Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































SUBSTANTE ALELOCHIMICE

medicina












ALTE DOCUMENTE

GENERALITATI PRIVIND ANTIBIOTICE
BULETIN DE ANALIZE MEDICALE Nr.. EXAMENE BACTERIOLOGICE
URGENŢE
Regimul vegetarian
Cura de fosnete si culori
DIAGNOSTICUL RADIOIMAGISTIC AL AFECŢIUNILOR OSTEOMUSCULARE SPECIFICE COPILULUI
Elementele esentiale ale hemofiliei A
EMBRIOLOGIE sI ANATOMIE
Senzatiile
Limfocitul T

SUBSTANTE  ALELOCHIMICE

3.1. Substanġe chimice naturale



Plantele sintetizeazċ o varietate de compuĝi , o parte a acestor compuĝi fiind implicatċ în procesul de alelopatie. Cele mai multe sunt metaboliġi secundari sunt identificaġi în sol (Whitehead 1964) ĝi plante (Glass 1974; Putnam ĝi Tang, 1986. Aceste  substanġe variazċ de la gaze simple, compuĝi alifatici la acizi aromatici complecĝi incluzând acizii acetic ĝi butiric, acizi graĝi cu catenċ lungċ, chinome, fenoli simpli, acizi fenolici, derivaġi ai acidului cinomic ĝi benzoic, cumarine, flovonoide, câteva tonine hidrolitice ĝi condensate, terpenoide, alcaloizi ĝi compuĝi azotaġi (Harbone 1980; Mandova 1985; Rice, 1987). Substanġele alelochimice sunt grupate în urmċtoarele categorii :

Compuĝi alifatici : Deĝi aceĝti compuĝi nu sunt foarte numeroĝi în rândul substanġelor alelochimice, câġiva dintre ei ca metanol, butanol, acizi oxalic, formic, butinic ĝi lactic inhibċ germinaġia seminġelor ĝi creĝterea plantelor (Rice, 1984).

Lactone Nesaturate : Multe din antibioticele cunoscute ca ĝi patulinċ, acid penicilic sunt simple lactone ĝi sunt inhibitori ai câtorva microorganisme.

Acizi graĝi ĝi lipide : Câġiva acizi graĝi de la plantele terestre ĝi acvatice mċresc toxicitatea pentru plantele care cresc în apropierea lor. Un acid gras nesaturat cunoscut, cloretin a fost izolat din alga Chlorella (Rice, 1984). Câġiva acizi graĝi ĝi anume : nonanoic, decanoic, lauric, miristic, palmitic, stearic ĝi linoleic izolaġi din Chamydomonos sunt inhibiitori ai creĝterii unei alge ĝi anume Haematococcus (Rice, 1984). Compuĝii similari izolaġi din Polygonum inhibând creĝterea la Azotobacter ĝi Rluizobium (Ibrahim ĝi colaboratorii 1983).

Terpenoide : Acestea cuprin o mare parte din sunbstanġele alelochimice care au fost izolate din plante în mod particular cele care cresc în regiunile aride ĝi semiaride. Acestea include : a - pinenċ, camforul cineol ĝi depentenċ produsċ de Salvia spp (Lovett, 1986) Amaronthus (Brodow ĝi Connick 1988 ), Eucalyptul (de Moral ĝi Muller, 1970), Artemisia (Kil ĝi colaboratorii,1992) ĝi Pinus (Nehlin, 1994) ĝi sunt cunoscute pentru capacitatea lor alelopaticċ la plante de culturċ ĝi buruieni. Câteva terpene cu activitate alelopaticċ au fost izolate din Melilotus (Macias ĝi colaboratorii 1994).

Glucozide cianogenice : Diferite glucozide cianogenice ca ĝi durina ĝi amigdalina sunt cunoscute pentru capacitatea lor alelopaticċ în diferite culturi (Mandava, 1985; Rice, 1984). Multe din Brassicaceae produc glicozidic care prin hidrolizċ produc izotiacianaġi cu potenġial biologic asemċnċtor (Cheorin ĝi Boerner 1991).

Compuĝi aromatice Aceĝtia cuprind o mare parte din substanġele alelochimice ĝi includ fenoli, acizi fenolici, derivaġii ai acidului cinomic, chinome, cumarine, flovonoide ĝi tominuri.

Fenolii simpli În cadrul fenolilor simpli hidrochinonele ĝi arbutinul au fost izolate din compuĝii volatili de la Arctostaplujlos (Rice 1984) ĝi aceĝtia inhibċ creĝterea câtorva plante.

Acidul benzoic ĝi derivaġii lui : Acidul hidroxibenzoic ĝi acidul vanilic sunt cei mai comuni acizi implicaġi în alelopatie. Compuĝii au fost izolaġi din castravete (Yu ĝi Matsui 1994) din Avena (Perez ĝi Ormeno-Nunez, 1991a) din Rorippa sylvestris (Yamane, 1992) ĝi din Sorghum (Nicollier ĝi colaboratorii, 1985). Aceĝti compuĝi au fost identificaġi ĝi în sol (Mandava 1985).

Acidul cinomic ĝi derivaġii sċi . Mulġi din aceĝti compuĝi sunt derivaġi din calea metabolicċ a acidului shikimic ĝi sunt larg rċspândiġi în plante. Au fost identificaġi în Parthenium (Kohli ĝi colaboratorii, 1985) castravete (Yu ĝi Matsui, 1984), Floarea-soarelui (Macias, 1993). Alġi derivaġi ai acidului cinamic ca acizii clorogenic, cofeic, p-cumaric ĝi acizii ferulici sunt frecvent rċspândiġi în regnul vegetal ĝi sunt interzise faġċ de o varietate de plante (culturi agricole) ĝi buruieni : Efectele toxice ale acestor compuĝi sunt în special datorate unei îndelungi persistente în sol (Rice, 1984) ĝi câġiva derivaġi ai acidului cinamic au fost identificaġi  ca factori ce stopeazċ germinaġia (Sathiyamoorthy, 1990).

Chinone ĝi derivaġi. Câteva dintre chinome ĝi derivaġii lor provin din acidul shikimic. Yuglonele ĝi noftochinome înrudite au fost izolate din  nuc (Thiboldeaux ĝi colaboratorii 1994) Naftochinonele ĝi a - noftol sunt izolate din floarea-soarelui (Rice 1984). Mulġi dintre aceĝti derivaġi sunt antibiotice cunoscute precum helmunthosporin, tetrociclina ĝi aureomicina (Whittaker ĝi Feeny, 1971).

Cumarine. Cumarinele Loctonele acidului hidroxicinamic, sunt cunoscute ca apċrând în câteva plante. Unele dintre cumarine, ca metil esculina au fost identificate în Ruta, Avena ĝi Imperata. Printre altele, scopolina, scopoletina ĝi furanocumarina sunt cunoscute (Rice, 1984) pentru potenġialul lor în a opri creĝterea câtorva plante agricole.

Flavonoide. O largċ varietate de flovonoide ca florizin din resturile de mċr (Rice, 1984) ĝi produsele sale accidentale, ca glicozide de Kaempeferol, quercetin ĝi mircetin sunt substanġe alelochimice (Harbone, 1980; Rice, 1984) bine cunoscute.

Taninuri. Tanineurile care include atât varietċġile hidrolizabile cât ĝi din cele nehidrolizabile sunt cunoscute pentru electele lor inhibitorii datoritċ capacitċġii lor de a lega proteine. Taninurile hidrolizabile comune, ca galic, elogic, trigalic, tetrogalic ĝi acizii clubulic sunt larg distribuite în tot regnul vegetal (Harbone, 1980; Swain, 1977). Mulġi din aceĝtia se gċses în solul pċdurilor în concentraġiile necesare pentru a opri nitrifitatea (Harbone, 1980; Ponder, 1987). Taninurile concentrate, care apar din polimerizarea oxidativċ a catechinelor sunt cunoscute pentru potenġialul lor în a distruge bacteriile nitrificatoare în solurile pċdurilor (Ponder, 1987) ĝi în a încetini rata de descompunere a materiei organice în sol, ceea ce este foarte important în ciclicitatea mineratċ (Fischer, 1987).

Alcaloiz. Deĝi câtiva alcaloizi au fost izolaġi din plante, numai câġiva au fost identificaġi ca având potenġial alelopatic. Câġiva din alcaloizi cum ar fi cocaina, fizostigmina, cofeina, chimina, strichina ĝi cincomina sunt factori inhibatori ai germinċrii seminġelor (Rice 1984).

Biosinteza. Marea majoritate a substanġelor alelochimice sunt produĝi metabolici secundari derivaġi fie din acidul acetic sau din acidul shikimic (Rice, 1984). Prin grupele de substanġe alelochimice, terpenoide, steroizi, flovonoide, acizi organici solubili în apċ, alcooli cu catenċ liniarċ, aldehide, alifatice, cetone, acizi graĝi simpli nesaturaġi, acizi graĝi cu catenċ lungċ, poliacetilene, noftochinone, antrochinone, chinone complexe ĝi floroglucibo sunt derivaġi din acetaġi.

Substanġele alelochimice obġinute din acidul shikimic include fenoli simpli, acid benzoic ĝi derivaġii lui, acid cinonic ĝi derivaġii lui, cumarine, sulfide ĝi glicozide, alcaloide ĝi cianolidrine, unele din  derivatele chinonei ĝi toninurile hidrolizabile. Cċile biosintetice ale câtorva compuĝi fenolici, care includ cei mai mulġi din derivaġii acidului benzoic ĝi celui cinonic au fost studiaġi mai mult ĝi un numċr de enzime implicate în cċile biosintetice au fost purificate ĝi descrise, se ĝtie cċ acestea sunt influenġate de factori biotici ĝi de cei abiotici (Bolwell ĝi colaboratorii 1986; Liang ĝi colaboratorii 1989). Aproximativ 2 % din carbonul fotosintetic a fost folosit la biosinteza câtorva flovonoide ĝi a complecĝilor fenolici. Concentraġiile acestor acestor complecĝi în ġesċturi variazċ în funcġie de rata biosintezei lor, acumulare (depozitare) ĝi degradare ĝi sunt afectate ĝi de balanġa internċ a reglatorilor de creĝtere ai plantelor.


FIG. 2 Calea biosinteticċ a substanġelor alelochimice (dupċ Rice, 1984)



 

          3.2. Principiile alelopatiei

            Relaġiile interspecifice, care edificċ ĝi menġin biocenoza se bazeazċ pe legitċġi biochimice. Peste tot în mediul sunt eliminaġi produĝi externi ai metabolismului fiinġelor vii, prin care mediu dobândeĝte o anumitċ configuraġie biochimicċ. Substanġele biochimice care acġioneazċ negativ sau pozitiv asupra altor organisme, sunt denumite substanġe cetocrine sau alelochimicale (gr. allelos = reciproc). Prin circulaġia ĝi distribuġia acestor substanġe se realizeazċ în ecosistem o structurċ biochimicċ. Alelochimicalele nu sunt substanġe secundare, nu sunt de prisos în organism ĝi nu sunt substanġe produse numai ocazional. Producerea alelochimicalelor este rezultatul unui proces biochimic logic, ce se desfċĝoarċ în toate organismele în cadrul ecosistemului. Peste tot, unde are loc creĝterea plantelor apar în ape ĝi soluri combinaġii organice libere, ce provin din metabolismul vegetal ĝi sunt active biologic ĝi ecologic.

            Cu fenomenele biochimice din cadrul ecosistemelor se ocupċ alelopatia, dar ĝi ecologia biochimicċ. Vechiul nume de alelopatie (gr. pathé = acġiune) desemna mai întâi pur fiziologic influenġarea reciprocċ a plantelor. Astċzi, noġiunea are un înġeles mai larg ca influenġarea reciprocċ a plantelor. Astċzi, noġiunea are un înġeles mai larg ca influenġarea biochimicċ reciprocċ între organisme în general (Fig. 3).

Fig. 3 Influenġarea reciprocċ între componentelor biocenozei prin metaboliġii cu acġiune la distanġċ (Dupċ Sanádze ĝi Orciarov 1966)


           

Termenul nou de ecologie biochimicċ se referċ la substanġele chimice care mijlocesc între organisme ĝi regleazċ o clasċ vastċ de interacġiune ecologie ca fiind componente ale sistemelor ecologice ĝi ale proceselor ce se desfċĝoarċ în biosfere. Este, astfel spus ecologia combinaġiilor chimice.

            Alelopatia contribuie la unitatea ĝi stabilitatea biocenozelor. Pe nivel extra - ĝi supraorganismic se desfċĝoarċ schimbul reciproc de substanġe produse de metabolismul organismelor, substanġele ce acġioneazċ la distanġċ, formând un fel de metabolism al biochimicalelor sau metabolism ecologic, denumit ĝi dinamicċ chimicċ endocinċ. Diferite substanġe sunt acumulate ĝi transmise mai departe în acest circuit al exomeboliġilor. Migraġia metaboliġilor prin ecosistem poate fi consideratċ ĝi numai ca un component al proceselor biogeochimice obġinute. Catenele de exometaboliġi sunt conectate cu lanġuri trofice, dar se suprapun cu acestea.

            Existċ douċ forme de alelopatie : nemijlocitċ ĝi mijlocitċ. Alelopatia nemijlocitċ constċ într-o influenġare directċ a unui organism acceptor prin exometaboliġi unui donator din altċ specie. În alelopatia nemijlocitċ, între acceptor ĝi donor ĝi donor se intercaleazċ nu al treilea partener ca intensifica sau reduce efectul exometaboliġilor. Alelopatia apare astfel ca rezultatul cooperċrii mai multor biochimicale ectocrine.

            Aĝa de exemplu, influenġarea biochimicċ reciprocċ a plantelor superioare este cârmuitċ de microflora edoficċ, prin care, în general nivelul alelopatic al solului devine mai redus.

            Exometaboliġii au ĝi semnificaġia de mesageri biochimici, care transmit la distanġċ semnale ce sunt recepġionate de indivizii conspecifici sau strċini. Aceĝti mesageri sau substanġe semiochimice funcġioneazċ ca purtċtori de informaġie în circuitele bichimice feed-back. Mecanismul eco-bichimic de transmitere a informaġiei ĝi a generċrii ordinii pe planul structural biochimic al ecosistemului constċ în adoptarea reciprocċ a programelor alelopatice. Fiindcċ cei mai mulġi exometaboliġi au proprietċġi inhibitoare, apare în biocenozċ pericolul de autodistrugere. Autodistrugerea, posibilċ a covorului vegetal este în sine un paradox ecologic, fiindcċ reducerea densitċġii indivizilor din alte specii nu aduce pentru o specie datċ nici un fel de avantaje în lupta pentru existenġċ. Din perspctiva alelopaticċ, covorul vegetal este un fel de câmp biochimic, edificat de exometaboliġi tuturor speciilor ĝi unde, în fiecare punct, relaġiile interspecifice sunt reglate de concentraġia exometaboliġilor. Plantele, animalele ĝi microorganisme vieġuies într-un mediu biochimic creat de exometaboliġi.

            Astfel, stabilirea biocenozei acvatice este în mare mċsurċ sfera algelor care eliminċ în apċ cantitċġi mari de substanġe organice dizolvate (SOD). Migraġia toxinelor cianobacteriilor pe calea lanġurilor trofice pânċ la peĝtii din recifii de coralieri care favorizeazċ coeziunea comunitċġii recifale.

            Alelopatia nu este identicċ cu concurenġa. Cu ajutorul concurenġei, organismele reuĝesc sċ exploateze anumite resurse ale mediului, existenġe în concentraġii minime. Dar inhibiġii provocate biochimic apar ĝi atunci când resursele mediului existċ în cantitċġi suficiente, în exces chiar.

            Relaġiile alelopatice nu sunt fie numai negative, fie numai pozitive; în acelaĝi bisistem chiar, partenerii se influenġeazċ biochimic în mod cu totul variat.

3.3. Rolul substanġelor alelochimice

            Aceastċ clasificare este efectuatċ dupċ organismul producċtor ĝi funcġia fiziologicċ. Dupċ funcġia lor, alelochimicalele cuprind cel puġin ĝapte categorii. Aceste funcġii sunt :

1) funcġia de apċrare

2) funcġia de atac

3) funcġia de inhibare a concurenġei

4) funcġia acroctontċ

5) funcġia de reglare intrapopulaġionarċ

6) aprovizionarea speciei cu substanġe semifabricate (substanġe precursoare de hormoni ĝi fermenġi

7) formarea unui mediu biochimic adecvat de viaġċ.

            Aici vom prezenta mai întâi alelochimicalele în dependenġċ de producċtor : substanġele produse de bacterii, substanġele produse de ciuperci, substanġele fitogene; substanġele produse de animale.

            Substanġe bacterigene sunt exometaboliġi eliminaġi de cċtre bacterii, de obicei cu funcġie toxicċ faġċ de alte organisme.

            Substanġe fungigene cuprind un spectru larg de biochimicale produse de ciuperci. Printre ele se disting în primul rând antibioticele, care de regulċ, în naturċ au un spectru foarte restrâns de acġiune. Din activitatea bactericidċ a antibioticelor, observatċ în laborator ĝi în clinicile umane ĝi zooveterinare a rezultat ideea, cċ prin antibiotice ciupercile limiteazċ creĝterea numericċ a bacteriilor. Dasr rċmâne incertitudinea, dacċ în sol ciupercile sunt realmente factori limitativi în dezvoltarea bacteriilor, deoarece pânċ în prezent faptul nu a fost detectat în condiġii naturale. Dimpotrivċ, în cizosferċ, dens populatċ cu bacterii ĝi micromicete, nu au fost puse în evidenġċ antibiotice. În raport cu plantele superioare ciupercile au, de obicei, activitċġi alelochimice toxice. Ciupercile acġioneazċ asupra plantelor superioare prin patotoxine, hormoni de creĝtere, fermeuġi, substanġe ce blocheazċ vasele lemnoase ĝi liberiene, favorizatori ai acumulċrii excesive în celulele vegetale ale unui definit metabolit. Uneori, ciupercile produc pe cale biochimicċ adevċrate catastrofe ecologice. Astfel, ciuperca Ceratocystis ulmé, originarċ din Asia, a determinat pieirea totalċ a ulmilor de pe terotoriul S.U.A., unde a fost adusċ accidental împreunċ cu un coleopter corticofag al ulmului (Scolytus multistriatus). Agresiunea biochimicċ a ciupercilor asupra plantelor este rċspunzċtoare pentru cantitatea de PPN ce va trece în canal detritic ĝi, respectiv, în cel erbivor.




            Interacġiunile alelochimice, interspecifice ale ciupercilor se manifestċ în autogonismul ciuperci parazite/macromicete. Anumite Agaricales sunt rezistente la microparaziġi, datoritċ unor substanġe antifugare produse.

            Substanġe fitogene, produse de macrofite, cuprind un numċr variat de substanġe chimice, sub aspect chimic ĝi fiziologic. Aici amintim fitoncidele ĝi substanġele antifugale, colinele, alcaloizii, sterolii. Fitoncinele au acġiune inhibitoare asupra bacteriilor. Sunt substanġe de apċrare produse însċ numai ocazional. Colinele sunt alelochimicale prin care plantele se influenġeazċ reciproc. Sunt, de cele mai multe ori, substanġe gazoase, volatile ca etilenul, propilenul, butilenul, etc.

            Alcaloizii ĝi steroizii sunt de cele mai multe ori insecticide naturale.

            Ca substanġe antifungice sunt prohibitinele (toxine ce împiedicċ dezvoltarea microparaziġilor pe corpul plantei), inhibitinele care blocheazċ rċspândirea microparazitului ce a infectat planta, iar plantele superioare rezistċ atacului parazitar., existċ apoi glicozide cianogene (apċrċ de exemplu, bulbii de lalele (Tulipa) în sol de ciuperci), substanġe fe4nolice (antifugale foarte toxice) ĝi fitoalexine (substanġe de apċrare a cartofului de mana cartofului (Phytophthora infestares) sintetizate numai în prezenġa unei substanġe active, elimibatċ chiar de micoparazet).

            Animalele produs telergoni sau feromoni prin care acġioneazċ asupra altor animale ĝi substanġe toxice prin care acġioneazċ asupra plantelor.

            Alelopatia este un proces ecologic care contribuie la unificarea ĝi stabilitatea biocenozei (Sukacer 1956). Fiecare ecosistem este condiġionat în structura sa internċ de relaġiile reciproce ale bacteriilor, ciupercilor, plantelor ĝi animalelor, prin metaboliġii lor, ergenii cu acġiune la distanġċ. Se formeazċ astfel un metabolism aparte pe plan extraorganic, numit metabolism biochimic (Gortinski 1963) metabolism ecologic (Hailov 1971) sau dinamicċ chimicċ endocenċ (Friedrich 1952). Schimbul reciproc de ergoni între membrii biocenzi se constituie într-un circuit, un edificator biochimic ĝi supraorganic, care este planul biochimic de structurċ a ecosistemului. Din punct de vedere biochimic, ecosistemul apre ca un ġesut de ergoni în care metaboliġii realizeazċ legċtura între organisme. Edificiul biochimic al ecosistemului este strâns legat de reġeaua troficċ fċrċ sċ se confunde cu aceasta. De exemplu, algele inhibċ prin toxinele lor zooplanctorul din lacuri, dar algele sunt consumate de zooplancton (Halbach ĝi Halbach-Keup 1974). 

Fig.4  Interacġiuni alelopatice (dupċ Grümmer 1955, Sukacev 1956, modificat)

Text Box: alcaloiziText Box: Antitoxine

Alċturi ĝi în conexiunea cu lanġurile trofice, în ecosistem opereazċ lanġuri de metaboliġi, care contribuie esenġial la integrarea componentelor sistemului într-un ansamblu unitar, contribuie la reliefarea cantitċġii sistemice. Circuitul metaboliġilor cuprinde trei momente esenġiale (Grodzinski, 1966) :

1)     Formarea ĝi eliminarea substanġelor active

2)     Acumularea substanġelor active în biotop

3)     Distribuirea substanġelor active la alte vieġuitoare

Dupċ Rabotuov (1974) nu existċ un circuit al metaboliġilor, ca proces individualizxat în ecosistem, producġia ĝi circulaġia metaboliġilor fiind numai un component obiĝnuit al proceselor biogeochimice locale.

      Mesagerii biochimici dispersaġi în biotop funcġioneazċ ca purtċtori de informaġii, ca un fel de canale de transmisie în circuitele feedback. Mecanismul ecologico-biochimic al transferului de informaġie ĝi generċrii ordinii în ecosiste, constċ în adaptarea reciprocċ a prograsmelor alelopaticċ în selecġia ergonilor între viaġa ĝi media (Grodzinski 1965). Planta sau animalul primeĝte informaġia de la alt organism mai întâi prin modificarea sortimentului de ergoni din mediu. Aceastċ informaġie provoacċ la acceptor o reacġie definitċ. Retroacġiunea este condiġionatċ de natura ĝi cantitatea metaboliġilor eliminaġi. Deoarece majoritatea metaboliġilor au efect inhibitor, biocenoza este periclitatċ de autodistrugere. Acest eveniment poate fi frecvent numai atunci când metaboliġii sunt neutralizaġi parġial ĝi concentraġia alelopaticċ scade pe un nivel suportabil, în cadrul limitelor de toleranġċ ale multor specii faġċ de toxine.

Plantele, animalele, ciupercile ĝi bacteriile trċiesc aĝadar înmtr-un mediu biochimic produs de metaboliġii eliminaġi (Cernobrevenko ĝi Sanda 1966). Natura mediului biochimic, conġinut în substanġe alelopatice condiġioneazċ  compoziġia biocenozei, combinaġiile de specii. Mediul biochimic condiġioneazċ ĝi stabilitatea biocenozei. Capacitatea biocenozei de a atinge dupċ perturbare o nouċ stare staġionarċ, depinde de capacitatea de adoptare a vieġuitoarelor din care este alcċtuitċ biocenoza. Aceastċ capacitate este întemeiatċ, parġial, pe substanġe chimic active, ca de exemplu carotenii, care sunt reglatori biochimici ai biocenozei (Eremeev 1975).

Procesele alelopatice constituie în esenġċ rezultanta interferenġei activ fiziologice ĝi biochimice a douċ sau mai multe specii vegetale. Fiecare dintre indivizii unei specii poate fi o "sursċ emiġċtoare" de " semnale chimice". Acestea sunt de regulċ captate sau interceptate de diverĝi "receptori" ai mesajelor -indivizi din aceastċ specie sau din alte specii. Deosebit de important este faptul cċ legaċtura dintre organismele donatoare (emiġċtoate) ĝi acceptoare (receptoare) se realizeazċ numai prin substanġe chimice mediatoare. Natura substanġelor mediatoare este deocamdatċ numai în partea cunoscutċ.

Situaġia dintr-o fitocenozċ este însċ mult mai complexċ decât s-a schiġat mai sus. Un individ vegetal poate sċ fie în aceelaĝi timp un "emiġċtor" ĝi un "receptor" de diverse "semnale chimice". Rezultċ, prin urmare, cċ în fitocenozċ trebuie sċ existe, în virtutea numeroaselor interacġiuni chimice reciproce, un sistem complex de autoreglare. Probabil cċ acesta determinċ în ultimċ analizċ diferitele proprietċġi de asociere ale plantelor, într-o fitocenozċ, cum ar fi abundenġa, dominanġa, fidelitatea, selectarea speciilor caracteristice s.a. Principiile de realizare a autoreglajului în fitocenozċ ar trebui sċ aibċ mai multe similitudini cu legitċġile care genereazċ viaġa celularċ autonomċ prin intermediul enzimelor ĝi al produĝilor metabolici. Analogia pe care o semnalċm este fundamentatċ pe faptul cċ în ambele cazuri - viaġa celularċ ĝi viaġa fitocenozei - reglajul se întemeiazċ pe existenġa unor mediatori chimici. Autoreglajul exact ĝi sensibil care acġioneazċ la nivelul producċtorilor poate suferi în lumea contemporanċ însemnate perturbċri datoritċ împrċĝtierii în mediu de cċtre industrie ĝi agriculturċ a unor "pseudosemnale chimice". (poluaġi, pesticide, supradozarea cu îngrċĝċminte chimice). Alterċrile produselor alelopatice normale prin chimicalel introduse de om în biosferċ, accidental sau în diverse scopuri constituie un domeniu încċ prea puġin studiat, deci aproape necunoscut, al ecologie.

O serie de factori influenġeazċ nivelul alelochimical în plante ĝi în sol. Unele dintre flavonoide sunt eliminate prin rċdċcini la concentraġii mai ridicate de 25 mg g-1 greutate plante proaspete ĝi concentraġiile flavonoidelor variazċ de obicei de la 1 nMg-1 la 7,5 mMg-1 greutate plante proaspete (Rao 1990). Oricum concentraġiile diferċ de la plantċ la plantċ. S-a constatat cċ 100-120 kgha-1 de substanġċ alelochimic fenolice sunt exudate în soluri în fiecare (Guenzi ĝi colab. 1967) are gradul de concentraġie al câtorva substanġe alelochimice, de exemplu, acizii p-hidroxi-benzoic, vanilic, respectiv, p-cumaric, ferulic ĝi acidul cofeic sunt, estimate sċ fie 0,2; 0,9; 11; 34 ĝi 0.9 mgg-1 sol. (Siqueira ĝi colaboratorii, 1991).

3.4. Modul de eliminare al substanġelor alelochimice

Modul de eliminare al substanġelor alelochimice în mediul reprezintċ o parte importantċ a fenomenului  alelopatiei. O varietate mare de substanġe alelopatice sunt sintetizate ĝi stocate în diferite celule ale plantei, unele sub formċ liberċ ori sub formċ legatċ ĝi sunt eliberate în mediu ca rċspuns la stresul diferiġilor factori abiotici ĝi biotici (Rice 1984). Modul de eliberare a unor anumite substanġe alelochimice depind de natura lor chimicċ (Berg ĝi Staff 1980; Mandava 1985).

            Au fost recunoscute patru cċi principale de intrare a substanġelor alelopatice în mediu bazate pe chimismul lor (fig. 5) :

1)     volatizarea;

2)     filtrarea;

3)      exudarea la nivelul rċdċcinilor; descompunerea;



4)     rezidurilor vegetale.


Alelochimical

 


Fig. 5 Cċile principale de intrare a substanġelor alelochimice în mediu (Mandava 1985; Narwal 1994; Rice 1984).

 Volatizarea - Eliberarea substanġelor alelochimice prin valatizare este adesea limitatċ la plantele producċtoare de terpenoide ĝi monoterpene (Fischer ĝi colaboratorii, 1994). Potenġialul alelopatic al substanġelor alelochimice este bine cunoscut . Astfel de degajċri volatile sunt produse de Artemisia, Salvia, Parthenium ĝi Eucalyptus (Rice, 1984). Este cunoscut faptul cċ Eucalyptu conġine o mare varietate de terpenoide care sunt toxine pentru germinarea seminġelor ĝi creĝterea numeroaselor plante de culturċ (del Moral ĝi Muller 1970). La aceasta se adaugċ un numċr mare de Brassicaceae (Brossicajuncea, B. nigra, B.ropa, B.oleracea) care sunt cunoscute cċ elibereazċ substanġe volatile, ce inhibċ germinaġia ĝi creĝterea la lċptucċ ĝi grâu (Oleszek 1987). În afarċ de efectele lor toxice la plante, substanġele alelochimice volatile au un potenġial insecticid (Neklin ĝi colaboratorii 1994). De altfel, toxicitatea sunstanġelor volatile este prelungitċ datoritċ absorbġiei lor de cċtre particulele solului; ele rċmân inhibitoare pentru plante mai multe luni. În ecosistemele deĝertice ĝi mediteraneane eliberarea substanġelor alelochimice prin valatizare este frecvent observat, datoritċ influenġei temperaturilor ridicate ĝi influenġelor exercitate de succesiunea vegetaġiei.

 Filtrarea - Filtrarea este transportul de substanġe din plante în sol prin acġiunea ploii, zċpezii, ceġei, roua sau a burniġei. Aceasta oferċ un aport mare de substanġe alelochimice mediului (Kumari ĝi Kohli, 1987). Gradul de filtrabilitate, depinde de tipul ġesutului plantei, de vârsta ĝi de cantitatea ĝi natura precipitaġiilor (Molina ĝi colaboratorii, 1991). Majoritatea substanġelor alelochimice elibereazċ prin transpiraġie o mare varietate de substanġe organice ĝi anorganice ca : componenġi fenolici, terpenoide ĝi alcaloizi (Rice 1984) ĝi cele mai multe dintre aceste chimicale au fost bine caracterizate pentru efectele lor toxice asupra plantei ĝi microorganismelor în naturċ ĝo condiġii de laborator (Marias ĝi colaboratorii 1994). Filtrarea seminġelor ĝi frunzelor au fost identificate ca fiind toxice pentru plantele de culturċ ĝi pentru buruieni. Cantitatea de precipitaġii cċzute determinċ filtrarea unor compuĝi particulari ĝi toxicitatea lor depinde de influenġa autotoxicċ sau alotoxicċ a acestora.

Exuhudatele radiculare - În diferite cazuri scċderea producġiei cerealelor au fost atribuite toxinelor eliberate de rċdċcinile diferitelor plante ĝi specii de buruieni învecinate plantelor cultivate (Alsaadawi ĝi colaboratorii 1985). Diferite componente eliberate din rċdċcini au ca efect reducerea germinċrii seminġelor, a creĝterii rċdċcinii ĝi a lċstarilor, a absorbġiei nutrienġilor ĝi a producerii de nodozitċġi (Pandya ĝi colaboratorii 1984; Neston 1986; Yu ĝi Matsui 1994). Deĝi exudatele rċdċcinii cuprind doar 2-12% din totalul substanġelor obġinute în fotosintezċ, ele contribuie foarte mult la procesele de alelopatie. S-a observat cċ unii factori ar fi vârsta plantei, nutriġia, lumina ĝi umiditatea ar influenġa rċdċcina atât cantitativ cât ĝi calitativ (Einhellig 1987).

Degradarea reziduurilor vegetale - descompunerea reziduurilor din plante aduce cantitċġi mari de substanġe alelochimice în rizosfera (Geol., 1987). Factorii care influenġeazċ acest proces depind de natura plantelor reziduale, de tipul de sol ĝi de condiġiile de descompunere (Mason-Sedum ĝi colaboratorii, 1986). Descompunerea plantelor nu este niciodatċ egal distribuitċ în sol ĝi de aceea pe mċsurċ ce cresc, la anumite puncte ele pot veni în contact cu reziduurile de descompunere ĝi pot fi afectate de substanġele alelochimice. Compuĝii eliberaġi în sol sunt supuĝi transformċrii de cċtre microflora solului ĝi produc produĝi mai activi biologic decât componenġii de bazċ (Blum ĝi Shafer, 1987). Investigaġiile fċcute prin folosirea de extracte din plante acvatice au arċtat cċ inhibitorii solubili în apċ prezenġi în plante pot fi uĝor eliberaġi în timpul descompunerii.

            Toxicitatea ridicatċ a reziduurilor plantelor pune niĝte semne de întrebare ĝi deschide oportunitċġi pentru agronomi ĝi botaniĝti. Toxinele din descompunerea reziduurilor pot afecte plantele tinere însċmânġate lângċ cele mature, acestea reprezentând producġia întârziatċ. De asemenea, miristea culturilor precedente poate afecta urmċtoarea recoltċ. În unele regiuni unde miriĝtea este folositċ pentru conservarea solului ĝi apei, toxinele rezultate din aceastċ miriĝte s-au dovedit a fi toxice pentru unele culturi ulterioare. Aceste reziduuri influenġeazċ nu numai recolta, creĝterea producġiei dar de asemenea influenġeazċ ĝi creĝtere buruienilor.













Document Info


Accesari: 2709
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright İ Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )