FUNCTIA PUBLICA PARLAMENTARA

Functia publica parlamentara

1. Īn general, prin functie publica se īntelege situatia juridica a persoanei fizice - īnvestita legal cu atributii īn realizarea competentei 14214p1522o unei autoritati publice - ce consta īn ansamblul dreptu-rilor si obligatiilor care formeaza continutul juridic complex īntre persoana fizica respectiva si organul care a īnvestit-o . Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici contine o definitie legala a functiei publice, cu valoare normativa. Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.188/1999, functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, īn temeiul legii, īn scopul realizarii competentelor sale.

Persoana care este īnvestita īntr-o functie publica contribuie prin realizarea atributiilor ce le detine īn aceasta calitate, la īnfaptuirea unui serviciu public. Īn ceea ce priveste notiunea de serviciu public, prin acesta se īntelege o activitate prevazuta expres la nivelul statului, sau al unitatilor administrativ-teritoriale, pusa la dispozitia publicului, īn scopul de a satisface regulat si continuu nevoi cu caracter general, care nu ar putea fi solutionate deplin si īn permanenta prin initiativa particulara .

Legea privind Statutul fuctionarului public parlamentar adoptata de Camera Deputatilor a Parlamentului Romāniei īn sedinta din 3 octombrie 2000, a carui procedura legislativa a fost īntrerupta de Senat īn legislatura 2000-2004, prevede īn art.1 alin.2 ca serviciul public, īn sensul legii respective, cuprinde ansamblul activitatilor de asistenta de specialitate specifica, de asigurare, de catre functionarii numiti īn functii publice īn serviciile Camerei Deputatilor si ale Sena-tului, denumiti īn continuare functionari publici parlamentari, a condi-tiilor organizatorice, tehnico-materiale si a altor activitati specifice, necesare Parlamentului pentru īndeplinirea prerogativelor sale ca or-gan reprezentativ al poporului romān si unica autoritate legiuitoare a tarii.

Īn privinta notiunii de functie publica, aceeasi lege prevede ca aceasta reprezinta ansamblul atributiilor, drepturilor, obligatiilor, raspunderilor, interdictiilor si incompatibilitatilor stabilite pentru functio-narii parlamentari, īn vederea realizarii serviciului public specific parlamentului. Īn acest īnteles, functia publica este considerata o functie de cariera si autonoma.

Notiunile de serviciu public si functie publica sunt legate de conceptul de functionar public. Īntr-o acceptie comuna, functionarul public este persoana fizica īnvestita īn mod legal, prin actul unilateral de vointa al unei autoritati publice, sau al corpului electoral, cu sarcina īndeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei functii publice, īn vederea realizarii competentei organului din struc-tura caruia face parte functia respectiva

Unele constitutii contin principiile fundamentale aplicabile functiei publice īn sens larg, care sunt detaliate si dezvoltate īn diferite legi si regulamente . Daca īn privinta administratiei publice integrarea europeana a impus unele reguli de armonizare a legislatiei nationale īn materie, cu cea comunitara, administratia parlamentara ramāne īn afara acestei integrari datorita suveranitatii de care se bucura reprezentantele nationale. Armonizarea legislativa nu afecteaza caracterul suveran al adunarilor parlamentare. Parlamentele nu vor ceda competenta lor Uniunii Europene.

Art.5 alin.1 din Tratatul de instituire a unei constitutii pen-tru Europa prevede expres ca Uniunea respecta identitatea nationala a statelor sale membre īn ceea ce priveste structurile lor funda-mentale politice si constitutionale. Īn acelasi Tratat se prevede, totodata, ca au prioritate fata de dreptul statelor membre Constitutia europeana si dreptul adoptat de catre institutiile Uniunii Europene īn exercitarea competentelor ce au fost conferite acesteia. Organizarea interna a administratiei parlamentare va fi reglementata, īnsa, de parlamentele nationale. Este, īnsa, posibil ca anumite principii sau reguli de reglementare a statutului functionarului public parlamentar sa se armonizeze cu reglementari comunitare privind, de pilda, neutralitatea politica a functionarilor parlamentari, conditii de recrutare si promovare īn functia publica parlamentara, pregatirea profesionala, drepturi si obligatii sau aspecte privind raspunderea acestora.

Atunci cānd ne referim la functia parlamentara, avem īn vedere ansamblul de competente si atributii ce revin forurilor legislative si care sunt detaliate īn constitutie, legi speciale si regulamente ale adunarilor reprezentative. Functia publica parlamen-tara reprezinta ansamblul atributiilor de specialitate, de natura admi-nistrativa ce revin acelei categorii de functionari publici care asigura din punct de vedere tehnic exercitarea mandatului alesilor poporului. Asigurarea din punct de vedere tehnic a desfasurarii activitatii parla-mentare implica actiuni si masuri de ordin profesional si material, fara nici o legatura cu vointa politica exprimata de parlamentari.

Daca functia parlamentara este bine cunoscuta de public, asociata de acesta parlamentelor, functia publica parlamentara ramāne, practic, necunoscuta publicului larg si ignorata de acesta . Ceea ce face ca din cānd īn cānd, aspecte ale functiei publice parla-mentare sa iasa īn evidenta, are o legatura directa cu asa-numitul acces la informatii publice al presei. Īn statele cu o democratie consolidata, presa nu īsi manifesta un interes special fata de functionarii parlamentari sau fata de activitatea profesionala a acestora. Nu aceeasi situatie o īntālnim īn statele care au trecut sau trec īnca printr-un proces tranzitoriu de la un regim politic totalitar la un regim democratic. Īn cazul acestora, presa īn general, sau unele mijloace de presa, contin comentarii, de regula negative, privind modul de administrare a parlamentului, interesul pentru publicarea sau difuzarea comentariilor respective nefiind legat īntotdeauna de "cerinta informarii corecte a publicului", ci de interese politice, cum ar fi punerea īntr-o lumina defavorabila a unui anumit partid politic, mai ales īn campania electorala.

Īntre parlamentari si functia publica parlamentara exista o legatura directa si indisolubila: alesii poporului nu īsi pot exercita mandatul fara ajutorul unui corp de tehnicieni, specializati īn domeniul legislatiei, al documentarii de specialitate, a unei birocratii care are misiunea de a asigura organizarea lucrarilor si a activitatii comisiilor parlamentare, a plenului grupurilor parlamentare s.a. Aceste sarcini cu caracter tehnic, de specialitate nu pot fi si nu trebuie sa fie realizate de cei care detin mandatul de parlamentar

Īntrucāt serviciile si asistenta de specialitate furnizata legislatorilor de catre functionarii parlamentari au un caracter emina-mente tehnic, fara implicarea lor politica, acestea trebuie sa-si pastreze neutralitatea politica si sa fie echidistante fata de grupurile parlamentare.

Functia publica parlamentara, desi presupune efectuarea unor acte administrative, executarea unor prevederi legale, luarea unor masuri de natura sa puna īn aplicare dispozitii regulamentare - activitati care au un continut executiv, nu face parte din categoria functiilor asa-zise guvernamentale.

Fiind o functie de specialitate, functia publica parlamen-tara poate fi departajata īn numeroase categorii, deservite de functionari publici si angajati obisnuiti. Numarul acestora difera de la un parlament la altul, si are o anumita legatura cu numarul alesilor. De pilda, īn Adunarea Nationala franceza lucreaza aproximativ 1.200 de persoane care deservesc 577 deputati. Bundestagul, care este format din 662 deputati, are 2.500 de angajati, īn timp ce parlamentul spaniol, format din 558 de deputati si senatori, are la dispozitie un personal de 680 de persoane

Acestui personal trebuie sa i se asigure un statut special, bazat pe anumite principii, īntre care mentionam īndeosebi: stabilita-tea, independenta, neutralitatea politica, impartialitatea si echidis-tanta.

Teoretic, nimic nu īmpiedica ca functionarii parlamentari sa fie supusi regimului comun de reglementare stabilit pentru func-tionarii guvernamentali. Totusi, specificul functiei publice parlamen-tare a impus īn unele state ca persoanele angajate īn cadrul par-lamentului sa aiba un statut special. Īn ceea ce ne priveste, consi-deram ca statutul special al acestei categorii de personal decurge, īn primul rānd, din cerintele pe care trebuie sa le īntruneasca acestia, de responsabilitatile ce li se impun, de specificul activitatii parlamentare.

Mai mult decāt functionarul guvernamental, cel parlamen-tar lucreaza īntr-un mediu "ostil", situāndu-se prin sarcinile sale profesionale, la confluenta confruntarilor īntre majoritate si opozitie. Tocmai de aceea, pentru a fi pe deplin obiectiv, trebuie sa i se asigure independenta si stabilitatea postului. Raporturile ierarhice existente īntre functionarul parlamentar si conducerea adunarii legislative tre-buie sa fie reglementate diferit fata de raporturile functionarului guver-namental cu sefii sai. Functionarii parlamentari se subordoneaza, evident, sefilor ierarhici, dar tipul de subordonare este specific. Acestora nu li se pot impune īn mod imperativ sarcini care sa le afecteze impartialitatea si echidistanta. De pilda, un functionar parla-mentar nu poate fi obligat de seful sau ierarhic sa īntocmeasca un proiect de lege sau sa elaboreze amendamente la un proiect de lege, care sa fie ulterior preluate de un parlamentar si introduse de acesta ca o initiativa legislativa personala.

Este o cerinta esentiala ca statutul functionarilor parla-mentari sa-i protejeze pe acestia īmpotriva oricaror presiuni, amenin-tari, intimidari din partea parlamentarilor.

Īn ultimele doua decenii, activitatea palamentara a capatat un plus de complexitate, determinata de rolul forurilor legislative īn procesul de integrare europeana, de dezvoltare globala, de explozia informatica, multiplicarea problemelor ce sunt supuse dezbaterii si deliberarii īn corpurile legiuitoare. Amplificarea activitatii parlamenta-rilor a impus cresterea numarului functionarilor parlamentari, īmbuna-tatirea pregatirii lor profesionale, īntarirea adaptabilitatii lor la noile conditii de munca, adoptarea unui nou stil de lucru si de management.

S-au produs schimbari si la nivelul pregatirii psiho-profesionale, functionarii parlamentari trebuind sa faca dovada ca au capacitatea sa faca fata noilor provocari ale revolutiei informative.

Acestor schimbari trebuie sa le faca fata toti functionarii parlamentari, indiferent de gradul lor de implicare si de formele acestei implicari (directe sau indirecte) īn procesul de acordare a unei asistente si expertize calificate acordata parlamentarilor. Īn fond, nu numai colaboratorilor directi ai acestora li s-a impus adaptarea la conditiile moderne ale desfasurarii activitatii parlamentare, ci si functionarilor de cariera.

Pe de alta parte, acestia din urma trebuie totusi sa beneficieze de un statut separat, distinct de cel al colaboratorilor directi ai legislatorilor, cu toate ca expertiza lor gliseaza pe un teren īngust īntre aspectele politice si cele profesionale ale sarcinilor la care sunt chemati sa raspunda.