Tratamentul reactiilor anafilactice
Reactiile alergice de tip anafilactic se instaleaza brusc si sunt de diferite grade de gravitate. Se pot manifesta printr-o simpla urticarie acuta mai blanda sau mai severa, caracterizata prin edem accentuat difuz sau localizat la nivelul fetei (angioedem sau edem Quincke). in formele cele mai severe apare socul anafilactic, care este una dintre cele mai mari urgente medicale. Socul anafilactic se ma 838f51i nifesta clinic prin angioedem important, in special al mucoaselor, cu risc de asfixie prin edem glotic, bronhospasm si edem bronsic, precum si prin hipotensiune arteriala marcata, pana la soc.În aceste situatii grave, medicamentul de prima alegere este epinefrina sau adrenalina (fiole de 1 ml cu 1 mg substanta activa), care stimuleaza inima prin actiune beta-1 adrenergica directa, provoaca vasoconstrictie la nivelul pielii, mucoaselor si in teritoriul splanhnic si renal, prin actiune alfa-adrenergica si vasodilatatie in muschi, ficat, creier, plamani, coronare, prin efect beta-2 adrenergic. in socul anafilactic actioneaza pe mai multe planuri: combate hipotensiunea arteriala, bronhoconstrictia, edemul laringian si al arborelui traheo-bronsic, precum si deprimarea inimii. in cazurile incipiente, usoare, se injecteaza subcutanat 0,25 - 0,5 mg; la nevoie se poate injecta si sublingual, pana la 1 mg (o fiola). in formele moderat-severe se injecteaza intramuscular 0,5 - 1 mg, repetand eventual, la nevoie, fara a depasi 2 mg in 5 minute. in situatiile grave si in absenta altor factori de risc, se injecteaza intravenos lent, 0,1 - 0,3 mg in 10 ml solutie salina izotona, repetand eventual doza dupa 5-15 minute (cu multa grija, sub stricta supraveghere). Aritmiile cardiace, tahicardia marcata (peste batai/minut) si hipertensiunea arteriala severa reprezinta contraindicatii, relative insa in situatiile de mare urgenta.
Efedrina, un alcaloid natural cu actiune simpatomimetica indirecta, are un efect antihipotensiv de intensitate moderata si relativ durabila ore). Are avantajul ca efectul sau nu este la fel de brutal si de intens ca al adrenalinei, deci se poate administra pe cale intramusculara sau intravenoasa in reactiile anafilactice moderate.
Noradrenalina nu este indicata in terapia socului anafilactic, deoarece cu toate ca are actiune hipertensiva prin efect direct alfa-adrenergic, totusi^, nu are efect bronhoconstrictor si prezinta risc de vasoconstrictierriarcata.
În general, efectul simpatomimeticelor directe se instaleaza rapid, motiv pentru care sunt de prima intentie in terapia socului anafilactic.
În paralel cu acestea se administreaza, tot pe cale injectabila intramusculara sau intravenoasa, glucocorticoizi cu actiune mai rapida si durata scurta de actiune. Efectul acestora se instaleaza mai tarziu decat al adrenalinei, fiind maxim dupa ore si dureaza circa ore. Pe langa efectul lor antialergic si antiinflamator, glucocorticoizii mentin reactivitatea vaselor la catecolamine (adrenalina), deci potenteaza si continua activitatea acestora (vezi capitolul IV.
În socul anafilactic se utilizeaza hidrocortizon hemisuccinat in doze de 300mg 1g pe zi injectabil intravenos in bolus sau in perfuzie. Se mai pot utiliza hidrocortizon sodiu fosfat, prednisolon sodiu succinat (soludecortin) sau metilprednisolon sodiu succinat
(medrol) injectate intramuscular sau intravenos, my o data), putandu-se repeta dupa ore. Printre corticoizii foarte potenti, cu efect de lunga durata, dar activi in urgente, se numara dexametazona sodiu fosfat injectata intramuscular sau intravenos mg pe zi, fractionat la ore. Durata tratamentului va fi limitata la de ore, practic pana la depasirea fazei critice, dupa care se va continua cu corticoizi administrati oral.
in paralel cu acestia, se pot administra antihistaminice anti-Hi intramuscular sau intravenos, iar daca bronhospasmul continua, se foloseste aminofilina (miofilin) parenteral, in injectii intravenoase foarte lente (in minute). La nevoie, se pot asocia aerosoli cu betasimpatomimetice (salbutamol, fenoterol, terbutalina).
|
