Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






EVOLUŢIA PSIHOSOCIALĂ A ADOLESCENTULUI DE 16 -18 ANI








loading...


ALTE DOCUMENTE

Consecintele conflictelor
SECRETELE MEMORIEI
Inteligenta
Psihologie Cognitiva - Sistemele mnezice
PERSONALITATEA sI DROGURILE
Psihologia propagandei
Autocunoasterea
Clasificarea tipurilor de personalitate
Vointa
FOLOSIŢI SUBCONsTIENTUL PENTRU A ĪNLĆTURA TEAMA


EVOLUŢIA  PSIHOSOCIALĂ  A  ADOLESCENTULUI  DE 16 -18 ANI

Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator de opinii si discutii contradictorii. Unii o considera  ,,vārsta ingrata", altii, dimpotriva, ,,vārsta de aur"; pentru unii ea este ,,vārsta crizelor, anxietatii, nesigurantei, insatisfactiei", īn timp ce pentru altii este ,,vārsta marilor elanuri"; este ,,vārsta contestatiei, marginalitatii si subculturii", dar si ,,vārsta integrarii sociale"; este ,,vārsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar si ca artificiu" - decreteaza unii. Altii riposteaza ca este ,,vārsta participarii la progresul social"; cei mai multi o considera ca fiind īn totalitate o ,,problema moral-psihologica", dar sunt si unii care cred ca este aproape īn exclusivitate o ,,problema sociala".

Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenta deriva din complexitatea īn sine a acestei etape din viata omului, cu o dinamica exceptionala īn timp, cu multideterminari si multiconditionari, dar si din pozitia oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul īn sistemul perioadelor evolutive ale vietii. Locul lui īn sistemul relatiilor sociale este mai bine conturat si precizat decāt cel al puberului. Totusi adolescentul oscileaza din punct de vedere al comportamentului īntre copilarie si maturitate, fiind īnsa īntors mai mult cu fata spre adult.

La iesirea din copilarie si īnceputul adolescentei, ca si īn tot decursul acestei perioade, avem īn fata noastra dezvoltarea impetuoasa a unei personalitati cu trasaturi īn plina formare. Adolescenta propriu-zisa  se caracterizeaza printr-o echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective si volitionale a personalitatii.

● Adolescenta cuprinde trei perioade distincte:

1. preadolescenta (14-16 ani)

▪ stabilizarea maturizarii biologice;

▪ dezvoltarea constiintei de sine;

▪ viata psihica este intensa, plina de conflicte interioare exprimate prin stari de agitatie, impulsivitate, anxietate;

▪ domina dorinta de afirmare personala, care focalizeaza interesele catre activitatile care īi reprezinta;

2. adolescenta propriu-zisa (16-18 ani)

▪ din punct de vedere biologic se constata o anumita fragilitate, atāt nervoasa, cāt si somatica;

 ▪ intelectualizare intensa;

▪ atitudini de independenta;

▪ accepta responsabilitati multiple;

▪ tānarul trece printr-un proces intens de socializare a aspiratiilor, manifestarilor vocationale si profesionale;

3. adolescenta prelungita (tineretea)(18-20/25 de ani)

▪ tānarul īsi cāstiga total independenta;

▪ predomina activitatile intelectuale;

▪ se dezvolta stilul personal si conduita definitorie personalitatii;

▪ tānarul lupta pentru statutul profesional, dar si pentru cel social (el fiind capabil īn aceasta perioada sa īsi īntemeieze o familie) .

Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada de numeroase si profunde schimbari biologice, fizice, psihice, morale, etc., perioada a dezvoltarii, īn care dispar trasaturile copilariei, cedānd locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor manifestari psihice individuale specifice.

Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre adoptarea unei conformatii apropiata de cea a adultului; īn schimb, īn plan psihologic, transformarile sunt extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate, cu salturi la nivelul unor functii, cu evolutii mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltarii psihice genereaza noi conduite si noi modalitati de relationare cu cei din jur, forme originale de īntelegere si adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face īn mod lent, dimpotriva, tensionat, adeseori cu existenta unor conflicte si trairi dramatice, cu framāntari interne pentru gasirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de piedicile ce se pot ivi īn realizarea proiectelor sale de viitor.

● Dezvoltarea psihica

Planul psihic suporta la vārsta adolescentei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.

Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase, complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devansari spectaculoase, dar si cu īntārzieri descurajante, la sfārsitul acestui proces ne vom afla īn fata prezentei unor structuri psihice bine īnchegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntari dintre comportamentele īmpreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale īn care actioneaza adolescentul si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete si posibilitatile īnca limitate de care dispune pentru traducerea lor īn fapt, din ceea ce doreste societatea de la el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce īi poate oferi viata. Totodata prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le resimte, atāt de nevoile aparute īnca īn pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cāt si de noile nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului mic, converita īn nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luānd forma creatiei cu valoare sociala, nu doar subiectivć.

Dezvoltarea psihica, a intelectului īl maturizeaza īndeosebi sub raport social si cultural, īl face sa devina avid de cunoastere si de participare cu responsabilitate, īn deplina cunostinta de cauza, la activitati cu caracter social, se antreneaza īn elaborarea de lucrari originale īn literatura, arta, stiinta, tehnica.

Adolescentul este un nonconformist si un luptator activ pentru īndeplinirea dorintelor sale, un original īn adaptarea la lumea īnconjuratoare.

 J. Rousselt,  īn lucrarea sa,  ,,Adolescentul, acest necunoscut", releva trei forme mai importante de conduita ce se produc prin prisma dorintei adolescentului de a fi unic:

1.  conduita revoltei - adolescentul refuza sistematic si ostentativ ceea ce a īnvatat sau a fost obligat sa īnvete; el adopta atitudini negativiste, contrazice fara temei, ironizeaza, utilizeaza un limbaj iesit din comun, de multe ori agresiv;

2. conduita īnchiderii īn sine - se interiorizeaza, se izoleaza, aspecte care determina īndepartarea de societate;

3. conduita exaltarii si a afirmarii - adolescentul cauta confruntarea cu altii pentru a-si verifica calitatile fizice si intelectuale, adopta atitudini extreme fata de tot ceea ce dispretuieste sau concorda cu atitudinile sale.

Sensibilitatea

Activitatea senzoriala creste, ceea ce determina modificari ale pragurilor minimal, maximal si diferential ale analizatorilor, facāndu-se posibila reflectarea mai fina si mai analitica a obiectelor si fenomenelor realitatii.

Senzatiile vizuale. Īn perioada pubertatii acuitatea vizuala creste simtitor, convergenta ochilor are o mare capacitate de acomodare. Se constata o crestere a sensibilitatii si finetii cromatice. Se cāstiga experienta denumirii tuturor culorilor si a nuantelor acestora.

Senzatiile auditive. Se dezvolta īn directia capacitatii de diferentiere si reproducere a sunetelor muzicale, auzul tehnic, auzul fonematic - pe linia īntelegerii celor mai neīnsemnate nuante si semnificatii din vorbire, ca si pe linia identificarii obiectelor, fiintelor, dupa anumite īnsusiri perceptive si auditive.

Senzatiile gustative si olfactive. Capacitatea de a diferentia, clasifica si denumi substantele dupa miros creste foarte mult.

Datorita cresterii experientei generale de viata, ca si datorita maturizarii, īn adolescenta are loc procesul de erotizare a sensibilitatii.

Perceptiile si spiritul de observatie devin foarte vii, capata o mare adāncime. Preadolescenta si adolescenta sunt perioade ale observatiei analitice. Perceptiile sunt incluse īntr-o problematica mai larga, sunt supuse sarcinilor gāndirii. Preadolescentii si adolescentii observa pentru a verifica, pentru a īntelege, pentru a surprinde ceea ce-i intereseaza.

Atentia. Īn aceasta etapa se dezvolta atentia voluntara, iar cea involuntara si cea postvoluntara devin mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin dezvoltate, creste capacitatea de concentrare. Dezvoltarea cunostintelor diverse dezvolta spiritul de observatie si a diferitelor interese gnosice, organizeaza noi particularitati ale atentiei: natura īncepe sa fie privita cu ochi de ,,naturalist", cu ochi de ,,fizician"etc.

Memoria. Continutul memorial la adolescent reflecta īn mare masura interesele lui. Astfel el retine usor si cu placere acele date si fapte care se leaga de orientarea sa generala īndreptata spre stiintele realiste sau cele umaniste, adesea aceasta selectie facāndu-se īn detrimentul celorlalte preocupari.

Memoria ajunge la performante foarte mari īn aceasta perioada; ea este una din laturile cele mai solicitate ale activitatii intelectuale. Daca īn pubertate memoria de scurta durata este foarte activa, īn adolescenta memoria de lunga durata se organizeaza prin acumulari si stocari de informatii cu ajutorul algoritmilor de organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea si decodificarea factorilor cu care se opereaza.

Dezvoltarea memoriei, a capacitatilor intelectuale faciliteaza desfasurarea activitatii scolare. Adolescentul descopera faptul ca īnvatarea este de cāteva ori mai eficienta decāt pāna atunci. Totusi, el simte nevoia de a restructura materialul de informatie pe care trebuie sa-l fixeze. Astfel, procesul īnvatarii si al memorarii capata unele īnsusiri noi.

Conditiile fixarii, pastrarii si reproducerii devin de mare randament. Ele vadesc nu numai cresterea capacitatilor de stocaj, dar si construirea, la adolescenti, a clasificarilor spontane interne īn cadrul stocurilor de cunostinte. Exista o evidenta tensiune, un interes si extensiune a activitatii intelectuale.

Prelucrarea adānca a informatiei īncepe īn īnsusi momentul mnemic  al  fixarii (īnvatarii). Adolescentul restructureaza materialul de memorat, ca sa-l faca mai sistematic si mai inteligibil. Pastrarea se sistematizeaza mult īn continuare, ceea ce reprezinta o alta prelucrare a materialului. Recunoasterea reconstituie materialul īn aspecte analitice detaliate prin coordonatele lui logice. Reproducerea cuprinde numeroase momente de originalitate, deoarece adolescentul include īn relatarile sale verbale numeroase elemente de explicatie, sublinieri, asociatii, comparatii, ceea ce face ca īn genere reproducerea sa fie evident deosebita de materialul de memorat. De data aceasta, originalitatea se obtine prin mijloace personale, nu prin imitare, cum se īntāmpla de obicei la puberi.

Referindu-se la varietatea formelor de īnvatare specifice adolescentilor, Gagné le mentioneaza pe urmatoarele: īnvatarea prin ghidaj emotional, īnvatarea cu ajutorul stimulilor relevanti, īnvatare de algoritmi aplicativi, īnvatarea cu algoritmi ce contin paradigmele domeniului, īnvatarea de cunostinte, prin intermediul potentialului verbal evocator de experienta, īnvatarea prin discriminare multipla, īnvatarea sistemelor de rezolvare si a determinantelor incluse īntr-o astfel de activitate.

Strategiile rafinate ale īnvatarii, īntālnite la adolescenti, presupun aspiratii si interese variate, cu stimulari complexe ale potentialului intelectual facilitate de īntreaga dezvoltare psihica. Īntregul proces este īnlesnit de limbaj ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a īntregii activitati psihice si comportamentale.

Gāndirea. Īn procesul dobāndirii diverselor cunostinte are loc asimilarea bazelor stiintei. Elevul trebuie sa īnvete sa sistematizeze, sa lege īntre ele diversele cunostinte,  sa-si īnsuseasca diverse procedee de activitate mintala. Aceasta īnseamna ca se creeaza conditiile de a proceda amplu, inductiv, apoi deductiv, adica de a rationa logic. De aceea īn procesul īnsusirii notiunilor se constituie si se īntaresc sisteme de a rationa īntr-un mod interogativ mai larg, se dezvolta deci capacitati operative intelectuale generale, cu exigente fata de exactitatea si succesiunea logica īn expunere; se dezvolta, treptat, formele abstracte ale gāndirii, gāndirea propozitionala.

Specific pentru aceasta perioada este procesul de constituire a unor moduri mai complicate  de a utiliza analogia, ca mijloc de comparatie īntre fenomene din domenii relativ diferite, fapt ce atesta o simtitoare crestere a folosirii criteriilor logice analitice īn scheme de sinteza. Sub influenta solicitarii scolare, are loc dezvoltarea criteriilor logice ale clasificarii. Dezvoltarea si īntarirea proceselor gāndirii logice se exprima īn favoarea deprinderilor de a gāndi cauzal, logic, dialectic.

Pentru adolescenti, o mare īnsemnatate capata ideile si discutia de idei. Gāndirea se straduieste sa desprinda adevarul, īn conditiile unei puternice placeri pentru discutii controversate si pentru sofisme. Rolul teoriei creste foarte mult. Adolescenta se exprima ca o faza a cāstigarii capacitatii de a filozofa, de a cauta raspunsuri explicite la diferite probleme.

Astfel, īn perioada adolescentei, structura generala a solicitarilor intelectuale tot mai largi, mai complexe si multilaterale duce la modificari profunde ale gāndirii si la dezvoltarea gāndirii diferentiate: gāndire matematica, gāndire gramaticala, gāndire fizica etc. Studiul diferitelor obiecte de īnvatamānt īl apropie tot mai mult de īnsusirea unei conceptii proprii despre lume si viata, īntelege legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si societatii, stabileste relatia cauzala si de finalitate a producerii diferitelor fenomene.

Īn procesul īnsusirii cunostintelor se constituie deprinderi specifice de a gāndi, se īntaresc sisteme de a observa, se dezvolta, deci, capacitati operative, intelectuale. Se generalizeaza algoritmi īn cadrul aceleiasi discipline, treptat apar transferari de operatii īntre discipline. Pe aceasta baza se dezvolta formele operationale abstracte ale gāndirii, se dezvolta posibilitatile determinarii logice a relatiilor dintre fenomene īn cadrul unui sistem deductiv si inductiv, se dezvolta posibilitatea urmaririi logice a trasaturilor si diferentieri īntre clase si fenomene, se determina criteriile logice ale clasificarii. Se dezvolta spiritul critic al gāndirii, ca urmare a logicii si adāncirii acesteia , a dezvoltarii posibilitatii de a analiza determinarea inclusa īn fenomene, precizia gāndirii.

Trecerea catre formele extensive, verbale ale gāndirii logice face necesara preluarea īn termeni personali a cunostintelor. Stilul muncii intelectuale constituie o aderare constienta, logica la cerintele sistematizarii, ca si ale largirii intereselor teoretice si practice si este dictat de volumul si calitatea cerintelor activitatii scolare.

 Adolescenta este vārsta cresterii deosebite a posibilitatilor intelectuale si a abstractiei, vārsta īn care se īnvata arta gāndirii si a discutiei, dezvoltāndu-se strategiile euristice.

Activitatea cognitiva reflecta aviditatea pentru achizitionarea de cunostinte si disponibilitatea pentru confruntarea de idei.

Se evidentieaza gāndirea discursiva si se constituie conceptia despre lume si viata. Inteligenta se maturizeaza, astfel īncāt la 16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate. Operatiile formale prezente īn gāndirea puberului spre 13-14 ani se dezvolta īn continuare. Specifice acestei vārste sunt jocurile de perspicacitate, de istetime, adolescentii cautānd situatii care le stimuleaza capacitatea cognitiva.

Adolescentul gāndeste din ce īn ce mai logic si mai sistematic, reusind astfel sa raspunda solicitarilor scolare din ce īn ce mai complexe. Performantele intelectuale sunt influentate de potentialul cognitiv al adolescentului, dar si de talentele, preferintele lui, de atitudinea fata de viata si īnvatatura.

Cu toate ca īn aceasta perioada dezvoltarea cognitiva este evidenta, adolescentul are dificultati īn a gāndi rational īn legatura cu experientele lui imediate. Aceasta trasatura a cognitiei adolescentine defineste egocentrismul specific vārstei (Elkind 1978). Adolescentii considera, de exemplu, ca problemele prin care trec ei, sentimentele pe care le au, experientele pe care ei le traverseaza sunt unice. Adolescentul, īn acelasi context al gāndirii egocentrice, īsi creeaza un auditoriu imaginar (de exemplu īsi poate vorbi īn oglinda ore īn sir imagināndu-si cum ar vorbi ceilalti despre el). Tot de egocentrismul cognitiv tine si explicarea tendintei de a transforma imposibilul īn posibil (multi tineri īsi imagineaza ca sunt imuni fata de regulile morale ale societatii si astfel pot sa īsi asume riscuri nebanuite). Tot īn acest sens adolescentul īsi imagineaza ca viata lui personala este una deosebita,  asemenea eroilor din cartile sau filmele preferate.

 Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent de perioadele anterioare prin bogatia si varietatea lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale cuvintelor. Vorbirea devine aleasa, literara. Adolescentul poate sa sustina verbal o idee timp īndelungat, facānd asociatii noi fata de cele cuprinse īn textul model sau īn tezele expuse de interlocutorul sau. La aceasta vārsta se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea verbala. Se adopta un mod propriu de iscalitura, se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc īn solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri īntr-o conversatie, ca modalitati de īncheiere a convorbirilor etc.).

si īn privinta debitului verbal scris exista o evolutie. Continutul celor scrise este relativ relaxat, dat fiind faptul ca miscarile scrierii si stereotipul de ansamblu al acestora s-au automatizat.Īncepānd cu adolescenta, creste grija pentru exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul pentru utilizarea figurilor de stil īn limbajul scris: epitete, comparatii, personificari, metafore. Datorita lecturii diversificate, adolescentii reusesc sa-si formeze un stil propriu de vorbire orala si scrisa, afirmāndu-se din ce īn ce mai pregnant ca individualitati distincte. La sfārsitul adolescentei, datorita unei experiente de viata mai ample si datorita īmbogatirii vocabularului, īncep sa īnteleaga si sa redea mai adecvat si cu mai multa siguranta procese psihice complexe.

Imaginatia. Concomitent cu capacitatile intelectuale, adolescentul se caracterizeaza si prin dezvoltarea deosebita a imaginatiei. Mai evident este progresul imaginatiei reproductive, a carei prezenta se simte puternic īn īntreaga activitate a tānarului, acesta avānd importante īnsusiri originale. Īn afara de imaginatia reproductiva care ajuta īn īnsusirea sistemului de cunostinte transmise īn procesul instructiv, se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta si adolescenta īl gaseste īn realitatea īn care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri īn legatura cu propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul de dragoste care īncepe sa se manifeste. Prin creatiile lor, īsi exprima propriile judecati si atitudini īn legatura cu problemele ce-i framānta. Īn repertoriul creatiei artistice se exprima exuberanta, bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire.

Imaginatia se intercoreleaza complex īn perioada adolescentei cu gāndirea, cu afectivitatea, dar si cu alte planuri complexe ale personalitatii, īn cadrul conditiilor generale de armonizare a acesteia.

Īn perioada adolescentei cunoaste o mare dezvoltare reveria, visul, se dezvolta fantezia, uneori chiar la paroxism. Procesul acesta are la baza dezvoltarea deosebita a aspiratiilor si dorinta impetuoasa de a proiecta īn viitor aceste manifestari debordante ale vietii interioare.

 Afectivitatea. Maturizarea organismului se manifesta de obicei cu o evidenta maturizare intelectuala si afectiva a copilului. Viata afectiva se complica si se diversifica, preadolescentul si mai ales adolescentul admira, iubeste, simte, aspira, stie sa doreasca, are idealuri afective, īi īntelege pe cei din jur cu intentiile, reactiile acestora. Intensitatea , amploarea si valoarea emotiilor sunt dependente de īnsemnatatea pe care o au pentru adolescent diverse fenomene, obiecte, persoane.

Nevoia de a fi afectuos se amplifica, luānd la īnceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sa lase locul unei ,,reciprocitati" afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitatia instinctualć, se instituie nevoia de a i se īmpartasi sentimentele. Nevoia de grupare se ,,sparge", se destrama pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relatiile dintre sexe sunt foarte strānse, mai mult platonice, romantice, cu mare īncarcatura de reverie si fantezie; au loc furtuni afective, ,,ruperi" spectaculoase si dramatice de prietenie.

Īn dezvoltarea generala a vietii afective, trei directii apar mai importante. Īn primul rānd, dezvoltarea sensibilitatii si a conceptiei sale morale. Īn al doilea rānd, cresterea si afirmarea constiintei de sine, ca mobil al dorintei evidente de a deveni independent. Situatia de tutela, de tipul aceleia din copilarie, este mai greu suportata. Īn fine, a treia consta īn erotizarea, īn continuare, a vietii afective. Se dezvolta sentimente superioare- morale, estetice, intelectuale - baza lor reprezentānd-o largirea cunoasterii.

Intensitatea trairilor afective face ca perioada adolescentei sa se caracterizeze adesea ca perioada a pasiunilor si a furtunilor afective, o perioada de romantism īn viata omului si de spontaneitate, de poezie. Totodata, ea este perioada autonomizarii morale. E o etapa de mare sensibilitate morala, ce se caracterizeaza prin īncercarea si dorinta de a se ajunge la un sistem moral explicit.

Vointa. Adolescenta este perioada īn care se modifica, devenind deosebit de bogat, momentul deliberativ al actului volitiv, cānd īntre motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare care este īn strānsa legatura cu experienta īn domeniul īn care urmeaza sa se actioneze.

Īn luarea hotarārii, preadolescentul este prompt, dar la adolescent timpul este mai īndelungat, deoarece el reflecta mai temeinic asupra mijloacelor realizarii actiunii precum si a consecintelor ce decurg din aceasta.

Īn executia hotarārii preadolescentul nu trece totdeauna imediat la executia ei, ci adesea amāna īndeplinirea celor propuse. Adolescentul da dovada de mai multa perseverenta, scopurile actiunilor sale avānd o motivatie mai puternica. Pe aceasta perseverenta se dezvolta calitatile vointei: initiativa, perseverenta, principialitatea scopului etc.

Interesele. Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii orizontului cultural si a īmbogatirii experientei de viata. Īn primul rānd interesul pentru munca scolara trebuie sa atraga īn mod deosebit atentia cadrelor didactice si a parintilor. Uneori, interesul pentru munca scolara poate scadea. Acest fenomen este provocat de cauze foarte diferite: dezvoltarea unei adevarate pasiuni pentru sport, lectura etc., nedezvoltarea unui stil de munca intelectual, conflictele elevilor cu profesorii, preocuparile extrascolare mai intense etc.

Interesele adolescentului nu graviteaza doar īn jurul activitatii scolare, ci se  extind si la alte domenii ale stiintei, tehnicii, artei.

Interesele devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute, sau spre care se manifesta aptitudini evidente. Interesele devin mai constiente, ele fiind urmarite cu tenacitate īn vederea unui scop anumit; capata caracter selectiv si de eficienta, iar sub aspectul continutului este de remarcat marea diversitate: cognitive, pentru tehnica, pentru lectura, politico-sociale, pentru sport, pentru munca etc.

Aceste interese sunt, mai ales la vārsta adolescentei, legate de idealul profesional, generānd motivele care-i determina pe adolescenti sa se orienteze si sa-si aleaga o anumita profesiune: aptitudinile pentru profesia respectiva, sansele de reusita īn īnvatamāntul superior, posibilitati de cāstig, conditii de munca avantajoase, posibilitati de afirmare, dorinta de a fi util societatii si a raspunde unei comenzi sociale.

Dezvoltarea inteligentei permite adolescentului sa constientizeze situatii care sunt mai putin placute, conflictuale, tensionale. Īn acest mod se nasc sentimentele de tristete, melancolie. Fiind perioada intrarii īn viata a examenelor, a responsabilitatilor evident exprimate, pot aparea īn urma unor esecuri, insuccese crize intense pe plan emotional, adevarate drame. Īn general aceste trairi negative, stari conflictuale ale adolescentului sunt trecatoare si depasite cu usurinta. Īn anumite conditii īnsa (familii dezorganizate, relatii violente īntre parinti, ruperea comunicarii īntre parinti si copii) aceste stari se pot agrava si complica, ducānd la modificari negative īn comportamentul adolescentului.

● Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt:

  1. dezvoltarea constiintei de sine;
  2. afirmarea propriei personalitati;
  3. integrarea treptata īn valorile vietii.

1.      Dezvoltarea constiintei de sine

Adolescenta se manifesta prin autoreflectare, prin constiinta ca existenta proprie se deosebeste substantial de a celorlalti oameni, reprezentānd o valoare care trebuie pretuita si respectata.

Adolescentul īncearca, cu īnfrigurare, sa se cunoasca si sa se autoevalueze īn raport cu realizarile sale si ale altora. El se īntreaba adeseori, ,,cine sunt eu?", iar raspunsurile ce si le da se bazeaza pe maturizarea intelectual-afectiva foarte evidenta pentru unii adolescenti, chiar de la 16 ani, iar pentru altii la 18 ani.

Constiinta de sine este un proces complex care include, pe de-o parte, raportarea subiectului la sine īnsusi, la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora, compararea lor cu lumea īn mijlocul careia traieste. Cel mai īnalt nivel al constiintei de sine este atins de elev atunci cānd el se poate privi ca subiect al activitatii sociale, ca membru al colectivului. Un factor de seama al constiintei de sine īl constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii, aprecierile acestora fata de calitatile si munca adolescentului.

O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului īn viitor; un aspect al acestei preocupari este interesul pentru profesia pe care o va īmbratisa,  determināndu-l la reflectie asupra vietii sale interioare. Capacitatea de a se preocupa de propria persoana nu īnseamna īnsa fuga de societate. Caracteristica principala a adolescentului este un puternic impuls catre actiune. Acum dispar dorintele vagi si apar telurile bine conturate, visarea ia forme constiente. Aspectele generale ale īntregii perioade evidentiaza o serie de caracteristici ce aduc o nota de specificitate īn raport cu celelalte etape ale dezvoltarii umane.

Adolescentul este confruntat obiectiv si subiectiv cu schimbari multiple legate de maturizarea sexuala si de descoperirea dimensiunilor realitatii sociale. Apartenenta la o anumita familie si la un anumit grup presupune adaptarea si depasirea situatiilor infantile, de frustrare, nesiguranta si dependenta. La aceasta se adauga cunoasterea propriului potential, a vocatiilor,  lucru care permite adolescentului sa-si manifeste atitudinile si preferintele.

Īn dezvoltarea constiintei de sine, imaginea corporala contribuie la organizarea identificarii caracteristicilor organice, pe care adolescentul īncearca sa le perceapa īn profunzime si cu un fel de admiratie. W. James surprinde dialectica dezvoltarii constiintei de sine si a distantei care se creeaza īntre ,,eu" si ,,sine ". Eul este cel ce cunoaste si este constient, sinele reprezinta latura cunoscuta. Sinele poate fi material (atunci cānd se refera la tot ce poseda adolescentul ) si social (cānd se refera la rolul, statutul, identitatea adolescentului). El este astfel expresia activitatii psihice īn care se remarca mai ales sfera emotiilor si dorintelor. Atāt īn cazul sinelui cāt si al eului, perceptia adolescentului poate īmbraca o forma negativa sau pozitiva. Cānd intervin esecuri scolare, cānd estimarea de sine este scazuta, tānarul are tendinta de a se subestima, nu are īncredere īn fortele proprii si nu manifesta initiativa si perseverenta īn activitate (motivatie si vointa deficitara).

Succesele, o familie suportiva, valorizarea propriului potential duc la īncredere īn sine, la dorinta de a se afirma si realiza. Īn obtinerea acestei imagini pozitive, adolescentul se raporteaza la cei din jur si la atitudinea acestora fata de el. Aparitia conflictelor si a frustrarilor īn aceasta perioada este frecventa. Apar astfel tensiuni īn procesul cautarii de sine si raportarea la modul de a fi si a se comporta a acelor din jurul lui sau īn īndeplinirea rolului, statutului, a relatiei dintre vocatie si exercitarea anumitor meserii.

Aceste tensiuni pot fi minimalizate daca familia poseda metodele educationale optime si adecvate adolescentului. Adevarul cel mai important īn relatia dintre parinte si copil ramāne deschiderea comunicarii dintre cei doi.

 Enumar cāteva dintre stilurile educationale, īncercānd sa evidentiez care ar fi cel mai potrivit īn aceasta perioada.

1. stilul autocratic - adolescentul nu are voie sa-si exprime nici o opinie sau sa ia singur vreo decizie;

2. stilul autoritar - chiar daca adolescentul īsi exprima anumite opinii, deciziile finale le iau parintii;

3. stilul democratic - adolescentul contribuie cu judecata proprie, īsi impune propriile pareri si opinii, dar deciziile trebuie vizate de parinti;

4. stilul echilibrat - parintii si copiii joaca acelasi rol īn emiterea opiniilor, dar si

luarea deciziilor (participare egala).

Stilul echilibrat este cel mai adecvat, el permitānd valorizarea adolescentului, dezvoltāndu-i respectul fata de sine, responsabilitatea, mentinānd optima comunicarea dintre parinte si copil.

Cānd conflictele si frustrarile īmbraca forme acute si cānd acestea se prelungesc īn timp, pot aparea tulburari comportamentale (abandon scolar, furt, minciuna, violenta etc), tulburari emotionale (depresie, anxietate).

Pe fondul acestor distorsiuni psihice pot aparea premisele delincventei juvenile care pot duce tānarul pāna īn pragul crimei, consumului de droguri, furtului etc. Tot din aceste motive suicidul pare sa caracterizeze o anumita categorie a tinerilor de aceasta vārsta. Dramele nerezolvate, marile nerealizari ale vārstei sunt factorii cei mai importanti care creeaza premisele suicidului. Considerat un fenomen grav, suicidul nu poate fi tratat decāt terapeutizānd tānarul de la primele semne (tristete, apatie, izolare).

O alta problema a adolescentilor ramāne abuzul sexual, cu toate consecintele ce decurg din acest fenomen.

Adolescentul se constituie pe sine prin continue cautari si diferentieri fata de altii, proces nelipsit de tensiuni si conflicte. Personalitatea adolescentina nu evolueaza linear, ci cu oscilatii, cu perioade de inegalitate si chiar dizarmonii din care se pot dezvolta structuri pozitive sau negative.

2.      Afirmarea propriei personalitati

Descrierea, oricāt de schematica, a ,,portretului" adolescentei nu poate ignora problema originalitatii ca atribut predilect al indivizilor care o traverseaza. Dorinta de originalitate reprezinta, din punct de vedere psihologic, o caracteristica esentiala a adolescentei, numita tendinta afirmarii de sine, tendinta de afirmare a propriei personalitati.

Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se considera punctul central īn jurul caruia trebuie sa se petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt considerate superioare fata de ale celorlalti oameni, opinie care decurge dintr-o insuficienta cunoastere de sine. Acesta doreste ca toate actiunile sale sa fie cunoscute si apreciate de adult.

Un mijloc curent de afirmare īl constituie aspectul exterior, adolescentii cautānd sa se evidentieze prin fizicul bine conformat, īmbracamintea care diferentiaza, care scoate īn relief propria persoana. Vizibila este si o alta expresie a tentatiei originalitatii īn adolescenta - limbajul ,,colorat", presarat cu expresii ,,cautate", cu neologisme si arhaisme. Adolescentul īsi alege cu grija cuvintele, utilizeaza din abundenta citate si expresii celebre, maxime si cugetari savante despre care insinueaza ca i-ar apartine. Īn privinta limbajului, adolescentei īi este proprie si tendinta de ermetizare a acestuia, de folosire a unei vorbiri ,,cifrate", si anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice. De obicei, circulatia acestui fel de limbaj are loc īn cadre restrānse, īn grupuri spontan constituite si combaterea acestui fenomen necesita eforturi educative prelungite.

Īn strānsa legatura cu limbajul, tentatia originalitatii se exprima si īn corespondenta adolescentilor, caracterizata prin aceeasi ,,ploaie" de citate, prezenta īn limbajul lor.

Dominanta pentru tentatia originalitatii la aceasta vārsta este prezenta spiritului de contradictie. Īn special discutiile dintre adulti, la care iau parte si adolescentii, ajung repede sa fie monopolizate de īntrebarile iscoditoare ale acestora din urma, de afirmarea spiritului lor de contradictie. Nu de putine ori, adolescentul se contrapune īn discutie chiar cānd e constient de faptul ca nu are dreptate. El e mobilizat atunci de aceeasi statornica tentatie de a atrage atentia asupra sa, de a se afirma, de a fi luat īn seama.

Adolescentii manifesta tendinta de a se afirma nu numai individual ci si īn grup: vor sa activeze, sa se distreze īmpreuna. Ei sunt atrasi si de viata politica; īn politica adolescentul vede o īnalta activitate sociala.

3.  Integrarea sociala

Esenta integrarii sociale consta īn atasamentul din ce īn ce mai constient si mai activ la grupul caruia īi apartine (clasa, scoala, marele organism social). Cu cāt īnainteaza  īn  vārsta, cu atāt el este mai obiectiv īn judecatile sale, aprecierile efectuāndu-se īn functie de criteriile sociale pe care si le-a īnsusit. Dorinta de a cunoaste valorile sociale si culturale se manifesta riguros si tenace. Integrarea adolescentilor īn aceste valori ale colectivitatii contribuie la formarea conceptiei despre lume si viata.Datorita experientei de viata limitata si a lipsei unor criterii de autoapreciere corecta, adolescentii au nevoie de consiliere si īndrumare discreta, fiind sprijiniti sa-si formeze idealul de viata, sa-si perfectioneze judecatile morale si sa-si ridice nivelul constiintei si al conduitei morale.

 De regula, adolescentii se confrunta cu probleme de genul:

● Teama de a-si asuma responsabilitatea: o relatie de prietenie presupune o responsabilitate fata de celalalt partener care, printre altele, trebuie ajutat atunci cānd are nevoie.

● Teama de a nu fi manipulat: astfel de persoane sunt deosebit de atente sa observe comportamente de manipulare chiar acolo unde nu este cazul.

● Teama de a nu-l deranja pe celalalt: datorita acesteia relatia īntre cei doi se depreciaza īntrucāt se instaleaza un zid care nu le mai permite sa-si īmpartaseasca sentimentele.

Foarte multi oameni īsi petrec viata īncercānd sa-si atinga scopurile, iar adolescenta este doar primul pas spre īmplinirea lor. Īn toate societatile au existat si vor exista legaturi īntre parinti si copii (mamele se ocupa īn special de copii la vārste mici), īn toate societatile copiii vor considera parintii responsabili de necesitati, reusite si insuccesele lor.

Relatiile īntre parinti si copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social; ele au la baza statuarea comunicarii īn care se realizeaza un model, un patern de conduita. Īn cadrul acestor relatii, parintii īncearca sa socializeze copiii, contribuie la modificarea si perfectionarea stilului de interrelationare din copilarie; ambele parti ale ecuatiei au nevoie de deprinderi, abilitati sociale pentru facilitarea intercomunicarii.

Daca īn timpul copilariei parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul īn stabilirea relatiilor īn familie, extinse apoi la grupul de joaca, īn timpul adolescentei parintii nu mai reusesc sa supravegheze minorii decāt cu mare dificultate. Īn copilarie,  procurarea de jucarii, alimentatia, curatenia, conversatia reprezinta apanajul exclusiv al adultului. Īn adolescenta, tinerii aspirānd la un alt statut decāt cel de ,,copil", se īmpotrivesc dorintei parintilor de a nu īntārzia, de a avea grija deosebita pentru studiu, de a nu intra īn relatii cu persoane rau intentionate, periculoase, de a nu-si crea si adopta modele ,,facile". Parintii vorbesc si transmit enorm copilului īn perioada micii copilarii, ei īnvata efectiv sa vorbeasca, sa participe la dialog. Copiii pun īntrebari la care parintii īncearca sa raspunda; ei ar trebui sa ofere raspunsuri cāt mai adecvate dezvoltarii psihice a copilului.

O serie de studii audizeaza abilitatile parentale de conduita, regulile ca si drepturile parintilor īn speranta decelarii efectelor asupra educatiei, asupra cresterii si statuarii unor stiluri, moduri de comportament. Īn fond, multi autori scriu despre binomul ,,acceptare - respingere" ca fiind cel mai important īn interrelatia parinti-copii (inclusiv adolescenti).

Fluctuatiile inerente sociale, economice induc modificari si diferentieri culturale īn ,,aparatul" psiho-moral de conduita, de comunicare īntre parinti si copii. Acesta contine abilitati, capacitati de interrelationare dar si nevoia permanenta de a cunoaste evolutia sociala si individuala a copilului, puberului, adolescentului.

Abordarea afectiunii (dragoste parinteasca), petrecerea unui volum de timp considerabil īmpreuna cu minorul, tratarea acestuia cu delicatete, aplicarea flexibila a balantei recompenselor mai degraba decāt a critica si a fi ostil determina o buna imagine a parintilor īn acceptia copiilor.

Daca, dimpotriva, copiii sunt respinsi de parinti (reactiile sunt diferite tata/fiu, mama/fiica) ei au mai multe sanse sa evolueze la pubertate si adolescenta spre: delincventa, agresivitate, conduite nevrotice, conduite atipice (schizofreniforme).
Īn consecinta, sansele lor sunt mai reduse de ,,a vira" spre conduite civilizate, de a fi prietenosi, de a avea capacitati de comportament civilizat, de a fi cooperanti, de a purta de grija altora.

Cāteva idei principale pentru stilul īn comunicarea parinti/copii, pentru īntelegerea profunda a perioadei adolescentei:

 Pentru adolescent este apreciata ca benefica ,,supravegherea democratica". Este de preferat o abordare permisiva, egalitara a adolescentului fata de una autoritara, de respingere.

Comportamentul parintilor caracterizat prin caldura afectiva, rasplata acordata pentru merite. Aceasta are consecinte favorabile īn achizitionarea de catre adolescent a unor  itemi  structurali  ai   personalitatii lui, a independentei de a avea  o  identitate,  auto-evaluarii etc.

■ Īn familiile cu dezvoltare normala, adolescentii sunt mult mai cooperanti, sunt veseli, īnvata sa spuna glume, sa rāda si sa se bucure.

■ S-a constatat ca acesti adolescenti īnvata cu mai multa usurinta sa stocheze si sa distribuie informatia, fata de adolescentii cu tulburari de comportament la al caror ,,viraj" parintii si grupul asista de multe ori fara sa stie cum si de ce sa intervina.

Īn adolescenta, centrul de greutate al comunicarii se deplaseaza de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi si prieteni. Īn perioada furtunoasa, frumoasa si tumultuoasa, plina de mari inegalitati psihosociale, tānarul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fara sa comunice nimic adultului si cel mai adesea parintilor. Astfel putem afirma ca adolescentii devin ,,experti" īn a nu transmite nimic, īn a nu comunica.

Regulile cele mai simple se īnvata si se respecta īn familie, se reflecta īn comportamentul din grup (scoala, prieteni, strada) si reintra īn circuitul de comunicare intrafamiliala care sta la baza relatiilor intime (inclusiv sexuale) si de munca - daca au fost initiate prin conversatie si supravegheate de adult.


Bibliografie:

 

 

  1. Andrei Cosmovici, Psihologie generala, Polirom, 2005
  2. Ion Negret, Dobridor, Ion , Ovidiu Pānisoara, stiinta īnvatarii de la teorie la practica,  Ed. Polirom, 2005
  3. Popescu-Neveanu, P. Zlate, Psihologie scolara, Editura Universitatii, Bucuresti , 1987
  4. Alexandru Rosca (coordonator), Psihologie generala, EDP. Bucuresti, 1975

 

INSTITUTOR: ZINA FRENŢ

COLEGIUL NAŢIONAL SPORTIV ,,CETATE" - DEVA


Document Info


Accesari:
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )