Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































GREGOR MENDEL, FONDATORUL GENETICII CA STIINTA

biologie




GREGOR MENDEL, FONDATORUL GENETICII CA STIINTA


Primele experiente de hibridare la diferite specii de plante au fost incepute de G. Mendel in anul 1857 in gradina manastirii din Brunn ( astazi, Brno din Slovacia ). El a efectuat incrucisari la numeroase specii de plante ca: Pisum, Phaseolus, Zea, Anthirhinum, Melandrium, Verbascum, Hieracium etc., preferand in mod deosebit mazarea care ofera o serie de avantaje.




In anul 1865 prezinta rezultatele experimentale si concluziile la care a ajuns la doua conferinte ale Societatii de Istorie Naturala din Brunn. In anul urmator, comunicarile au fost publicate intr - o lucrare de 48 pagini in analele societatii, sub titlul - Cercetari privind hibridarea plantelor. Desi rezultatele cercetarilor lui G. Mendel au fost publicate intr - o revista de prestigiu si de mare circulatie, nu au produs senzatie in lumea biologilor de atunci care, pe de o parte, nu au putut sesiza esenta si importanta descoperirilor, iar pe de alta parte, G. Mendel era considerat un cercetator amator. Astfel, concluziile sale au ramas necunoscute pana in anul 1900 can 929h72j d au fost redescoperite si ridicate la rangul de legi ale ereditatii, moment care dateaza aparitia geneticii ca stiinta.

In conceptia geneticii clasice caracterele mendeliene ( calitative ) sunt acelea care prezinta fenotipuri distincte ( contrastante ) si sunt controlate de gene majore ( mendeliene ) dupa regula o gena - caracter. ( conditionare monogenica ). Unele gene au efecte pleiotropice adica, o gena controleaza simultanmai multe caractere calitative, ceea ce reprezinta, evident, o abatere de la regula generala.

In prima generatie toate plantele hibride sunt uniforme avand acelasi fenotip. In a doua generatie hibrida, caracterele calitative segrega in clase discontinui, cu fenotipuri distincte si usor detectabile, datorate ambelor alele. Marea majoritate a caracterelor calitative au heritabilitatea mare, fiind putin influentate de mediu. Aceasta confera selectiei posibilitati mari in detectarea indivizilor cu caracterele nedorite.

In cercetarile sale G. Mendel a folosit cu precadere mazarea, planta anuala, care ofera numeroase avantaje pentru studiul ereditatii si variabilitatii caracterelor calitative:

avand flori hermafrodite cu polenizare strict autogama , mazarea s-a dovedit o planta potrivita pentru analizele genetice folosind la incrucisare forme pure din punct de vedere genetic;

fiind o planta anuala se pot urmari relativ repede descendentele in generatii succesive;

structura morfo - anatomica a florii permite realizarea cu usurinta a hibridarii sexuate;

G.Mendel a folosit pentru incrucisare 22 soiuri pure ( din cele 34 luate in studiu ), la care s -au luat in considerare 7 caractere alelomorfe: forma bobului, forma pastaii uscate, culoarea pastaii necoapte, culoarea cotiledoanelor, pozitia florilor pe planta, si lungimea tulpinii.

S-a constat ca majoritatea caracterelor studiate la mazare au doua forme distincte de manifestare. Aceste forme de manifestare alternativa ale aceluiasi caracter au fost denumite ulterior alele. Unele caractere prezinta mai mult de doua forme alternative de manifestare, reprezentand fenomenul de alelism multiplu.

La organismele diploide exista pentru fiecare caracter ( factor ereditar ) doua alele care pot fi de acelasi fel si indivizii sunt puri - ( homozigoti ) sau pot fi diferite si indivizii sunt impuri. In acest caz, la indivizii impuri ( heterozigoti ) intre cele doua alele pot aparea diferite relatii.


Relatii interalelice la monohibridare

Incrucisand doua soiuri pure de mazare, unul cu boabe galbene si altul cu boabe verzi, G. Mendel a obtinut in prima generatie hibrida numai plante cu boabe galbene. Acest caracter l-a denumit dominant, in timp ce caracterul pereche, care nu s-a manifestat, l-a denumit recesiv. Astfel, G. Mendel a constat uniformitatea plantelor hibride in prima generatie.

Prin autopolenizarea plantelor hibride din prima generatie, s-au obtinut in generatia a doua atat plante cu boabe galbene cat si plante cu boabe verzi in proportie de: 3/1. Acest fenomen a fost denumit de G. Mendel segregare sau disjunctia caracterelor ( genelor ).

G.Mendel a explicat segregarea prin prezenta sub forma de pereche a fiecarui factor eeditar in celulele parentale si separarea acestora in timpul meiozei, cand fiecare gamet primeste numai un singur factor ereditar din perechea respectiva, intrucat parintii sunt puri, fiecare va produce un singur tip de gameti. Gametii se unesc in timpul fcundarii si rezulta plante hibride in care factorii ereditari se alatura din nou in perechi.

Cand plantele din prima generatie hibrida formeaza din nou gameti, factorii ereditari se separa din nou, rezultand de data aceasta doua tipuri de gameti. Prin unirea la intamplare a gametilor rezultati, dar cu aceeasi probabilitate, se obtine a doua generatie hibrida de indivizi cu patru combinatii de factori, in care se constata segregarea factorilor ereditari in:

doua grupe fenotipice 3/1

trei grupe genotipice 1/2/1

Mai tarziu, s-au facut monohibridari similare si la animale, pasari etc., obtinandu -se aceleasi rezultate ( astfel, L. Cuenot a incrucisat soareci cenusii cu soareci albi ).

G. Mendel , in cazul monohibridarii a tras doua concluzii esentiale, care dupa redescoperire si verificare au devenit primele doua legi ale ereditatii, si anume:

1. Legea uniformitatii primei generatii hibride.

2. Legea segregarii sau disjunctiei factorilor ereditari in a doua generatie hibrida

Ulterior, prin analiza hibrizilor din generatia a doua in cazul dihibridarii si polihibbidarii, G.Mendel a desprins a treia concluzie, care a devenit a treia lege a ereditatii:

3. Legea combinarii libere a genelor sau a segregari independente a caracterelor ( 9/3/3/1 ).

Fiind cunoscut ca transmiterea caracterelor la urmasi este determinata de genotip, G. Mendel a considerat ca este necesar sa se determine genotipurile la monohibrizii cu acelasi fenotip.

Testcross - ul ( incrucisarea analizatoare )

Este tipul de incrucisare care permite sa se determine genotipul unor indivizi care au acelasi fenotip in cazul relatiilor de dominanta si recesivitate:

parintele folosit ca tester este intotdeauna HOMOZIGOT RECESIV pentru toate genele studiate;

determinarea structurii genetice a unui monohibrid se face prin analiza descendentei in F1 - raportul de segregare, care permite sa se determine indirect numarul de gameti ai individului testat si, respectiv genotipul acestuia;

Exemplu -

A.

o planta de mazare cu boabe glbene se incruciseaza cu o planta cu boabe verzi - caracter recesiv, si da nastere in F1 la plante cu boabe galbene;

intrucat a rezultat in F1 un singur fenotip inseamna ca individul testat produce numai un fel de gameti ( A ) si este obligatoriu HOMOZIGOT DOMINANT in caracterul analizat (AA );




B.

- o planta cu boabe galbene se testeaza cu o planta cu boabe verzi si rezulta plante cu boabe galbene si plante cu boabe verzi in proportie de 1/1;

- in acest caz planta testata este heterozigota ( Aa) intrucat in F1 au rezultat doua fenotipuri indicand faptul ca ea a produs doua tipuri de gameti respectiv A si a.

Backcross - ul

Este incrucisarea unui individ F1 cu unul din parinti.

uneori in literatura de genetica backcross-ul este utilizat in acelasi sens ca testcross-ul.

Exemplu -

o planta de mazare cu bobul galben (AA) se incruciseaza cu o planta cu boabe verzi (aa);

plantele hibride din F1 (Aa) se incruciseaza cu plante cu bobul neted (AA) - parinte homozigot dominant;

descendenta backcross prezinta numai plante cu bobul neted -respectiv AA si Aa in raport de 1/1;

backcross-ul poate fi folosit la determinarea unor genotipuri noi in cazul cand parintele dominant - testerul, este sigur HOMOZIGOT si se face autofecundarea descendentei backcross;

in cazul in care nu rezulta segregare , individul cu fenotip dominant testat este HOMOZIGOT iar in caz contrar este HETEROZIGOT.


SEMIDOMINANTA - DOMINANTA INCOMPLETA

Este o relatie interalelica in care heterozigotul din F1 (Aa) are un fenotip intermediar intre cei doi parinti heterozigoti.

fiecare alela este responsabila de un anumit grad de expresie fenotipica fata de cealalta alela - nu sunt alele mixte;

acest tip de monohibridare este cunoscut sub numele de - ZEA, fiind descoperita la porumb.


SUPRADOMINANTA

Este un fenomen de relatie interalelica in care un individ in stare heterozigota - Aa, determina o sporire sau o intensificare a fenotipului fata de indivizii homozigoti de tip parental : Aa , AA, aa.

acest fenomen este mai pregnant in cazul unor caractere cantitative ca: talia, fertilitatea, vigoarea etc. avand importanta in aparitia HETEROZISULUI.



o alela letala dominnta poate determina moartea individului in stare homozigota - LL sau in stare heterozigota Ll si se elimina din populatie in momentul in care apare in constitutia unui individ;

o alela letala recesiva determina moartea individului numai in stare   homozigota - ll;

Indivizii heterozigoti sunt aparent normali sau pot manifesta unele deficiente care nu le afecteaza vitalitatea.


PENETRANTA SI EXPRESIVITATE

In conditii diferite de mediu doi indivizi cu alele identice pentru acelasi locus pot prezenta fenotipuri diferite.

capacitatea unei gene sau a unui grup de gene de a se exprima fenotipic in conditii determinate de mediu se numeste PENETRANTA;

gradul de exprimare al fenotipului se numeste EXPRESIVITATE.


Exemplu -

A.

la om, polidactilia (aparitia de degete suplimentare) este determinata de prezenta genei dominante P;

indivizii cu genotipul Pp nu prezinta polidactilie, penetratia genei P este mai mica de 100%.



B.

polidactilia se poate prezenta numai la maini, nu si la picioare;

se manifesta o expresivitate diferita in acest caz.

RELATIILE DINTRE GENE SI MEDIU

Pot provoca modificari foarte variate de ordin calitativ precum si cantitativ.

DIVERSITATEA FACTORILOR DE MEDIU SI MAI ALES INTENSITATEA CU CARE ACTIONEAZA ASUPRA ORGANISMELOR POT INFLUENTA IN MOD FOARTE DIFERIT MANIFESTAREA UNOR GENE.

Exemplu -

A.

iepurele de Himalaia crescut la temperaturi de peste 30 grade C devine complet alb iar la temperaturi de 24 - 26 grade C capata culoarea neagra la extremitatea cozii, picioarelor, urechilor si botului.

B.

unele gene au manifestare foarte diferita la factorii de mediu , fiind afectati numai o parte din indivizi , desi au acelasi fenotip

unele gene sub influenta factorilor de mediu manifesta fenotipuri similare altor gene, fiind denumite -FENOCOPII.





SISTEME PLURIALELE

Cand la acelasi locus sunt identificate mai mult de doua alele se descrie o serie de alele multiple = serie plurialelica

Exemplu -

la trifoiul alb la locusul v , alela initiala recesiva, sunt 8 alele dominante care produc pete albe pe frunze de diferite forme si marimi;

FIG.4


C:Documents and SettingsLaurentiuMy Documentspicture grneticaPicture2.png

FIG.5


C:Documents and SettingsLaurentiuMy Documentspicture grneticaPicture3.png

FIG.6





APLICATII PRACTICE SI PROBLEME



C:Documents and SettingsLaurentiuMy Documentspicture grneticaPicture5.png

FIG.7


C:Documents and SettingsLaurentiuMy Documentspicture grneticaPicture9.png

FIG.8







APLICATII PRACTICE SI PROBLEME



C:Documents and SettingsLaurentiuMy Documentspicture grneticaPicture11.png

FIG.9




loading...











Document Info


Accesari: 13930
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )