Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























GENUL LEPTOSPIRA

biologie




GENUL LEPTOSPIRA

Clasificarea leptospirelor nu este inca definitiva (leptos- subtire, spira - spirala ).




Dupa ultimele clasificari se impart in 2 specii:

l.Leptospira biflexa (patoc care cuprinde leptospirele saprofite.

2. Leptospirele interrogans care cuprinde tulpinile patogene izolate de la animale si om. Se subdivide in 19 grupe serologice care cuprind 180 de serotipuri. Serotipurile cele mai importante

sunt urmatoarele:

- L. icterohaemorrhagiae rezervor sobolanul

- L. pomona rezervor porcul

- L. canicola rezervor ciinele

- L. grippotyphosa rezervor soarecele

- L. hebdomadis rezervor soarecele

- L. bataviae rezervor soarecele si sobolanul

- L. hyos, tarassovi rezervor porcinele, bovinele



1.Definitie


2. Habitat

Leptospirele patogene sunt frecvent intilnite la rozatoare si aninmalele domesctice fiind eliminate prin urina. In ape curgatoare, lacuri, puturi si soluri mlastinoase leptospirele supravietuiesc timp indelungat si se presupune ca se si pot inmulti.


3.Caractere morfologice


Filamente subtiri, cu lungime variabila intre 3- 150 milimicroni.

Fiind foarte subtiri trec si prin tegumentele intacte

Corpul este format din 10 - 30 ee spire regulate, strinse ca un sirag de perle si cu capetele indoite sub forma de cirlig ceeea ce le diferentiaza de alte spirochete.

Aparatul locomotor este format dintr-o singura fibrila dispusa intre memebrana si perete. Peretele este foarte leastic

la examenul pe fond intunecat se observa miscari vii de rotatie, flexie si translatie, in cursul miscarilor leptospirele iau forma literelor S,C,O sau a cifrei 8.

Se coloreaza greu Giemsa.

Nu se coloreaza Gramm.

La impregnarea argenitca se colreaza in brun negru pe fond bej.Colorate leptospirele isi pierd forma caracteristica.


4. Caractere de cultura


Cea mai larga utilizare in izolarea leptospirelor o are mediul Korthof compus din peptona, saruri minerale, ser inactivat de iepure, la o temperatura optima de 28-32ºC si la un pH de 7,2-7,4.

Se dezvolta bine pe membrana corioalantoidiana a oului de gaina embrionat.

Nu suporta mediile solide

Nu tulbura mediul lichid datorita transparentei lor, de aceea pentru identificarea lor dupa 72 de ore de incubatie se recolteaza o picatura care se examineaza la microscopul cu fond intunecat.

Sunt germeni aerobi.

5. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chi 727j95h mici si biologici

Sunt destul de sensibile in mediul exterior, nu suporta desicatia si nici mediul acid. In sucul gastric si in ape cu reactie acida se distrug repede. In mediul extern , pe sol si in ape, in locuri umede si ferite de razele oarelui supravietuiesc zile si chiar saptamini.

Leptospirele saprofite sunt in general mai rezistente suportind temperatura joasa mai bine decit cele patogene.

Sunt sensibile la dezinfectante si antiseptice.

Sunt sensibile la radiatiile soalre directe.

Sunt sensibile la antibiotice.

Germenii se raspindesc prin urina animalelor care contamineaza apa.

Urina animalelor este alcalina deci leptospirele pot rezista spre deosebire de urina omului care este acida, leptospirele neputind vietui.


6. Structura antigenica


Prezinta antigene care impart genul in grupe si serotipuri. Tipul serologic este identic cu specia in cazul leptospirelor.



7.Caractere de patogenitate


Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate. Produc leptospiroza care este o antropozoonza.

Peretele elastic confera rezistenta la fagocitoza de aceea este considerat cel mai important factor de patogenitate

8. Raspunsul imun


Este de tip umoral dar nu confera protectie

9. Boala la om


Leptospirele patrund prin tegumentele si mucoasele chiar intacte, cauzind o infectie generalizata cu localizare predilecta de organ pe ficat, rinichi, SNC.

Boala evolueaza in forme clinice vartiate de la formele usoare, benigne pina la cele grave care pun in pericol viata bolnavului. Simptomele cele mai frecvente sunt: febra , cefalee, mialgii, meningita icter, albuminurie. In cazuri grave se observa leziuni renale, hepatice. Moartea survine prin uremie.


10.Epidemiologie


Sursa de infectie o reprezinta animalele( rezervorul natural) - rozatoarele, porcii, ciinii, vitele si exceptional omul care elimina prin urina leptospirele contaminind mediul.

Leptospiroza are caracter de boala profesionala fiind afectati predilect crescatorii de animale, agricultorii, vidanjorii, cei care se scalda in ape poluate, umbla desculti pe cimp, minerii, pescarii, etc.



Ca profilaxie este importanta stirpirea rozatoarelor ca si cale de transmitere si utilizarea hainelor de protectie pentru cei ce lucreaza in zotehnie.






ORDINUL RICKETTSIALES


Cuprinde 2 familii:

- Familia Rickettsiaceae din care face parte Genul Rickettsia

- Familia Chlamydiaceae din caere face parte Genul Chlamydia.

Germenii apartinind acestui ordin initial au fost considerati virusuri, pe urmatoarele criterii:

- au dimensiuni mici sub l milimicron

- trec prin filtre prin care bacteriile nu trec

- au multiplicare strict intracelulara

In prezent dupa aparitia microscopului electronic s-a stabilit

ca de fapt sunt bacterii pentruca:

- sunt organisme unicelulare

- au perete celularrigid si contine mureina,

- au memebrana plasmatica, citoplasma, nucleu cu cromozon inelar (specific prokariotelor), au ribozomi, au echipament enzimatic.

- contin ambii acizi nucleici

- se inmultesc prin diviziune binara

- sunt sensibile la sulfamide si la unele antibiotice

Deosebirile dintre cele 2 familii constau in faptul ca:

Membrii familiei Chlamydiaceae se transmit prin produse patologice contaminate iar germenii familiei Rickettsiaceae se trasnmit prin artropode (intepatura).



GENUL RICKETTSIA

Rickettsiile sunt foarte raspindite printre artropode. Exista o singura specie care este strict specifica omului:Rickettsia prowazeki


1.Clasificare

a. Rickettsii producatoare de tifos exantematic:

- R. prowazeki agentul etiologic al tifosului exantematic epidemic care se transmite prin paduche.

- R. mooseri de determina tifosul exantematic endemic care are ca sursa sobolanul si se transmite la om prin intermediul purecelui.

b. Rickettsii producatoare de febre butonoase

- R. conori ce determina febra mediteraneeana clasica ( febra butonoasa). Se transmite de ciine la om prin intermediul interpaturii de capusa.

- R. rickettsii , agentul etiologic al febrei patate as mntilor stincosi se transmite de la rozatoare la om prin intemrediul capusei.

3. Rickettsii care determina febra tropicala

- R. orientalis ce produce febra pluviala de Japonia ,are ca rezervor rozatoarele, transmitindu-se prin larvele de capusa.

4. Rickettsii cauzatoare de tifos pulmonar

-R. burneti numita si Coxiella burneti determina boala denumita febra Q. rezervorul este reprezentat de rozatoare si cornute. se transmite la om prin intermediul capusei adulte, dar se poate transmite si pe cale respiratorie si digestiva.



1.Caractere morfologice


Au forma cocobacilara sau bacilara.

Dimensiunile variaza intre 0,8-2/0,2-0,6milimicroni.

Sunt dispuse izlat, cite 2 sau in lanturi scurte, uneori observindu-se formele filamentoase.

Sunt Gramm negative, colorindu-se mai usor cu metodele Giemsa, Machiavello si Castaneda.

Sunt imobile si nesporulate.


2. Caractere de cultura


Se dezvolta strict intracelular.

Anmite rickettsii se multiplica numai in citoplasma unde formeaza incluziuni citoplasmatice; altele se multiplica in nucleu , formind incluziuni nucleare.

Cresc si se dezvolta numai in culturi vii: ou embrionat, culturi de celule, soarece, sobolan , cobai



3. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chi 727j95h mici si biologici

In excrete uscate la temperatura scazuta, ramin viabile timp de citeva luni de zile.

Sunt distruse rapide de antisepticele uzuale, sunt sensibile la lumina radiatiilor solare. Sunt distruse cu ususrinta de antibiotice ca tetraciclina, cloramfenicol

4. Structura antigenica


Este deosebit de complexa.

Au antigene somatice si antigene solubile.

Speciile OXK,OX19, OX2 de la Proteus au un antigen aproape identic cu cel al rickettsiilor. Antigenul solubil este endotoxina eliberata dupa moartea bacteriilor.



5.Caractere de patogenitate


Sunt patogene prin multiplicare intracelulara care duce la leziuni de tip proliferativ si prin toxigeneza prin endotoxina.

Bolile determinate de rickettsii se numesc richettsioze.


6. Raspunsul imun


RIU determina sinteza de Ac dar aceata confera protectie numai fata de efectul toxic al rickettsiilor.

RIC se datoreste faptului ca acesti germeni se dezvolta intracelular determinind protectie la infectie.

Imunitatea celulara este intretinuta prin persistenta infectiei latente ( de ex. la fosti bolnavi de tifos exantematic, R. prowazeki a fost izolata din ganglionii limfatici si dupa 20 de ani.)

In anumite conditii infectia latenta poate recidiva determinid recaderi.




7. Boala la om


Infectia cu R. prowazeki apare la om dupa intepatura paduchelui care infectat, face boala si elimina bacteriile prin dejecte pe pielea noii gazde. Elimina totodata si o substanta pruriginoasa care determina scarpinarea.

In organismul uman rickettsiile odata patrunse se multiplica in endoteliul vaselor mici.

Apar nodulii Frenkel care obstrueaza vasul aparind micronecroze diseminate in toate tesuturile, producindu-se consecutiv disfunctia organerlor respective.

Dupa o incubatie de 10 -14 zile apare febra mare 41 gr. C , apoi dupaa 5 zile eruptia tipica. Mortalitatea este foarte mare tifosul exantematic fiind introdus in rindul bolilor pestilentiale.


Exista si cazuri de tifos exantematic fara paduche. Este vorba de recaderi la fostii bolnavi datorita scaderii rezistentei organismului uman.


8.Epidemiologie


Sursa omul pentru tifosul exantematic si animalele pentru celelelalte rickettsioze.

Calea de transmitere prin artropode, exceptie R. burnetii care se poate transmite si prin praf.

Profilaxie

Nespecifica se distrug vectorii si se trateaza sursele umane depistate.

Se recunoaste si profilaxia specifica care utilizeaza vaccinuri cu germeni omoriti sau atenuati.





GENUL CHLAMYDIA


Cuprinde:

l. Specii specifice omului:

- Chlamydia trachomatis

2. Specii comune omului si animalelor

- Chlamydia psitacci

- Chalmydia ornithosis

3. Specii strict specifice animalelor.

Chlamydia trachomatis are 14 serotipuri notate cu majuscule de la A- L3 dintre care serotipurile A-C cauzeaza trahomul, serotipurile D-K produc infectiile genitale, oculare, pulmonare, iar serotipurile L1-L3 cauzeaza limfogranulomatoza veneriana.


1. Habitat

C. trachomatis traieste in om iar C. psittacci la bovine, ovine , caprine, cai , pisici , cobai, soareci , aninmale salbatice.

2.Caractere morfologice


Sunt microorganisme cocoide, imobile, Gramm negative. Se coloreaza bine cu metoda Giemsa, Machiavello, Castaneda.

Poseda perete celular cu o compozitie chimica asemanatoare bacteriilor Gramm negative.

Sunt strict parazite care se multiplica in citoplasma celulelor gazda printr-un ciclu de dezvoltare caracteristic. Dupa ce particula infectioasa ( corpuscul elemetar ) patrunde in organism se transforma intr-o particula mai mare ( corpuscul initial) care este forma vegetativa si se multiplica prin diviziune binara dind nastere la noi corpuscului elementari care pot parazita alte celule. Corpusculii elementari se reunesc si dau nastere microcoloniilor (incluzii citoplasmatice) in membrana citoplasmatica invaginata a celulei gazda.


3. Caractere de cultura


Chlamydiile se cultiva in sacul vitelin al oului embrionat, pe culturi de celule pulmonare de soarece si pe soarece inoculat intracerebral, intranasal, etc.



4. Boala la om


Chlamydia trachomatis determina urmatoarele infectii:

l. Trahomul keratoconjunctivita cronica, contagioasa caracterizata prin aparitia unor foliculi, hipertrofie papailara, panus cornean, tesut fibros cicatricial cu deformatiianatomice

2. Conjunctivita si uretrita cu incluziuni intilnita la noi nascuti, care se pot infecta in cursul nasterii. La adulti determina uretrite, cervicite, vaginite.

3. Limfogranulomatoza veneriana (boala lui NICOLAS FAVRE):

boala ce lezeaza in primul rind sistemul limfatic din regiunea ing








GENUL MYCOPLASMA


Genul Mycoplasma cuprinde in jur de 60 de specii, majoritatea lor fiind izolate de la animale (bovine, oi, capre, pasari) carora le pot cauza diferite infectii.

Noua specii sunt specific umane, dintre care 4 sunt patogene.


Speciile patogene pentru om sunt:

- Mycoplasama hominis

Cel mai patogen este tipul 1.



1.Definitie

Mycoplasmele sunt cele mai mici bacterii libere, avind un diametru de aprox. o,2milimicroni. Ele sunt asemenatoare bacteriilor dar nu au perete bacterian

2. Habitat



Are ca habitat cavitatea bucala si nazala a omului precum si tractul urogenital.

DIENES o evidentiaza in 1937 dintr-o infectie urogenitala.

- Mycoplasma pneumoniae

Are ca habitat tractul respirator superior.

EATON o izoleaza in 1944 din sputa unui bolnav cu pneumonie atipica primara 'PAP' despre care se stie ca impreuna cu alte specii descoperite intre timp prezinta o mare asemanare cu agentul PPO, motiv pentru care mult timp au fost numite PLO (pleuropneumonia- like org.).

- Mycoplasma fermentas

Are ca habitat caile respiratorii superioare si caile urogenitale.

- Mycoplasma T

Are ca habitat caile urogenit

3.Caractere morfologice


Nu au perete celular ca celelalte bacterii, doar o membrana tristratificata, mai rezistenta insa decit la bacterile obisnuite.

Prezinta un polimorfism accentuat si dimensiuni variabile. Sunt

cel mai ades sferice; sunt filtrabile, apar frecvent forme filamentoase ramificate si forme gigantice 'largebodies'.

Sunt germeni Gramm negativi.

Sunt nesporulate, imobile, neincapsulate.

Mycoplasmele au ADN (nucleu ca la prokariote) , ribozomi, citoplasma.


4. Caractere de cultura


Cresc numai in prezenta proteinelor native, pe medii semisolide dezvolta colonii foarte mici, frecvent invizibile cu ochiul liber cu un aspect caracteristic de ' ou prajit'- fried egg.


5. Caractere biochimice


Mycoplasmele au o activitate biochimice redusa. Sunt aerobe sau facultativ anaerobe.

Elibereaza hemolizine

6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chi 727j95h mici si biologici

Sunt putin rezistente in mediul extern doar citeva ore, dar oricum sunt mai rezistente decit alte bacterii cum ar fi gonococul.

Rezista la uscaciune

Sunt distruse prin pasteurizare.

Sunt distruse de radiatiile solare, dezinfectante, antiseptice.

Prezinta o rezistenta marcata fata de antibioticele care actioneaza asupra peretelui celular.

Sunt sensibile la antibiotice de tipul tetraciclinei si macrolide.


7. Structura antigenica


Detin antigene somatice care clasifica genul in grupuri si tipuri seroogice.


8.Caractere de patogenitate


Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrare si foarte putin pin invazivitate.

Nu sunt toxigene.

Sunt in general germeni cu virulenta scazuta, 80-90% dintre infectii fiind asimptomatice.



9. Raspunsul imun


Este in primul rind umoral; fiind slab nu poate conferi o protectie reala.

Intrucit Mycoplasmele se pot multiplica si intracelular apare si un raspuns imun celular.

10. Boala la om


Mycoplasma pneumoniae determina PAP (pneumonia atipica primara)

40-60% din pneumoniile atipice primare se datoresc Mycoplasmei pneumoniae, fiind mai frecvent intilnita la adolescenti, restul de pneumonii atipice de la copii si batrini fiind de natura virala

11.Tratament

Se efectueaza cu tetraciclina si macrolide.


12.Epidemiologie



Sursa de infectie este omul.

Transmiterea se face prin picaturi Phlugge ( in cazul infectiilor aerpgene si prin contact sexual in cazul celor urogenitale.

Profilaxia este nespecifica.













Document Info


Accesari: 7543
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )