Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Asistenta sociala a persoanelor cu handicap

Asistenta sociala




Asistenta sociala a persoanelor cu handicap

Notiunea de handicap are semnificatia de dezavantaj patrunzānd
ulterior īn terminologia administrativa si legislativa.

Pāna īn anii `50, termenul utilizat pentru persoanele cu
deficiente era acela de infirm si infirmitate. S-au facut ulterior demersuri
pentru precizarea continutului si sferei acestui concept īnsa nu exista o
definitie exacta a acestei notiuni. De aceea, uneori, este dificil de
identificat populatia cu handicap. Infirmitatea se referea īn
acceptiunea traditionala la deficientele senzoriale, motorii si intelectuale,
adica la persoanele care dispuneau īn mod permanent sau pe o durata
determinata de posibilitati inferioare de a actiona comparativ cu cele ale
populatiei "normale". Exista autori care au definit handicapul ca un
stigmat astfel īncāt acest atribut vine sa discrediteze persoana care
sufera astfel o marginalizare. Se neglijeaza astfel calitatile pozitive si
potentialul acestor persoane plasāndu-le pe un plan secundar si
urmarindu-se doar transferurile dinspre societate īnspre acestea si nu invers.

Perspectiva Organizatiei Mondiale a Sanatatii

Cautarea unei deficiente a persoanelor cu handicap care sa fie īn
acelasi timp riguroasa, dar si nonstigmatizanta a constituit obiectul
preocuparilor unui mare numar de cercetari. Inovatia cercetatorului P.
Wood, consta īn faptul ca a propus īnlocuirea termenului de handicap
insuficient delimitat prin trei concepte distincte:

1. Infirmitatea sau deficienta IMPAIREMENT cuprinzānd orice pierdere
anomalie de reglare a unei structuri sau functii anatomice,
fiziologice, psihice cum ar fi: lipsa vederii, surzenia, mutismul, amutatii ale
membrelor, īntārziere mintala, deficiente de vorbire.
2. Incapacitate sau dizabilitate DISABILITY

Īnglobeaza orice reducere, lipsa sau pierdere rezultānd dintr-o
infirmitate sau deficienta a aptitudinii de a desfasura o activitate īn
conditiile considerate normale pentru o fiinta umana.

Incapacitatea este ilustrata prin formulari ca: dificultati de
vedere, de auz, de deplasare, de autoservire.

3. Handicapul HANDICAPE prin care definim orice dezavantaj de
care sufera o persoana ca urmare a unei infirmitati sau incapacitati
care o īmpiedica sa satisfaca total sau partial sarcinile considerate
normale pentru ea (īn raport cu vārsta, sexul, diferiti factori sociali
si culturali). Este ilustrat de expresii cum ar fi: imobilizat la pat,
inapt de a utiliza transportul īn comun , inapt de munca, izolat social.
Īn acest mod handicapul tinde sa capete acceptiunea unei probleme
sociale aceea a respingerii sau excluderii persoanei cu deficiente. Aceste
definitii au facut posibila elaborarea Clasificarii Internationale a
deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor. ICDH - 1, adoptata ca
document de lucru de catre OMS īn 1980 Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Īn virtutea acestei delimitari conceptuale trebuie retinut ca nu orice
persoana atinsa de o infirmitate poate considerata automat ca
handicapata. De aceea s-au adoptat anumite criterii de referinta cum ar fi
organismul pus si rol social. Deficientele sau incapacitatile se transforma
īn handicapuri numai atunci cānd se constituie ca factori negativi
fata de statutul si rolul social apartinānd unui anume individ. Īn
documentele internationale (Publicatiile Natiunilor Unite), handicapul este
definit ca o functie a relatiei dintre persoanele cu incapacitati si
mediul lor.

El apare cānd persoanele se confrunta cu bariere culturale,
fizice sau sociale care le īmpiedica accesul la diferite sisteme ale
societatii, sisteme disponibile altor membrii ai societatii. Astfel,
handicapul are acceptiunea pierderii sau limitarii sanselor de a lua parte la
viata comunitatii, la un nivel egal cu al celorlalti. De aici rezulta ca
definirea handicapului unei anumite persoane presupune identificarea
dificultatilor cu care aceasta se confrunta, īn conditiile specifice ale
mediului fizic, social, cultural, familial, etc.

Perspectiva asistentei sociale asupra handicapului

A.S. rezuma consecintele deficientelor si incapacitatii cu
manifestari variabile īn raport cu gravitatea deficientei si cu exigentele
mediului. Aceste consecinte pe plan social sunt incluse īn notiunile de
handicap si inadaptare si se pot manifesta sub diferite forme: inadaptare
propriu - zisa, marginalizare, inegalizare, excludere, segregare.

Handicapul este considerat pentru o persoana, un dezavantaj
social rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate, care limiteaza sau
īmpiedica īndeplinirea unui rol īntr-un context social, cultural īn functie
de vārsta, sex, profesie, a persoanei respective.

Īn concluzie putem spune ca deficienta poate determina o
incapacitate care la rāndul ei antreneaza o stare de handicap ce face ca
persoana deficienta sa suporte "penalizarile mediului" īn care traieste,
mediu care poate asimila, tolera sau respinge persoana deficienta (cu
anumite urmari asupra echilibrului vietii, interne, dar si īn planul
relatiilor cu cei din jur. Toate acestea pot avea urmari complicate care sa
īmpiedice o dezvoltare armonioasa a personalitatii celui cu deficiente.

Legislatia cu privire la persoanele cu deficiente

1. Legislatia internationala

Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea
Generala a Organizatiilor Unite īn 1948 prin care se legifereaza
egalitatea īn demnitate, drepturi si obligatii pentru toate fiintele umane.

Conventia cu privire la drepturile copilului adoptata de
Adunarea Generala a ONU īn 1989 privind drepturile copiilor la o viata
decenta, educatie si cultura.

Declaratia drepturilor persoanelor cu handicap proclamata de
Adunarea Generala a ONU īn 1975 prin care se garanteaza drepturile
persoanelor cu handicap fara deosebire sau discriminare de rasa, limba, sex,
religie, opinii politice, culoarea pielii, nivel economic, social,
cultural.

Declaratia drepturilor deficientului mintal de A. G. ONU īn 1971
pus cu deficienta mintala trebuie sa beneficieze cāt mai mult cu putinta
de aceleasi drepturi ca si celelalte fiinte umane, valorificāndu-se la
maxim capacitatile si aptitudinile fiecarei persoane.

Programul mondial de actiune cu privire la persoanele cu handicap,
1983.

Declaratia Mondiala asupra educatiei pentru toti adoptata la
Conferinta Mondiala UNESCO 1990.

Recomandarile Consiliului Europei privind politica coerenta pentru
reabilitarea persoanelor cu handicap 1994.

Regulile standard privind egalizarea sanselor pentru persoane cu
handicap adoptata de Adunarea Generala a ONU īn 1993 si promovate de
UNICEF si Organizatiile Internationale.

Declaratia conferintei mondiale UNESCO asupra educatiei speciale
1994 prin care au fost stabilite schimbarile fundamentale īn domeniul
politicilor educationale ale statelor semnatare pentru o abordare
integratoare care sa permita scolilor de a se pune īn slujba scolilor,
copiilor si īn particular īn slujba copiilor cu deficiente (cu nevoi
speciale).

2. Legislatia interna
* Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea conventiei ONU cu
privire la drepturile copilului.
* Legea nr. 53/1992 privind protectia speciala a persoanelor
cu handicap īn care sunt prevazute criteriile medicale de īncadrare a
copiilor cu vārste cuprinse īntre 0 si 18 ani īn categoria persoanelor
cu handicap, precum si gradele de invaliditate.
* Hotarārea Guvernului Romāniei nr. 1161/1990 privind
atributiile si functionarea Secretariatului de stat pentru handicapati.
* Legea nr. 57/1992 privind īncadrarea īn munca a persoanelor
cu handicap.
* Hotarārea Guvernului Romāniei nr. 686/1992 privind unele
masuri de īmbunatatire a activitatilor de ocrotire, instruire si
recuperare a copiilor si tinerilor cu handicap si a celor orfani.
* Legea īnvatamāntului 84/95 care reglementeaza organizarea
si functionarea īnvatamāntului special.
* Legea nr. 108/1998 privind protectia copilului aflat īn
dificultate (abrogata expres)
* Ordonanta de Urgenta a Guvernului (OUG) 102/1999 privind
protectia speciala si īncadrarea īn munca a persoanelor cu handicap.
* Hotarārea Guvernului Romāniei nr. 539/2001 pentru aprobarea
Strategiei Guvernamentale īn domeniul protectiei copilului aflat īn
dificultate.
* Hotarārea Guvernului Romāniei nr. 1205/2001 privind
aprobarea metodologiei de functionare a comisiei pentru protectia copilului.

Situatia persoanelor cu handicap īn Romānia

Dupa revolutia tarilor comuniste, situatia securitatii sociale a
cunoscut o dezvoltare īn special cu privire la protectia drepturilor
legate de munca - somaj, pensie; īn timp ce A. S. s-a dezvoltat relativ
īncet datorita legitimitatii existente sau lipsei preocuparii lor īn
domeniu (lipsa de reglementare).

Singura modalitate de abordare a problemelor persoanelor cu
handicap parea a fi īngrijirea īn institutii. S-a creat o larga retea de
unitati de īnvatamānt speciale: gradinite, scoli; de productie: camine,
ateliere, cooperative pentru invalizi, camine de vārstnici, camine pentru
irecuperabili.

Familiile sau sustinatorii legali ai celor internati aveau
obligatia de a suporta o parte din costul īngrijirii īn functie de veniturile
realizate.

Secretariatul de stat pentru handicapati ( cu titulatura actuala
Inspectoratul de stat pentru persoanele cu handicap) a preluat aceasta
problema si a propus o strategie īn domeniul protectiei acestor
persoane. Īn general ele sunt asistate, īn continuare, prin institutii, dar
s-a īncercat umanizarea acestor servicii. S-au realizat anumite progrese
cum ar fi scutirea de plata impozitului de catre persoanele cu handicap
si o serie de facilitati prevazute īn diferite legi.

Traseul beneficiarului serviciului de asistenta sociala

a persoanelor cu handicap

Pentru expertiza persoanelor cu handicap, beneficiarii se
adreseaza:

1. Inspectoratelor teritoriale de stat pentru persoanele cu
handicap, pentru luarea īn evidenta si programarea pentru expertiza.
2. Comisiilor de expertiza pentru īn īncadrarea īn gradul de
handicap
3. Inspectoratului teritorial de stat pentru persoanele cu handicap
pentru elaborarea programului individual de īngrijire si integrare
sociala.
4. Primariei locale daca persoana este lipsita de capacitate de
autoservire pentru angajarea unui asistent social.












Document Info


Accesari: 7363
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )