Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza















MASURILE EDUCATIVE APLICABILE MINORILOR

Drept











ALTE DOCUMENTE

AVOCATUL in Procesul Penal
DOCUMENTAREA LUCRARILOR DE AUDIT
SISTEMUL POLITIC EUROPEAN
Paradisurile fiscale
Proclamarea Cartei Drepturilor Fundamentale in Uniunea Europeana
Lovirea sau alte violente
Supunerea la munca fortata sau obligatorie
Vatamarea corporala
FORME, MODALITATI, SANCTIUNI - TRAFIC DE INFLUENTA
Transparenta si publicitate in cazul contractelor de licitatie publica



MĂSURILE EDUCATIVE APLICABILE MINORILOR

VI.1. NOŢIUNEA sI CADRUL MĂSURILOR EDUCATIVE

         

Combaterea criminalitatii īn rāndul minorilor a ridicat, īn cadrul legislatiei penale, unele probleme speciale, cu totul deosebite de problemele care se pun privitor la cunoasterea fenomenului infractional īn rāndul adultilor.

          Īn lupta contra infractiunilor savārsite de minori a trebuit sa tina seama de faptul ca, īn perioada de formare si dezvoltare prin care trec, ei nu poseda acelasi discernamānt ca majorii si ca ei sunt mult mai receptivi la influentele care se exercita asupra lor, de faptul ca minorii au o experienta mai redusa de viata putānd cadea mai usor īn greseala si mai ales de faptul ca ei pot fi mai usor reeducati si redati familiei si societatii.[1]

          Infractorii minori, la care se refera masurile educative, sunt infractorii minori care raspund penal.

 Este vorba despre infractorii minori care au īmplinit vārsta de 14 ani si au savārsit faptele cu discernamānt si cei care au īmplinit vārsta de 16 ani si care raspund īntotdeauna penal. (art.99, alin.2 si 3 C. pen.).

Minoritatea dureaza pāna la vārsta de 18 ani.

          Minorilor infractori care raspund penal, prin noul Cod penal, li s-a creat un regim special. acest regim special consta, īn primul rānd, īn aceea ca minorilor li se pot aplica masuri educative sau pedepse, art.100, alin.1 C. pen. prevazānd expres "fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa". [2]

Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal speciale pentru minori, care sunt menite sa asigure educarea si reeducarea acestora prin instruirea scolara si profesionala, prin cultivarea īn constiinta acestora a respectului fata de valorile sociale. [3]

          Masurile educative īn dreptul penal romān sunt consecintele raspunderii penale si se iau numai daca minorul a savārsit o infractiune.

Scopul masurilor educative este de a educa si reeduca minorul care a savārsit o infractiune, de a asigura o schimbare īn constiinta acestuia pentru respectarea valorilor sociale, prin dobāndirea unei pregatiri scolare si profesionale care sa-i permita o deplina integrare īn viata sociala.

          Masurile educative, ca sanctiuni specifice aplicabile minorilor, au capatat o reglementare di 828t192i stincta de celelalte sanctiuni de drept penal prin dispozitiile Codului penal intrat īn vigoare la 1 ianuarie 1969.

          Pentru o perioada (1977-1992) pentru minori era instituit un sistem de sanctionare prin Decretul 218/1977, alcatuit exclusiv din masuri educative, argumentat atunci ca, pentru combaterea criminalitatii īn rāndul minorilor nu este necesar sa li se aplice pedepse. Daca li s-ar aplica pedeapsa cu īnchisoarea, aceasta ar avea consecinte nefaste asupra evolutiei psihicului si personalitatii acestor minori, avānd īn vedere contactul acestora cu infractori īnraiti. Prin Legea 104/1992 acest decret a fost abrogat si s-a revenit la vechiul sistem.

          Sistemul  de sanctionare prevazut de Codul penal romān este un sistem mixt, adica cuprinde atāt masuri educative cāt si pedepse. Luarea unei masuri educative ori aplicarea unei pedepse fata de un minor pentru infractiunea savārsita era lasata la aprecierea instantei de judecata. Īn lege s-a prevazut, de principiu, ca "pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru īndreptarea minorului" (art.100 alin.2 C. pen.).

          Masurile educative constituind sanctiuni specifice minorilor, adica destinate acelor persoane care nu au atins īnca deplinatatea facultatilor bio-psihice, īnseamna ca ele nu pot fi luate decāt fata de faptuitorul care a pastrat calitatea de minor si la data pronuntarii masurii educative. mai mult decāt atāt, odata masurile luate, ele nu pot dura, de regula, decāt pāna la majoratul faptuitorului, deoarece mijloacele folosite īn executarea acestor masuri sunt si ele specifice minorilor. Numai īn cazurile de exceptie, prevazute de lege īn mod expres, durata masurii educative se poate prelungi dupa majorat.

          Potrivit art.101 C. pen. fata de minorii care au savārsit fapte prevazute de legea penala si care raspund penal se pot lua urmatoarele masuri: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea īntr-un centru de reeducare si internarea īntr-un institut medical-educativ.

IV.2. MUSTRAREA

          Īn scara masurilor educative mustrarea se situeaza pe prima treapta, ea fiind cea mai usoara dintre sanctiunile de drept penal care se pot aplica minorilor.

          Potrivit art.102 C. pen. mustrarea "consta īn dojenirea minorului, īn aratarea pericolului social al faptei savārsite, īn sfatuirea minorului sa se poarte īn asa fel īncāt sa dea dovada de īndreptare, atragāndu-i totusi atentia ca, daca va savārsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa".

          Mustrarea este o masura cu caracter moral si consta nu numai īntr-o simpla dojenire, admonestare, ci si īn avertizarea cu privire la comportamentul viitor. Minorul este pus īn situatia de a-si da seama ca a savārsit o fapta neīngaduita de lege. El este sfatuit ca īn viitor sa aiba o conduita mai buna, sa se īndrepte, īn caz contrar consecintele fiind mai grave decāt o mustrare.

          Din practica s-a dovedit ca o mustrare care este adaptata personalitatii minorului si pe care acesta o percepe nu numai ca o dojana ci si ca stimulare pentru un comportament mai bun prin īncrederea insuflata īn posibilitatea lui de īndreptare, poate avea rezultate bune.

          Īn lege nu sunt prevazute anumite tipuri de infractiuni pentru care se pot lua masura educativa a mustrarii, dar este de la sine īnteles ca aceasta se ia pentru faptele usoare, pentru minorii care savārsesc pentru prima data o infractiune si, mai ales, pentru acei minori care au savārsit fapta īn mod accidental.

          Īn practica si literatura juridica s-a pus problema daca un minor poate fi sanctionat de doua ori cu masura educativa a mustrarii.

Dupa unii autori aceasta nu trebuie luata decāt pentru prima fapta pe care un minor o savārseste si īn caz exceptional atunci cānd fapta savārsita dupa precedenta mustrare nu indica o perseverenta pe calea rea, ci o simpla īntāmplare suferita, un accident. [4]

          Plenul fostului Tribunal Suprem a fost de alta parere aratānd ca īn lege se prevede expres ca īn cazul īn care minorul va persevera īn comiterea de infractiuni, fata de acesta se vor lua masuri educative mai severe sau i se aplica o pedeapsa.

          Masura educativa a mustrarii nu poate fi aplicata unui infractor care a savārsit fapta īn perioada minoritatii, iar la data pronuntarii hotarārii judecatoresti este major pentru ca masurile educative nu pot fi luate fata de persoane care nu au calitatea de minor la data pronuntarii hotarārii si īn timpul executarii acesteia. [5]

          Potrivit art.487 C. pen. atunci cānd s-a luat fata de un  minor masura educativa a mustrarii, aceasta se executa de īndata, īn sedinta īn care s-a pronuntat hotarārea. Atunci cānd aceasta masura nu se poate pune īn executare īn aceeasi sedinta, se va fixa un termen pentru cānd se dispune aducerea minorului.

          Hotarārea prin care fata de un minor se ia masura educativa a mustrarii este nu numai pronuntata ci si executata de catre instanta de judecata.

IV. 3. LIBERTATEA SUPRAVEGHEATĂ

          Libertatea supravegheata este a doua masura educativa īn ordinea gravitatii, ea situāndu-se īntre mustrare si internarea īntr-un centru de reeducare.

          Aceasta masura educativa este prevazuta īn art.103 C. pen. si consta īn lasarea minorului īn libertate pe timp de un an sub atenta supraveghere a unei persoane anume desemnate de catre instanta de judecata, īn scopul īndreptarii acestuia.

Prin aceasta masura se urmareste corijarea minorului ce a savārsit o fapta prevazuta de legea penala de o gravitate medie prin supunerea acestuia la o disciplina controlata, fara a-l scoate din mediul sau scolar sau familial.

          Masura educativa a libertatii supravegheate se poate lua numai pentru o perioada fixa de timp - un an - si nu se poate prelungi dincolo de ajungerea la majorat. Desi legea nu prevede expres ce vārsta trebuie sa aiba minorul pentru a i se putea aplica masura educativa a libertatii supravegheate, din ansamblul dispozitiilor art.103 C. pen. rezulta implicit ca libertatea supravegheata nu poate fi luata decāt fata de un minor care nu a depasit vārsta de 17 ani.

          Daca īn raport cu vārsta minorului la data pronuntarii hotarārii, durata de un an prevazuta īn alin.1 al art.103 C. pen. nu poate fi asigurata, instanta trebuie sa aplice o alta masura educativa.

          Īn acest sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie īn solutionarea recursului īn anulare īmpotriva S.p. nr.399/1993 a Jud. Sect.I Bucuresti prin care se lua fata de inculpatul minor M.I., care la data pronuntarii hotarārii avea vārsta de 17 ani si 7 luni, masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de un an.

          Continutul acestei masuri este realizat prin supravegherea minorului. Persoanele care pot exercita supravegherea sunt enumerate de catre legiuitor ca si institutiile carora li se pot īncredinta sarcina supravegherii. Potrivit art.103 "supravegherea poate fi īncredintata parintilor minorului, celui care l-a īnfiat sau tutorelui" atunci cānd instanta apreciaza ca acestia sunt īn masura sa asigure supravegherea īn conditii satisfacatoare.

 Īn cazul īn care acestor persoane le lipsesc posibilitatile de ordin material, intelectual sau moral instanta poate dispune īncredintarea supravegherii minorului unei persoane de īncredere, de preferinta o ruda apropiata, atunci cānd aceasta o cere, sau unei institutii legal īnsarcinate cu supravegherea minorilor.

          Instantele judecatoresti trebuie sa se preocupe īn mod deosebit de alegerea persoanei sau institutiei care va supraveghea minorul, pentru ca de aceasta alegere va depinde īn mare masura rezultatele care se obtin. [6]

          Parintii, tutorele sau īnfietorul sunt obligati sa accepte sarcina de supraveghere a minorului atunci cānd instanta dispune astfel, spre deosebire de persoanele de īncredere care o pot refuza.

 De asemenea, atunci cānd instanta īncredinteaza supravegherea minorului unei institutii legal īnsarcinate cu supravegherea minorilor, aceasta nu o poate refuza, dar se apeleaza la aceste institutii doar īn mod exceptional, atunci cānd celelalte persoane nu asigura conditii satisfacatoare.

          Īn alin.2 al art.103 sunt īnscrise obligatiile pe care le are persoana fizica sau juridica, careia i s-a īncredintat supravegherea minorului: de a supraveghea permanent minorul si de informa instanta atunci cānd acesta are o conduita necorespunzatoare.

          Obligatia de supraveghere nu trebuie confundata cu supravegherea pe care o exercita īn mod curent un parinte (tutore sau īnfietor) asupra copilului sau.

          Supravegherea instituita de lege si impusa prin hotarāre judecatoreasca are un caracter special necesitānd un plus de staruinta si de rigoare. Aceasta supraveghere se face īn scopul īndreptarii minorului.

          Cea de a doua obligatie pe care instanta o impune este aceea de a i se aduce la cunostinta de īndata comportarea necorespunzatoare a minorului. Atunci cānd persoana careia i s-a īncredintat supravegherea a constatat ca minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele sau a savārsit din nou o fapta prevazuta de legea penala īn decursul termenului de īncercare, aceasta trebuie sa īnstiinteze instanta care a luat aceasta masura. Informarea instantei trebuie sa se faca amanuntit, astfel īncāt, īmpreuna cu datele pe care le solicita de la autoritatea tutelara, autoritatea scolara sau de la conducerea locului unde minorul munceste, instanta sa īsi poata forma o imagine completa si reala cu privire la comportamentul minorului. Pe baza acestor date instanta de judecata mentine sau īnlocuieste aceasta masura.

          Termenul de 1 an, īn cursul caruia trebuie exercitata supravegherea asupra comportamentului minorului, curge de la data punerii īn executare a hotarārii.

Īn cazul īn care sunt prezenti la pronuntarea hotarārii atāt minorul cāt si persoana care urmeaza sa-l supravegheze, atunci punerea īn executare a masurii libertatii supravegheate se face īn aceeasi sedinta. Instanta aduce la cunostinta persoanei care urmeaza sa-l supravegheze pe minor īndatoririle pe care le are, iar minorului i se va atrage atentia asupra comportamentului viitor aratāndu-i-se consecintele unui comportament negativ si sfatuindu-l sa-si īndrepte conduita.

          Daca punerea īn executare a masurii nu a putut avea loc īn aceeasi sedinta, aceasta se amāna la o data la care se va cita persoana care urmeaza sa-l supravegheze pe minor si se va dispune aducerea minorului.

          De asemenea, instanta poate sa īi impuna minorului ca, pe perioada masurii libertatii supravegheate, sa respecte una sau mai multe obligatii. Aceste obligatii pot fi: sa nu frecventeze anumite locuri stabilite de catre instanta, sa nu intre īn legatura cu anumite persoane sau sa presteze o activitate neremunerata īntr-o institutie de interes public pe care o fixeaza instanta, cu o durata īntre 50 si 200 de ore, maximum 3 ore pe zi dupa programul de scoala, īn zilele nelucratoare si īn vacanta (art.103, alin.3 C. pen.)

Pentru reeducarea minorului sunt solicitate sa coopereze cu persoana careia i s-a īncredintat supravegherea si scoala īn care īnvata minorul ori unitatea īn care acesta lucreaza, si dupa caz, institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta, īncunostintate īn acest scop de instanta judecatoreasca (art.103, alin.5 C. pen.). Durata de 1 an pe care se ia masura libertatii supravegheate are caracterul unui termen de īncercare. daca minorul lasat īn libertate supravegheata are o buna conduita, la īmplinirea termenului de 1 an cauza judiciara este considerata ca definitiv īnchisa, iar masura educativa īnceteaza de drept.

          Daca, dimpotriva, īn cursul intervalului de 1 an minorul se sustrage de la supraveghere, disparānd sau vagabondānd, ori daca refuza sa se supuna īndrumarilor si sfaturilor primite, sau daca are purtari rele care indica ca masura nu a avut efecte pozitive, ori daca a savārsit din nou o fapta prevazuta de legea penala, instanta care a luat masura dispune din oficiu ori la sesizarea persoanei care exercita supravegherea revocarea masurii libertatii supravegheate si ia fata de minorul īnrait o masura educativa privativa de libertate a internarii īntr-un centru de reeducare.

          Daca fapta pe care a savārsit-o minorul īn termenul de 1 an este o infractiune, instanta are latitudinea de a lege īntre masura educativa a internarii īntr-un centru de reeducare si o pedeapsa. revocarea si īnlocuirea masurii libertatii supravegheate pot fi dispuse si dupa expirarea termenului de 1 an, pentru cauze care s-au produs īnauntrul termenului. Potrivit art.487 C. proc. pen. revocarea masurii libertatii supravegheate este de competenta instantei care a pronuntat aceasta masura.

IV. 4. INTERNAREA ĪNTR-UN CENTRU DE REEDUCARE

          Īn scara masurilor educative prevazute de art.101 C. pen., a treia masura educativa ce se poate lua fata de minorul infractor este internarea īntr-un centru de reeducare.

 Masura educativa a internarii īntr-un centru de reeducare este prevazuta īn art.104 C. pen., este o masura privativa de libertate care se aseamana cu sanctiunile privative de libertate aplicabile minorilor si se aplica minorilor care au savārsit fapte cu grad de pericol social ridicat si fata de care celelalte masuri educative - mustrarea si libertatea supravegheata - nu ar putea duce la īndreptarea minorului.

          Internarea īntr-un centru de reeducare este masura educativa ce consta īn internarea minorului infractor īntr-un centru de reeducare aflat  īn subordinea Ministerului de Justitie īn scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobāndi īnvatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale.

          Daca internarea nu ar privi decāt reeducarea morala a faptuitorului, acesta i-ar dauna, datorita faptului ca minorul este la o vārsta la care ar trebui sa i asigure o instructie corespunzatoare.

De aceea prin internarea īntr-un centru de reeducare se urmareste nu numai reeducarea morala ci si formarea profesionala si intelectuala astfel īncāt, la iesirea din centru, minorul sa īsi poata cāstiga existenta īn mod onest si totodata util pentru societate.

          Prin privarea de libertate pe care o implica si prin regimul de disciplina riguroasa la care este supus minorul, internarea īntr-un centru de reeducare are si o evidenta latura coercitiva care, fara a-i afecta caracterul preponderent educativ, impune ca ea sa nu fie luata decāt atunci cānd celelalte masuri educative, mai usoare, ar fi lipsite de eficienta.

          Masurile educative constituind sanctiuni specifice minorilor, adica destinate persoanelor care nu au atins īnca deplinatatea facultatilor bio-psiho-fizice, īnseamna ca ele nu pot fi luate decāt fata de faptuitorii care au pastrat calitatea de minor la data la care se pronunta masura educativa.

 Ca toate masurile educative, masura internarii īntr-un centru de reeducare nu se poate lua decāt fata de faptuitorul care, la data pronuntarii acestei masuri, nu a ajuns la majorat, respectiv nu a īmplinit 18 ani.  Acest lucru reiese din dispozitiile care reglementeaza masura internarii cuprinse īn art.104 si care prevad ca pentru aceasta masura se ia īn scopul reeducarii "minorului" si "fata de minorul" pentru care celelalte masuri sunt neīndestulatoare (alin.2) precum si din dispozitiile art.106 alin1 care prevad ca masura internarii nu poate dura "decāt pāna la īmplinirea vārstei de 18 ani". Daca faptuitorul era minor la data la care a savārsit fapta, dar pāna la solutionarea cauzei a devenit major, fata de acesta nu se mai poate lua masura internarii ci se va aplica o pedeapsa.

Masura internarii īntr-un centru de reeducare se ia, potrivit dispozitiei art.106 alin.1 C. pen. pe o perioada de timp nedeterminata, dar nu poate dura, de regula, decāt pāna la īmplinirea vārstei de 18 ani.

          Īn alin.2 se prevede ca la data cānd minorul devine major instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de 2 ani maxim, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului urmarit.

          Perioada de timp necesara pentru reeducarea minorului nu poate fi cunoscuta cu anticipatie, aceasta depinzānd de starea psiho-fizica a fiecarui minor si de educatia de care are nevoie.

          Nedeterminarea masurii are deci un caracter relativ pentru ca, desi instanta nu fixeaza durata masurii, limita superioara si cea inferioara sunt cunoscute. Masura educativa poate dura maxim 4 ani si minim 2 ani pentru minorii cu vārsta cuprinsa īntre 14 si 16 ani si care au savārsit fapta cu discernamānt.

          Instanta nu ar putea pronunta masura internarii īntr-un centru de reeducare pe un termen fix pentru ca astfel s-ar nesocoti ratiunea care a stat la baza dispozitiei legale care prevede luarea acestei masuri " pe un timp nedeterminat" si anume imposibilitatea de a stabili aprioric durata de timp īn care un minor se va īndrepta.

          Īn legatura cu vārsta pe care trebuie sa o aiba o persoana fata de care se ia masura internarii īntr-un centru de reeducare, legea nu conditioneaza luarea acestei masuri decāt de stare de minoritate (minori care raspund penal). Cu toate acestea este evident ca aceasta masura nu trebuie luata atunci cānd minorul se apropie de vārsta de 18 ani. Īn acest caz scopul masurii, acela de a-l reeduca, nu s-ar mai putea realiza avānd īn vedere timpul scurt pentru care s-ar lua aceasta masura, de aceea se impune aplicarea unei pedepse.  S-ar putea afirma ca instanta ar putea sa anticipeze prelungirea internarii, dar nu acesta a fost scopul pe care legiuitorul a prevazut-o.

          Prelungirea internarii apare ca exceptie de la regula potrivit careia internarea īntr-un centru de reeducare se poate lua numai īn pāna la īmplinirea majoratului si se poate dispune numai daca se constata ca ar fi īn defavoarea minorului daca s-ar īntrerupe educatia acestuia, daca s-ar īntrerupe procesul de pregatire profesionala si scolara.

Prelungirea duratei internarii peste momentul la care faptuitorul a devenit major nu trebuie considerata ca o īnasprire a masurii luata anterior fata de fostul minor, ci ca o consecinta legala a acesteia.

          Spre deosebire de masura initiala a internarii care se ia pe un timp nedeterminat, prelungirea acestei masuri  īntotdeauna se dispune pe o perioada de timp determinata, atāt cāt se apreciaza ca mai necesita desavārsirea reeducarii si nu poate depasi, īn nici un caz, 2 ani.

          Prelungirea internarii īnceteaza de drept la īmplinirea termenului pentru care a fost dispusa iar masura initiala a internarii īnceteaza de drept la data cānd minorul īmplineste vārsta de 18 ani.

          Instanta competenta sa dispuna prelungirea internarii īntr-un centru de reeducare este judecatoria sau tribunalul care a dispus si masura initiala.

          Atunci cānd se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala care īl pune īn imposibilitatea de a executa pedeapsa, cānd condamnata este gravida sau are un copil mai mic de 1 an sau cānd, din cauza unor īmprejurari speciale executarea masurii ar avea consecinte negative pentru cel īmpotriva caruia s-a luat masura, pentru familia sa sau pentru unitatea īn care lucreaza, executarea masurii educative a internarii īntr-un centru de reeducare se poate amāna sau suspenda. (art.491 C. proc. pen.)

          Dupa cum s-a mai aratat, nu poate fi cunoscut de la īnceput timpul care īi este necesar fiecarui minor pentru reeducare dar, din momentul īn care se constata ca prin comportarea sa minorul a dat dovezi temeinice de īndreptare si ca exista premise ca reeducarea lui se va putea desavārsi si īn afara centrului, apare ca posibila si "liberarea" minorului din acel centru de reeducare.

          Potrivit art.107 C. pen., instanta poate dispune liberarea minorului īnainte de a deveni major daca a trecut cel putin un an de la data internarii īn centrul de reeducare si daca minorul a dat dovezi temeinice de īndreptare, de sārguinta la īnvatatura si la īnsusirea pregatirii profesionale.

          Termenul de 1 an este considerat ca durata minima īn care se poate stabili īndreptarea comportamentului minorului si, de aceea, liberarea se poate dispune dupa trecerea acestui an, fie imediat, fie mai tārziu, īn functie de īndeplinirea celeilalte conditii. Acest termen de 1 an īncepe sa curga de la data internarii efective īn institutul special de reeducare si nu de la data la care aceasta masura s-a pronuntat sau a fost pusa īn executare (prin trimiterea unei copii de pe hotarāre la organul de politie īn raza caruia se afla minorul - potrivit art.490, alin.1 C. proc. pen.).

Cea de a doua conditie pe care trebuie sa o īndeplineasca pentru a putea fi liberat priveste buna comportare a acestuia. "Dovezile temeinice de īndreptare" se refera la comportamentul moral al minorului, la buna purtare de care da dovada acesta īn viata de zi cu zi din cadrul centrului prin atitudinea pe care o afiseaza fata de ceilalti minori, de personalul de conducere si de cadrele didactice.

 Minorul da "dovezi temeinice de sārguinta la īnvatatura si la īnsusirea pregatirii profesionale" atunci cānd depune sārguinta īn īnsusirea cunostintelor cu caracter general si profesional predate īn centru de reeducare. Buna comportare rezulta din cumularea acestor "dovezi temeinice".

          Liberarea se dispune de catre instanta care a luat masura internarii pe baza datelor primite de la conducerea centrului. Aceasta liberare are caracterul unei liberari conditionate īnainte de a ajunge la termen a masurii internarii, adica īnainte de a īmplini 18 ani. Daca minorul caruia i s-a acordat liberarea īnainte de a deveni major are o buna conduita, aceasta liberare devine definitiva la īmplinirea vārstei de 18 ani si masura internarii īnceteaza de drept. Deci oricāt de bune ar fi rezultatele reeducarii minorului internat, acesta nu poate beneficia decāt de o liberare īnainte de a deveni major, īn timpul liberarii masura internarii continuānd sa ramāna īn vigoare, cu executarea suspendata, si nu va īnceta decāt la īmplinirea vārstei de 18 ani de catre minor.

          Īn reglementarea institutiei liberarii legiuitorul a avut īn vedere si situatia īn care buna comportare este dezmintita printr-o conduita necorespunzatoare si astfel īn art.108 alin.1 se prevede ca "daca īn perioada liberarii minorul are purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea".

"Purtarea necorespunzatoare" a minorului consta īn fapte sau atitudini din care sa reiasa ca presupusa lui īndreptare a fost iluzorie, el manifestānd dezinteres fata de scoala si de pregatirea profesionala.

Tot īn cadrul "purtarii necorespunzatoare" intra si savārsirea de catre minor īn timpul liberarii, din nou, a unei infractiuni, caz īn care instanta poate sau nu sa aplice minorului o pedeapsa.

 Atunci cānd se apreciaza ca este necesara aplicarea unei pedepse, instanta revoca masura internarii īntr-un centru de reeducare, revocānd implicit si liberarea minorului. Atunci cānd se apreciaza ca nu este cazul sa se aplice o pedeapsa, instanta revoca liberarea mentinānd īn continuare masura principala a internarii īntr-un centru de reeducare.

Revocarea liberarii se dispune de aceeasi instanta care a acordat libertatea īnainte ca minorul sa fi devenit major (Art.492 C. proc. pen.).

          Īn cazul īn care minorul care este internat īntr-un centru de reeducare savārseste din nou o infractiune, revocarea sau mentinerea masurii se dispune dupa aceleasi criterii ca si īn cazul revocarii liberarii: daca este necesara aplicarea unei pedepse cu īnchisoarea se dispune revocarea masurii internarii īntr-un centru de reeducare iar daca aplicarea acestei pedepse nu este necesara, masura educativa se va mentine.

Atunci cānd instanta apreciaza ca pentru cea de a doua infractiune este necesara aplicarea unei pedepse si cānd se alege pedeapsa cu amenda, masura educativa a internarii nu se revoca, ea putānd coexista cu amenda.

          Masura internarii īntr-un centru de reeducare se pune īn executare prin trimiterea unei copii de pe hotarārea prin care s-a luat aceasta masura la organul de politie de la locul de unde se afla minorul(art.490, alin.1 C. proc. pen.) iar executarea consta īn supunerea minorului la regimul prevazut de lege si dureaza tot intervalul de timp īn care acesta este internat.

          Īn principiu, masura internarii īntr-un centru de reeducare se poate lua si fata de un minor care a executat anterior o pedeapsa pentru o alta infractiune daca gradul de pericol social al noii fapte este scazut si permite luarea acestei masuri.

IV. 5. INTERNAREA ĪNTR-UN INSTITUT MEDICAL-EDUCATIV

          Masura educativa a internarii īntr-un institut medical-educativ este cea de-a doua masura educativa privativa de libertate si, desi īn scara masurilor educative ocupa ultimul loc, aceasta nu constituie o masura mai aspra decāt internarea īntr-un centru de reeducare.

Masura internarii īntr-un institut medical-educativ se aseamana cu cea a internarii īntr-un centru de reeducare prin aceea ca ambele sunt privative de libertate si constau īn internarea infractorului minor īn institutii specializate īn vederea īndreptarii lui, institutul medical-educativ prezentānd un caracter specific. Institutul medical-educativ trebuie sa asigure atāt tratamentul medical cāt si educatia necesara.

          Internarea īntr-un institut medical-educativ este masura prevazuta īn art.105 C. pen. care consta īn asezarea minorului pe o durata nedeterminata īntr-un institut medical-educativ īn vederea supunerii sale unui tratament medical si unui regim special de educatie.

          Aceasta masura are un caracter mixt, atāt medical cāt si educativ si se ia fata de minorul care, din cauza starii sale fizice si/sau psihice are nevoie atāt de tratament medical cāt si de un regim special de educatie.

          Ca orice masura educativa, si masura internarii īntr-un institut medical-educativ se poate lua numai fata de un minor care raspunde penal (art.100, alin.1 C. pen.), adica minorul īntre 14 si 16 ani daca se dovedeste ca a lucrat cu discernamānt sau minorul care a depasit vārsta de 16 ani.

          O a doua conditie pe care trebuie sa o īndeplineasca minorul care a savārsit o fapta prevazuta de legea penala, fata de care se ia masura internarii īntr-un institut medical-educativ este aceea ca starea fizica sau psihica īn care se afla acesta sa necesite tratament medical. Aceasta conditie este determinanta īn luarea acestei masuri.

          Starea fizica sau psihica la care se refera art.105 este o stare anormala, deficitara si nu are relevanta daca este congenitala sau survenita. O stare fizica anormala poate consta īntr-o infirmitate (minorul este orb, olog, surdo-mut, etc.) sau īntr-o boala grava (ftizie, paludism, epilepsie, etc.) iar starea psihica anormala poate consta īntr-o deficienta de ordin intelectiv (debilitate mintala, etc.) sau volitiv (abulie, tulburari de comportament, etc.).

          Aceasta stare fizica sau psihica anormala la care se refera art.105 nu trebuie confundata cu alienatia mintala, idiotenia, cretinismul sau alte maladii care atrag iresponsabilitatea minorului.

Potrivit art.48 C. pen. persoana iresponsabila care savārseste fapte prevazute de legea penala nu raspunde penal si deci fata de un asemenea minor nu se poate lua masura educativa a internarii īntr-un institut medical-educativ.

          Instanta determina starea psiho-fizica anormala a minorului ce necesita internarea īntr-un institut medical-educativ din ancheta sociala si din celelalte acte ale cauzei precum si din expertiza medico-legala de specialitate.

          Pentru ca fata de un minor care a savārsit o fapta prevazuta de legea penala sa se poata lua masura internarii īntr-un institut medical-educativ, starea anormala a acestuia trebuie sa existe īn momentul luarii acestei masuri si nu are relevanta daca a existat sau nu īn momentul comiterii faptei.

          Potrivit art.106 C. pen., masura internarii īntr-un institut medical-educativ se ia - ca si masura internarii īntr-un centru de reeducare - pe timp nedeterminat. dar nu poate dura, īn general, decāt pāna la īmplinirea vārstei de 18 ani.

 Aceasta masura se ia pe o durata nedeterminata pentru ca nu se cunoaste cu anticipatie cāt timp este necesar pentru īnlaturarea starii anormale din punct de vedere fizic sau psihic īn care se afla minorul, iar īn momentul īn care aceasta stare care a dus la luarea masurii a disparut, internarea trebuie sa īnceteze si ea īndata. Prin urmare, ar fi gresit ca instanta, atunci cānd ia masura internarii īntr-un institut medical-educativ sa stabileasca o anumita data precisa la care masura ar urma sa ia sfārsit.

          Atunci cānd cauza care a impus luarea masurii a disparut, este necesar ca ridicarea masurii internarii sa aiba loc "de īndata" pentru ca mentinerea acesteia ar putea fi chiar daunatoare pentru minorul vindecat, care ar urma sa ramāna īn continuare īn contact cu minorii deficienti din punct de vedere psiho-fizic.

          Cauza care a determinat luarea masurii educative a internarii īntr-un institut medical-educativ este complexa si consta īn necesitatea supunerii minorului la tratament medical pentru a īnlatura starea psiho-fizica īn care se afla acesta, precum si necesitatea supunerii acestuia unui regim special de reeducare datorita carentelor grave de natura educationala pe care acesta le prezinta. prin urmare, ridicarea masurii poate interveni numai daca īnsanatosirea din punct de vedere medical a minorului coincide cu desavārsirea educatiei, existānd dovezi temeinice ca minorul are o conduita buna, ca este sārguincios la īnvatatura si ca īsi da silinta sa capete o pregatire profesionala.

          Se poate īntāmpla īnsa ca minorul sa se īnsanatoseasca din punct de vedere fizic sau psihic, dar sa nu fie desavārsita redresarea lui morala. Īn acest caz instanta poate sa ia fata de acest minor, odata cu ridicarea masurii internarii īn institutul medical-educativ, masura internarii īntr-un centru de reeducare. Art.106, alin.1 teza III prevede ca aceasta īnlocuire se dispune numai "daca este cazul".

          Īn principiu, masura internarii īntr-un institut medical-educativ, ca si masura internarii īntr-un centru de reeducare nu poate dura decāt pāna la majoratul minorului, adica pāna la atingerea vārstei de 18 ani. Prin exceptie, īnsa, art.106, alin.2, instanta poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta prelungire este necesara pentru realizarea scopului urmarit, adica pentru vindecarea si reeducarea minorului. Prelungirea internarii nu se poate dispune anticipat, din momentul luarii masurii initiale, ci numai atunci cānd minorul a īmplinit vārsta de 18 ani si se constata ca masura nu a avut asupra minorului rezultatul dorit.

          Dupa cum am aratat, masura internarii īntr-un institut medical-educativ se ia pe o durata nedeterminata; spre deosebire de aceasta, prelungirea masurii se dispune īntotdeauna pe o durata determinata dar care nu poate depasi īn nici un caz durata de 2 ani.

          Internarea īntr-un institut medical-educativ īnceteaza de drept la data cānd minorul a īmplinit 18 ani, daca nu a disparut cauza care a dus la luarea acestei masuri īnainte de īmplinirea majoratului (ceea ce ar fi dus implicit la īncetarea masurii) si daca instanta nu dispune prelungirea acestei masuri. Īn caz de prelungire, masura internarii īnceteaza de drept la īmplinirea duratei fixate de instanta.

          Masura internarii īntr-un institut medical-educativ poate īnceta si prin revocare - art.108 C. pen. - daca īn perioada internarii minorul savārseste din nou o infractiune pentru care se apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa īnchisorii. Īn cazul īn care instanta revoca masura internarii īntr-un institut medical-educativ si īi aplica minorului pedeapsa īnchisorii, se poate lua fata de minor masura de siguranta a obligarii la tratament medical (art.113 C. pen.).

          Īn principiu, fata de un minor se poate lua atāt o masura educativa cāt si o masura de siguranta. Īn literatura de specialitate s-a pus problema daca masura educativa a internarii īntr-un institut medical-educativ este compatibila cu masura de siguranta a internarii medicale prevazuta de art.114 C. pen.

Īntr-o opinie s-a sustinut ca cele doua masuri nu se pot lua simultan fata de acelasi minor, pentru ca atāt actiunea de reeducare cāt si cea de tratament medical pot fi realizate īn acelasi timp prin internarea minorului īntr-un institut medical-educativ.

BIBLIOGRAFIE

1.     Basarab, Matei, Drept penal, Partea generala, E.D.P., Bucuresti, 1983

2.     Bogdan,T., Probleme de psihologie judiciara, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1993

3.     Brezeanu, Ortansa,  Minorul si legea penala, Ed. AllBeck, Bucuresti, 1998

4.     Brezeanu, Ortansa, Regimul de sanctionare al minorilor īn perspectiva noii legislatii penale, S.C.J. 4/19834.

5.     Bulai, Constantin, Drept penal, Partea generala, vol.I-II, Ed. sansa, Bucuresti, 1992

6.     Buzea, N.T., Infractiunea penala si culpabilitatea. Doctrina, legislatie, jurisprudenta, Alba-Iulia, 1944

7.     Dragomirescu, V., Psihologia comportamentului deviant, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976

8.     Mitrofan, Nicolae, (coord.), Psihologie judiciara, Ed. sansa, Bucuresti, 1992

9.     Neveanu, Paul Popescu, Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978

10. Preda, Vasile, Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala, Ed. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981

11. Radulescu, S., Banciu, D., Introducere īn sociologia delincventei juvenile, Ed. Medicala, Bucuresti, 1990

12. schiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia vārstelor, E.D.P., Bucuresti, 1981

13.  Turianu, Corneliu, Raspunderea juridica pentru faptele penale savārsite de minori, Ed. XXI, Bucuresti, 1995



[1] V. Dobrinoiu si colab., Drept penal, Partea generala, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1997, p.415

[2] I. Oancea, Tratat de drept penal, Partea generala, Ed. All, Bucuresti, 1994, p.225

[3] V. Dongoroz, Drept penal, 1939, p.411 si urmatoarele

[4] V. Dongoroz si colab., op.cit., vol.II, p.247

[5] C. Bulai, Drept penal romān, Partea generala, vol.I, Ed. sansa, Bucuresti, 1992, p.137

[6] V. Dongoroz si colab., op.cit., vol.II, p.247


loading...

Document Info


Accesari: 5816
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 



Coduri - Postale, caen, cor

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2015 )