Stadii ale dezvoltarii intrauterine
Este uluitoare inteligenta vietii pentru a-si asigura continuitatea, creand
conditii optime pentru uniunea spermatozoidului cu ovulul. Ovulatia (expulzarea
ovulului din ovar si migrarea in trompe) are loc intr-o perioada relativ
previzibila a fiecarui ciclu menstrual. Timpul dintre expulzarea din ovar si
coborarea in trompe este de aproximativ sase ore. Spermatozoizii* traiesc insa
intre 12 si 36 de ore de la producere. Prin urmare, fecundarea poate avea loc
si ulterior actului sexual, daca in acest interval de timp se produce ovulatia.
Natura a creat bariere importante pentru ca ovulul sa nu scape fecundarii.
Astfel, ovulul este cea mai mare celula din corpul omenesc. La fiecare
ejaculare, in cursul unui act sexual, intre 200 si 500 de milioane de
spermatozoizi din lichidul seminal pornesc in cautarea acestei tinte. Numarul
spermatozoizilor depinde de cantitatea de lichid seminal. Aceasta poate fi
intre 2,5 si 5 centimetri cubi la o ejaculare, continand aproximativ 100 de
milioane de spermatozoizi pe centimetru cub. (Ana Muntean, Psihologia
dezvoltarii umane, 2006)
Cateva sute de spermatozoizi vor depasi bariera cervicala, in cautarea
ovulului. Doar unul este suficient pentru a provoca fertilizarea ovulului. Daca
fertilizarea nu se produce, ovulul este eliminat odata cu mucoasa uterina prin
sangerarea menstruala. Daca fertilizarea se produce insa, ovulul isi continua
drumul sau de trei-patru zile de-a lungul trompelor, coborand in uter. Din
acest moment, vorbim de dezvoltarea intrauterina.
Intre conceptie si nastere, fiinta umana, care nu este la inceput decat o
singura celula aproape invizibila, devine un corp cantarind aproximativ trei
kilograme, masurand 50 de centimetri si continand cam 200 de miliarde de
celule. Niciodata in cursul vietii ulterioare nasterii, fiinta umana nu va mai
cunoaste o dezvoltare atat de rapida si multid 828c25i irectionala, de o sincronicitate
uluitoare.
Perioada de gestatie, intre conceptie si nastere, este de 266-280 de zile de la
ultima menstruatie a femeii. Embriologii impart aceasta perioada in trei
stadii: stadiul de ou (zigot), stadiul de embrion si stadiul de fat. (Ana
Muntean, Psihologia dezvoltarii umane, 2006)
Stadiul de ou (preembrionar)* se plaseaza cronologic pana la sfarsitul celei
de-a doua saptamani de la fecundare (unii spun zece zile). Este perioada cand
se for-meaza legatura cu mama.
La cateva ore de la fecundare, incepe cresterea, care are loc prin diviziune
celulara. Oul fecundat isi continua migratia, care dureaza trei-patru zile,
de-a lungul trompei, spre uter. Timp de doua sau trei zile oul fecundat va
pluti liber in cavitatea uterina, dar in primele sase-sapte zile el va intra in
contact cu endometrul, mucoasa care captuseste peretii uterului. Endometrul se
ingroasa si irigarea lui sangvina se accentueaza, ceea ce permite zigotului,
intr-un proces progresiv, sa se infunde complet. Avem acum un embrion care se
dezvolta in peretele uterului, si nu in cavitatea lui. Fixarea zigotului in
peretele uterin este momentul final al acestui stadiu, iar marimea zigotului in
acest moment e aproximativ cea a gamaliei unui ac.
Embrionul, al doilea stadiu al dezvoltarii intrauterine, se plaseaza intre
sfarsitul celei de-a doua si sfarsitul celei de-a opta saptamani (pana la 80 de
zile). Au loc o crestere rapida, stabilirea legaturii placentare cu mama si
aparitia structurilor primitive (foitele embrionare: ectoderm, mezoderm,
endoderm) ale tuturor orga-nelor principale care alcatuiesc corpul uman.
Ectodermul* va forma neuroblastul si epiblastul, ambele avand rolul de a pune
fiinta umana in relatie. Neuroblastul genereaza sistemul nervos, central si
periferic, iar epiblastul pielea, parul, unghiile si corpusculii ce dau
sensibilitate pielii.
Endoblastul genereaza organele interne (sistemele digestiv, respirator,
endocrin), iar mezoblastul tesuturile de sustinere si de legatura: oasele,
muschii, sistemul circulator, sistemul reproductiv etc. (Ana Muntean, Psihologia
dezvoltarii umane, 2006)
Embrionul reprezinta o perioada critica, de maxima sensibilitate fata de
factorii de mediu exterior, inegalabila ca sensibilitate prin comparatie cu
celelalte perioade ale sarcinii. Acum se formeaza si structurile care vor proteja
noua fiinta: sacul amniotic, placenta si cordonul ombilical. Placenta va
asigura schimburile intre em-brion si mama, adica preluarea hranei, a
oxigenului si a hormonilor si eliminarea gazelor carbonice si a deseurilor
metabolice. Este alcatuita dintr-o membrana partial permeabila care nu permite
trecerea celulelor sangvine intre cele doua organisme, prevenind amestecul
sangelui mamei cu al embrionului. Daca s-ar produce ames-tecul, corpul mamei ar
respinge embrionul, ca pe un corp strain. (Ana Muntean, Psihologia dezvoltarii
umane, 2006)
La cinci-sapte saptamani este prezent creierul (cinci vezicule), se organizeaza
maduva spinarii, cavitatile inimii, se formeaza ochiul si nervul optic, apare
diferentierea sexuala.
La sfarsitul acestei perioade, organogeneza (generarea organelor) si
morfogeneza (formele corpului) s-au incheiat si embrionul se aseamana cu o
fiinta umana. Regula dezvoltarii este ca intai se dezvolta formele
(structurile) si apoi functiile (Tourette, Guidetti, 2002).
Are cam trei centimetri, un cap cu o fata cu nas, ochi, gura, are brate,
picioare cu planta, degete, un trunchi primitiv si organe interne.
Are cam toate caracteristicile umane identificabile. De acum, se va numi fat si
va constitui un alt stadiu al dezvoltarii intrauterine. intre saptamanile a
opta si a noua, se misca mult (nu ramane mai mult de 13 minute fara sa se miste
- Vauclair, 2004).
*Stadiul fetal incepe in saptamana a noua de sarcina si se incheie in momentul
nasterii. Continua sa creasca, sa se diferentieze sistemul nervos si sa apara
primele reactii la mediu (Vauclair, 2004). Sunt primele aspecte de functionare
a viitorului nou-nascut. El se pregateste pentru lume, iar lumea se pregateste
sa il primeasca, ii face un loc. Locul din mintea mamei si a celorlalti membri
ai familiei e foarte important pentru viitorul lui confort.
La inceputul* acestei perioade, se alcatuieste stocul de neuroni ce va fi
utilizat de om de-a lungul vietii (Tourette, Guidetti, 2002). Se vor dezvolta,
pana la nastere, celule gliale ce vor asigura energie pentru neuroni si
terminatiile nervoase (axoni, dendrite) care vor conduce influxul nervos.
incepand din a 12-a saptamana intrauterina si continuand in primii ani de
viata, va avea loc procesul de mielinizare, de alcatuire a tecii de mielina a
axonilor si dendritelor. Intrarea in functiune a diferitelor organe senzoriale
se va face pe masura ce se finalizeaza structurarea lor, se stabilesc sinapsele
(legaturile intre terminatiile nervoase prin care influxul nervos ajunge Ia
neuron) si se mielinizeaza terminatiile nervoase aferente ce vor conduce
influxul nervos declansat de stimul. Mielinizarea cailor subcorticale,
raspunzatoare de reflexele innascute, este mai rapida decat a cailor corticale.
Acest aspect cronologic aduce si intarzierea miscarilor voluntare la fat. *(Ana
Muntean, Psihologia dezvoltarii umane, 2006)
In luna a treia:
. se dezvolta structurile osoase si nervoase care vor permite miscari spontane
ale bratelor, picioarelor, degetelor;
. incep sa functioneze organele digestive;
. apar centre de osificare (de formare a tesutului osos);
. se formeaza mugurii dentitiei de lapte ;
. se dezvolta rapid, in special la baieti, organele sexuale;
. bratele, picioarele, degetele se misca spontan.
Spre 16 saptamani, activitatea lui spontana se diminueaza si se formeaza acum
emisferele si circumvolutiunile cerebrale.
Unele experimente arata ca, dupa trei luni, deja, fatul manifesta o
sensibilitate gustativa (Tourette, Guidetti, 2002). Injectarea unui lichid
dulce in lichidul amniotic ii stimuleaza deglutitia, iar a unui lichid amar nu.
*(Ana Muntean, Psihologia dezvoltarii umane, 2006)
In a patra luna, stimularea diverselor suprafete corporale ale fatului produce
miscari reflexe. Masoara 20 de centimetri si are peste 200 de grame. Incepe
activitatea neuromusculara si mama simte primele miscari. La prima sarcina,
sensibilitatea mamei e mai mare si prima miscare brusca a fatului e simtita mai
repede. Miscarile anterioare, miscari de contractura dezordonata, sunt vizibile
la ecograf, dar mama nu le simte. Diminuarea miscarilor si a activitatii
fatului este caracteristica pana in jur de 6 luni. Caracteristici*:
. fata a capatat o aparenta umana;
. creste rapid partea inferioara a corpului;
. miscarile reflexe devin mai vioaie;
. cea mai mare parte a oaselor incep sa se distinga cu claritate ;
. la fete incep sa fie recognoscibile uterul si vaginul, in vreme ce la baieti
testiculele sunt plasate astfel incat mai tarziu sa coboare in scrot. (Ana
Muntean - Psihologia dezvoltarii umane, Ed. Polirom 2006)
In ordine cronologica*, sensibilitatea organelor senzoriale se manifesta
astfel: sensibilitatea cutanata (tactila, la caldura si la durere),
proprioceptiva, vestibulara, gustativa, olfactiva, auditiva si vizuala.
Sensibilitatea tactila functioneaza pe la 11 saptamani (deja dupa opt saptamani
atingerea gurii si a obrazului declanseaza o reactie de aparare), echilibrul de
la 21 de saptamani, gustul si mirosul pe la 24 de saptamani (structura
anatomica e prezenta de la 11 saptamani), auzul pe la 32 de saptamani, iar
vazul functioneaza destul de putin sesizabil, tinand seama de faptul ca in uter
nu prea are parte de stimul luminos.
Echilibrul este declansat de miscarile mamei si ale fatului. S-ar parea ca
acest simt, asigurat de canalele semicirculare labirintice din urechea interna,
intra in functiune din primele saptamani si ca are un rol in declansarea
nasterii (Tourette, Guidetti, 2002).
La inceputul lunii a cincea, fatul are miscari spontane care pot fi simtite
atingand cu mana pantecele matern. Caracteristici:
. intregul corp este acoperit de lanugo (un puf fin);
. se acumuleaza vernix caseosa ;
. incep sa se osifice nasul si urechea interna;
. incep sa apara unghiile la maini si la picioare.
in a sasea luna, corpul, desi mic (are aproximativ 37 de centimetri si cam un
kilogram greutate) are proportii umane. (Ana Muntean, Polirom 2006)
Caracteristici*:
. apar sprancenele si genele ;
. cortexul incepe sa formeze circumvolutiunile;
. urechea e formata;
. ochii sunt complet formati.
Simtul vazului este ultimul care intra in functiune; abia acum muschii oculari
ce actioneaza globii intra in functiune si peste cateva saptamani se vor
produce primele miscari ale ochilor (Vauclair, 2004). Unii cercetatori arata ca
la sfarsitul perioadei intrauterine, pe la 36-40 de saptamani, fatul poate
detecta o sursa luminoasa intensa ce depaseste organele mamei, ajungand la el
asa cum, acoperind o lanterna cu palma, lumina trece prin palma.
in a saptea luna, fatul cantareste peste un kilogram si are aproximativ 38 de
centimetri.
Pielea lui este rosie, ridata si acoperita de vernix caseosa (substanta grasa,
albicioasa, care acopera corpul copilului la nastere). Poate sa planga, sa
respire, sa inghita. Din acest moment, in cazul in care se naste prematur, el
este viabil. Este insa foarte sensibil la infectii. Scizurile si
circumvolutiunile cerebrale se dezvolta repede. Reactioneaza la zgomote
externe.* (Ana Muntean ,Polirom 2006) Aceste sunete sunt insa deformate, caci
traverseaza lichidul amniotic si organele materne. Pe de alta parte, fatul
traieste intr-un zgomot de fond continuu (de aproximativ 75 de decibeli)
alcatuit din functionarea organelor interne ale mamei: inima, sistemul
circulator, sistemul digestiv. La acestea se adauga si vocile externe, mai ales
a mamei. Desi atenuate, ele ajung la fat. Aceste aspecte au fost dovedite prin
diferite experimente cu muzica, povesti spuse in mod repetat inainte de nastere
si recunos-cute dupa. Sensibilitatea auditiva, atat de importanta pentru
achizitia limbajului, face obiectul a numeroase cercetari privind capacitatea
de discriminare si invatare a fatului.
Experimente* cum ar fi cel facut de Salk, la jumatatea secolului trecut
(Vauclair, 2004), urmaresc influenta ritmului cardiac asupra starii de calm a
copilului. Se stie faptul ca mamele poarta copilul pe partea stanga, de regula,
ceea ce i-a facut pe unii cercetatori sa se gandeasca la o posibilitate
naturala de calmare, de asigu-rare a starii de bine a copilului prin bataile
inimii mamei. Salk a creat un experi-ment in incaperi cu bebelusi nou-nascuti.
intr-o incapere a pus un metronom care batea un ritm de 72 de batai pe minut
(ritmul cardiac), intr-o alta incapere un alt metronom batea 120 de batai pe
minut, iar in a treia incapere bebelusii nu aveau nici un aparat. Salk a
constatat ca bebelusii din incaperea cu bataile inimii, la patru zile de
stimulare, castigasera mai bine in greutate si erau mai linistiti decat cei
nestimulati. Cei supusi la 120 de batai pe minut au devenit agitati si
experimentul a incetat. Experimentul, reluat de alti cercetatori, a fost adesea
contestat. Totusi, se considera ca la nastere copilul s-a obisnuit cu ritmul
batailor inimii (1-a invatat).
Acest gen de experimente au demonstrat si ca nou-nascutul, deja la patru ore de
la nastere, distinge vocea mamei de ale altor femei si ca vocea mamei are un
efect calmant asupra lui.Alte experimente au demonstrat ca la patru zile
distinge limba materna de alte limbi, ceea ce presupune o invatare deja
intrauterina. (Ana Muntean , 2006)
In a opta luna, sub piele incepe sa se depuna tesutul adipos, fatul castiga
inca un kilogram in greutate, iar miscarile lui neuromusculare se accentueaza.
In a noua luna*, pielea devine roz, membrele se rotunjesc si unghiile mainilor
si ale picioarelor sunt bine formate. O mare parte din lanugo dispare. Corpul,
in intregime, se acopera de vernix caseosa. Activitatea organelor principale se
inten-sifica. La sfarsitul perioadei de sarcina, spre saptamana a 38-a - a
40-a, corpul este bine modelat si toate organele vitale sunt functionale. Fatul
este gata de nastere*. (Ana Muntean, 2006)
