Relatiile fundamentale ale administratiei publice
“Nu putem vorbi despre un fapt administrativ sau de un obiect administrativ izolat de ansamblul din care face parte- administratia este un sistem de diferente” 8.
Administratia este un sistem de relatii si formeaza un complex in raporturile sale cu instantele pe care este fondata. Desi s-a incercat o definire a administratiei ca fiind un fenomen distinct, un ansamblu de organe de stat non-legislative si non-jurisdictionale, constatam ca avem de-a face cu un sistem care nu garanteaza omogenitate.
In schimb, prin considerarea administratiei ca pe un sistem de relatii, se permite depasirea dificultatilor si definirea administratiei ca un sistem in care nimic nu are semnificatie in sine si in care totul are semnificatie in ansamblu.
Astfel, putem vorbi de doua notiuni esentiale: a) natura relatiilor si b) codul relatiilor. In cadrul analizei naturii relatiilor este necesar sa vorbim despre relatiile fundamentale ale administratiei publice, precum si despre relatiile derivate ale acesteia.
A) Relatiile fundamentale in cadrul administratiei publice sunt in numar de patru:
Instantele politice- un ansamblu de instante individuale sau colective care au o putere initiala, fie ea legislativa sau guvernamentala, de comanda
Instantele economice- ansamblul grupurilor sau organizatiilor care intervin in viata economica si nu sunt integrate
Instantele sociale- totalitatea functionarilor, agentilor si agentiilor sau colectivitatilor comune a caror activitate este subordonata instantelor politice si care nu dispun decat de o putere executiva
Michael Crozier 9 sustine ca spatiul administrativ este faramitat de contradictiile blocului social aflat la putere. Tot acesta precizeaza ca “organizatia asa cum se prezinta ea in bloc, cu limitele sale, cu lanturile sale ierarhice, cu procedeele sale de coordonare, cu unitatea sa si integritatea sa, aparente, trebuie sa cedeze locul analizei multiplelor sisteme de actiune care o inglobeaza, dar care o depasesc intotdeauna” 10.
Pentru a intelege cat mai bine conceptia privind relatiile este nevoie sa studiem principalele caractere ale relatiilor fundamentale.
a) Reversibilitatea – relatiile pot fi stabilite intr-un sens determinat si intr-un sens opus. In cazul regimului de democratie liberal, relatia administratie-politica se stabileste, de regula, in sensul subordonarii instantelor administrative instantelor politice ale caror brate sunt instrumente de executie
Relatiile fundamentale pot fi analizate ca relatii de dominatie, care pot fi :
Pozitive- cand este folosita influenta
Nule- cand nu se poate influenta
Negative- cand exista supunere in fata influentei
Relatia de dominatie poate fi simpla, atunci cand exista o dependenta unilaterala si dubla, atunci cand exista o interdependenta. Aceasta dominatie se poate manifesta in cazul relatiilor de tip ierarhic sau functional; relatiilor de control; relatiilor de participare; relatiilor de reprezentare; relatiilor de consultare.
Avem de-a face cu eterogenitatea relatiilor de dominatie in interiorul administratiei si intre administratii si mediul lor.
Omogenitatea sau eterogenitatea constituie un caracter important al relatiilor in interiorul unei structuri administrative.
10. M.Crozier, Actorul si sistemul
Trei variabile sunt cele care definesc continutul unei relatii de dominatie. Acestea sunt:
a) Puterea
b) Institutionalizarea sau formalizarea dominatiei
c) Internalizarea dominatiei (gradul de asociere al unei relatii eterogene in exercitarea unei functii de dominatie)
Acest concept de internalizare stabileste o relatie intre relatii. Daca este sa luam fiecare relatie in parte, constatam ca:
a) Relatia ierarhica este o relatie de putere crescuta, perfect institutionalizata si internalizata
b) Relatia de control este o relatie de mare putere, cu grad slab de institutionalizare si cu un grad crescut de internalizare
c) Relatia de participare sau de cooperare este o relatie de putere medie, institutionalizata si cu un grad scazut de internalizare
B) Relatiile derivate. In acest caz vorbim despre descompunerea relatiilor fundamentale in relatii derivate, prin derivare, urmand ca aceste relatii derivate sa se descompuna la randul lor in secvente.
Avem doua caracteristici ale relatiilor fundamentale, si anume, recursivitatea11 si posibilitatea acestora de a se inscrie in interior in calitate de componenta a unei relatii primare din care face parte.
Derivatiile pot fi:
a) Liniare sau sintagmatice- fiind reprezentate de descompunerea relatiei fundamentale in secvente care asociaza instante de acelasi tip ca si relatie fundamentala
11. Recursivitatea reprezinta posibilitatea unui element sau unei relatii de a aparea de mai multe ori in aceeasi derivatie
b) In cerc sau paradigmatice- considera relatia fundamentala drept centrul unei retele grefate pe relatia fundamentala si uneste instantele asociate in relatia fundamentala cu institutii de tip diferit
|
