Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Asistenta sociala a persoanelor cu handicap

Asistenta sociala











ALTE DOCUMENTE

SCHIMBAREA SOCIALĂ
PRACTICA AUTORITATILOR PUBLICE LOCALE IN CONTRACTAREA SOCIALA
Regimul juridic al contractarii sociale in Romania
Contractarea sociala la nivel central
SERVICIILE SOCIALE IN ROMANIA
ALCOOLUL
PROTECTIA SOCIALA SI NEVOIA DE ASISTENTA SOCIALA
Asistenta sociala a persoanelor cu handicap


Asistenta sociala a persoanelor cu handicap
      Notiunea de handicap are semnificatia de dezavantaj patrunzānd
 ulterior īn terminologia administrativa si legislativa.
      Pāna īn anii `50, termenul utilizat pentru persoanele cu
 deficiente era acela de infirm si infirmitate. S-au facut ulterior demersuri
 pentru precizarea continutului si sferei acestui concept īnsa nu exista o
 definitie exacta a acestei notiuni. De aceea, uneori, este dificil de
 identificat populatia cu handicap. Infirmitatea se referea īn
 acceptiunea traditionala la deficientele senzoriale, motorii si intelectuale,
 adica la persoanele care dispuneau īn mod permanent sau pe o durata
 determinata de posibilitati inferioare de a actiona comparativ cu cele ale
 populatiei "normale". Exista autori care au definit handicapul ca un
 stigmat astfel īncāt acest atribut vine sa discrediteze persoana care
 sufera astfel o marginalizare. Se neglijeaza astfel calitatile pozitive si
 potentialul acestor persoane plasāndu-le pe un plan secundar si
 urmarindu-se doar transferurile dinspre societate īnspre acestea si nu invers.
      Perspectiva Organizatiei Mondiale a Sanatatii
      Cautarea unei deficiente a persoanelor cu handicap care sa fie īn
 acelasi timp riguroasa, dar si nonstigmatizanta a constituit obiectul
 preocuparilor unui mare numar de cercetari. Inovatia cercetatorului P.
 Wood, consta īn faptul ca a propus īnlocuirea termenului de handicap
 insuficient delimitat prin trei concepte distincte:
   1. Infirmitatea sau deficienta IMPAIREMENT cuprinzānd orice pierdere
 anomalie de reglare a unei structuri sau functii anatomice,
 fiziologice, psihice cum ar fi: lipsa vederii, surzenia, mutismul, amutatii ale
 membrelor, īntārziere mintala, deficiente de vorbire.
   2. Incapacitate sau dizabilitate DISABILITY
     Īnglobeaza orice reducere, lipsa sau pierdere rezultānd dintr-o
 infirmitate sau deficienta a aptitudinii de a desfasura o activitate īn
 conditiile considerate normale pentru o fiinta umana.
      Incapacitatea este ilustrata prin formulari ca: dificultati de
 vedere, de auz, de deplasare, de autoservire.
          3. Handicapul HANDICAPE prin care definim orice dezavantaj de
 care sufera o persoana ca urmare a unei infirmitati sau incapacitati
 care o īmpiedica sa satisfaca total sau partial sarcinile considerate
 normale pentru ea (īn raport cu vārsta, sexul, diferiti factori sociali
 si culturali). Este ilustrat de expresii cum ar fi: imobilizat la pat,
 inapt de a utiliza transportul īn comun , inapt de munca, izolat social.
 Īn acest mod handicapul tinde sa capete acceptiunea unei probleme
 sociale aceea a respingerii sau excluderii persoanei cu deficiente. Aceste
 definitii au facut posibila elaborarea Clasificarii Internationale a
 deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor. ICDH - 1, adoptata ca
 document de lucru de catre OMS īn 1980 Organizatia Mondiala a Sanatatii.
 Īn virtutea acestei delimitari conceptuale trebuie retinut ca nu orice
 persoana atinsa de o infirmitate poate considerata automat ca
 handicapata. De aceea s-au adoptat anumite criterii de referinta cum ar fi
 organismul pus si rol social. Deficientele sau incapacitatile se transforma
 īn handicapuri numai atunci cānd se constituie ca factori negativi
 fata de statutul si rolul social apartinānd unui anume individ. Īn
 documentele internationale (Publicatiile Natiunilor Unite), handicapul este
 definit ca o functie a relatiei dintre persoanele cu incapacitati si
 mediul lor.
      El apare cānd persoanele se confrunta cu bariere culturale,
 fizice sau sociale care le īmpiedica accesul la diferite sisteme ale
 societatii, sisteme disponibile altor membrii ai societatii. Astfel,
 handicapul are acceptiunea pierderii sau limitarii sanselor de a lua parte la
 viata comunitatii, la un nivel egal cu al celorlalti. De aici rezulta ca
 definirea handicapului unei anumite persoane presupune identificarea
 dificultatilor cu care aceasta se confrunta, īn conditiile specifice ale
 mediului fizic, social, cultural, familial, etc.
Perspectiva asistentei sociale asupra handicapului
     A.S. rezuma consecintele deficientelor si incapacitatii cu
 manifestari variabile īn raport cu gravitatea deficientei si cu exigentele
 mediului. Aceste consecinte pe plan social sunt incluse īn notiunile de
 handicap si inadaptare si se pot manifesta sub diferite forme: inadaptare
 propriu - zisa, marginalizare, inegalizare, excludere, segregare.
      Handicapul este considerat pentru o persoana, un dezavantaj
 social rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate, care limiteaza sau
 īmpiedica īndeplinirea unui rol īntr-un context social, cultural īn functie
 de vārsta, sex, profesie, a persoanei respective.
      Īn concluzie putem spune ca deficienta poate determina o
 incapacitate care la rāndul ei antreneaza o stare de handicap ce face ca
 persoana deficienta sa suporte "penalizarile mediului" īn care traieste,
 mediu care poate asimila, tolera sau respinge persoana deficienta (cu
 anumite urmari asupra echilibrului vietii, interne, dar si īn planul
 relatiilor cu cei din jur. Toate acestea pot avea urmari complicate care sa
 īmpiedice o dezvoltare armonioasa a personalitatii celui cu deficiente.
Legislatia cu privire la persoanele cu deficiente
   1. Legislatia internationala
     Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea
 Generala a Organizatiilor Unite īn 1948 prin care se legifereaza
 egalitatea īn demnitate, drepturi si obligatii pentru toate fiintele umane.
       Conventia cu privire la drepturile copilului adoptata de
 Adunarea Generala a ONU īn 1989 privind drepturile copiilor la o viata
 decenta, educatie si cultura. 
     Declaratia drepturilor persoanelor cu handicap proclamata de
 Adunarea Generala a ONU īn 1975 prin care se garanteaza drepturile
 persoanelor cu handicap fara deosebire sau discriminare de rasa, limba, sex,
 religie, opinii politice, culoarea pielii, nivel economic, social,
 cultural.
     Declaratia drepturilor deficientului mintal de A. G. ONU īn 1971
 pus cu deficienta mintala trebuie sa beneficieze cāt mai mult cu putinta
 de aceleasi drepturi ca si celelalte fiinte umane, valorificāndu-se la
 maxim capacitatile si aptitudinile fiecarei persoane.
     Programul mondial de actiune cu privire la persoanele cu handicap,
 1983.
     Declaratia Mondiala asupra educatiei pentru toti adoptata la
 Conferinta Mondiala UNESCO 1990.
     Recomandarile Consiliului Europei privind politica coerenta pentru
 reabilitarea persoanelor cu handicap 1994.
     Regulile standard privind egalizarea sanselor pentru persoane cu
 handicap adoptata de Adunarea Generala a ONU īn 1993 si promovate de
 UNICEF si Organizatiile Internationale.
     Declaratia conferintei mondiale UNESCO asupra educatiei speciale
 1994 prin care au fost stabilite schimbarile fundamentale īn domeniul
 politicilor educationale ale statelor semnatare pentru o abordare
 integratoare care sa permita scolilor de a se pune īn slujba scolilor,
 copiilor si īn particular īn slujba copiilor cu deficiente (cu nevoi
 speciale).
   2. Legislatia interna
          * Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea conventiei ONU cu
 privire la drepturile copilului.
          * Legea nr. 53/1992 privind protectia speciala a persoanelor
 cu handicap īn care sunt prevazute criteriile medicale de īncadrare a
 copiilor cu vārste cuprinse īntre 0 si 18 ani īn categoria persoanelor
 cu handicap, precum si gradele de invaliditate.
          * Hotarārea Guvernului Romāniei nr. 1161/1990 privind
 atributiile si functionarea Secretariatului de stat pentru handicapati.
          * Legea nr. 57/1992 privind īncadrarea īn munca a persoanelor
 cu handicap.
          * Hotarārea Guvernului Romāniei nr. 686/1992 privind unele
 masuri de īmbunatatire a activitatilor de ocrotire, instruire si
 recuperare a copiilor si tinerilor cu handicap si a celor orfani.
          * Legea īnvatamāntului 84/95 care reglementeaza organizarea
 si functionarea īnvatamāntului special.
          * Legea nr. 108/1998 privind protectia copilului aflat īn
 dificultate (abrogata expres)
          * Ordonanta de Urgenta a Guvernului (OUG) 102/1999 privind
 protectia speciala si īncadrarea īn munca a persoanelor cu handicap.
          * Hotarārea Guvernului Romāniei nr. 539/2001 pentru aprobarea
 Strategiei Guvernamentale īn domeniul protectiei copilului aflat īn
 dificultate.
          * Hotarārea Guvernului Romāniei nr. 1205/2001 privind
 aprobarea metodologiei de functionare a comisiei pentru protectia copilului.
Situatia persoanelor cu handicap īn Romānia
      Dupa revolutia tarilor comuniste, situatia securitatii sociale a
 cunoscut o dezvoltare īn special cu privire la protectia drepturilor
 legate de munca - somaj, pensie; īn timp ce A. S. s-a dezvoltat relativ
 īncet datorita legitimitatii existente sau lipsei preocuparii lor īn
 domeniu (lipsa de reglementare).
      Singura modalitate de abordare a problemelor persoanelor cu
 handicap parea a fi īngrijirea īn institutii. S-a creat o larga retea de
 unitati de īnvatamānt speciale: gradinite, scoli; de productie: camine,
 ateliere, cooperative pentru invalizi, camine de vārstnici, camine pentru
 irecuperabili.
      Familiile sau sustinatorii legali ai celor internati aveau
 obligatia de a suporta o parte din costul īngrijirii īn functie de veniturile
 realizate.
      Secretariatul de stat pentru handicapati ( cu titulatura actuala
 Inspectoratul de stat pentru persoanele cu handicap) a preluat aceasta
 problema si a propus o strategie īn domeniul protectiei acestor
 persoane. Īn general ele sunt asistate, īn continuare, prin institutii, dar
 s-a īncercat umanizarea acestor servicii. S-au realizat anumite progrese
 cum ar fi scutirea de plata impozitului de catre persoanele cu handicap
 si o serie de facilitati prevazute īn diferite legi.
Traseul beneficiarului serviciului de asistenta sociala
a persoanelor cu handicap
      Pentru expertiza persoanelor cu handicap, beneficiarii se
 adreseaza:
   1. Inspectoratelor teritoriale de stat pentru persoanele cu
 handicap, pentru luarea īn evidenta si programarea pentru expertiza.
   2. Comisiilor de expertiza pentru īn īncadrarea īn gradul de
 handicap
   3. Inspectoratului teritorial de stat pentru persoanele cu handicap
 pentru elaborarea programului individual de īngrijire si integrare
 sociala.
   4. Primariei locale daca persoana este lipsita de capacitate de
 autoservire pentru angajarea unui asistent social.


Document Info


Accesari: 5030
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )