Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































SINDROAME HETEROZOMICE

biologie




SINDROAME HETEROZOMICE


Dintre aneuploidiile heterosomale, trisomiile sunt mai dese fata de monosomii; monosomia de tip "YO" este letala.

Trisomiile heterosomale sunt mai frecvente decat cele autosomale; frecventa trisomiei heterosomale este de cca 1/400 pentru baieti si 1/650 pentru fete.




1. Monosomia de tip "XO" determina sindromul Turner (45,xo), care a fost descoperit in 1959, insa simptomele caracteristice au fost descrise din 1939. Incidenta este d 313b19d e 1/2500-3000 fete nou-nascute (C.Geormaneanu, 1986) sau de 1/10000 (dupa P.Raicu, 1997), dar se considera ca 90-95% dintre embrionii 45,xo mor inainte de nastere.

Citogenetic, este o monosomie totala sau partiala a cromozomului x (in interfaza nucleul nu prezinta cromatina sexuala sau corpusculul Barr.); cca 50% dintre bolnave au cariotipul 45,x; 10% au mozaicism (46,xx si 45,x), restul de 40% au anomalii structurale la cromozomul x.

Manifestarea clinica a bolnavelor se traduce prin:

- statura mica (nanism primar);

- in regiunea fetei, prezinta micrognatie (mandibula mica, maxilar stramt, buza inferioara dreapta, buza superioara curbata -> aspect de "bot de rechin";

- anomalii dentare;

- par inserat jos pe ceafa;

- cca 35% din bolnave au malformatii cardiace, obezitate etc.;

- dezvoltarea sexuala rudimentara; in general nu ajung la pubertate, atrofie a ovarelor, sterilitate;

- dezvoltarea intelectuala pare sa fie legata de inteligenta medie a parintilor; bolnavele sunt totusi mai putin dotate intelectual fata de frati, surori; nu este neobisnuit ca bolnavele sa termine gimnaziul, liceul, si sa evolueze remarcabil in activitatea profesionala ulterioara.

Cauza principala a bolii o prezinta nondisjunctia in meioza: 75-80% la tata si 20-25% la mama.

2. O alta maladie genetica generata de o aberatie cromozomica la baieti, prin prezenta in plus a unui heterozom X, este sindromul Klinefelter (47,xxy). Simptomele au fost descrise prima data in 1942, insa fenomenul de trisomie heterosomica a fost demonstrat in 1959.

Frecventa mladiei este de 1/500-1000 de nasteri de baieti.

Aspectul citogenetic este o trisomie: 47,xxy a heterozomilor x; exista insa si bolnavi cu mozaicuri genetice, cu linii celulare de tipul:

- 46,xy si 47,xxy cu manifestari fenotipice, clinice atenuate, sau

- cu alte tipuri de complement cromozomial (48,xxyy; 48,xxxy; 49,xxxxy) la care aditia suplimentara de cromozomi x mareste severitatea bolii; cromatina sexuala este pozitiva (xxy; xxyy) sau dublu (xxxy; xxxyy), triplu pozitiva (xxxxy).

Sindromul se datoreste unei nondisjunctii, in special pe linie materna (60% din cazuri), iar riscul creste cu varsta inaintata a mamei.

In ceea ce priveste transmiterea ereditara a acestei maladii, problema nu este perfect elucidata; daca un bolnav are capacitatea de a procrea, din unirea genitorilor (cu o femeie normala - xx) ar fi normal sa rezulte 1/4 fete normale, 1/4 baieti normali, 1/4 baieti cu sindrom Klinefelter si 1/4 fete cu polisomie cromozomiala (xxx).

O alta cauza ar putea fi un factor mutagen care sa provoace gametopatii, zigopatii.

Clinic, sindromul "se demasca" in adolescenta baietilor prin fenomenul de ginecomastie (adica caractere sexuale secundare feminine: dezvoltarea tesutului adipos in zonele specifice fetelor, dezvoltarea tesutului mamar etc.) si dezvoltarea neadecvata - hipoplazia - organelor genitale si habitusului in general, specific hipogonadismului masculin cu aspect eunucoid. Odata cu cresterea varstei, sindromul se contureaza mai pregnant, datorita deficitului umoral, de virilitate, sexualitate.

In perioada de maxima manifestare se remarca: modificari de talie, ale raportului talie-greutate corporala, alingirea membrelor inferioare, ginecomastie, caractere sexuale masculine atenuate (libidou absent sau foarte scazut, impotenta, azoospermie, sterilitate; pilozitate faciala si toracica diminuata - cea pubiana are de obicei caracter feminin, hipoplazie genitala etc.).

Tulburarile psiho-intelectuale fac parte tot atat de constant din tabloul simptomatic; ele se manifesta prin: oligofrenie cu grad diferit de debilitate mintala; prin modificari de comportament care cuprind o gama larga, de la timiditate excesiva, la personalitate stearsa; inadaptabilitate sociala, psihopatii, uneori agresivitate cu tendinta de crima sau suicid. S-au semnalat si cazuri de travesti, perversitate sexuala etc.

La varste inaintate (catre varsta a III-a), tulburarile acestei maladii genetice se atenueaza progresiv.

3. Sindromul Y-supranumerar (47,xyy)

Acest sindrom a constituit si constituie una din cele mai dezbatute teme ale aberatiilor citogenetice umane cu implicatii sociale.



In urma unui studiu citogenetic efectuat in 1965, in inchisori, pe un numar de 197 barbati condamnati pentru manifestari antisociale violente, s-au identificat 9 persoane cu un comportament cromozomial aberant = 47,xyy. Acestea aveau o inaltime peste medie, inteligenta subnormala si prezentau anomalii ale personalitatii.

Frecventa sindromului este de 1/1000 nasteri de baieti.

Din punct de vedere citogenetic, exista o forma omogena, cu un singur y-supranumerar, dar si mozaicisme: 47,xyy si 48,xyyy.

Tabloul clinic este caracterizat prin barbati cu o talie, statura deosebit de inalta, urmare a cresterii neobisnuite a membrelor inferioare, calvitie precoce.

Din punct de vedere neuro-psihic, inteligenta este submedie; dezvoltarea intelectuala este moderat afectata sau normala; psihic, bolnavul este labil, predispus tulburarilor de acest gen; s-au evidentiat convulsii, anomalii EEG, miopie forte etc.

La majoritatea bolnavilor s-a observat un comportament antisocial mai frecvent decat media barbatilor normali (xy), in inchisori frecventa acestora este de cca 15 ori mai mare decat a delincventilor normali din punct de vedere genetic.

Se pare ca "Y-supranumerar" influenteaza mai mult comportamentul decat inteligenta - comportament ce apare susceptibil de agresivitate, absenta sentimentului de culpabilitate si rezistenta la reeducare. Printre cele mai frecvente abateri de la normal, in literatura de specialitate se mentioneaza: impulsivitatea, agresivitatea, violenta, care, in cele mai multe cazuri apar la o varsta frageda si progreseaza odata cu inaintarea in varsta.

De asemenea, la acesti indivizi se intalnesc si dereglari psihice: halucinatii, iluzii paranoice, vise anormale. In multe situatii insa, indivizii se mentin la un nivel comportamental, social, normal.

Numeroasele exemple care au intercorelat cromozomul "Y-supranumerar" cu un comportament dominat de impulsivitate - violenta, au determinat multi specialisti sa adere la teoria "predispozitiei ereditare la crima" - teorie formulata de celebrul antropolog italian Cesare Lombroso. In acelasi timp, multi geneticieni, medici, psihologi, sustin si considera ca in momentul de fata ar fi inoportun a se aborda problema "cromozomului crimei". Altii sunt de parere ca, desi supranumerarul Y nu determina crima sau nici nu predispune la acte de violenta, faciliteaza totusi un comportament anormal.

Astazi nimeni nu contesta faptul ca problema comportamentului social normal sau anormal presupune studiul a doi factori care-l determina si care sunt asociati:

- mediul social (factor mezologic) si

- constitutia biologica, rezultat al tuturor influentelor ereditare de natura congenitala sau dobandite in timpul vietii.

Se considera ca orientarea unui purtator "Y-supranumerar" catre un comportament aberant, antisocial se datoreste in mod cert actiunii mediului ambiant, societatii. Numai in situatia cand un purtator "Y-supranumerar" sufera o influenta nefasta din partea colectivitatii in care traieste, exprimata prin lipsa de educatie adecvata, mediu familial dezorganizat, viciat, factorul genetic poate deveni elementul predispozant de transformare a individului in purtator-manifest cu comportament violent-antisocial, si "etichetarea" lui drept "criminal innascut".

Orice generalizare fortata a factorilor biologici, genetici la originea delincventei ar fi neveridica si demobilizatoare in efortul de reinsertie sociala a celor aflati in impact cu legea. Se impune deci o mare prudenta in cazul acestui sindrom, mai ales ca un numar mare de subiecti cu "Y-supranumerar" nu au prezentat niciodata semne de agresivitate sau debilitate mintala.

4. Sindromul triplu X

Acest sindrom are o incidenta de cca 1/1000 nasteri de fete, care de obicei au o dezvoltare aproape normala; persoanele respective pot fi perfect normale sau sa prezinte sterilitate in diferite grade si sensibile intarzieri mintale. Cazurile foarte rare cu cariotip 48 xxxx sau 49 xxxxx sunt caracterizate prin accentuarea sterilitatii si foarte avansate forme de retard mintal.

5. Sunt cunoscute si stari de intersexualitate specifice sindromului de hermafroditism. Sub aceste stari de intersexualitate sunt incluse toate anomaliile organelor genitale externe si/sau interne. Acesti bolnavi poseda tesut gonadic atat masculin, cat si feminin, fie in cadrul unor organe separate, fie intr-un singur ovotestis.

In functie de natura gonadelor, a preponderentei lor, se deosebesc trei forme:

a. Hermafroditismul adevarat, care reprezinta cca 2-3%o dintre nou-nascuti. Cariotipul acestora poate fi foarte divers; de la 46,xx (cca 50%); 46 xy (cca 20%); 45,x/46 xy (20%); 46,xx/46,xy la 46,xx/47,xxy.

Diagnosticul de hermafroditism adevarat nu se poate da fara un examen histologic al gonadelor.

b. Pseudohermafrooditismul masculin - una din cele mai frecvente tulburari intalnite in patologia umana. Acest sindrom se distinge printr-o remarcabila diversitate fenotipica: la o extrema sunt femei aparent normale, dar cu testicule functionale, iar la cealalta barbati cu organe genitale externe normale, dar cu uter si trompe.

Din punct de vedere citogenetic, cariotipul poate fi: 45,x/46,xy; 45,x/46,xx/46,xy; 46,xy/46,xx/47,xxy etc.

c. Pseudohermafroditismul feminin, determinat in cea mai mare parte a cazurilor ca rezultat al unei erori in metabolismul hormonilor corticosuprarenalelor. Din punct de vedere citogenetic,. cariotipul este de forma 46,xx; exceptional s-au intalnit bolnavi cu anomalii cromozomiale.

















A




















B








Fig. nr. 1 Nondisjunctia in spermatogeneza (A), in ovogeneza (B) si posibile sindroame heterosomale



loading...











Document Info


Accesari: 8696
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )