Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza













Asistenta sociala a persoanelor cu handicap

Asistenta sociala











ALTE DOCUMENTE

SCHIMBAREA SOCIALĂ
PRACTICA AUTORITATILOR PUBLICE LOCALE IN CONTRACTAREA SOCIALA
Regimul juridic al contractarii sociale in Romania
Contractarea sociala la nivel central
SERVICIILE SOCIALE IN ROMANIA
ALCOOLUL
PROTECTIA SOCIALA SI NEVOIA DE ASISTENTA SOCIALA
Asistenta sociala a persoanelor cu handicap


Asistenta sociala a persoanelor cu handicap
      Notiunea de handicap are semnificatia de dezavantaj patrunzând
 ulterior în terminologia administrativa si legislativa.
      Pâna în anii `50, termenul utilizat pentru persoanele cu
 deficiente era acela de infirm si infirmitate. S-au facut ulterior demersuri
 pentru precizarea continutului si sferei acestui concept însa nu exista o
 definitie exacta a acestei notiuni. De aceea, uneori, este dificil de
 identificat populatia cu handicap. Infirmitatea se referea în
 acceptiunea traditionala la deficientele senzoriale, motorii si intelectuale,
 adica la persoanele care dispuneau în mod permanent sau pe o durata
 determinata de posibilitati inferioare de a actiona comparativ cu cele ale
 populatiei "normale". Exista autori care au definit handicapul ca un
 stigmat astfel încât acest atribut vine sa discrediteze persoana care
 sufera astfel o marginalizare. Se neglijeaza astfel calitatile pozitive si
 potentialul acestor persoane plasându-le pe un plan secundar si
 urmarindu-se doar transferurile dinspre societate înspre acestea si nu invers.
      Perspectiva Organizatiei Mondiale a Sanatatii
      Cautarea unei deficiente a persoanelor cu handicap care sa fie în
 acelasi timp riguroasa, dar si nonstigmatizanta a constituit obiectul
 preocuparilor unui mare numar de cercetari. Inovatia cercetatorului P.
 Wood, consta în faptul ca a propus înlocuirea termenului de handicap
 insuficient delimitat prin trei concepte distincte:
   1. Infirmitatea sau deficienta IMPAIREMENT cuprinzând orice pierdere
 anomalie de reglare a unei structuri sau functii anatomice,
 fiziologice, psihice cum ar fi: lipsa vederii, surzenia, mutismul, amutatii ale
 membrelor, întârziere mintala, deficiente de vorbire.
   2. Incapacitate sau dizabilitate DISABILITY
     Înglobeaza orice reducere, lipsa sau pierdere rezultând dintr-o
 infirmitate sau deficienta a aptitudinii de a desfasura o activitate în
 conditiile considerate normale pentru o fiinta umana.
      Incapacitatea este ilustrata prin formulari ca: dificultati de
 vedere, de auz, de deplasare, de autoservire.
          3. Handicapul HANDICAPE prin care definim orice dezavantaj de
 care sufera o persoana ca urmare a unei infirmitati sau incapacitati
 care o împiedica sa satisfaca total sau partial sarcinile considerate
 normale pentru ea (în raport cu vârsta, sexul, diferiti factori sociali
 si culturali). Este ilustrat de expresii cum ar fi: imobilizat la pat,
 inapt de a utiliza transportul în comun , inapt de munca, izolat social.
 În acest mod handicapul tinde sa capete acceptiunea unei probleme
 sociale aceea a respingerii sau excluderii persoanei cu deficiente. Aceste
 definitii au facut posibila elaborarea Clasificarii Internationale a
 deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor. ICDH - 1, adoptata ca
 document de lucru de catre OMS în 1980 Organizatia Mondiala a Sanatatii.
 În virtutea acestei delimitari conceptuale trebuie retinut ca nu orice
 persoana atinsa de o infirmitate poate considerata automat ca
 handicapata. De aceea s-au adoptat anumite criterii de referinta cum ar fi
 organismul pus si rol social. Deficientele sau incapacitatile se transforma
 în handicapuri numai atunci când se constituie ca factori negativi
 fata de statutul si rolul social apartinând unui anume individ. În
 documentele internationale (Publicatiile Natiunilor Unite), handicapul este
 definit ca o functie a relatiei dintre persoanele cu incapacitati si
 mediul lor.
      El apare când persoanele se confrunta cu bariere culturale,
 fizice sau sociale care le împiedica accesul la diferite sisteme ale
 societatii, sisteme disponibile altor membrii ai societatii. Astfel,
 handicapul are acceptiunea pierderii sau limitarii sanselor de a lua parte la
 viata comunitatii, la un nivel egal cu al celorlalti. De aici rezulta ca
 definirea handicapului unei anumite persoane presupune identificarea
 dificultatilor cu care aceasta se confrunta, în conditiile specifice ale
 mediului fizic, social, cultural, familial, etc.
Perspectiva asistentei sociale asupra handicapului
     A.S. rezuma consecintele deficientelor si incapacitatii cu
 manifestari variabile în raport cu gravitatea deficientei si cu exigentele
 mediului. Aceste consecinte pe plan social sunt incluse în notiunile de
 handicap si inadaptare si se pot manifesta sub diferite forme: inadaptare
 propriu - zisa, marginalizare, inegalizare, excludere, segregare.
      Handicapul este considerat pentru o persoana, un dezavantaj
 social rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate, care limiteaza sau
 împiedica îndeplinirea unui rol într-un context social, cultural în functie
 de vârsta, sex, profesie, a persoanei respective.
      În concluzie putem spune ca deficienta poate determina o
 incapacitate care la rândul ei antreneaza o stare de handicap ce face ca
 persoana deficienta sa suporte "penalizarile mediului" în care traieste,
 mediu care poate asimila, tolera sau respinge persoana deficienta (cu
 anumite urmari asupra echilibrului vietii, interne, dar si în planul
 relatiilor cu cei din jur. Toate acestea pot avea urmari complicate care sa
 împiedice o dezvoltare armonioasa a personalitatii celui cu deficiente.
Legislatia cu privire la persoanele cu deficiente
   1. Legislatia internationala
     Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea
 Generala a Organizatiilor Unite în 1948 prin care se legifereaza
 egalitatea în demnitate, drepturi si obligatii pentru toate fiintele umane.
       Conventia cu privire la drepturile copilului adoptata de
 Adunarea Generala a ONU în 1989 privind drepturile copiilor la o viata
 decenta, educatie si cultura. 
     Declaratia drepturilor persoanelor cu handicap proclamata de
 Adunarea Generala a ONU în 1975 prin care se garanteaza drepturile
 persoanelor cu handicap fara deosebire sau discriminare de rasa, limba, sex,
 religie, opinii politice, culoarea pielii, nivel economic, social,
 cultural.
     Declaratia drepturilor deficientului mintal de A. G. ONU în 1971
 pus cu deficienta mintala trebuie sa beneficieze cât mai mult cu putinta
 de aceleasi drepturi ca si celelalte fiinte umane, valorificându-se la
 maxim capacitatile si aptitudinile fiecarei persoane.
     Programul mondial de actiune cu privire la persoanele cu handicap,
 1983.
     Declaratia Mondiala asupra educatiei pentru toti adoptata la
 Conferinta Mondiala UNESCO 1990.
     Recomandarile Consiliului Europei privind politica coerenta pentru
 reabilitarea persoanelor cu handicap 1994.
     Regulile standard privind egalizarea sanselor pentru persoane cu
 handicap adoptata de Adunarea Generala a ONU în 1993 si promovate de
 UNICEF si Organizatiile Internationale.
     Declaratia conferintei mondiale UNESCO asupra educatiei speciale
 1994 prin care au fost stabilite schimbarile fundamentale în domeniul
 politicilor educationale ale statelor semnatare pentru o abordare
 integratoare care sa permita scolilor de a se pune în slujba scolilor,
 copiilor si în particular în slujba copiilor cu deficiente (cu nevoi
 speciale).
   2. Legislatia interna
          * Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea conventiei ONU cu
 privire la drepturile copilului.
          * Legea nr. 53/1992 privind protectia speciala a persoanelor
 cu handicap în care sunt prevazute criteriile medicale de încadrare a
 copiilor cu vârste cuprinse între 0 si 18 ani în categoria persoanelor
 cu handicap, precum si gradele de invaliditate.
          * Hotarârea Guvernului României nr. 1161/1990 privind
 atributiile si functionarea Secretariatului de stat pentru handicapati.
          * Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor
 cu handicap.
          * Hotarârea Guvernului României nr. 686/1992 privind unele
 masuri de îmbunatatire a activitatilor de ocrotire, instruire si
 recuperare a copiilor si tinerilor cu handicap si a celor orfani.
          * Legea învatamântului 84/95 care reglementeaza organizarea
 si functionarea învatamântului special.
          * Legea nr. 108/1998 privind protectia copilului aflat în
 dificultate (abrogata expres)
          * Ordonanta de Urgenta a Guvernului (OUG) 102/1999 privind
 protectia speciala si încadrarea în munca a persoanelor cu handicap.
          * Hotarârea Guvernului României nr. 539/2001 pentru aprobarea
 Strategiei Guvernamentale în domeniul protectiei copilului aflat în
 dificultate.
          * Hotarârea Guvernului României nr. 1205/2001 privind
 aprobarea metodologiei de functionare a comisiei pentru protectia copilului.
Situatia persoanelor cu handicap în România
      Dupa revolutia tarilor comuniste, situatia securitatii sociale a
 cunoscut o dezvoltare în special cu privire la protectia drepturilor
 legate de munca - somaj, pensie; în timp ce A. S. s-a dezvoltat relativ
 încet datorita legitimitatii existente sau lipsei preocuparii lor în
 domeniu (lipsa de reglementare).
      Singura modalitate de abordare a problemelor persoanelor cu
 handicap parea a fi îngrijirea în institutii. S-a creat o larga retea de
 unitati de învatamânt speciale: gradinite, scoli; de productie: camine,
 ateliere, cooperative pentru invalizi, camine de vârstnici, camine pentru
 irecuperabili.
      Familiile sau sustinatorii legali ai celor internati aveau
 obligatia de a suporta o parte din costul îngrijirii în functie de veniturile
 realizate.
      Secretariatul de stat pentru handicapati ( cu titulatura actuala
 Inspectoratul de stat pentru persoanele cu handicap) a preluat aceasta
 problema si a propus o strategie în domeniul protectiei acestor
 persoane. În general ele sunt asistate, în continuare, prin institutii, dar
 s-a încercat umanizarea acestor servicii. S-au realizat anumite progrese
 cum ar fi scutirea de plata impozitului de catre persoanele cu handicap
 si o serie de facilitati prevazute în diferite legi.
Traseul beneficiarului serviciului de asistenta sociala
a persoanelor cu handicap
      Pentru expertiza persoanelor cu handicap, beneficiarii se
 adreseaza:
   1. Inspectoratelor teritoriale de stat pentru persoanele cu
 handicap, pentru luarea în evidenta si programarea pentru expertiza.
   2. Comisiilor de expertiza pentru în încadrarea în gradul de
 handicap
   3. Inspectoratului teritorial de stat pentru persoanele cu handicap
 pentru elaborarea programului individual de îngrijire si integrare
 sociala.
   4. Primariei locale daca persoana este lipsita de capacitate de
 autoservire pentru angajarea unui asistent social.


Document Info


Accesari: 5089
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )