Masurare si evaluare
Masurarea este procesul prin care se culeg informatiile, iar evaluarea este procesul de stabilire a valorii sau meritului datelor culese. Evaluarea este procesul prin care se fac judecati asupra rezultatelor masuratorilor, judecati care au in vedere anumite criterii si care reprezinta in acelasi timp scopul masurarii.
Exista mai multe tipuri de evaluare:
- sumativa;
- formativa;
- a procesului;
- a produsului;
- criteriala;
- normativa.
Scopurile masurarii si evaluarii, dupa Kirkendall si colaboratorii sai, constau din:
1. Stabilirea statutului;
2. Clasificarea pe grupe omogene ;
3. Selectarea ;
4. Motivarea ;
5. Mentinerea standardelor (nivelului) anticipate.
6. Furnizarea experientelor educationale;
7. Indrumarea cercetarii.
Principiile sunt definite ca fiind reguli care indruma o anumita activitate.
Principiile evaluarii si masurarii sunt:
- Programul de masurare si evaluare trebuie sa fie compatibil cu principiile filosofice ale vietii si educatiei.
- Pentru o evaluare eficienta, toate masurarile trebuie sa fie in functie de obiectivele programului;
- Testarea este o parte a masurarii, iar masurarea numai o faza a evaluarii;
- Masurarea si evaluarea pot fi realizate si verificate numai de catre specialisti calificati;
- Rezultatele masurarii si evaluarii trebuie sa fie interpretate in functie de intreaga viata a subiectului, inclusiv a dimensiunilor sale sociale, emotionale, fiziologice si psihologice;
- Nu exista un inlocuitor al judecatilor din domeniul masurarii si evaluarii. Evaluarea este judecata; fara date substantiale, judecata nu este valabila;
- Abilitatile initiale ale elevilor trebuie masurate pentru a obtine apoi informatii despre performantele lor, la incheierea sezonului, ciclului de pregatire etc.
- In toate masurarile trebuie folosite numai teste validate, precise si semnificative.
Metodologia cercetarii in educatia fizica
Domeniul de cercetare al educatiei fizice si sportului, ca stiinta, este complex. La fel ca si alte stiinte, foloseste in cercetare metode generale, cat si metode particulare, specifice domeniului sau.
Exista un punct de intalnire al mai multor stiinte, care trateaza, fiecare in specificul sau, - omul - in complexul sistem de relatii si inter-relatii. Este de la sine inteles ca stiinta activitatilor corporale se va folosi de metodele utilizate de biologie, antropologie, medicina, psihologie, stiinte sociale. Fiecare dintre aceste stiinte cerceteaza omul si, bineinteles, unele manifestari specifice domeniului stiintelor comportamentale. Astfel, psihologia, medicina, sociologia, studiaza manifestarile omului in conditii de efort, specificul antrenamentului si performantei. Rezultatele cercetarilor facute de aceste stiinte asupra omului in miscare s-au acumulat si sintetizat, formand, in ultimul timp, ramuri distincte ale biochimiei, fiziologiei, medicinei, psihologiei, sociologiei. Sintezele acestora, realizate pe plan superior de catre stiinta activitatilor corporale, desavarsesc ce nu mai pot ele sa continue, constituind un prim volum de cunostinte si legi care confera activitatilor corporale fundamentare stiintifica.
Obiectul cercetarii in stiinta activitatilor corporale
Statuarea educatiei fizice si sportului ca stiinta este rezultatul dezvoltarii impetuoase a fenomenului de educatie fizica si sport - fenomen devenit social, de mare amploare si cu implicatii deosebite atat pe plan social, cat si pe plan politic. Pe de alta parte, diferentierea si specializarea cunostintelor, dezvoltarea stiintelor de granita si aparitia celor integrative a facut posibila evidentierea si punerea in actualitate a sistemului de cunostinte din domeniul activitatile corporale.
Dezvoltarea sportului modern, cresterea deosebita a performantelor, a determinat o schimbare de mentalitate, care a permis recunoasterea caracterului stiintific al activitatilor de educatie fizica si sport.
Obiectul cercetarii in stiinta educatiei fizice si sportului il constituie legile de manifestare a comportamentului motric al omului, in scopul perfectionarii acestuia, a cresterii capacitatii de efort, a imbunatatirii performantei, a dezvoltarii personalitatii.
Dupa cum stim, prin activitatea practica de educatie fizica si sport se urmareste dezvoltarea armonioasa a individului, intarirea sanatatii, dezvoltarea capacitatii lui motrice, inzestrarea cu deprinderi si priceperi de miscare, contribuie la destindere si recreere, din toate acestea rezultand dezvoltarea personalitatii, in vederea unei mai bune integrari sociale. Astfel, apare firesc ca stiinta educatiei fizice si sportului sa aiba ca obiect de studiu legile, mecanismele si particularitatile acestor obiective.
Omul trebuie privit in complexitatea unui sistem de relatii - relatii ce implica factorii: antropologic, biologic, anatomic, fiziologic, psihologic, pedagogic, sociologic. Astfel, investigatia trebuie sa cuprinda toti acesti factori in intrepatrunderea lor, in asa masura incat rezultatele si generalizarile ce rezulta din cercetari sa contribuie la desavarsirea comportamentului motric, la optimizarea capacitatii motrice, dusa pana la cele mai inalte valori (in cazul sportului de performanta), la dezvoltarea personalitatii, in vederea unei mei bune integrari sociale.
In felul acesta, domeniul cercetarii in educatia fizica si sportului apare ca fiind complex, atat prin multimea aspectelor pe care le prezinta, cat si prin varietatea lor.
Comportamentul omului este privit ca un sistem de relatii intre personalitatea acestuia si situatia de unde decurge firesc reactia. Reactiile comportamentale nu sunt simple raspunsuri stereotipe, uniforme la stimuli ce provin din mediul ambiant, ci manifestari in care trasaturile individualitatii se oglindesc, determinand aspectele particulare, personale. Mecanismele, legitatile acestei reactivitati dublu determinate, pe de o parte de particularitatile subiectului si pe de alta parte de natura stimulilor, sunt cercetate prin metode ce apartin diferitelor ramuri ale stiintelor (biologice, sociale), sau care - prin gradul lor de generalitate - apartin mai multor stiinte.
Comportamentul motric este invatat, dobandit si perfectionat in cursul vietii individuale, in activitatea generala sau in procesul de invatamant. El depinde insa si de factorii ereditari, de conditiile tehnicii si civilizatiei sau de factori interni (motivatie, nivelul de aspiratie, scopuri, vointa, dirijarea constienta, autodeterminarea, autoeducarea).
Verificati-va cunostintele:
|
