gastrice si rinichiisunt functionali. Intestinul s-a diferentiat deja în părtile sale succesive: esofag, stomac si intestin propriu-zis. Abdomenul are deja o formă rotunjită. Aparatul respirator se dezvoltă intens si capătă o structură arborescentă. Inima a ajuns la forma sa externă definitivă si la compartimentarea în patru cavităti. Totusi circulatia sanguină va rămâne într-o formă primitivă până la nastere pentru că nu cuprinde decât circulatia sistemică; cea pulmonară va deveni functională doar la nastere. 

II.4.Perioada fetală (săptămâna a 9-a a dezvoltării - până la nastere)

Caracterele principale ale acestei perioade sunt:

-cresterea în greutate în ultimele săptămâni,

-maturarea tesuturilor si organelor,

-definitivarea înfătisării umane.

Săptămâna a IX a


(după L. Nilsson)

La începutul săptămânii a 9-a capul încă reprezintă ˝ din lungimea totală a corpului, dar până în săptămâna a 12-a ritmul său de crestere scade, în timp ce lungimea întregului corp devine mai mult decât dublă celei din săptămâna a 9-a. fata este largă, ochii lateralizati cu pleoapele fuzionate, urechile în pozitie joasă. Membrele sunt scurte cu degetele mici, amprentele sunt deja evidente în piele. Fizionomia este clar umană, fosele nazale sunt separate de gură prin valul palatin.


Săptămâna a X a

(după L. Nilsson)

Ansele intestinale reintră în cavitatea peritoneală si celomul cordonului ombilical dispare. Ficatul este principala sursă de elemente figurate sanguine, dar spre finele săptămânii a 12-a activitatea sa începe să scadă si splina preia acest rol. Fătul se poate uita cu ochii întredeschisi, îsi poate misca limba si poate înghiti, îsi poate încrunta fruntea.

Săptămâna a XI a


(după L. Nilsson)

Acum fătul are cam 4 cm. Miscările muschilor devin mai coordonate. Mugurii gustativi sunt functionali.

Săptămânile XII - XVI

La finele săptămânii a 12-a fătul are 30 de grame, sunt prezente reflexul palpebral si reflexul de succiune la atingerea buzelor. Fătul doarme iar când se trezeste îsi exersează puternic musculatura : întoarce capul, îndoaie degetele de la picioare, deschide si închide gura, face sărituri. Dacă e mângâiată, palma se va strânge într-un pumn închis tare.


Organele genitale externe iau forma matură fetală, sunt vizibile ecografic uterul se dublează ca mărime iar rinichiul îsi începe functia secretorie. Curând se vor închide pleoapele, pentru a proteja ochii si se vor redeschide în luna a saptea.

 (după L. Nilsson)

În săptămâna a 13-a procesul de crestere se accelerează până în săptămâna a 16-a. capul este mai mic raportat la dimensiunile corpului. pe scalp apar firele de păr; membrele s-au alungit si osificarea scheletului este avansată. Spre finele săptămânii a 16-a ovarele diferentiate contin ovogonii si foliculii primordiali.

Săptămânile XVI - XX


(după L. Nilsson)

Între săptămânile 16-20 cresterea în lungime are ritm încetinit dar ajunge la aproximativ 50 mm. membrele inferioare si-au căpătat proportiile iar miscările fetale sunt resimtite de către mamă. De la această dată nasterea urmează la 147±15 zile.

În săptămânile 18-20 uterul este complet format si începe să apară lumenul vaginal.

În săptămâna a 20 -a începe coborârea testiculului.

Săptămânile XXI -  XXV


(după L. Nilsson)

Săptămânile 21-25 sunt caracterizate prin cresterea mare în greutate. Corpul a devenit relativ proportional dar pielea este încretită, transparentă si de culoare rosietică din cauza numeroaselor capilare sanguine. În săptămâna a 24 -a celulele alveolare pulmonare elaborează surfactantul.

Săptămânile XXVI - XXIX

Între săptămânile 26-29 fetusul este viabil chiar dacă se naste prematur, datorită dezvoltării suficiente a plămânilor si vaselor sale. Sistemul nervos central este suficient de matur pentru a controla miscările respiratorii, ritmice si temperatura corpului. ochii se redeschid. Stratul de grăsime albă subcutanat este bine dezvoltat, în special în jurul articulatiei radiocarpiene. La finele săptămânii a 28- a eritropoieza scade la nivelul splinei, functia ei fiind preluată de măduva osoasă.

Săptămânile XXX - XL


În săptămânile 30 - 40 pielea devine netedă, cantitatea de grăsime albă ajunge la 7-8% din greutatea corpului. reflexul pupilar la lumină este prezent din săptămâna a 30-a. În săptămâna a 36- a circumferinta capului este egală cu cea a abdomenului, după care ultima poate deveni mai mare. Cu cât se apropie termenul de nastere, cresterea încetineste; la termen, fetusul are o lungime de 50-51 cm vertex-călcâi si o greutate de 3200 - 3400g.













Document Info


Accesari: 13150
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )