Conceptul de "rezolvare a conflictului"
A fost mai
putin studiat decît conflictul în sine, pentru care s-au elaborat teorii
începînd cu Darwin, Freud si Marx-Engels si terminînd cu K.
Lorenz în etologie, sau cu teoriile
agresivitatii.
Atâta vreme
cît conflictul poate fi privit ca o "problema" de o factura
speciala (psiho-sociala), rezolvarea lui este o rezolvare tipica de
probleme. În sens extrem de larg, am putea spune ca
rezolvarea conflictelor este orice proces care duce la rezolvarea unui
conflict. Aceasta poate include lupta (chiar violenta),
judecata n
instanta,
negocierea sau discutia si renuntarea
(abandonul).
Rezolvarea
conflictului nseamna
lichidarea lui prin metode analitice, care presupun accederea la radacina
problemei si obtinerea unui rezultat care este vazut de ambele
parti ca fiind o solutie permanenta a problemei.
Este definitia
ideala.
Ea opteaza pentru termenul exact de "lichidare" a conflictului, în locul
celor de rezolvare, încheiere, stingere, eliminare.
Rezolvarea
conflictului implica cognitia
(sau g ndirea),
afectivitatea (emotiile si
sentimentele) si
comportamentul (inclusiv comunicarea). Ea se vrea o abordare
multidisciplinara,
analitica,
problem-solving a conflictului, care sa-i faca
pe participanti
apti
de a lucra mpreuna
pentru lichidarea lui.
Una din premisele
rezolvarii conflictului este acceptarea lui, recunoasterea
prezentei sale universale. De fapt, nu ideea omniprezentei
conflictului este noua (vezi-l pe Heraclit - "Totul se naste din
lupta contrariilor si din cea mai adînca discordie rezulta cea
mai perfecta armonie", vezi dialectica lui Hegel, sau chiar pe a
lui Engels), ci asezarea ei la temelia unei noi discipline - rezolvarea
conflictelor. A ignora conflictul interuman sau a-l nega jenati, a-l
ascunde acolo unde este exclus ca el sa nu existe, a declara demagogic
ca eu (sau noi) traim într-un climat absolut steril, fara
germenii contradictiilor, înseamna a duce politica
paguboasa a strutului, lasînd liber conflictul sa se
dezvolte malign. La nivel macrosocial, s-a vazut ca mascarea
deliberata a conflictului, negarea lui publica tin de natura
regimurilor autoritare, iar cetatenii nascuti si
crescuti într-un astfel de climat vor fi inevitabil marcati de
aceasta atitudine.
