SOLON - Viata si opera, Activitatea politica, Opera de legiuitor

SOLON

1. Viata si opera

Solon s-a nascut la Salamina, in Attica, intr-o familie nobila dar care era, la mijlocul secolului al VII-lea i.ch., foarte saraca. „Solon, care a crescut in aceasta a doua jumatate a secolului, cand se dezvolta, cu o vigoare neasteptata, la Atena, industria si comertul, a decis sa-si refaca averea, cutreierand lumea si vanzand ulei de masline'.

Ocupandu-se de comertul cu masline, el va avea prilejul sa vada tari si civilizatii foarte vechi printre care un loc important il va avea civilizatia milenarului Egipt. In puterea varstei, se reintoarce la Atena bogat, in urma afacerilor comerciale, dar si intelept, pentru ca acumulase experienta in calatoriile sale. „El intrecea pe toti oamenii din vremea lui prin intelepciune si n invatatura pe care o primise; iar cat priveste virtutea, Solon era inclinat de la natura spre ea, ravnind in mod deosebit sa dobandeasca cele mai felurite cunostinte'.[1]

Solon este socotit ca fiind unul din Cei sapte intelepti ai Greciei antice, alaturi de Thales din Milet, Piittacos, Bias,Cleabul, Pitagora si altii.[2] Fiind dintr-o familie nobila si devenind bogat, el se bucura de increderea marilor familii nobiliare. Pe de alta parte, fiind un om cinstit el se bucura si de stima claselor sarace. Sesizand foarte bine pozitia lui Solon in societatea ateniana, Plutarh spune ca „cei mari il pretuiau pentru ca era bogat, iar saracii pentru ca era cinstit'.

Aceasta pozitie in societate, data de personalitatea sa, conjugata cu avantul vietii democratice ce caracteriza Atena de dupa victoria grecilor contra persilor, il propulseaza pe Solon in prim-planul vietii politice.

Originile sistemului democratic grecesc trebuie cautate in formele de guvernare colectiva ale polis-ului, forme care s-au consolidat in decursul secolului al Vl-lea i.e.n.

Intr-adevar, din cate se stie, prima „constitutie adevarata a Atenei - cea data de Solon in 594 i.e.n. - si care a ramas in vigoare timp de 86 de ani, deci aproape de-a lungul intregului secol, avea un caracter democratic cert'. In 594 i.e.n. Solon a fost desemnat arhonte cu puteri extraordinare, pentru a reforma statul. In aceasta inalta functie, el a dat prima constitutie democratica a Atenei. Reformele sale politice au fost moderate pentru ca Solon se conforma unor maxime de adanca intelepciune ale antichitatii: „Cunoaste-te pe tine insuti', „Nimic prea mult' si „Un zalog, si prabusirea este aproape'. De aceea, el a urmat o cale de mijloc in sensul ca nu a luat masuri extreme impotriva nobilimii exploatatoare, dar puternice, si nici nu a dat voie celor saraci sa treaca de anumite limite impuse de insasi viata democratica. in felul acesta el a asigurat un anumit echilibru care a permis instaurarea democratiei ateniene.

2. Activitatea politica

In vremea lui Solon, cetatea Atenei era sfasiata de contradictii intre clasele sociale din acea vreme. Marii proprietari nobili au acaparat aproape tot pamantul din campia atica. Numarul acestora era mic dar ii aservisera pe toti ceilalti care erau la dispozitia lor asa cum erau si sclavii. Poporul saracise, iar proprietarii liberi erau din ce in ce mai putini. Treptat si acestia vor capata statutul de sclavi.  Se anticipau lupte de clasa foarte grave, fapt care impunea un compromis. Omul care a realizat acest compromis a fost Solon. Prin legi intelepte, el a limitat puterea oligarhiei aristocratice si a pus capat sclaviei poporului atenian. Solon este un mare legiuitor in ochii unora, care ii atribuie distrugerea atotputerniciei oligarhiei, spun ca a pus capat sclaviei poporului si a constituit democratia nationala, creand o serie de institutii just echilibrate: oligarhice prin Senatul Areopagului, aristocratice prin alegerea magistratilor si democratice ca organizare a tribunalelor.

Aristotel afirma ca i s-a imputat lui Solon ca a distrus puterea Senatului si a magistratilor, puterea fiind preluata de juratii alesi prin sorti. S-au dezvoltat judecatile populare, lumea incepand sa linguseasca tot mai mult poporul. Mergandu-se pe aceasta linie, democratia degenereaza in demagogie. Se pare totusi ca nu aceasta a fost intentia lui Solon, acest lucru rezultand si din faptul ca el a mentinut vechea organizare si a dat o libertate limitata poporului. „Solon nu acordase poporului decat partea necesara de putere, adica alegerea magistratilor si dreptul de a-i trage la raspundere. Caci fara aceste doua drepturi poporul este ori sclav, ori dusman'.

Solon a realizat aceste reforme politice pentru ca se bucura de o mare simpatie din partea tuturor cetatenilor Atenei. El era atat de iubit incat poporul „si-ar fi voit bucuros sa-l aiba chiar tiran'. Reforma politica infaptuita de Solon a fost dintre cele mai profunde. Astfel, el a retras in intregime nasterii nobile privilegiul oricarei magistraturi, al oricarui drept public. Nasterea nu mai poate hotari nimic, ci situatia averii. De aceea in vremea lui Solon se poate deja vorbi de o democratie censitara. Cetatenii Atenei au fost impartiti in patru clase, fiecare clasa avand rolul sau bine stabilit in sistemul politic al cetatii.Cea mai importanta cucerire a democratiei a fost aceea a dreptului de vot pe care il aveau toti cetatenii in Adunarea poporului. in Adunarea poporului toti cetatenii erau egali in sensul ca fiecare putea vota sau lua cuvantul.

In afara de Adunarea poporului, o institutie foarte importanta era aceea a tribunalului heliasilor, tribunalul popular, care mai tarziu va fi compus din sase sute de judecatori impartiti in zece sectii. Solon legiferase ca orice cetatean putea face parte din el. Acestui tribunal i se daduse jurisdictia de apel impo­triva hotararilor date de magistrati. Heliastii aveau competente atat in dreptul public cat si in cel privat.

Toate aceste masuri au consolidat puterea poporului si, odata cu aceasta, democratia, aducand o contributie esentiala la dezvoltarea nu doar a societatii grecesti ci a societatii politice in genere.

3. Opera de legiuitor

Legile date de Solon aveau ca scop consolidarea democratiei. Fiind intrebat mai tarziu daca el scrisese cele mai bune legi pentru atenieni, Solon a raspuns: «Am scris legile cele mai bune pe care le-ar fi putut primi»'.

Cu ajutorul legilor, Solon a infaptuit reformele ce puneau bazele democratiei in toate sferele vietii sociale. Prima sa reforma a fost aceea a eliberarii pamanturilor si a persoanelor. Eliberarea pamanturilor s-a facut prin desfiintarea bornelor si redarea acestora celor care au fost deposedati. Odata cu aceasta masura, foarte importanta a fost eliberarea persoanelor care a constat in iertarea lor de datorii. Cei care au fost vanduti ca sclavi in afara cetatii au fost rascumparati si eliberati de catre stat si reasezati pe pamanturile lor. Cea dintai realizare introdusa la Atena de catre Solon „a fost desfiintarea datoriilor, ceea ce insemna eliberarea persoanelor si bunurilor, intr-adevar, oamenii obisnuiau sa imprumute bani punand zalog persoana lor, si multi din saracie ajungeau ca si sclavi. Solon cel dintai renunta la dreptul sau asupra unei datorii de sapte talanti, pe care cineva ii imprumutase de la tatal sau, si incuraja si pe ceilalti sa-i urmeze pilda'. In vremea lui Solon a fost interzis imprumutul luand ca gaj persoanele. „Aceasta lege garanta libertatea individuala; ea fu piatra unghiulara a dreptului autentic. O astfel de lege n-a existat niciodata, in nici o alta cetate greaca'.

Solon a emis legi prin care a infaptuit reforma monetara. Au fost reglementate si alte domenii, majoritatea legilor avand ca rol ingradirea puterii oligarhiei. in acest sens foarte importanta a fost masura prin care se impartea patrimoniul aristocratic la moartea tatalui intre mostenitori, ceea ce slabea nobilimea funciara. Pana la Solon pamantul ramanea, indivizibil, in familia respectiva. El instituie regula conform careia, in lipsa unui fiu legitim, sa se instituie prin testament un mostenitor ales in afara de „gens'. In sfarsit, se instituie dreptul, pentru oamenii de rand, de a cumpara pamant de la nobilime. Cu toate ca nobilimea ocupa functii importante in stat, prin regle­mentarile legale puterea acesteia a fost tot mai mult ingradita in favoarea poporului, prin consolidarea unui drept al familiei care dadea o grea lovitura vechiului drept familial.

Eliberarea individului nu s-a produs numai prin iertarea de datorii ci si prin limitarea puterii tatalui asupra copiilor sai. Din ziua in care tatal prezenta cetatii noul nascut, el pierdea asupra lui dreptul de viata si de moarte. Nu mai putea sa-si vanda fiica decat pentru purtare rea notorie, sau sa-si alunge fiul, in afara de motive grave. Fiul major devenea in fata statului egal cu tatal sau.

Din spusele lui Diogenes Laertios, conform legii, tutorele nu trebuie sa se insoare cu mama orfanilor si nu poate fi tutore cel care ar mosteni averea in cazul mortii orfanilor.

Gravorul n-are voie sa pastreze matricea amprentelor inelului vandut; daca cineva scoate singurul ochi ramas cuiva, atunci i se va scoate aceluia amandoi ochii. O alta reglementare stipula ca ceea ce n-ai depus, n-ai dreptul sa ridici, astfel pedeapsa va fi cu moartea. Arhontele prins beat va fi pedepsit cu moartea.

Tot din spusele lui Diogenes Laertios, Solon ar fi afirmat ca „legile seamana cu panza de paianjen: cade intr-insa ceva mai usor si mai slab, ea tine; pe cand un lucru mai mare o sparge si trece printr-insa'.

Activitatea de legiuitor a lui Solon se fundamenteaza pe o adanca vibratie morala.