raspandite in toate partile sistemului nervos. Ei depasesc numarul celulelor
nervoase propriu-zise in majoritatea partilor sistemului nervos, cu deosebire
la animalele aflate pe treptele superioare ale filogenezei. Unele tipuri de celule gliale sunt cu totul deosebite, fiind
denumite oligodendrocite si astrocite. Despre oligodendrocite
se apreciaza ca sunt responsabile de procesul de mielinizare a axonilor SNC, ca
sa asigure conducerea rapida a impulsului. Pe de alta parte, nevrogliile astrocite cu procesele lor
protoplasmatice si fibrilare, inconjoara unitatile celulare nervoase de
generare si conducere a impulsului, pentru ca prelungirilor capilare sa le
asigure irigarea sanguina. Prin aceasta ele deservesc
schimburile de material trofic dintre celula nervoasa si vasele sanguine.
Un fenomen neuronal considerat curios priveste
activitatea pulsatorie a unor elemente gliale. Se presupune ca aceasta
reprezinta un mecanism de transport local, cu rolul de
a admite si de a selecta doar anumite substante din circuitul sanguin pompat
spre celulele nervoase. In conditii normale nevrogliile pot
multiplica masa sistemul nervos. Astfel, la traumatizarea creierului
celulele gliale tind sa prolifereze extensiv, un
proces numit glicoza. Se presupune ca celulele gliale participa in procesul de degenerare
si regenerare neuronala si raspund unor cerinti functionale importante.
De altfel acest proces de glicoza a fost inregistrat ca fiind deosebit de activ
in tot timpul vietii individuale a celulei. Tinand cont ca zilnic in sistemul
nervos central mor mii de celule, de regula importanta
activitatii acestora se raporteaza la situatiile cand celulele neuronale ajung
sa intre sub incidenta actiunii unor produsi chimici mai puternici, cum este
actiunea alcoolului, ca si a altor droguri.