Organe statale interne cu activitate diplomatica ale Romaniei,   Marii Britanii, Statelor Unite ale Americii si Frantei

Romania

In tara noastra, activitatea de fundamentare, de realizare a politicii externe este exercitata de: Parlamentul Romaniei; Presedintele Romaniei; Guvernul; Primul-ministru; Ministerul Afacerilor Externe. Un organ central de sinteza al administratiei de stat specializat in domeniul integrarii tarii noastre in Uniunea Europeana, specific perioadei pe care o parcurgem este Ministerul Integrarii Europene.

Functii importante in domeniul relatiilor externe ale Romaniei, indeosebi cu privire la incheierea si executarea acordurilor internationale bilaterale si la realizarea cooperarii cu alte state, indeplinesc si alte ministere, cum sunt: Ministerul Apararii Nationale (preponderent in etapa actuala sunt intensificate demersurile specifice pentru admiterea tarii in NATO), Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor etc. De mentionat in acest domeniu sunt si asociatiile, societatile si fundatiile ale caror preocupari se integreaza in procesul de infaptuire si dezvoltare a relatiilor internationale ale tarii noastre (un exemplu fiind, in acest sens, Asociatia de Dre 535g66f pt International si Relatii Internationale - A.D.I.R.I.-).

a) Parlamentul Romaniei, alcatuit din Camera Deputatilor si Senat, organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii (art.58, pct.1 si 2 din Constitutie), are, potrivit legii fundamentale, importante atributii in domeniul relatiilor externe, intre care: declararea starii de razboi, suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare, ratificarea si denuntarea tratatelor internationale etc.

b) Presedintele Romaniei indeplineste, in conformitate cu legea fundamentala (art. 91), urmatoarele atributiuni principale in domeniul relatiilor externe:

incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, in termen de 60 de zile ( pct.1);

la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice (pct.2);

reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langa presedintele Romaniei (pct.3).

c) Guvernul Romaniei, ca organ suprem al administratiei de stat, exercita conducerea generala in domeniul relatiilor cu alte state (art.101, pct.1 din Constitutie) si ia masuri pentru incheierea acordurilor internationale.

Guvernul controleaza organele insarcinate cu relatiile externe, iar ministrul afacerilor externe, ca membru in guvern, pune in discutie la reuniunile saptamanale ale guvernului principalele probleme ale politicii externe.

Conform competentei numeste si recheama anumiti reprezentanti diplomatici (consulii generali), la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, precum si pe sefii si membrii delegatiilor imputernicite sa incheie acorduri internationale.

d) Primul-ministru are atributii importante in sfera relatiilor externe. Seful guvernului poate invita si primi reprezentanti ai statelor straine, poate duce tratative si incheia acorduri fara vreo imputernicire speciala, poate participa la conferinte internationale si la activitatea unor organizatii internationale.

e) Ministerul Afacerilor Externe, constituie organul executiv cu atributii de a organiza si desfasura direct relatiile externe ale statului. Printre principalele atributii le mentionam pe urmatoarele:

duce la indeplinire sarcinile pentru infaptuirea liniei generale a politicii externe;

apara in strainatate drepturile si interesele statului roman, al cetatenilor romani si ale persoanelor juridice romane;

indruma, supravegheaza si controleaza in mod permanent activitatea misiunilor diplomatice si consulare care ii sunt subordonate. Mentine legatura cu reprezentantii diplomatici acreditati in tara noastra si duce tratative cu acestia, precum si cu diferite delegatii straine;

initiaza o serie de actiuni menite sa largeasca in mod continuu relatiile economice externe ale tarii noastre;

duce tratative si participa la tratative in vederea incheierii de tratate internationale, negociaza si incheie acorduri de colaborare, conventii comerciale si de cooperare economica internationala.

f) Ministerul Integrarii Europene este un minister de sinteza, cu personalitate juridica, avand urmatoarele atributii: - coordoneaza raporturile ministerelor si ale altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale romane cu institutiile UE si cu statele membre ale acesteia in procesul de aderare la UE;- asigura, sprijina sau coordoneaza, dupa caz, indeplinirea obligatiilor care decurg din dispozitiile Acordului european;- conduce si coordoneaza activitatea Delegatiei nationale pentru negocierea aderarii Romaniei la UE, precum si procesul negocierilor de aderare in ansamblul sau, prin corelarea actiunilor sale specifice cu ministerele si cu celelalte autoritati ale administratiei publice;- urmareste asigurarea compatibilitatii si coerentei diferitelor programe si actiuni guvernamentale in materie de dezvoltare, restructurare si reforma cu obiectivele aderarii la UE;- coordoneaza si monitorizeaza utilizarea asistentei financiare nerambursabile acordate Romaniei de UE si statele membre ale acesteia si indeplineste rolul de coordonator national al asistentei in relatia cu UE;- asigura coordonarea, raportarea, monitorizarea si evaluarea Programului special de preaderare pentru agricultura si dezvoltare rurala (SAPARD);- coordoneaza programarea si asigura monitorizarea Instrumentului pentru politici structurale de pre-aderare (ISPA);- urmareste, in colaborare cu MAE, procesul de reforma a institutiilor si politicilor UE si propune masurile care decurg din acestea pentru autoritatile romane;- colaboreaza cu MAE la organizarea reuniunilor informale ale ministrilor de resort ai statelor membre ale UE si ai statelor candidate la aderare, in functie de calendarul si de tematica stabilite de Consiliul de Afaceri Generale al UE;- avizeaza proiectele de acte normative care urmaresc armonizarea legislatiei nationale cu cea comunitara;- coordoneaza evaluarea gradului de compatibilitate a legislatiei nationale in vigoare cu actele normative comunitare si formuleaza propuneri in vederea accelerarii procesului de armonizare si implementare;- propune Guvernului, in vederea sustinerii in fata Parlamentului, lista cuprinzand actele normative prioritare, insotita de fundamentarea necesara, in vederea accelerarii procesului de aderare la UE;- initiaza masuri si participa, impreuna cu institutiile de profil, la elaborarea programelor menite sa sprijine pregatirea profesionala a functionarilor publici, precum si a agentilor economici, in domeniul integrarii europene;- stabileste, impreuna cu ministerele si cu celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, sistemul de date, informatii si raportari periodice privind reflectarea evolutiei integrarii europene, pe care le supune analizei si, dupa caz, aprobarii Guvernului;- asigura informarea, sub forma unor publicatii periodice, asupra evolutiei procesului national si european de integrare si urmareste promovarea valorilor si a spiritului european in cadrul societatii civile;- organizeaza, impreuna cu Ministerul Informatiilor Publice si cu celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, dupa caz, actiuni pentru familiarizarea opiniei publice din Romania cu efectele procesului de aderare;- promoveaza, in colaborare cu MAE, strategia de informare, comunicare si imagine in statele membre ale UE si in statele candidate la aderare privind evolutia procesului de pregatire a Romaniei pentru aderare;- asigura dialogul social pe problemele integrarii europene cu organizatiile patronale si sindicale, reprezentative la nivel national, potrivit legii.

Conform mandatului sau, in procesul de aderare a Romaniei la UE, Ministerul Integrarii Europene supune dezbaterii Guvernului, semestrial, rapoarte privind negocierile cu UE, stadiul pregatirii pentru aderare, modul de utilizare a fondurilor pentru asistenta, evaluarea gradului de armonizare a legislatiei romane cu reglementarile comunitare, precum si masurile corespunzatoare.

Marea Britanie *

Conform sistemului constitutional britanic, regina Marii Britanii este imputernicita in probleme importante ale relatiilor externe: declararea razboiului sau a starii de razboi si incheierea pacii, incheierea si ratificarea tratatelor internationale, numirea ambasadorilor si a altor reprezentanti diplomatici. Aceste prerogative sunt considerate formale, pentru ca in activitatea practica curenta ele revin Cabinetului de ministri.

Parlamentul britanic, cu o structura bicamerala - Camera Comunelor si Camera Lorzilor-, dispune, de asemenea, de o serie de prerogative in domeniul relatiilor externe, mai ales datorita rolului ce revine Camerei Comunelor: discutarea si aprobarea unor proiecte de legi, stabilirea bugetului national care include si bugetul institutiilor pentru relatii externe, dezbateri anuale in probleme de politica externa si interpelarile membrilor Parlamentului adresate ministrilor. In comparatie cu celelalte organe centrale ale administratiei de stat - Guvernul, Cabinetul de ministri, Ministerul Afacerilor Externe-, influenta Parlamentului asupra politicii externe este mult mai mica. Guvernul si cabinetul sau - din Cabinet fac parte principalii ministri ai Guvernului, dintre care un rol deosebit de important revine primului ministru si ministrului de externe-, reprezinta organe centrale care au o importanta hotaratoare in stabilirea orientarii politicii externe si a modului de aplicare a acesteia. In finalul enumerarii atributiilor Cabinetului este facuta sublinierea responsabilitatii acestuia in legatura cu coordonarea nemijlocita a activitatilor principalelor institutii guvernamentale, precum si a unor ministere. De asemenea este de retinut faptul ca o serie din prerogativele regale, cum ar fi dreptul de a declara razboi si de a incheia pacea sau de a incheia tratate internationale, apartin, in ultima instanta Cabinetului.

Unul dintre organele centrale de stat, privilegiate intr-un anumit sens, este Consiliul Privat (Privy Council), denumit in literatura de specialitate si Consiliul Secret, in componenta caruia intra persoane desemnate de regina (in mod curent membrii Cabinetului de ministri si politicieni de renume din intreg spectru politic britanic). Consiliul Privat, care se intalneste foarte rar si numai in probleme deosebite, este condus de lordul presedinte al Consiliului.

Organul central operativ in problemele relatiilor externe este Ministerul de Externe cunoscut sub denumirea de Foreign Office, care are o structura oarecum deosebita de a celorlalte ministere. Astfel, exista o asa-numita ,,conducere politica" si o ,,conducere permanenta" a Foreign Office-lui. Prima (conducerea politica), formata din membrii ai Guvernului aflat la putere, care lucreaza pentru Foreign Office si se schimba odata cu schimbarea Guvernului, se compune din: secretarul de stat pentru afaceri externe (ministrul de externe), care este si membru al Cabinetului de ministri, doi ministrii de stat si doi subsecretari parlamentari de stat. In aceeasi echipa (cu toate ca nu se schimba odata cu schimbarea Guvernului) intra si subsecretarul permanent de stat, care face parte din personalul (diplomat de cariera) Foreign Office-lui si reprezinta figura cea mai importanta dupa ministru de externe. El are sarcina sa asigure elementul de continuitate si de experienta in cadrul conducerii politice a ministerului.

Subsecretarii de stat parlamentari asigura coordonarea actiunilor intre Parlament si Foreign Office . Ministrii de stat -unul din ei, membru al Camerei Comunelor, al doilea, membru al Camerei Lorzilor- au sarcina sa ajute subsecretarul permanent de stat pentru afaceri externe in problemele economice si sociale si, respectiv, in chestiuni privind Natiunile Unite sau conferinte la nivel inalt.

Secretarul de stat pentru afaceri externe dispune in staff-ul sau si de un secretar privat (particular), care are obligatia de a fi la curent cu activitatea zilnica a Foreign Office-lui.

Conducerea permanenta a Foreign Office-lui este formata din 6 adjuncti ai subsecretarului permanent de stat si din 9 asistenti ai acestuia. Adjunctilor si asistentilor subsecretarului de stat le revine sarcina de a coordona si indruma direct activitatea zilnica a directiilor. Avand in vedere rolul subsecretarului permanent de stat, acesta este considerat ca face parte din conducerea a Ministerului de Externe britanic.

Adjunctii subsecretarului de stat sunt considerati membri superiori in cadrul aceleiasi categorii din care fac parte si asistentii, insa nu ca intermediari intre ultimii si secretarul de stat.

Statele Unite ale Americii

Autoritatea legislativa suprema in Statele Unite ale Americii este Congresul, alcatuit din Camera Reprezentantilor si Senatul. Sfera atributiilor Congresului cuprinde, conform prevederilor Constitutiei SUA: apararea tarii, declararea razboiului in caz de necesitate, elaborarea de legi privind situatia de razboi pe uscat si pe mare, reglementarea comertului cu alte state etc.

Cu puterea executiva este investit pentru o perioada de 4 ani Presedintele SUA, care isi exercita prerogativele impreuna cu un vicepresedinte ales pentru aceeasi perioada de timp. Presedintele este in acelasi timp si seful administrativ al ramurii executive a guvernului.

Fara ca in Constitutie sa fie prevazute in mod expres toate imputernicirile si atributiile pe care le are Presedintele in domeniul relatiilor externe, cutuma a facut ca acesta - in dubla calitate pe care o are, de sef al statului si de sef al Guvernului - sa joace un rol principal in acest domeniu impreuna cu secretarul de stat (ministrul de externe al SUA). Atributii: Presedintele poarta convorbiri cu reprezentanti ai altor state in probleme de politica externa, vorbeste in numele SUA la reuniunile la care este invitat sa participe, primeste ambasadori ai altor state , semneaza acordurile aprobate de Senat etc.

Secretarul de stat, care conduce activitatea operativa a Departamentului de Stat (Ministerul de Externe) al SUA, este principalul consilier al Presedintelui in probleme de relatii externe, fiind considerat, din acest punct de vedere, ca a doua persoana importanta din stat, dupa Presedinte.

Unul din organismele centrale importante, cu rolul de a sfatui Presedintele in orice problema asupra careia aceasta cere avizul, este Cabinetul. In componenta Cabinetului intra sefii celor 10 departamente (ministere) executive: secretarul de stat, secretarul de finante, secretarul apararii, ministrul justitiei, directorul general al postelor, secretarul afacerilor interne, secretarul agriculturii, secretarul comertului, secretarul muncii, secretarul sanatatii, educatiei si bunastarii - si reprezentantul SUA la Organizatia Natiunilor Unite.

Pe langa Presedinte mai exista diferite organisme cu scopuri precise (care de cele mai multe ori au legatura cu relatiile externe): Biroul Casei Albe, Biroul Bugetului, Consiliul Expertilor Economici, Consiliul National de Securitate, Agentia Centrala de Investigatii (CIA), Consiliul National pentru Spatiu Cosmic si Aeronautica, Biroul de Planificare Imediata, Biroul pentru Stiinta si Tehnologie, Biroul Reprezentantului special pentru Negocieri Comerciale etc.

Conform legislatiei interne a SUA, activitatea Departamentului de Stat este coordonata de secretarul de stat cu ajutorul unei echipe de experti care cuprinde: un subsecretar si un subsecretar adjunct pentru probleme politice, un subsecretar adjunct pentru probleme administrative, un consilier si presedinte al Consiliului de planificare a politicii, un consilier juridic, un director al problemelor internationale de stiinta, 11 secretari asistenti, un administrator al Biroului de Securitate si al problemelor consulare si un director al problemelor de informare si cercetare.

Subsecretarul de stat sprijina pe secretarul de stat in rezolvarea sarcinilor, da orientarea generala in conducerea zilnica a activitatii ministerului si coordoneaza problemele de politica economica externa.

Din grupul de conducere care ajuta in activitate pe secretarul de stat, consilierul si presedintele Consiliului de planificare a politicii are sarcina de a asista la negocierile internationale complexe, de a sprijini cu sfaturi factorii de decizie din cadrul departamentului care apreciaza si iau decizii in problemele curente de politica externa.

Franta

Legea fundamentala franceza confera sefului statului largi competente in domeniul relatiilor externe, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie informat in mod continuu si in detaliu asupra evolutiei politicii externe.

In acest scop, exista o legatura stransa intre cabinetul ministrului afacerilor externe si secretariatul general al Presedintiei Republicii.

Prin acelasi cabinet este informat si consilierul diplomatic al primului ministru, care, la randul sau, informeaza Parlamentul asupra actiunilor de politica externa - mai ales cand acestea au implicatii de ordin militar, economic sau financiar-.

In vederea informarii Guvernului, precum si pentru coordonarea activitatilor guvernamentale care privesc relatiile statului pe plan extern, ministrul afacerilor externe prezinta informari saptamanale Consiliului de Ministri asupra situatiei internationale si participa la anumite intruniri in care i se cere avizul. Unele din acestea, care presupun adoptarea unor hotarari deosebit de importante, au loc la nivelul sefului de stat, iar altele, la nivel de Guvern - ministrul de externe trebuie sa fie la curent cu activitatile pe plan extern ale celorlalte ministere pentru a putea asigura orientarea acestor activitati si pentru a realiza unitatea actiunii diplomatice.