Asistentasociala a persoanelor cu handicap Notiunea de handicap are semnificatia de dezavantajpatrunzând ulteriorînterminologiaadministrativasilegislativa. Pânaînanii `50, termenulutilizatpentrupersoanele cu deficiente era acela de infirm siinfirmitate. S-au facut ulterior demersuri pentruprecizareacontinutuluisisfereiacestui concept însanuexista o definitie exacta a acesteinotiuni. De aceea, uneori, estedificil de identificatpopulatia cu handicap. Infirmitatea se refereaîn acceptiuneatraditionala la deficientelesenzoriale, motoriisiintelectuale, adica la persoanele care dispuneauîn mod permanent saupe o durata determinata de posibilitatiinferioare de a actionacomparativ cu cele ale populatiei "normale". Existaautori care au definithandicapul ca un stigmatastfelîncâtacestatribut vine sadiscreditezepersoana care suferaastfel o marginalizare. Se neglijeazaastfelcalitatilepozitivesi potentialulacestorpersoaneplasându-le pe un plan secundarsi urmarindu-sedoartransferuriledinspresocietateînspreacesteasinuinvers. PerspectivaOrganizatieiMondiale a Sanatatii Cautareauneideficiente a persoanelor cu handicap care sa fie în acelasitimpriguroasa, darsinonstigmatizanta a constituitobiectul preocuparilorunui mare numar de cercetari. Inovatiacercetatorului P. Wood, constaînfaptul ca a propusînlocuireatermenului de handicap insuficientdelimitatprintreiconceptedistincte: 1. Infirmitateasaudeficienta IMPAIREMENT cuprinzândoricepierdere anomalie de reglare a uneistructurisaufunctiianatomice, fiziologice, psihice cum arfi: lipsavederii, surzenia, mutismul, amutatii ale membrelor, întârzieremintala, deficiente de vorbire. 2. Incapacitate saudizabilitate DISABILITY Înglobeazaoricereducere, lipsasaupierdererezultânddintr-o infirmitatesaudeficienta a aptitudinii de a desfasura o activitateîn conditiile considerate normalepentru o fiintaumana. Incapacitateaesteilustrataprinformulari ca: dificultati de vedere, de auz, de deplasare, de autoservire. 3. Handicapul HANDICAPE prin care definimoricedezavantaj de caresufera o persoana ca urmare a uneiinfirmitatisauincapacitati care o împiedicasasatisfaca total sau partial sarcinile considerate normalepentru ea (înraport cu vârsta, sexul, diferitifactorisociali siculturali). Esteilustrat de expresii cum arfi: imobilizat la pat, inapt de a utilizatransportulîncomun , inapt de munca, izolat social. Înacest mod handicapultindesacapeteacceptiuneauneiprobleme socialeaceea a respingeriisauexcluderiipersoanei cu deficiente. Aceste definitii au facutposibilaelaborareaClasificariiInternationale a deficientelor, incapacitatilorsihandicapurilor. ICDH - 1, adoptata ca document de lucru de catre OMS în 1980 OrganizatiaMondiala a Sanatatii. Învirtuteaacesteidelimitariconceptualetrebuieretinut ca nuorice persoanaatinsa de o infirmitatepoateconsiderata automat ca handicapata. De aceea s-au adoptatanumitecriterii de referinta cum arfi organismul pus sirol social. Deficientelesauincapacitatile se transforma înhandicapurinumaiatuncicând se constituie ca factorinegativi fata de statutulsirolul social apartinândunuianumeindivid. În documenteleinternationale (PublicatiileNatiunilor Unite), handicapuleste definit ca o functie a relatieidintrepersoanele cu incapacitatisi mediullor. El aparecândpersoanele se confrunta cu bariereculturale, fizicesausociale care le împiedicaaccesul la diferitesisteme ale societatii, sistemedisponibilealtormembriiaisocietatii. Astfel, handicapul are acceptiuneapierderiisaulimitariisanselor de a luaparte la viatacomunitatii, la un nivelegal cu al celorlalti. De aicirezulta ca definireahandicapuluiuneianumitepersoanepresupuneidentificarea dificultatilor cu care aceasta se confrunta, înconditiilespecifice ale mediuluifizic, social, cultural, familial, etc. Perspectivaasistenteisocialeasuprahandicapului A.S. rezumaconsecinteledeficientelorsiincapacitatii cu manifestarivariabileînraport cu gravitateadeficienteisi cu exigentele mediului. Acesteconsecintepe plan social suntincluseînnotiunile de handicapsiinadaptaresi se pot manifesta sub diferiteforme: inadaptare propriu - zisa, marginalizare, inegalizare, excludere, segregare. Handicapulesteconsideratpentru o persoana, un dezavantaj socialrezultatdintr-o deficientasau incapacitate, care limiteazasau împiedicaîndeplinireaunuirolîntr-un context social, cultural înfunctie devârsta, sex, profesie, a persoanei respective. Înconcluzieputemspune ca deficientapoatedetermina o incapacitate care la rânduleiantreneaza o stare de handicap ce face ca persoanadeficientasasuporte "penalizarilemediului" în care traieste, mediu care poateasimila, tolerasaurespingepersoanadeficienta (cu anumiteurmariasupraechilibruluivietii, interne, darsiînplanul relatiilor cu cei din jur. Toateacestea pot aveaurmari complicate care sa împiedice o dezvoltarearmonioasa a personalitatiicelui cu deficiente. Legislatia cu privire la persoanele cu deficiente 1. Legislatiainternationala DeclaratiaUniversala a DrepturilorOmuluiadoptata de Adunarea Generala a Organizatiilor Unite în 1948 prin care se legifereaza egalitateaîndemnitate, drepturisiobligatiipentrutoatefiinteleumane. Conventia cu privire la drepturilecopiluluiadoptata de AdunareaGeneralaa ONU în 1989 privinddrepturilecopiilor la o viata decenta, educatiesicultura. Declaratiadrepturilorpersoanelor cu handicap proclamata de AdunareaGenerala a ONU în 1975 prin care se garanteazadrepturile persoanelor cu handicap faradeosebiresaudiscriminare de rasa, limba, sex, religie, opiniipolitice, culoareapielii, nivel economic, social, cultural. Declaratiadrepturilordeficientuluimintal de A. G. ONU în 1971 pus cu deficientamintalatrebuiesabeneficiezecâtmaimult cu putinta deaceleasidrepturi ca sicelelaltefiinteumane, valorificându-se la maximcapacitatilesiaptitudinilefiecareipersoane. Programulmondial de actiune cu privire la persoanele cu handicap, 1983. DeclaratiaMondialaasupraeducatieipentrutotiadoptata la ConferintaMondiala UNESCO 1990. RecomandarileConsiliuluiEuropeiprivindpoliticacoerentapentru reabilitareapersoanelor cu handicap 1994. Regulile standard privindegalizareasanselorpentrupersoane cu handicapadoptata de AdunareaGenerala a ONU în 1993 sipromovate de UNICEF siOrganizatiileInternationale. Declaratiaconferinteimondiale UNESCO asupraeducatieispeciale 1994 prin care au foststabiliteschimbarilefundamentaleîndomeniul politiciloreducationale ale statelorsemnatarepentru o abordare integratoare care sapermitascolilor de a se puneînslujbascolilor, copiilorsiîn particular înslujbacopiilor cu deficiente (cu nevoi speciale). 2. Legislatiainterna * Legea nr. 18/1990 pentruratificareaconventiei ONU cu privire la drepturilecopilului. * Legea nr. 53/1992 privindprotectiaspeciala a persoanelor cu handicap în care suntprevazutecriteriilemedicale de încadrare a copiilor cu vârstecuprinseîntre 0 si 18 aniîncategoriapersoanelor cu handicap, precumsigradele de invaliditate. * HotarâreaGuvernuluiRomâniei nr. 1161/1990 privind atributiilesifunctionareaSecretariatului de stat pentruhandicapati. * Legea nr. 57/1992 privindîncadrareaînmunca a persoanelor cu handicap. * HotarâreaGuvernuluiRomâniei nr. 686/1992 privindunele masuri de îmbunatatire a activitatilor de ocrotire, instruiresi recuperare a copiilorsitinerilor cu handicap si a celororfani. * Legeaînvatamântului 84/95 care reglementeazaorganizarea sifunctionareaînvatamântului special. * Legea nr. 108/1998 privindprotectiacopiluluiaflatîn dificultate (abrogataexpres) * Ordonanta de Urgenta a Guvernului (OUG) 102/1999 privind protectiaspecialasiîncadrareaînmunca a persoanelor cu handicap. * HotarâreaGuvernuluiRomâniei nr. 539/2001 pentruaprobarea StrategieiGuvernamentaleîndomeniulprotectieicopiluluiaflatîn dificultate. * HotarâreaGuvernuluiRomâniei nr. 1205/2001 privind aprobareametodologiei de functionare a comisieipentruprotectiacopilului. Situatiapersoanelor cu handicap înRomânia Duparevolutiatarilorcomuniste, situatiasecuritatiisociale a cunoscut o dezvoltareîn special cu privire la protectiadrepturilor legate de munca - somaj, pensie; întimpce A. S. s-a dezvoltatrelativ încetdatoritalegitimitatiiexistentesaulipseipreocupariilorîn domeniu (lipsa de reglementare). Singuramodalitate de abordare a problemelorpersoanelor cu handicapparea a fiîngrijireaîninstitutii. S-a creat o largaretea de unitati de învatamântspeciale: gradinite, scoli; de productie: camine, ateliere, cooperative pentruinvalizi, camine de vârstnici, caminepentru irecuperabili. Familiilesausustinatoriilegaliaicelorinternatiaveau obligatia de a suporta o parte din costulîngrijiriiînfunctie de veniturile realizate. Secretariatul de stat pentruhandicapati( cutitulaturaactuala Inspectoratul de stat pentrupersoanele cu handicap) a preluataceasta problemasi a propus o strategieîndomeniulprotectieiacestor persoane. În general elesuntasistate, încontinuare, prininstitutii, dar s-aîncercatumanizareaacestorservicii. S-au realizatanumiteprogrese cumarfiscutirea de plataimpozitului de catrepersoanele cu handicap si o serie de facilitatiprevazuteîndiferitelegi. Traseulbeneficiaruluiserviciului de asistentasociala apersoanelor cu handicap Pentruexpertizapersoanelor cu handicap, beneficiarii se adreseaza: 1. Inspectoratelorteritoriale de stat pentrupersoanele cu handicap, pentruluareaînevidentasiprogramareapentruexpertiza. 2. Comisiilor de expertizapentruînîncadrareaîngradul de handicap 3. Inspectoratuluiteritorial de stat pentrupersoanele cu handicap pentruelaborareaprogramului individual de îngrijiresiintegrare sociala. 4. Primariei locale dacapersoanaestelipsita de capacitate de autoservirepentruangajareaunuiasistent social.
Document Info
Accesari:
7983
Apreciat:
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta