Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Metode si tehnici de orientare experentiala

Psihologie




Metode si tehnici de orientare experentiala Controlul emotiilor se leaga de controlul evaluarii lor individuale sau sociale. La nivel intrapsihic se poate emite ipoteza , bazata pe mai multe date, ca exista o legatura reciproca īntre afect si reprezentare: reprezentarile declanseaza afecte, afectele induc reprezentari.
Tehnicile expresiv - creative utilizate īn consilierea si terapia experentiala pun īn prim plan trairea si exprimarea emotiei prezente. Principiul de baza este experienta "aici si acum", ceea ce ne permite constientizarea propriilor emotii, perceptii, gānduri trairi.
Scopul acestui demers este de a ne ajuta sa fim constienti de noi, de existenta noastra īn lume. Se urmareste intrarea īn contact cu nevoile noastre neconstientizate, clarificarea si confirmarea identitatii, realizarea unei mai bune acceptari de sine ca persoane si īn relatia noastra cu lumea.
Din totdeauna dansul, muzica, desenul, teatrul i-au vorbit omului despre sufletul sau. Arta a vindecat si a continuat sa vindece, sa īmbogateasca, sa dezvolte.
Artterapia implica procesul creativ orientat catre scopuri de dezvoltare si abilitare - reabilitare globala a personalitatii. Expresia creatoare este "limbajul de rezerva" niciodata pierdut al fiintei umane. Formele sale sunt infinit diversificate prin desen, colaj, modelaj, jocuri pe nisip, marionete, inventarea de povesti si dramatizarea lor, dansul si miscarea, exercitiile si situatiile metaforice, improvizatia meloritmica sau vocala.
Aceasta este utila atāt pentru persoanele cu deficiente, cu dizabilitati psihice si neuromotorii cāt si pentru persoanele sanatoase.
Tehnicile psihocorporale si meditative sunt un suport necesar īn pastrarea si cultivarea disponibilitati autentice, a igienei mentale, a gestionarii etice si inteligente a propriilor resurse energetice precum si īn stabilirea unui contact terapeutic eficient , hranitor emotional, stimulativ, responsabil si creativ.
Scenariul metaforic ca tehnica terapeutica, ofera un cadru de referinta pe baza caruia oamenii īsi pot definii propriile modalitati de actiune si de raportare la realitate. Aceste ancore creioneaza situatii provocative cu un grad mai mare sau mai mic de ambiguitate īn care cei implicati proiecteaza elemente caracteristice modului lor de functionare interioara. Metafora ofera o serie de calitati si anume: de a fi mai putin precizata si de a permite asociatii cu diferite situatii de viata. Aceste calitati permit utilizarea unui scenariu ce va deschide mai multe directii de actiune cu efecte terapeutice.
Conexiunile se pot face cu momente trecute, prezente si posibile. Īn functie de stimulii evocatori din cadrul de referinta pot aparea diferite posibilitati. Īn unele cazuri se poate declansa redeveloparea unor experiente anterioare, se pot retrai momente de viata, stari afective emotionale, se pot relua trasee cognitive. De asemenea se pot retrai evenimentele din alte perspective.
Situatiile provocative, prin analogia cu situatiile reale, pot fi privite ca modalitati de antrenament īn vederea "confruntarii cu ofertele viitorului". Īntrucāt scenariul metaforic ofera situatii inedite, este motiv de īmbogatire personala, de largire a repertoriului de strategii de actiune posibile si de stimulare a creativitatii.
Putem spunem ca jucarea unor roluri variate īn contexte diferite, utilizarea fanteziei, ca mijloc de crestere personala se constituie īntr-o experienta sanogena /demers de igiena mintala.




" Emotie" provine de la e-movere, a merge mai departe. Emotiile fac parte din viata noastra si tot ele sunt cele care īi dau culoare. Avem momente īn care le cautam si momente īn care fugim de ele.
De la Platon care considera ca emotiile perturba gāndirea pāna la I.Kant pentru care ele sunt maladii ale sufletului, Darwin pentru care se integreaza īn valoroase comportamente adaptative si evolutive ale speciilor sau J.P.Sartre, pentru care constituie "un mod de existenta a constiintei" ce permite "īntelegerea propriei fiinte īn lume" si pāna īn zilele noastre domeniul emotiilor se prezinta confuz de multe ori atāt īn filosofie cāt si īn reprezentarile sociale.
Īn īncercarile de definire ale acestora īntāmpinam adesea contradictii., ca de exemplu:
- pentru Danzer (1988), "emotie / emotii" desemneaza sentimente pe care fiecare dintre noi le poate recunoaste īn sine prin introspectie sau le poate atribui celorlalti.
Faptul "de a nu ramāne pur cerebrali si de a fi īnsotiti de modificari fiziologice si somatice reprezinta o caracteristica importanta care ne dau posibilitatea sa deosebim emotiile de sentimente obisnuite.
- pentru Pages (1986) - "sentimentele se construiesc īn timp si leaga persoanele" ... pe cānd "afectele sunt traite punctual, pe moment"
- pentru Ekman (1992) emotiile sunt entitati psihofiziologice individualizate, finite ca numar: emotiile de baza (basic emotion) care au īn comun declansarea rapida, durata scurta, aparitie spontana, evolutie involuntara si raspunsuri coerente. Prin aceasta ele se disting de celelalte emotii cum ar fi: "atitudinile emotionale" (dragoste-ura), dispozitiile (īngrijorare, euforie, iritare), "trasaturile emotionale / caracteriale" (ostilitate - timorare), dezordinile emotionale (depresie / manie), "emotiile latente" (emotional plots), "emotiile complexe".
Fridja (1986) le defineste drept comportamente noninstrumentale, trasaturi noninstrumentale de comportament, schimbari fiziologice si experiente evaluative, legate de subiect totul fiind provocat de evenimente externe sau mentale si īn primul rānd de semnificatia unor astfel de evenimente.
Distinge pasiunile de emotii: acestea din urma nu au nevoie de un eveniment declansator ci se exprima spontan si sunt consacrate īn mod durabil unor scopuri. Dispozitiile si starile de spirit asociate cu pasiunile sau dezvaluite prin izbucniri emotionale sunt sentimente.
Suntem pusi astfel fata īn fata un evantai de teorii frecvent antagoniste care sunt determinate īn primul rānd de polisemia termenilor.
Prototipul este celebra controversa James/ Canon deschisa la īnceputul secolului.
Pentru James experienta emotionala se bazeaza pe modificari corporale: miscari si reactii fiziologice astfel īncāt reactiile periferice sunt cele care diferentiaza emotiile.
Dimpotriva, pentru Canon totul īncepe īn creier printr-o activare generala, nonspecifica si interpretarea cognitiva a situatiei este cea care diferentiaza emotiile.
Aceste pozitii au fost schematizate prin expresii ca:" ne este frica deoarece fugim" pentru James si "fugim deoarece ne este frica" pentru Canon sau suntem tristi fiindca plāngem" vs "plāngem fiindca suntem tristi".
A vorbi despre emotii īnseamna deseori a vorbi despre sine si aceasta este fara īndoiala una dintre cauzele marii varietati a discursurilor care le au drept subiect pe acestea iar empatia se afla īn mod necesar la baza oricarei tentative de studiu a fenomenelor afective.
Īn stricto senso acestea desemneaza pentru un numar mare de autori doar emotiile "de baza" sau " primare": frica, furia, bucuria, tristetea si alte cāteva īn numar de sase pāna la zece precum si derivatele lor, emotiile "mixte" care rezulta din combinarea emotiilor de baza.
Ca urmare a acestei pozitii, dragostea si angoasa īndeosebi sunt doar rareori abordate de specialisti īn emotii. Se īntāmpla destul de des ca sub etichetele de "viata afectiva" sau "viata emotionala" sa fie incluse si una si cealalta. Īn mod evident dragostea, atractia erotica, ura, agresivitatea, anxietatea joaca īn viata cotidiana roluri la fel de importante ca si asa numitele emotii de baza.
Astfel, fara a ignora acceptia restrānsa, consacrata, a termenului "emotie de baza", vom considera drept emotii, īntr-o acceptie extinsa, toate evenimentele din domeniul vietii afective care se caracterizeaza printr-un ansamblu de "trairi" psihice, specifice īnsotite, īn mod invariabil de manifestari fiziologice si comportamentale.
Aceste trairi psihice constau īn stari mentale pe care le vom numi afecte. Unele cu o durata limitata, rezulta dintr-o inductie evenimentiala precisa (tristetea provocata de o veste rea). Acestea sunt emotiile de baza si derivatele lor. Altele sunt mai durabile si legate mai mult de relatii decāt de evenimente; ele sunt deseori numite sentimente (simpatia pe care o purtam unor prieteni)
Manifestarile comportamentale difera īn functie de natura afectului (fuga, exuberanta, retragere īn sine fara a uita manifestarile verbale care sunt o forma particulara a acestora.
Manifestarile fiziologice sunt clasificate ca fiind ascunse sau vizibile.
Ascunse (scapa privirii): modificari functionale neuroendocrine, metabolice, inclusiv imunitare.
Manifestari observabile : simptomele activarii sistemului nervos autonom, cum ar fi accelerarea sau īncetinirea ritmului cardiac, tremuraturile, "pielea de gaina", transpiratiile, modificarile diametrului pupilei, nevoia de a urina, senzatia de nod īn gāt, plānsul, rāsul, etc.
Astfel orice traire subiectiva este cu siguranta bazata pe o manifestare fiziologica concomitenta, si nu de putine ori subliminale, imperceptibile pentru individ.
Viata noastra este punctata de bucurii, necazuri, surprize, furie, care se scriu īn memorie. Īn cursul interactiunii noastre cu ceilalti are loc un proces constant de gestiune si reglare emotionala strāns legate de celelalte schimburi orientate mai mult cognitiv.
Īn plan individual este vorba mecanismele de aparare si de organizarea verbal - visceral motorie. Īn plan social se refera la regulile afective si la ethos.
Mecanismele de aparare reprezinta o expresie psihanalitica care desemneaza operatiile utilizate de Eu pentru a se proteja de experientele afective incompatibile cu exigentele Supraeului si care ar risca sa provoace afecte neplacute precum rusinea, culpabilitatea, dezgustul si folosite de multe ori pentru a evita angoasa īn cazul īn care fantasmele subiacente ar deveni constiente.
Pe de alta parte societatea exercita prin īnsasi structura ei o influenta asupra motivatiilor, respectiv asupra comportamentelor emotionale corespunzatoare, īn functie de trei procese: diferentierea si recunoasterea variatelor emotii, acceptabilitatea sociala si gestiunea lor interindividuala (Gordon,1990).
Conformarea este unul dintre elementele fundamentale ale ordinii sociale si corespunzatoare interiorizarii felului de a fi ("habitusul" lui Bourdieu sau "ethosul" lui Bateson) iar felul de a fi al altcuiva este la rāndul lui impus de codurile emotionale (sau feeling rules, Hoschschild, 1979).
Noi ca actori sociali trebuie sa ne administram expresiile emotionale pentru a crea un acord īntre acestea si impresiile pe care dorim sa le producem asupra partenerilor
si īn acest sens este necesar sa ne controlam afectele interne.



Controlul emotiilor se leaga de controlul evaluarii lor individuale sau sociale. La nivel intrapsihic se poate emite ipoteza , bazata pe mai multe date, ca exista o legatura reciproca īntre afect si reprezentare: reprezentarile declanseaza afecte, afectele induc reprezentari.
Tehnicile expresiv - creative utilizate īn consilierea si terapia experentiala pun īn prim plan trairea si exprimarea emotiei prezente. Principiul de baza este experienta "aici si acum", ceea ce ne permite constientizarea propriilor emotii, perceptii, gānduri trairi.
Scopul acestui demers este de a ne ajuta sa fim constienti de noi, de existenta noastra īn lume. Se urmareste intrarea īn contact cu nevoile noastre neconstientizate, clarificarea si confirmarea identitatii, realizarea unei mai bune acceptari de sine ca persoane si īn relatia noastra cu lumea.
Din totdeauna dansul, muzica, desenul, teatrul i-au vorbit omului despre sufletul sau. Arta a vindecat si a continuat sa vindece, sa īmbogateasca, sa dezvolte.
Artterapia implica procesul creativ orientat catre scopuri de dezvoltare si abilitare - reabilitare globala a personalitatii. Expresia creatoare este "limbajul de rezerva" niciodata pierdut al fiintei umane. Formele sale sunt infinit diversificate prin desen, colaj, modelaj, jocuri pe nisip, marionete, inventarea de povesti si dramatizarea lor, dansul si miscarea, exercitiile si situatiile metaforice, improvizatia meloritmica sau vocala.
Aceasta este utila atāt pentru persoanele cu deficiente, cu dizabilitati psihice si neuromotorii cāt si pentru persoanele sanatoase.
Tehnicile psihocorporale si meditative sunt un suport necesar īn pastrarea si cultivarea disponibilitati autentice, a igienei mentale, a gestionarii etice si inteligente a propriilor resurse energetice precum si īn stabilirea unui contact terapeutic eficient , hranitor emotional, stimulativ, responsabil si creativ.
Scenariul metaforic ca tehnica terapeutica, ofera un cadru de referinta pe baza caruia oamenii īsi pot definii propriile modalitati de actiune si de raportare la realitate. Aceste ancore creioneaza situatii provocative cu un grad mai mare sau mai mic de ambiguitate īn care cei implicati proiecteaza elemente caracteristice modului lor de functionare interioara.



Metafora ofera o serie de calitati si anume: de a fi mai putin precizata si de a permite asociatii cu diferite situatii de viata. Aceste calitati permit utilizarea unui scenariu ce va deschide mai multe directii de actiune cu efecte terapeutice.
Conexiunile se pot face cu momente trecute, prezente si posibile. Īn functie de stimulii evocatori din cadrul de referinta pot aparea diferite posibilitati. Īn unele cazuri se poate declansa redeveloparea unor experiente anterioare, se pot retrai momente de viata, stari afective emotionale, se pot relua trasee cognitive. De asemenea se pot retrai evenimentele din alte perspective.
Situatiile provocative, prin analogia cu situatiile reale, pot fi privite ca modalitati de antrenament īn vederea "confruntarii cu ofertele viitorului". Īntrucāt scenariul metaforic ofera situatii inedite, este motiv de īmbogatire personala, de largire a repertoriului de strategii de actiune posibile si de stimulare a creativitatii.
Putem spunem ca jucarea unor roluri variate īn contexte diferite, utilizarea fanteziei, ca mijloc de crestere personala se constituie īntr-o experienta sanogena /demers de igiena mintala.

Bibliografie


1. Mitrofan I. - "Psihoterapie experentiala", Editura Infomedica, 2000
2. Mitrofan I., Ene A. - "Ne jucam īnvatānd...īnvatam jucāndu-ne!", Editura Sper, Bucuresti

2005
3. Cosnier J. - "Introducere īn psihologia emotiilor si a sentimentelor", Editura Polirom, 2002
4. Georgescu M. - "Introducere īn consiliere psihologica" - Editura Fundatiei Romānia de

Māine, Bucuresti, 2002










Document Info


Accesari: 6043
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )